Nullity of cassation appeal for failure to challenge appellate reasoning on solidary liability and currency conversion

Şedinţa publică din data de 25 ianuarie 2024

După deliberare, asupra cauzei de faţă, constată următoarele:

1. Cererea de chemare în judecată

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Tribunalul Bucureşti, secţia a V-a civilă la 22 ianuarie 2019, reclamantul Municipiul Bucureşti, prin primarul general, a solicitat, în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Dezvoltării Regionale şi Administraţiei Publice, în principal, să se individualizeze, în raport de împrejurări, cota de contribuţie a debitorilor solidari la plata sumei de 88.899,8 euro, echivalentă în RON la data plăţii, reprezentând daune interese achitate de reclamant în baza sentinţei civile nr. 5912/26.11.2014, pronunţate în dosarul nr. x/2011 al Tribunalului Bucureşti, secţia a VI-a civilă, astfel cum a fost îndreptată şi completată prin încheierea din 03.04.2015 şi prin sentinţa civilă nr. 1694/03.04.2015, în sensul că Municipiul Bucureşti are o cotă de contribuţie de 0%, iar Ministerul Dezvoltării Regionale şi Administraţiei Publice are o cotă de contribuţie de 100%; să se dispună obligarea pârâtului la plata sumei de 88.898,8 euro, echivalentă în RON la data plăţii, reprezentând daune interese achitate de reclamant, la plata sumei de 14.022,15 RON, reprezentând cheltuieli de judecată achitate de reclamant în baza aceleiaşi hotărâri judecătoreşti, precum şi la plata sumei de 11.959,30 RON, constând în cheltuieli de executare silită achitate de reclamant în dosarul de executare silită nr. x/2016 al SCPEJ A..

În drept, reclamantul a invocat dispoziţiile art. 1349, art. 1382, art. 1443, art. 1456, art. 1509 alin. (2), art. 1516, art. 1526, art. 1531, art. 1596 C. civ. şi art. 670 alin. (2) C. proc. civ.

2. Hotărârea instanţei de fond

Prin sentinţa nr. 2723 din 20 noiembrie 2019, Tribunalul Bucureşti, secţia a V-a civilă a admis în parte cererea de chemare în judecată formulată de reclamantul Municipiul Bucureşti, prin primarul general, în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Dezvoltării Regionale şi Administraţiei Publice, obligându-l pe pârât să îi plătească reclamantului următoarele sume: 44.449,9 euro, reprezentând 1/2 din daunele-interese achite de reclamant, în echivalent în RON la data plăţii; 7.011,07 RON, reprezentând 1/2 din cheltuielile de judecată achitate de reclamant; 5.979,65 RON, reprezentând 1/2 din cheltuielile de executare, achitate de reclamant în dosarul de executare nr. 83/2016 al SCPEJ A..

3. Hotărârea instanţei de apel

Prin decizia nr. 660A din 5 mai 2022, Curtea de Apel Bucureşti – secţia a III-a civilă şi pentru cauze cu minori şi de familie a respins apelul principal formulat de pârâtul Ministerul Dezvoltării, Lucrărilor Publice şi Administraţiei împotriva sentinţei nr. 2723 din 20 noiembrie 2019 pronunţate de Tribunalul Bucureşti, secţia a V-a civilă, în contradictoriu cu reclamantul Municipiul Bucureşti, prin primarul general, ca nefondat. A respins apelul incident formulat de reclamantul Municipiul Bucureşti, prin primarul general, împotriva aceleiaşi sentinţe, ca nefondat.

4. Recursul

Împotriva deciziei nr. 660A din 5 mai 2022 pronunţate de Curtea de Apel Bucureşti – secţia a III-a civilă şi pentru cauze cu minori şi de familie a declarat recurs pârâtul Ministerul Dezvoltării, Lucrărilor Publice şi Administraţiei (MDLPA), invocând în drept incidenţa dispoziţiilor art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. şi solicitând casarea hotărârii recurate şi trimiterea cauzei, spre rejudecare, instanţei de apel.

Recurentul a susţinut că prin convenţia nr. 1909/2004 şi-a asumat obligaţia de a promova şi finanţa toate obiectivele de investiţii cuprinse în proiectul "Henri Coandă".

