Annulment of appeal for non-payment of judicial stamp duty in real estate antecontract resolution dispute

Şedinţa publică din data de 25 ianuarie 2024

După deliberare, asupra cauzei de faţă, constată următoarele:

1. Cererea de chemare în judecată

Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Iaşi la 4 septembrie 2020, sub nr. x/2020, reclamanţii A. şi B. au solicitat, în contradictoriu cu pârâţii C. şi D., rezoluţiunea antecontractului de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. x/05.07.2019 de Societatea Profesională Notarială "E. şi F."; repunerea părţilor în situaţia anterioară încheierii antecontractului de vânzare-cumpărare, în sensul obligării pârâţilor la restituirea avansului în cuantum de 5.000 euro, precum şi a celei de-a două tranşe din preţ achitate, în valoare de 19.000 euro, sume actualizate cu indicele de inflaţie; obligarea pârâţilor la plata dobânzii legale aferente, calculată de la data încasării, până la restituirea integrală, precum şi a penalităţilor pentru nerespectarea obligaţiilor contractuale în cuantum de 5.000 euro, cu cheltuieli de judecată.

Pârâţii au formulat întâmpinare şi cerere reconvenţională, prin care au solicitat rezoluţiunea promisiunii bilaterale de vânzare-cumpărare autentificate sub nr. x/05.07.2019 de Societatea Profesională Notarială "E. şi F.", din culpa exclusivă a reclamanţilor; restituirea celei de-a doua tranşe în cuantum de 19.000 euro, achitate la data de 05.10.2019; obligarea reclamanţilor la restituirea contravalorii reparaţiilor efectuate la imobilul situat în comuna Bârnova, str. x, în cuantum de 67.929 RON, precum şi a contravalorii utilităţilor în cuantum de 810,52 RON, cu cheltuieli de judecată.

Prin sentinţa civilă nr. 1629 din 17 februarie 2021, Judecătoria Iaşi a admis excepţia necompetenţei materiale şi a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Iaşi.

Dosarul a fost înregistrat pe rolul Tribunalului Iaşi la 24 februarie 2021, sub nr. x/2021.

2. Hotărârea instanţei de fond

Prin sentinţa nr. 2833 din 18 noiembrie 2022, Tribunalul Iaşi, secţia I civilă a admis în parte cererea formulată de reclamanţii-pârâţi A. şi B., în contradictoriu cu pârâţii-reclamanţi C. şi D., exclusiv în ceea ce priveşte cererea accesorie privind restituirea avansului de 19.000 euro. I-a obligat pe pârâţii-reclamanţi C. şi D. să restituie reclamanţilor-pârâţi A. şi B. suma de 19.000 euro, achitată cu titlu de avans la data de 05.10.2019. A respins cererea formulată de reclamanţii-pârâţi A. şi B., în contradictoriu cu pârâţii-reclamanţi C. şi D., prin care au solicitat rezoluţiunea antecontractului de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. x/05.07.2019 de Societatea Profesională Notarială "E. şi F.", şi a respins celelalte cereri accesorii formulate de reclamanţii-pârâţi A. şi B., în contradictoriu cu pârâţii-reclamanţi C. şi D.. A admis excepţia netimbrării capătului principal din cererea reconvenţională formulată de pârâţii-reclamanţi C. şi D., în contradictoriu cu reclamanţii-pârâţi A. şi B. privind rezoluţiunea antecontractului de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. x/05.07.2019 de Societatea Profesională Notarială "E. şi F." din culpa promitenţilor-cumpărători A. şi B.. A anulat, ca netimbrat, capătul principal al cererii reconvenţionale formulate de pârâţii-reclamanţi C. şi D., în contradictoriu cu reclamanţii-pârâţi A. şi B. privind rezoluţiunea antecontractului de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. x/05.07.2019 de Societatea Profesională Notarială "E. şi F." din culpa promitenţilor-cumpărători A. şi B.. A admis în parte cererea formulată de pârâţii-reclamanţi C. şi D. în contradictoriu cu reclamanţii-pârâţi A. şi B. privind obligarea acestora din urmă la plata contravalorii reparaţiilor şi a utilităţilor, reclamanţii-pârâţi fiind obligaţi să achite pârâţilor-reclamanţi suma de 810,52 RON, reprezentând contravaloarea utilităţilor. A respins cererea formulată de pârâţii-reclamanţi C. şi D. privind obligarea reclamanţilor-pârâţi A. şi B. la plata sumei de 67.929 RON, reprezentând contravaloare reparaţii.

