Enforcement jurisdiction conflict: uniqueness of the executing court prevails over public-order territorial rules for judicial authorities as parties.

Şedinţa publică din data de 23 ianuarie 2024

Deliberând asupra conflictului negativ de competenţă, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei.

I.1. Obiectul cauzei.

Prin contestaţia la executare înregistrată pe rolul Judecătoriei Târgu-Mureş la data de 15.03.2023 contestatorul Tribunalul Botoşani, în contradictoriu cu intimaţii A., B., C., D., E., F., G., H., I., J. şi K., a formulat contestaţie la executare împotriva actelor de executare emise în cadrul dosarului de executare silită nr. x/2023 la BEJ L., solicitând anularea somaţiei din data de 06.03.2023, a încheierii nr. 3/2023 din data de 06.03.2023, precum şi a încheierii civile din data de 14.02.2023 pronunţată în dosarul nr. x/2023 al Judecătoriei Botoşani.

În drept, a invocat prevederile legale la care a făcut referire în cuprinsul cererii.

La termenul de judecată din data de 08 iunie 2023 instanţa a ridicat din oficiu excepţia necompetenţei teritoriale a instanţei reţinând cauza în pronunţare asupra excepţiei ridicate.

I.2. Hotărârile care au generat conflictul.

I.2.1. Prin încheierea civilă nr. 2037/2023 din 08 iunie 2023, Judecătoria Târgu-Mureş a admis excepţia necompetenţei teritoriale, invocată de instanţă din oficiu şi a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Botoşani.

Pentru a hotărî astfel, instanţa a avut în vedere dispoziţiile art. 666 alin. (1) şi art. 714 alin. (1) coroborat cu art. 651 alin. (1) C. proc. civ., apreciind că se impune clarificarea noţiunii de instanţă de executare, astfel cum această noţiune rezultă din cuprinsul dispoziţiilor art. 651 C. proc. civ. interpretat prin prisma considerentelor deciziei nr. 20/2021 şi deciziei nr. 27/2021 pronunţate de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie în soluţionarea recursului în interesul legii.

A evocat principiul unicităţii instanţei de executare statuat în paragraful 80 al deciziei nr. 20/2021 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie. A arătat că decizia nr. 20/2021 a avut în vedere ipoteza unei pluralităţi de debitori în cadrul executării silite, iar prin considerentele acestei decizii a fost clarificată noţiunea de instanţă de executare şi principiul unicităţii instanţei de executare concluzionându-se în esenţă, în sensul că instanţa de judecată care a încuviinţat executarea silită devine instanţă de executare şi este competentă să soluţioneze contestaţiile la executare, precum şi alte incidente apărute în cursul executării silite, fiind astfel consfinţit caracterul unic şi exclusiv al instanţei de executare prevăzute de art. 651 C. proc. civ.

A mai arătat că în ceea ce priveşte incidenţa dispoziţiilor art. 127 C. proc. civ. (care ar fi incidente raportat la calitatea părţilor), această chestiune trebuia analizată la momentul încuviinţării executării silite.

A conchis că odată încuviinţată executarea silită, chiar şi cu eventuala încălcare a dispoziţiilor art. 127 C. proc. civ., instanţa care a dispus în acest sens devine instanţă de executare şi devine competentă să judece incidentele apărute pe parcursul executării silite, deci inclusiv contestaţiile la executare.

I.2.2. Prin sentinţa nr. 2577 pronunţată la data de 09 noiembrie 2023, Judecătoria Botoşani a admis excepţia necompetenţei teritoriale, excepţie invocată din oficiu de instanţă şi a declinat cauza în favoarea Judecătoriei Târgu-Mureş, a constatat ivit conflictul negativ de competenţă şi a dispus sesizarea Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie în vederea soluţionării conflictului.