Această obligaţie vizează programul "Locuinţe pentru tineri, destinate închirierii" (fără a include cheltuielile cu utilităţile şi dotările-tehnico edilitare), şi nu programul "Construcţii locuinţe proprietate personală, realizate prin credit ipotecar", cum este în speţă.

Proiectul guvernamental privind realizarea ansamblului de locuinţe "Henri Coandă" a fost iniţiat în anul 2002 de Ministerul Lucrărilor Publice, Transporturilor şi Locuinţei (MDLPA), pentru construirea, prin intermediul Agenţiei Naţionale pentru Locuinţe, a unor locuinţe pentru tineri (proprietate personală sau pentru închiriere), prin accesarea creditelor ipotecare.

În vederea realizării ansamblului de locuinţe "Henri Coandă", aflat pe raza teritorială a Municipiului Bucureşti, sector 1 şi a Oraşului Voluntari, a fost încheiată convenţia nr. MM 1909/06.05.2004, care prevedea, pentru fiecare entitate în parte, obligaţiile ce trebuiau îndeplinite pentru finalizarea proiectului, în funcţie de domeniul de activitate al fiecărei părţi semnatare.

Potrivit art. 2 lit. a) din Convenţia nr. MM 1909/6.05.2004, recurentul, prin antecesorul său, Ministerul Transporturilor, Construcţiilor şi Turismului, s-a angajat să promoveze şi să finanţeze obiectivele de investiţii din cadrul programului "Locuinţe pentru tineri, destinate închirierii", în ansamblul de locuinţe "Henri Coandă", precum şi să asigure subvenţia pentru beneficiarii locuinţelor construite cu credit ipotecar, conform prevederilor O.U.G. nr. 59/2002, aprobată prin Legea nr. 534/2002.

Programul "Locuinţe pentru tineri destinate închirierii" vizează persoanele care nu realizează venituri, care să le permită accesul la o locuinţă în condiţiile pieţei. Conform prevederilor Legii nr. 152/1998, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, sursa de finanţare a acestui program provine din alocaţiile de la bugetul de stat, bugetul local sau alte surse legal constituite.

În schimb, programul de construcţii de locuinţe proprietate personală realizate prin credit ipotecar se adresează persoanelor care intenţionează să cumpere o locuinţă cu credit ipotecar, construită prin Agenţia Naţională pentru Locuinţe. Finanţarea acestui program este asigurată din fondurile proprii ale solicitanţilor (avansul) şi creditele ipotecare contractate de aceştia de la băncile agreate de agenţie.

Aceste două programe de construcţii de locuinţe implementate prin intermediul ANL nu se suprapun, întrucât sursele de finanţare sunt diferite.

Recurentul a arătat că, potrivit prevederilor art. 2 lit. b) din Convenţia nr. MM 1909/06.05.2004, Agenţia Naţională pentru Locuinţe se angajează să asigure realizarea obiectivelor de investiţii din cadrul programului "Locuinţe pentru tineri, destinate închirierii", precum şi contractarea şi realizarea locuinţelor finanţate cu credit ipotecar. Sintagma "finanţarea obiectivelor de investiţii" nu trebuie interpretată în mod general, în sensul existenţei unei obligaţii de finanţare integrală, care să includă utilităţile şi dotările-tehnico edilitare.

Conform art. 2 din Hotărârea Consiliului General al Municipiului Bucureşti (HCGMB) nr. 145/2006, finanţarea investiţiei ansamblului "Henri Coandă" se face din alocaţii de la bugetul local. Prin HCGMB nr. 321/2008 s-a stabilit ca finanţarea utilităţilor pentru cartierul de locuinţe aflat pe raza administrativ teritorială a Sectorului 1 să se facă din bugetul local al Sectorului 1.

Prin HCGMB nr. 335/2009 s-au modificat indicatorii tehnico-economici pentru obiectivul "Henri Coandă", în sensul finanţării investiţiei din bugetul local.