3. Hotărârea instanţei de apel

Prin decizia nr. 160 din 28 martie 2023, Curtea de Apel Iaşi – secţia civilă a respins cererea de apel promovată de pârâţii-reclamanţi C. şi D. împotriva sentinţei civile nr. 2833 din 18 noiembrie 2022 pronunţate de Tribunalul Iaşi, secţia I civilă. A admis apelul formulat de reclamanţii-pârâţi A. şi B. împotriva sentinţei nr. 2833 din 18 noiembrie 2022 pronunţate de Tribunalul Iaşi – secţia civilă, pe care a schimbat-o în parte, în sensul că a admis, în parte, cererea formulată de reclamanţii-pârâţi A. şi B. în contradictoriu cu pârâţii-reclamanţi. A dispus rezoluţiunea antecontractului de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. x/05.07.2019 de Societatea Profesională Notarială "E. şi F." din culpa exclusivă a promitenţilor-vânzători. I-a obligat pe pârâţii-reclamanţi C. şi D. să restituie reclamanţilor-pârâţi A. şi B. suma de 5.000 euro, achitată la data de 05.07.2019, cu titlu de avans şi dobânda legală aferentă, calculată de la data notificării (27.01.2020) şi până la restituirea efectivă a sumelor. I-a obligat pe pârâţii-reclamanţi C. şi D. să plătească reclamanţilor-pârâţi A. şi B. suma de 5.000 euro, cu titlu de daune contractuale. A păstrat celelalte dispoziţii ale sentinţei apelate ce nu contraveneau hotărârii.

4. Recursul

Împotriva deciziei nr. 160 din 28 martie 2023 pronunţate de Curtea de Apel Iaşi – secţia civilă au declarat recurs recurenţii C. şi D., solicitând admiterea acestuia, schimbarea hotărârii recurate şi admiterea cererii privind obligarea intimaţilor la plata sumei de 67.929 RON, reprezentând contravaloarea reparaţiilor efectuate la imobilul în litigiu.

În dezvoltarea motivelor de recurs, recurenţii au arătat că în mod nejustificat instanţa de fond a apreciat că părţile au încheiat un contract de comodat, deşi, în speţă, se punea problema încheierii unui contract de vânzare-cumpărare.

Invocând dispoziţiile art. 2146 şi art. 2148 alin. (1) C. civ., recurenţii au susţinut că şi în situaţia în care s-ar admite că între părţi a fost încheiat în mod valabil un contract de comodat, intimaţii, în calitate de comodatari, nu şi-au respectat obligaţiile de a se comporta cu diligenţa unor buni proprietari.

Această împrejurare a fost constatată prin procesul-verbal de predare-primire a imobilului din 11.12.2019, pe care intimaţii au refuzat să îl semneze. Situaţia de fapt a fost consemnată în cuprinsul procesului-verbal din 14.01.2020, din dosarul de executare nr. x/2020 al Biroului Executorului Judecătoresc G..

Recurenţii au afirmat că în mod greşit instanţele de fond şi de apel au reţinut că procesul-verbal de constatare întocmit de executorul judecătoresc este neconcludent pentru dovedirea situaţiei imobilului la momentul părăsirii acestuia de către intimaţi, întrucât a fost încheiat la mai mult de o lună de la părăsirea locuinţei de către aceştia.

Procesul-verbal întocmit de executorul judecătoresc se coroborează cu alte probe administrate în cursul cercetării judecătoreşti (interogatoriul intimatului A.), care atestă prejudiciile aduse imobilului, constatate de executorul judecătoresc.

Recurenţii au mai susţinut că în mod greşit instanţa de apel a considerat că această dovadă nu s-a făcut, o evaluare corectă a lucrărilor de reparaţii a pereţilor din bucătărie, de înlocuire integrală a tapetului din imobil, precum şi a tocurilor tâmplăriei de termopan nefiind corect efectuată.

Au apreciat că nu poate fi reţinută reaua lor credinţă în condiţiile în care au încercat să diminueze costul reparaţiilor, în mod greşit instanţa de apel considerând că nu rezultă în cauză necesitatea unei renovări de anvergură a imobilului după părăsirea acestuia, dată fiind importanţa sumei solicitate.

De asemenea, au afirmat că instanţa de apel în mod greşit a reţinut faptul că facturile fiscale şi chitanţele de plată nu fac dovada faptului că materialele şi lucrările au fost folosite/realizate efectiv la imobilul respectiv, din probatoriul administrat rezultând că recurenţii se ocupă cu edificarea unor locuinţe destinate vânzării

Au învederat că eronat a invocat instanţa de fond aplicarea dispoziţiilor art. 2149 alin. (1) C. civ., conform cărora comodatarul nu răspunde pentru pierderea ori deteriorarea bunului rezultată numai din folosinţa în scopul căreia bunul a fost împrumutat.

Au apreciat că daunele aduse imobilului în perioada în care intimaţii au locuit în imobil nu pot fi circumscrise unei folosinţe normale şi în scopul pentru care bunul a fost împrumutat. Daunele ce au necesitat reparaţii au fost descrise în cererea de apel, însă instanţa le-a luat în considerare în parte, motivând că acestea rezultă dintr-o folosinţă normală a imobilului.

