Conflicting civil sections in appellate court: derived competence for revision of enforcement judgment based on first-instance jurisdictional status

Şedinţa publică din data de 23 ianuarie 2024

Asupra conflictului de competenţă, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei.

1. Obiectul cererii de chemare în judecată.

Prin sentinţa civilă nr. 189/15.02.2022, pronunţată în dosarul nr. x/2022, Judecătoria Câmpulung a admis excepţia tardivităţii formulării cererii formulată de A. S.R.L. în contradictoriu cu debitorul B. şi terţul poprit C. S.A., prin care a solicitat validarea popririi înfiinţate în dosarul de executare nr. 148/2013 al SPEJ Petroaica şi Asociaţii, până la concurenţa sumei totale 12.616,44 RON şi amendarea terţului poprit pentru neîndeplinirea obligaţiilor în conformitate cu art. 790 alin. (9) C. proc. civ., fiind respinsă excepţia prescripţiei dreptului de a cere executarea silită.

Împotriva sentinţei civile de mai sus a declarat apel recurenta-creditoare A. S.R.L, criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie.

Prin decizia civilă nr. 119/15 iunie 2022, Tribunalul Argeş, secţia civilă a admis recursul, a modificat sentinţa recurată în sensul că a respins excepţia tardivităţii introducerii cererii, ca neîntemeiată, cererea de validare fiind admisă şi validată poprirea înfiinţată de S.P.E.J. Petroaica şi Asociaţii pentru suma de 12.616.44 RON.

Prin cererea de revizuire înregistrată pe rolul Tribunalului Argeş la data de 20 iulie 2022, sub nr. x/2022, revizuentul terţ poprit C. S.A., în contradictoriu cu intimata creditoare A. S.R.L. şi cu intimatul debitor B., a solicitat revizuirea deciziei civile nr. 119/15 iunie 2022, pronunţate de Tribunalul Argeş în dosarul nr. x/2022, întrucât prin sentinţa civilă nr. 1742/7 septembrie 2017, a Judecătoriei Câmpulung, pronunţată în dosarul nr. x/2017, rămasă definitivă prin neapelare conform art. 634 pct. 3 C. proc. civ., s-a respins cererea de validare a popririi, cauzele înregistrate în dosarul nr. x/2022 şi în dosarul nr. x/2017, având aceleaşi părţi, obiect şi cauză.

2. Hotărârile care au generat conflictul negativ de competenţă.

2.1. Prin decizia nr. 533/R-COM din 04 mai 2023, Curtea de Apel Piteşti – secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal a declinat în favoarea Curţii de Apel Piteşti, secţia I civilă, competenţa de soluţionare a cauzei având ca obiect cererea de revizuire, formulată de revizuentul terţ poprit C. S.A., împotriva deciziei civile nr. 119 din 15 iunie 2022, pronunţate de Tribunalul Argeş în dosarul nr. x/2022, în contradictoriu cu intimata creditoare A. S.R.L. şi cu intimatul debitor B..

Pentru a pronunţa această hotărâre, instanţa a avut în vedere că temeiul revizuirii îl constituie art. 322 pct. 7 C. proc. civ. de la 1865.

În cauză, competenţa materială de soluţionare a cererii de revizuire aparţine Curţii de Apel Piteşti, iar raportat la obiectul şi natura cauzei, competenţa aparţine secţiei I civile a instanţei.

Competenţa specializată este subsumată competenţei materiale procesuale, fiind reglementată prin norme de organizare judiciară al căror sediu este Legea nr. 304/2004 sau alte legi speciale, iar nu C. proc. civ.. Atunci când se pune problema stabilirii competenţei materiale procesuale, trebuie a se verifica dacă, pentru soluţionarea cauzei, este necesară o anume specializare a judecătorilor învestiţi, iar în acest demers trebuie avute în vedere natura sau obiectul cauzei.

A menţionat că prin cererea de revizuire din dosar se arată că hotărârile definitive potrivnice au fost pronunţate asupra unei cereri de validare a popririi, aşadar revizuirea a fost exercitată în materie de executare silită.

Materia executării silite este supusă dispoziţiilor legii de procedură civilă, iar nu unor legi speciale, astfel că, de regulă, nu este necesară valorificarea unei anume specializări a judecătorilor învestiţi.

Pe de altă parte, secţia a II-a civilă din cadrul Curţii de Apel Piteşti este o secţie specializată, acesteia fiindu-i repartizate, în acord cu normele de organizare judiciară, cauzele cu profesionişti, cauzele de insolvenţă, cauzele de contencios administrativ şi fiscal, iar dintre cauzele cu profesionişti, secţiei a II-a civile îi sunt repartizate spre soluţionare litigiile în care se deduc judecăţii raporturi de drept material născute în exercitarea unei activităţi comerciale sau, conform terminologiei din noua lege de organizare judiciară, din exploatarea unei întreprinderi.