Recurentul a susţinut că, potrivit dispoziţiilor art. 3 alin. (3) din Legea nr. 152/1998 privind înfiinţarea Agenţiei Naţionale pentru Locuinţe, art. 2 alin. (2)1 din Normele metodologice pentru punerea în aplicare a prevederilor Legii nr. 152/1998, aprobate prin H.G. nr. 962/2001, art. 16 alin. (1) şi art. 19 alin. (1) din acelaşi act normativ, precum şi art. 2 lit. b) din Convenţia nr. 1909/6.05.2004, ANL este obligată să asigure realizarea obiectivelor de investiţii din cadrul programului "Locuinţe pentru tineri, destinate închirierii", proiectarea, finanţarea şi execuţia investiţiilor ce constau în realizarea utilităţilor în Ansamblul "Henri Coandă" fiind în sarcina Consiliului Local al Sectorului 1 (pentru reţeaua de canalizare, alimentare cu apă, instalaţie de iluminat, dotări urbane), Consiliului Judeţean Ilfov (pentru reţeaua de drumuri interioare), Consiliului Local al Comunei Voluntari (pentru reţeaua de comunicaţii, instalaţia de iluminat public, dotări urbane), S.C. B. S.A. (pentru reţeaua de alimentare energie B.) şi S.C. C. S.A. (pentru reţeaua de alimentare gaz metan).

Astfel, obligaţia privind realizarea utilităţilor în ansamblul "Henri Coandă" nu revine recurentului, ci părţilor semnatare ale convenţiei nr. MM 1909/06.05.2004.

Potrivit prevederilor convenţiei, Consiliul Local al Sectorului 1 Bucureşti s-a angajat să realizeze, în raza sa administrativ teritorială, proiectarea, finanţarea şi execuţia reţelelor de canalizare, alimentare cu apă, comunicaţii, iluminat public, precum şi o serie de dotări urbane în ansamblul "Henri Coandă". Obligaţiile au fost preluate ulterior de Municipiul Bucureşti.

Conform protocolului de cooperare nr. 10428/5081/06.03.2008, încheiat între Municipiul Bucureşti şi Oraşul Voluntari, acesta din urmă s-a obligat să realizeze proiectarea, finanţarea şi execuţia reţelelor de drumuri de acces aflate pe teritoriul administrativ al municipiului Bucureşti, precum şi reţelele de apă, canalizare şi iluminat public pe toată suprafaţa ansamblului. Obligaţia sa presupunea şi sistematizarea pe verticală a ansamblului şi realizarea unei reţele de străzi de categoria a II-a de legătură, pe teritoriul din ansamblu administrat.

În baza unor hotărâri judecătoreşti definitive, Municipiul Bucureşti a fost obligat să îşi respecte angajamentele asumate cu privire la proiectarea, finanţarea şi execuţia utilităţilor în cadrul ansamblului "Henri Coandă". În ceea ce priveşte celelalte părţi semnatare ale convenţiei, recurentul a arătat că acestea s-au angajat să asigure proiectarea, finanţarea şi execuţia reţelelor de alimentare cu energie B. şi gaz metan.

Prin convenţia nr. 15580/22.12.2003, încheiată între ANL şi S.C. C. S.A., s-a convenit ca această din urmă societate să realizeze proiectarea reţelelor de alimentare cu gaze, precum şi să promoveze investiţia şi să execute reţelele de alimentare cu gaze, ANL urmând a coordona întreaga activitate de proiectare, promovare a investiţiei şi executare a reţelelor de alimentare cu gaze.

Conform convenţiei nr. 194/09.01.2004, încheiate între ANL şi S.C. B. S.A., s-a convenit ca aceasta din urmă să proiecteze reţelele de alimentare cu energie B., precum şi să promoveze investiţia şi să execute reţelele de alimentare cu energie B., ANL coordonând activitatea sa.

Recurentul a făcut referire la minuta întâlnirii din data de 24.11.2015, privind stadiul îndeplinirii obligaţiilor în conformitate cu prevederile convenţiei nr. MM 1909/05.05.2004, care demonstrează, în opinia sa, că şi-a respectat obligaţiile asumate prin convenţie.