Instanţa de fond a reţinut că se prezumă acordul recurenţilor cu privire la modificările aduse imobilului datorită relaţiilor de vecinătate dintre părţi.

Cu privire la criticile menţionate anterior, au arătat că instanţa de apel nu s-a pronunţat.

5. Apărările formulate în cauză

Intimaţii nu au formulat întâmpinare.

Prin cererea depusă la 25 ianuarie 2024, intimaţii au solicitat, în raport de lipsa de la dosar a dovezii privind achitarea taxei judiciare de timbru, anularea recursului, ca netimbrat. De asemenea, au invocat inadmisibilitatea recursului din perspectiva nemotivării corespunzătoare a acestuia, în conformitate cu dispoziţiile art. 488 C. proc. civ., solicitând respingerea acestuia.

6. Procedura în faţa instanţei de recurs

La termenul din 25 ianuarie 2024, Înalta Curte, constatând că recurenţii nu au îndeplinit obligaţia procesuală de a timbra recursul, a invocat din oficiu excepţia de netimbrare, asupra căreia a rămas cu prioritate în pronunţare, în raport de dispoziţiile art. 248 alin. (2) C. proc. civ.

7. Soluţia şi considerentele Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie

Examinând recursul din perspectiva excepţiei de netimbrare invocate din oficiu, a cărei soluţionare cu prioritate se impune din perspectiva dispoziţiilor art. 248 alin. (2) C. proc. civ., Înalta Curte constată următoarele:

Potrivit art. 1 alin. (1) din O.U.G. nr. 80/2013 privind taxele judiciare de timbru, "acţiunile şi cererile introduse la instanţele judecătoreşti, precum şi cererile adresate Ministerului Justiţiei şi Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie sunt supuse taxelor judiciare de timbru prevăzute în prezenta ordonanţă de urgenţă."

Conform art. 24 alin. (2) teza I din O.U.G. nr. 80/2013, "În cazul în care se invocă încălcarea sau aplicarea greşită a normelor de drept material, pentru cereri şi acţiuni evaluabile în bani, recursul se taxează cu 50% din taxa datorată la suma contestată, dar nu mai puţin de 100 RON".

Art. 486 alin. (2) C. proc. civ. prevede că "la cererea de recurs se va ataşa dovada achitării taxei de timbru, conform legii". Potrivit alin. (3) al aceluiaşi articol, neîndeplinirea acestei cerinţe este sancţionată cu nulitatea.

În speţă, prin rezoluţia de primire a dosarului din 14 iunie 2023, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie – secţia I civilă a stabilit în sarcina recurenţilor C. şi D. obligaţia de a achita, pentru soluţionarea recursului declarat împotriva deciziei nr. 160 din 28 martie 2023 pronunţate de Curtea de Apel Iaşi – secţia civilă, o taxă judiciară de timbru de 1231,79 RON, în raport de dispoziţiile art. 24 alin. (2) din O.U.G. nr. 80/2013 şi de motivele de recurs încadrate în dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.

Potrivit dovezilor de înmânare aflate la dosar, această obligaţie procesuală a fost comunicată recurenţilor la 23 iunie 2023, conform adreselor emise la 16 iunie 2023.

Prin rezoluţia din 14 iunie 2023, recurenţilor li s-a adus la cunoştinţă, totodată, că au posibilitatea să formuleze cerere de acordare a facilităţilor la plata taxei judiciare de timbru, în termen de 5 zile de la data comunicării obligaţiei de timbraj, în condiţiile prevăzute de art. 33 alin. (2) din O.U.G. nr. 80/2013, precum şi cerere de reexaminare împotriva modului de stabilire a taxei judiciare de timbru, potrivit art. 39 alin. (1) din acelaşi act normativ.

Recurenţii nu au uzat de aceste dispoziţii legale şi nici nu au depus, până la termenul de judecată stabilit pentru soluţionarea recursului, 25 ianuarie 2024, dovada achitării taxei judiciare de timbru datorate în baza art. 24 alin. (2) din O.U.G. nr. 80/2013.

Pentru aceste considerente, Înalta Curte, reţinând că cererea de recurs formulată de recurenţii C. şi D. nu îndeplineşte una dintre condiţiile de formă prevăzute de art. 486 alin. (2) şi (3) C. proc. civ. sub sancţiunea nulităţii, va anula, ca netimbrat, recursul declarat de aceste părţi împotriva deciziei nr. 160 din 28 martie 2023, pronunţate de Curtea de Apel Iaşi – secţia civilă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Anulează recursul formulat de reclamanţii C. şi D. împotriva deciziei nr. 160 din 28 martie 2023, pronunţate de Curtea de Apel Iaşi – secţia civilă.

Definitivă.

Pronunţată astăzi, 25 ianuarie 2024, prin punerea soluţiei la dispoziţia părţilor de către grefa instanţei.