Revizuirea exercitată în materie de validare a popririi nu aparţine categoriilor de cauze ce se repartizează secţiei a II-a civile din cadrul Curţii de Apel Piteşti, astfel că, în opinia instanţei, competenţa materială procesuală de soluţionare a cererii aparţine secţiei I civile din cadrul Curţii, căreia îi sunt repartizate cauze civile.

2.2. Învestită cu soluţionarea cauzei după declinare, Curtea de Apel Piteşti – secţia I civilă a pronunţat încheierea din 10 octombrie 2023, prin care a admis excepţia necompetenţei sale materiale procesuale şi a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Curţii de Apel Piteşti – secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal. Curtea a constatat ivit conflictul negativ de competenţă şi a dispus înaintarea dosarului Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.

În motivare, s-a reţinut în esenţă, că pricina este una ce poartă în contradictoriu cu un profesionist, iar cadrul curţii de apel, prin Hotărârea Colegiului de Conducere nr. 5/2016, s-a instituit regula repartizării pricinilor prin prisma criteriului calităţii uneia dintre părţi de "profesionist", fără legătură cu sursa litigiului, respectiv în activitatea specifică de exploatare a unei întreprinderi, potrivit definiţiei de la art. 3 C. civ., deci fără a fi implicată o anumită specializare, aşa cum deschide posibilitatea art. 226 al Legii nr. 71/2011.

Aşadar, nu este vorba despre o competenţa specializată, subsumată competenţei materiale procesuale, reglementată prin norme de organizare judiciară avându-şi sediul în Legea nr. 304/2022 sau alte legi speciale.

Conform normei de organizare judiciară de la art. 39 alin. (2), avută în vedere şi de secţia mai întâi învestită, în cadrul curţilor de apel funcţionează, în raport cu complexitatea şi numărul cauzelor, secţii sau, după caz, completuri specializate pentru cauze civile, cauze penale, cauze cu minori şi de familie, cauze de contencios administrativ şi fiscal, cauze privind conflicte de muncă şi asigurări sociale, cauze civile izvorând din exploatarea unei întreprinderi, insolvenţă, concurenţă neloială sau pentru alte materii, precum şi completuri specializate pentru cauze maritime şi fluviale.

Or, singurul criteriu ales pentru împărţirea competenţelor între cele două secţii civile ale curţii a fost calitatea de "profesionist" a cel puţin uneia dintre părţi, iar nu cel al eventualei specializări atrase de exploatarea unei întreprinderi a acestor profesionişti, acoperind, deci, inclusiv situaţiile în care disputa priveşte executarea silită, dată fiind aplicabilitatea aceloraşi reguli ale dreptului civil, deopotrivă profesioniştilor şi neprofesioniştilor.

În cadrul instanţei, norma de organizare a permis deci, instituirea secţiilor civile care funcţionează potrivit distincţiei privind calitatea persoanelor a părţilor dosarelor, adică prin prisma calităţii de profesionist sau neprofesionist, precum şi, separat, în ceea ce priveşte completurile specializate, în considerarea specializării în materia contenciosului administrativ şi fiscal.

Pe de altă parte, soluţiei de faţă i se impun de dezlegările făcute de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie prin decizia pronunţată în procedura recursului în interesul legii nr. 4/2023, potrivit cărora, în interpretarea şi aplicarea unitară a dispoziţiilor art. 129 alin. (2) pct. 2, art. 130 alin. (2), art. 131 alin. (1), art. 133 şi 136 din C. proc. civ., competenţa materială procesuală a instanţei de control judiciar se va determina în considerarea obiectului şi naturii litigiului, astfel cum au fost acestea stabilite de instanţa de fond în cazul soluţionării în prim grad de jurisdicţie a litigiului de către o instanţă care nu cuprinde structuri specializate (secţii/completuri).

Litigiul a fost iniţiat în faţa instanţei civile a Judecătoriei Piteşti care nu are o împărţire a competenţelor funcţionale în secţii sau completuri specializate, în funcţie de calitatea părţilor sau de natura litigiului civil.