A menţionat că prin adresa nr. x/21.03.2016, ANL a solicitat Primăriei Municipiului Bucureşti (PMB) să precizeze dacă a fost emis ordinul de începere a lucrărilor de execuţie aferente lotului x (apă, canalizare, iluminat public şi drumuri interioare pentru zona sectorului 1, Municipiul Bucureşti, cartierul Henri Coandă), acest aspect fiind confirmat prin adresa nr. x/23.03.2016, iar ordinul comunicat prin adresa nr. x/06.04.2016.

Potrivit protocolului de cooperare nr. 10428/5081/06.03.2008 încheiat cu Municipiul Bucureşti, Oraşul Voluntari s-a angajat să asigure proiectarea, finanţarea şi execuţia reţelei de drumuri de acces aflate pe teritoriul său administrativ, a străzilor de categoria a II-a de legătură de pe teritoriul din ansamblul administrat, a reţelei de comunicaţii pe toată suprafaţa ansamblului, precum şi a unor serii de dotări urbane.

Recurentul a susţinut că ANL avea o obligaţie de rezultat, iar nu de diligentă, obligaţia de rezultat răsfrângându-se inclusiv asupra celei privind efectuarea demersurilor pentru realizarea utilităţilor şi a dotărilor tehnico-edilitare, câtă vreme părţile contractelor de mandat (ANL şi beneficiarii locuinţelor) au prevăzut expres că perfectarea convenţiei urmează a se face în baza prevederilor Legii nr. 152/1998.

Raportat la excepţia de la prezumţia legală a cotelor de contribuţie a debitorilor solidari, prevăzută de art. 1456 alin. (2) C. civ., coroborată cu faptul că recurentul nu avea obligaţia de finanţare a utilităţilor şi a dotărilor tehnico-edilitare, a apreciat că nu îi poate fi imputată vreo culpă în ceea ce priveşte viabilizarea terenurilor pe care au fost edificate construcţiile aferente proiectului "Henri Coandă".

Recurentul a arătat că nu are obligaţia de a plăti sumele achitate de intimat, faţă de excepţia prevăzută de art. 1456 alin. (2) C. civ., potrivit prevederilor art. 2 lit. a) din Convenţia nr. MM 1909/06.05.2004 singura obligaţie fiind de a asigura subvenţia pentru beneficiarii locuinţelor construite cu credit ipotecar.

A susţinut că prin acţiunea în regres, intimatul a solicitat obligarea sa la plata sumei de 88.899,8 euro, deşi suma totală achitată de acesta, în calitate de codebitor solidar, a fost de 424.061,92 RON, reprezentând diferenţa dintre suma de 429.567,28 RON reţinută de la terţul poprit S.C. D. S.A. şi suma de 5.505,36 RON, restituită de executorul judecătoresc, cu titlu de creanţă poprită, suplimentar celei stabilite prin titlul executoriu.

Cu toate acestea, în mod greşit s-a apreciat că intimatul este îndreptăţit să primească echivalentul în RON de la data plăţii al sumei de 44.449,9 euro pe motiv că în acest mod s-ar evita prejudicierea ambelor părţi ca efect al fluctuaţiei valutare.

Această ipoteză a fost apreciată ca fiind eronată prin raportare la realitatea concretă, fiind de notorietate faptul că evoluţia cursului valutar leu/euro este pozitivă, perioadele de apreciere a monedei naţionale fiind de scurtă durată şi cu fluctuaţii nesemnificative, faţă de tendinţa de creştere continuă a monedei euro.

Recurentul a susţinut că singura modalitate echitabilă prin care se poate evita prejudicierea ambelor părţi constă în raportarea la suma plătită efectiv în urma procedurii de executare silită, în valoare de 424.061,92 RON.

5. Apărările formulate în cauză

Intimatul-reclamant Municipiul Bucureşti, prin primarul general, nu a depus întâmpinare la recursul formulat de recurentul-pârât Ministerul Dezvoltării, Lucrărilor Publice şi Administraţiei.

La termenul din 16 noiembrie, stabilit prin rezoluţie administrativă pentru soluţionarea recursului, intimatul-reclamant Municipiul Bucureşti, prin primarul general, prin reprezentat convenţional, a susţinut că a depus la dosar întâmpinare şi recurs incident împotriva deciziei nr. 660 din 5 mai 2022 pronunţate de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a III-a civilă şi pentru cauze cu minori şi de familie.