A arătat că la data de 14 februarie 2023, art. 651 alin. (1) C. proc. civ. avea următorul conţinut: "(1) Instanţa de executare este judecătoria în a cărei circumscripţie se află, la data sesizării organului de executare, domiciliul sau, după caz, sediul debitorului, în afara cazurilor în care legea dispune altfel. Dacă domiciliul sau, după caz, sediul debitorului nu se află în ţară, este competentă judecătoria în a cărei circumscripţie se află, la data sesizării organului de executare, domiciliul sau, după caz, sediul creditorului, iar dacă acesta nu se află în ţară, judecătoria în a cărei circumscripţie se află sediul biroului executorului judecătoresc învestit de creditor. Dispoziţiile art. 112 şi ale art. 127 se aplică în mod corespunzător".

A arătat că, deşi acest text de lege era aplicabil la data încuviinţării executării silite, etapă în care reclamant este creditorul, în momentul formulării contestaţiei la executare de către debitorul Tribunalul Botoşani, în cauză au devenit incidente prevederile art. 127 alin. (1) şi (21) C. proc. civ., care reglementează un caz de necompetenţă teritorială de ordine publică, potrivit cu care dacă o instanţă de judecată are calitatea de reclamant/contestator într-o cauză de competenţa sa sau a unei instanţe inferioare, va sesiza în mod obligatoriu una dintre instanţele judecătoreşti de acelaşi grad aflate în circumscripţia oricăreia dintre curţile de apel învecinate cu curtea de apel în a cărei circumscripţie se află.

A mai expus că prin decizia nr. x a ICCJ s-a statuat că "În interpretarea şi aplicarea unitară a dispoziţiilor art. 651 alin. (1), art. 666, art. 712, art. 714 şi art. 112 din C. proc. civ., instanţa de executare competentă teritorial să soluţioneze contestaţia la executare propriu-zisă formulată de unul dintre debitorii la care se referă titlul executoriu este judecătoria care a încuviinţat executarea silită a acelui titlu executoriu, în afara cazurilor în care legea dispune altfel".

A conchis că în cauză primează dispoziţiile art. 127 alin. (1) şi (21) C. proc. civ. care reglementează un caz de necompetenţă teritorială de ordine publică, în defavoarea art. 651 alin. (1) C. proc. civ.

II. Considerentele Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie cu privire la prezentul conflict negativ de competenţă.

Cu privire la conflictul negativ de competenţă cu a cărui judecată a fost legal sesizată în baza art. 133 pct. 2 raportat la art. 135 alin. (1) din C. proc. civ., Înalta Curte reţine următoarele:

Dispoziţiile art. 133 pct. 2 din C. proc. civ. prevăd că există conflict negativ de competenţă atunci când două sau mai multe instanţe şi-au declinat reciproc competenţa de a judeca acelaşi proces sau, în cazul declinărilor succesive, dacă ultima instanţă învestită îşi declină la rândul său competenţa în favoarea uneia dintre instanţele care anterior s-au declarat necompetente.

În speţă, Înalta Curte constată că instanţele aflate în conflict au stabilit în mod diferit competenţa teritorială de soluţionare a cauzei.

Astfel, Judecătoria Târgu-Mureş a reţinut incidenţa art. 714 alin. (1) şi art. 651 alin. (1) din C. proc. civ., precum şi a Deciziei nr. 20 din data de 27.09.2021 pronunţate de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie – Completul pentru soluţionarea recursului în interesul legii şi a constatat că instanţa de executare a fost deja stabilită ca fiind Judecătoria Botoşani, aspect care nu mai poate fi repus în discuţie în cursul executării silite.

Pe de altă parte, Judecătoria Botoşani a reţinut că principiul unicităţii instanţei de executare nu poate fi aplicabil, având prioritate normele imperative de ordine publică prevăzute de art. 127 din C. proc. civ.

Înalta Curte constată că prin cererea formulată de Biroul Executorului Judecătoresc L. şi înregistrată pe rolul Judecătoriei Botoşani, s-a solicitat încuviinţarea executării silite a titlului executoriu reprezentat prin sentinţa civilă nr. 341 din 09 martie 2021 pronunţată de Tribunalul Mureş în dosarul nr. x/2020, definitivă prin decizia nr. 453/A pronunţată de Curtea de Apel Târgu-Mureş la data de 05 august 2021.