În schimb, Curtea de Apel Piteşti, cum s-a arătat, are o competenţă specializată în materie civilă, între secţiile I şi II, prin opoziţie cu secţia penală, în aşa fel încât celei de-a doua secţii, alături de cauzele specializate date în competenţa Tribunalului Specializat Argeş, precum şi competenţa în materie fiscală şi de contencios administrativ, revenite completelor specializate ale Tribunalelor Argeş şi Vâlcea, are şi competenţa de a soluţiona litigiile civile privind raporturile în care este implicat un profesionist în sensul art. 3 C. civ., fără a se impune ca starea litigioasă să derive din exploatarea întreprinderii.

În aceste condiţii, întrucât competenţa în materie civilă este partajată între cele două secţii în aşa fel încât secţiei I civile nu-i sunt atribuite litigiile în care este parte un profesionist, în acest sens sunt obligatorii concluziile instanţei interpretative, instanţa de apel neinstituind, în organizarea sa, criteriul specializării în considerarea obiectului şi naturii litigiului prin prisma sursei constând în exploatarea unei întreprinderi, astfel cum au fost acestea stabilite de instanţa de fond, în cazul soluţionării în prim grad de jurisdicţie a litigiului de către o instanţă care nu cuprinde structuri specializate (secţii/completuri).

Măsura organizatorică luată de Colegiul de Conducere a avut în vedere exclusiv criteriul volumului de activitate, urmărind echilibrarea acestuia, iar nu necesitatea aplicării unor norme specializate, de altfel, litigiilor privind raporturile litigioase născute din exploatarea unei întreprinderi fiind guvernate de aceleaşi reguli ale C. civ., indiferent de calitatea părţilor, urmare a abrogării Codului comercial, nefiind justificată, deci o eventuală specializare, în acest sens.

II. Considerentele Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie cu privire la prezentul conflict negativ de competenţă.

Cu privire la conflictul negativ de competenţă cu a cărui judecată a fost legal sesizată în condiţiile art. 135 alin. (1) şi art. 136 alin. (1) din C. proc. civ., Înalta Curte reţine următoarele:

Obiectul prezentului demers judiciar îl reprezintă cererea de validare a popririi înfiinţate în dosarul de executare nr. 148/2013 al SPEJ Petroaica şi Asociaţii, până la concurenţa sumei totale 12.616,44 RON şi amendarea terţului poprit pentru neîndeplinirea obligaţiilor în conformitate cu art. 790 alin. (9) C. proc. civ., cu cheltuieli de judecată.

În motivarea cererii, s-a arătat că s-a încuviinţat prin încheierea din 14.03.2013 executarea silită demarată în dosarul de executare nr. 48/2013 al SPEJ Petroaica şi Asociaţii, iar prin adresa din 26.11.2021 s-a dispus înfiinţarea popririi asupra veniturilor salariale ale debitorului până la concurenţa sumei de 12.616,44 RON.

În drept, au fost invocate dispoziţiile art. 790 C. proc. civ.

Cererea de chemare în judecată a fost înregistrată pe rolul Judecătoriei Câmpulung – secţia civilă, care a şi soluţionat cauza prin sentinţa civilă nr. 189/2022 din 15 februarie 2022, fiind admisă excepţia tardivităţii formulării cererii de validarea popririi şi respinsă cererea de validarea popririi formulată de creditoarea A. S.R.L. în contradictoriu cu debitorul B. şi terţul poprit C. S.A., ca tardivă. S-a respins excepţia prescripţiei dreptului de a cere executarea silită.

Împotriva sentinţei civile de mai sus a declarat apel recurenta-creditoare A. S.R.L, criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie.

Prin decizia civilă nr. 119/15 iunie 2022, Tribunalul Argeş, secţia civilă a admis recursul, a modificat sentinţa recurată în sensul că a respins excepţia tardivităţii introducerii cererii, ca neîntemeiată, cererea de validare fiind admisă şi validată poprirea înfiinţată de S.P.E.J. Petroaica şi Asociaţii pentru suma de 12.616.44 RON.

În faza de recurs nu a fost invocată de niciuna dintre părţi şi nici din oficiu excepţia necompetenţei materiale a respectivei instanţe.

În acest context factual, se reţine că aspectul competenţei materiale procesuale de soluţionare a prezentului litigiu a fost tranşat definitiv în faza judecăţii în recurs, cauza fiind soluţionată de către Tribunalul Argeş – secţia civilă, iar nu de către Tribunalul Specializat Argeş.

Câtă vreme chestiunea competenţei materiale procesuale (specializată) a fost deja tranşată în faţa instanţei de recurs, acest aspect nu mai putea fi reluat în faţa secţiei instanţei superioare chemate să soluţioneze calea extraordinară de atac, întrucât competenţa instanţei de control judiciar este derivată din competenţa instanţelor care au judecat efectiv procesul. Astfel, competenţa instanţei de revizuire, fiind una derivată, se stabileşte în raport cu instanţa ori, după caz, secţia ori completul (specializat sau nu) care a judecat procesul în primă instanţă.