Acest aspect a fost infirmat prin adresa emisă la 22 ianuarie 2024 de Curtea de Apel Bucureşti – secţia a III-a civilă şi pentru cauze cu minori şi de familie, în care s-a specificat că, potrivit fişei dosarului nr. x/2019 şi a verificărilor efectuate la registratura instanţei, împotriva deciziei nr. 660 din 5 mai 2022 a declarat recurs doar reclamatul Municipiul Bucureşti, prin primarul general.

Aceeaşi împrejurare a reieşit şi din verificările efectuate din oficiu la registratura Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, unde nu s-a identificat transmiterea de către partea intimată a acestor înscrisuri la dosarul de recurs.

La termenul de judecată acordat în vederea efectuării acestor demersuri, Înalta Curte a pus în dezbatere recursul, cu prioritate aspectul încadrării criticilor în dispoziţiile art. 488 C. proc. civ.

6. Soluţia şi considerentele Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie

Examinând recursul sub aspect formal, din perspectiva posibilităţii de încadrare a criticilor recurentului în dispoziţiile art. 488 C. proc. civ., analiză ce este prioritară, raportat la prevederile art. 248 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte constată următoarele:

Potrivit art. 486 alin. (1) lit. d) C. proc. civ., cererea de recurs va cuprinde motivele de nelegalitate pe care se întemeiază recursul şi dezvoltarea lor sau, după caz, menţiunea că acestea vor fi depuse printr-un memoriu separat.

Conform acestor prevederi legale, coroborate cu cele ale art. 488 alin. (1) pct. 1-8 C. proc. civ., care reglementează limitativ cazurile de casare, cererea de recurs trebuie să cuprindă motivele pe care se sprijină, respectiv argumentele de natură juridică pe baza cărora recurentul înţelege să critice hotărârea atacată.

Art. 487 din acelaşi act normativ stipulează că recursul se va motiva prin însăşi cererea de recurs, iar art. 486 alin. (3) din acest act normativ sancţionează cu nulitatea lipsa din cererea de recurs a motivelor de nelegalitate.

Motivarea recursului presupune arătarea cazului de nelegalitate prin indicarea unuia dintre motivele prevăzute limitativ de art. 488 C. proc. civ., precum şi dezvoltarea acestuia, în sensul formulării unor critici concrete cu privire la judecata realizată de instanţa care a pronunţat hotărârea recurată, din perspectiva motivului de nelegalitate invocat.

În cauză, prin hotărârea recurată, decizia nr. 660 din 5 mai 2022, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a III-a civilă şi pentru cauze cu minori şi familie a respins apelul principal formulat de pârâtul Ministerul Dezvoltării, Lucrărilor Publice şi Administraţiei împotriva sentinţei nr. 2723 din 20 noiembrie 2019 pronunţate de Tribunalul Bucureşti, secţia a V-a civilă, în contradictoriu cu reclamantul Municipiul Bucureşti, prin primarul general, ca nefondat. A respins apelul incident formulat de reclamantul Municipiul Bucureşti, prin primarul general, împotriva aceleiaşi sentinţe, ca nefondat.

Pentru a dispune astfel, în ceea ce priveşte apelul pârâtului, curtea a reţinut, în esenţă, faţă de critica ce a vizat obligaţia acestuia de a plăti sumele achitate de reclamantul Municipiul Bucureşti, în sensul că trebuia să se constate incidenţa excepţiei prevăzute de art. 1456 alin. (2) C. civ., în raport de cele stipulate la art. 2 lit. a) din Convenţia nr. AAM 1909/6.05.2004 - incidenţa dispoziţiilor art. 1053 alin. (1) din C. civ. 1864, conform căruia persoana care plăteşte datoria altuia, fără intenţia de a-l gratifica, se subrogă în drepturile creditorului plătit devenind titular al creanţei respective.

Reţinând că apelantul-reclamant are calitatea de codebitor, achitând întregul debit, curtea a arătat că acesta are la dispoziţie o acţiune în regres împotriva celorlalţi codebitori, respectiv o acţiune subrogatorie, care trebuie să respecte regimul juridic al obligaţiilor solidare.

Instanţa a arătat că cel care a plătit întreaga datorie nu mai beneficiază de solidaritate, însă este îndreptăţit să se întoarcă împotriva celorlalţi codebitori solidari şi să pretindă ceea ce a plătit peste partea sa, potrivit art. 1053 alin. (1) din C. civ. de la 1864.

Aplicând aceste norme în cauză, curtea a constatat că în mod corect reclamantul a plătit întreaga sumă datorată, în considerarea titlului executoriu ce prevede obligaţia solidară a părţilor (sentinţa civilă nr. 5912/26.11.2014, pronunţată de Tribunalul Bucureşti, secţia a VI-a civilă în dosarul nr. x/2011, îndreptată prin încheierea din 03.04.2015 şi completată prin sentinţa civilă nr. 1694/03.04.2015, astfel cum a fost modificată prin decizia civilă nr. 357/25.02.2016 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VI-a civilă, irevocabilă prin decizia nr. 458/16.03.2017 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia a II-a civilă).

Instanţa de apel a validat considerentele sentinţei instanţei de fond prin care s-au reţinut aspectele statuate prin sentinţa nr. 5912/26.11.2014, pronunţată de Tribunalul Bucureşti, secţia a VI-a civilă, în sensul încheierii convenţiei nr. MM 1909/06.05.2004 între Ministerul Transporturilor, Construcţiilor şi Turismului, Agenţia Naţională pentru Locuinţe, Consiliul Local al Sectorului 1 Bucureşti, Consiliul Judeţean Ilfov, Consiliului Local al Comunei Voluntari, S.C. B. S.A. - FDFEE Muntenia Sud, S.C. C. S.A. şi S.C. Proiect S.A., prin care au fost stabilite obligaţiile specifice şi necesare pentru realizarea ansamblului de locuinţe pe teritoriul sectorului 1 al Municipiului Bucureşti şi al comunei Voluntari, jud. Ilfov, expres enumerate la art. 2 lit. a)-h) şi individualizate pentru fiecare parte.

În privinţa apelantului-pârât Ministerul Dezvoltării Regionale şi Administraţiei Publice, curtea a constatat că s-a reţinut prin sentinţa menţionată, cu putere de lucru judecat, culpa pentru nerealizarea obligaţiilor legale şi a celor asumate prin convenţie, apreciind că se impune ca acesta să răspundă solidar pentru prejudiciul cauzat reclamanţilor din acea cauză, întrucât există o interdependenţa între acest prejudiciu şi lipsa utilităţilor şi a dotărilor social-urbane în zona rezidenţială, generate de o inacţiune.

Totodată, instanţa de apel a considerat că este nefondat motivul de apel referitor la stabilirea valorii sumei datorate în regresul părţii adverse, în raport de suma stabilită în RON plătită efectiv în urma procedurii de executare silită.

Constatând incidenţa în cauză a dispoziţiilor art. 1106-1109 din C. civ. de la 1864, a arătat că acţiunea în cauza de faţă derivă din subrogarea legală în drepturile creditorului plătit, în conformitate cu art. 1108 pct. 3 C. civ.

Reţinând că subrogaţia intervine în situaţia în care o altă persoană plăteşte datoria debitorului (cum ar fi, ca în speţă, un codebitor solidar), curtea a apreciat, din această perspectivă, intervenirea subrogaţiei legale, considerând că este corectă statuarea primei instanţe în sensul că pe calea acţiunii în regres, codebitorul care a plătit preia creanţa astfel cum există în patrimoniul creditorului, iar în condiţiile în care prin hotărâre judecătorească părţile au fost obligate în solidar la plata echivalentului în RON din data plăţii al sumei stabilite în euro, reclamantul care a plătit integral creanţa este îndreptăţit să primească echivalentul în RON, din data în care pârâtul va plăti, al sumei datorate de acesta, exprimată în euro, corelativ cu obligaţia pârâtului de a plăti echivalentul în RON al părţii sale din creanţa exprimată în euro.