Aceste principii rezultă din Decizia nr. 4 din 24 aprilie 2023 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Completul competent să judece recursul în interesul legii, prin care a fost admis recursul în interesul legii formulat de Colegiul de conducere al Curţii de Apel Galaţi şi s-a stabilit: "În interpretarea şi aplicarea unitară a dispoziţiilor art. 129 alin. (2) pct. 2, art. 130 alin. (2), art. 131 alin. (1), art. 133 şi art. 136 din C. proc. civ., competenţa materială procesuală a instanţei de control judiciar se va determina cu respectarea specializării primei instanţe (complet/secţie), care se va aplica în mod corespunzător şi în calea de atac (...)".

Teza a doua a deciziei menţionate, conform căreia competenţa materială procesuală a instanţei de control judiciar se va determina în considerarea obiectului şi naturii litigiului, astfel cum au fost acestea stabilite de instanţa de fond, în cazul soluţionării în prim grad de jurisdicţie a litigiului de către o instanţă care nu cuprinde structuri specializate (secţii/completuri) nu este incidentă în cauză, având în vedere împrejurarea că litigiul a cărui revizuire se solicită a fost judecat în recurs de secţia Civilă a Tribunalului Argeş şi nu de Tribunalul Specializat Argeş (fost tribunal comercial) căruia îi sunt alocate cauzele având ca obiect cererile în materie de insolvenţă, concordat preventiv şi mandat ad hoc, cererile în materia societăţilor reglementate de Legea nr. 31/1990, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, şi a altor societăţi, cu sau fără personalitate juridică, precum şi în materia registrului comerţului, cererile care privesc restrângerea, împiedicarea ori denaturarea concurenţei şi cererile privind titlurile de valoare şi alte instrumente financiare.

Astfel, soluţia expusă în cadrul recursului în interesul legii a fost nuanţată în funcţie de existenţa sau, dimpotrivă, inexistenţa unei specializări a instanţei de fond (secţie, complet), care a pronunţat hotărârea atacată. Aplicând principiul competenţei derivate, instanţa supremă a constatat că, atunci când pricina a fost judecată de o secţie civilă de drept comun, secţia corespunzătoare a instanţei superioare va judeca procesul, chiar dacă pricina era de competenţa materială procesuală (specializată) a secţiei pentru litigii cu profesionişti ori chiar de contencios administrativ sau de litigii de muncă. Competenţa instanţei de control judiciar se stabileşte în raport cu instanţa ori, după caz, secţia sau completul specializat care a judecat procesul. Singura situaţie în care instanţa de control judiciar îşi poate verifica, în apel sau recurs, competenţa materială procesuală este aceea în care doar de la nivelul instanţei superioare există secţii ori complete specializate pentru materia respectivă, nu şi la nivelul instanţei a cărei hotărâre se atacă.

În consecinţă, în ipoteza în care litigiul a fost soluţionat în fond de o/un instanţă/secţie/complet specializată/specializat (potrivit reglementărilor din legi speciale sau legilor de organizare judecătorească), astfel cum este situaţia din speţă, decizia civilă a cărei revizuire se solicită fiind pronunţată de secţia Civilă a Tribunalului Argeş, în cadrul verificărilor privind competenţa materială procesuală a instanţei de control judiciar aceasta va respecta specializarea respectivei instanţe, care se va aplica în mod corespunzător şi în calea de atac inclusiv extraordinară, fiind depăşit momentul procesual până la care, în mod obiectiv, putea fi verificată competenţa materială procesuală, potrivit dispoziţiilor art. 130 alin. (2) şi ale art. 131 alin. (1) raportat la art. 136 alin. (1) din C. proc. civ.

De asemenea, s-a constatat că legiuitorul a atribuit competenţa de soluţionare a căilor de atac de reformare (apel, recurs) instanţei imediat superioare celei care a pronunţat hotărârea atacată, iar această manieră de determinare a competenţei se raportează la instanţa care a judecat efectiv procesul, pronunţând hotărârea atacată, iar nu la instanţa care ar fi fost competentă, potrivit legii, să judece un litigiu similar, dacă regulile de competenţă ar fi fost pe deplin observate.

Pentru aceste considerente, Înalta Curte, în temeiul art. 135 alin. (4) din C. proc. civ., va stabili competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea secţiei I civile a Curţii de Apel Piteşti.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Curţii de Apel Piteşti – secţia I civilă.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 23 ianuarie 2024.