În ceea ce priveşte critica ce a vizat existenţa unui "drept de regres total" ce rezultă din împrejurările cauzei, respectiv din partea din obligaţie ce revine fiecăruia dintre cei doi codebitori solidari (apelantul-pârât, coordonator al Proiectului de locuinţe ANL "Henri Coandă", conform convenţiei MM 1909/2004, şi Municipiul Bucureşti, cooptat în proiect la un an de la împlinirea termenului de predare a locuinţei către reclamanţii din dosarul nr. x/2011), curtea nu a primit-o, întrucât a apreciat-o ca fiind contrară celor statuate cu putere de lucru judecat prin hotărârile judecătoreşti prin care s-a stabilit datoria solidară a părţilor în cauză, constatarea jurisdicţională anterioară neputând fi ignorată.

Pârâtul Ministerul Dezvoltării, Lucrărilor Publice şi Administraţiei a atacat cu recurs soluţia curţii de apel, solicitând casarea deciziei pronunţate şi trimiterea cauzei, spre rejudecare.

Invocând în drept incidenţa dispoziţiilor art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., recurentul reluat criticile din apel şi a arătat, în esenţă, că, potrivit dispoziţiilor art. 3 alin. (3) din Legea nr. 152/1998 privind înfiinţarea Agenţiei Naţionale pentru Locuinţe, art. 2 alin. (2)1 din Normele metodologice pentru punerea în aplicare a prevederilor Legii nr. 152/1998, aprobate prin H.G. nr. 962/2001, art. 16 alin. (1) şi art. 19 alin. (1) din acelaşi act normativ, precum şi art. 2 lit. b) din Convenţia nr. 1909/6.05.2004, Agenţia Naţională pentru Locuinţe era obligată să asigure realizarea obiectivelor de investiţii din cadrul programului "Locuinţe pentru tineri, destinate închirierii", proiectarea, finanţarea şi execuţia investiţiilor ce constau în realizarea utilităţilor în Ansamblul "Henri Coandă" fiind în sarcina Consiliului Local al Sectorului 1 (pentru reţeaua de canalizare, alimentare cu apă, instalaţie de iluminat, dotări urbane), Consiliului Judeţean Ilfov (pentru reţeaua de drumuri interioare), Consiliului Local al Comunei Voluntari (pentru reţeaua de comunicaţii, instalaţia de iluminat public, dotări urbane), S.C. B. S.A. (pentru reţeaua de alimentare energie B.) şi S.C. C. S.A. (pentru reţeaua de alimentare gaz metan).

Ca atare, a afirmat că nu era în sarcina sa obligaţia de realizare a utilităţilor în ansamblul "Henri Coandă", ci a părţilor semnatare ale convenţiei nr. MM 1909/06.05.2004.

Recurentul a susţinut că, potrivit prevederilor convenţiei, Consiliul Local al Sectorului 1 Bucureşti s-a angajat să realizeze, în raza sa administrativ teritorială, proiectarea, finanţarea şi execuţia reţelelor de canalizare, alimentare cu apă, comunicaţii, iluminat public, precum şi o serie de dotări urbane în ansamblul "Henri Coandă", obligaţiile fiind preluate ulterior de Municipiul Bucureşti, fiind încheiat şi un protocol de cooperare (nr. 10428/5081/06.03.2008), între Municipiul Bucureşti şi Oraşul Voluntari, prin care acesta din urmă s-a obligat să realizeze proiectarea, finanţarea şi execuţia reţelelor de drumuri de acces aflate pe teritoriul administrativ al municipiului Bucureşti, precum şi reţelele de apă, canalizare şi iluminat public pe toată suprafaţa ansamblului.

A mai arătat că Agenţia Naţională pentru Locuinţe a încheiat o serie de convenţii cu S.C. C. S.A. şi S.C. B. S.A. în vederea realizării proiectării reţelelor de alimentare cu gaze şi cu energie B., Oraşul Voluntari angajându-se să asigure execuţia reţelei de drumuri de acces aflate pe teritoriul său administrativ.

Recurentul a susţinut că nu are obligaţia de a plăti sumele achitate de intimatul-reclamant, faţă de excepţia prevăzută de art. 1456 alin. (2) C. civ., întrucât, potrivit prevederilor art. 2 lit. a) din Convenţia nr. MM 1909/06.05.2004 unica sa îndatorire era de a asigura subvenţia pentru beneficiarii locuinţelor construite cu credit ipotecar.

De asemenea, a arătat că în mod greşit s-a apreciat că intimata-reclamantă este îndreptăţită să primească echivalentul în RON de la data plăţii al sumei de 44.449,9 euro pe motiv că în acest mod s-ar evita prejudicierea ambelor părţi ca efect al fluctuaţiei valutare, această ipoteză fiind apreciată ca fiind eronată prin raportare la realitatea concretă, întrucât era de notorietate faptul că evoluţia cursului valutar leu/euro este pozitivă, perioadele de apreciere a monedei naţionale fiind de scurtă durată şi cu fluctuaţii nesemnificative, faţă de tendinţa de creştere continuă a monedei euro.

Examinând posibilitatea de încadrare a criticilor invocate în cazul de casare indicat de recurent – art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. – precum şi în celelalte motive de nelegalitate limitativ prevăzute de art. 488 C. proc. civ., în baza art. 489 alin. (3) din acelaşi act normativ, Înalta Curte constată că acestea nu vizează argumentele reţinute de instanţa de apel în justificarea soluţiei pronunţate.

Astfel cum reiese din expozeul de mai sus, recurentul nu a criticat decizia instanţei de apel din perspectiva aspectelor reţinute, cu privire la autoritatea de lucru judecat a sentinţei nr. 5912/26.11.2014, pronunţate de Tribunalul Bucureşti, secţia a VI-a civilă, în ceea ce priveşte culpa sa pentru nerealizarea obligaţiilor legale şi a celor asumate prin convenţie, şi nici a celor referitoare la stabilirea valorii sumei datorate în regresul părţii adverse, în raport de suma stabilită în RON, plătită efectiv în urma procedurii de executare silită ori la dispoziţiile legale reţinute de curte, respectiv art. 1106-1109 din C. civ. de la 1864.

Motivele cererii de recurs formulate de către recurent cuprind, dimpotrivă, expuneri ale situaţiei de fapt şi o enumerare a înscrisurilor apte, în opinia sa, să dovedească raporturile juridice stabilite cu alte entităţi implicate în realizarea programelor de construire a unor locuinţe, iar nu argumente de natură să combată nelegalitatea deciziei recurate.

În acest context, se constată că recurentul a nesocotit judecata anterioară şi natura căii extraordinare de atac a recursului, aspectele deduse judecăţii prin intermediul căii extraordinare de atac a recursului neputându-se circumscrie cazurilor de nelegalitate expres reglementate prin dispoziţiile art. 488 C. proc. civ. şi forma obiect de cenzură în prezentul recurs, întrucât nu vizează argumentele instanţei de apel, care au stat la baza adoptării soluţiei sale.

Chiar dacă recurentul a invocat dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., o indicare formală a acestora sau o aparenţă de motivare a cererii nu poate fi privită ca un recurs motivat.

Dimpotrivă, prevalându-se de acest caz de casare, recurentul avea obligaţia de a indica normele de drept material pretins încălcate sau greşit aplicate de instanţa de apel, în raport de care Înalta Curte să aibă posibilitatea să exercite controlul judiciar al hotărârii recurate.

Pentru considerentele expuse, Înalta Curte constatând că cererea de recurs dedusă judecăţii nu îndeplineşte cerinţele prevăzute sub sancţiunea nulităţii de art. 486 alin. (3) C. proc. civ., va anula recursul declarat de pârâtul Ministerul Dezvoltării, Lucrărilor Publice şi Administraţiei împotriva deciziei nr. 660 din 5 mai 2022 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a III-a civilă şi pentru cauze cu minori şi de familie.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Anulează recursul declarat de pârâtul Ministerul Dezvoltării, Lucrărilor Publice şi Administraţiei împotriva deciziei nr. 660 din 5 mai 2022 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a III-a civilă şi pentru cauze cu minori şi de familie.

Definitivă.

Pronunţată astăzi, 25 ianuarie 2024, prin punerea soluţiei la dispoziţia părţilor de către grefa instanţei.