La termenul de judecată din data de 14 februarie 2023, Judecătoria Botoşani, prin încheiere fără număr, în dosarul nr. x/2023 a admis cererea, a încuviinţat executarea silită şi a autorizat creditoarea să treacă la executarea silită a titlului executoriu menţionat mai sus, în vederea recuperării în vederea realizării drepturilor creditorilor.

Instanţa competentă să soluţioneze contestaţia la executare este, potrivit dispoziţiilor art. 714 alin. (1) din C. proc. civ., instanţa de executare care, în conformitate cu dispoziţiile art. 651 alin. (1) teza I din acelaşi cod, este judecătoria în circumscripţia căreia se află, la data sesizării organului de executare, domiciliul sau, după caz, sediul debitorului.

În cazul de faţă, instanţa de executare a fost stabilită prin efectul pronunţării încheierii de încuviinţare a executării silite, încheierea fără număr din 14 februarie 2023 pronunţată de Judecătoria Botoşani în dosarul nr. x/2023.

În procedura de încuviinţare a executării silite, în situaţia în care ar fi fost sesizată o instanţă necompetentă teritorial cu o cerere de încuviinţare a executării silite, făcând în mod obligatoriu aplicarea dispoziţiilor art. 529 alin. (1) din C. proc. civ., privitoare la verificarea competenţei sub toate aspectele şi în raport cu toate criteriile, această instanţă necompetentă teritorial este ţinută să trimită dosarul instanţei competente, care devine astfel instanţă de executare.

În cauză nu este însă incidentă o astfel de ipoteză, astfel încât încă din momentul încuviinţării executării silite (care reprezintă condiţia esenţială a demarării efective a procedurii execuţionale) este determinată instanţa de executare, aceasta fiind unică pe parcursul întregii proceduri de executare silită, potrivit art. 651 alin. (2) din C. proc. civ.. Altfel spus, odată stabilită instanţa de executare în raport cu criteriile teritoriale prevăzute de norma menţionată, aceasta va rămâne aceeaşi pe întreaga procedură, fiind unica instanţă competentă material şi teritorial a soluţiona toate cererile şi incidentele apărute în cursul executării silite, cu excepţia cazurilor în care legea prevede în mod expres altfel.

Pe cale de consecinţă, ulterior admiterii cererii de încuviinţare a executării silite, calitatea de instanţă de executare a instanţei care a încuviinţat executarea nu doar că este câştigată, dar şi rămâne aceeaşi pe întreaga durată a procedurii execuţionale. Aceasta înseamnă că în respectiva executare silită nicio altă instanţă nu va putea fi apreciată drept instanţă de executare, motiv pentru care - exceptând derogările anume prevăzute, cum este cazul contestaţiei la titlu, spre exemplu - toate cererile şi incidentele care vor apărea pe parcursul executării silite vor reveni în competenţa aceleiaşi instanţe de executare.

Aceste principii au fost expuse de către Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie – Completul pentru soluţionarea recursului în interesul legii în decizia nr. 20 din 27 septembrie 2021 (publicată în Monitorul Oficial, Partea I, nr. 1083 din data de 11 noiembrie 2021).

De asemenea, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie – Completul competent să judece recursul în interesul legii a statuat, prin decizia nr. 27 din 06 decembrie 2021 pronunţată în dosarul nr. x/2021 (publicată în Monitorul Oficial, Partea I nr. 135 din 10 februarie 2022) că ulterior dezlegărilor date prin decizia nr. 20 din 27 septembrie 2021 de către Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie – Completul competent să judece recursul în interesul legii, instanţele de judecată nu vor mai putea face abstracţie de considerentele care au justificat pronunţarea acestei decizii menite să unifice jurisprudenţa divergentă existentă anterior în ceea ce priveşte determinarea instanţei de executare (paragraful 68).

Ca atare, deciziile nr. 20/2021 şi nr. 27/2021 pronunţate de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie – Completul competent să judece recursul în interesul legii sunt aplicabile în cauza pendinte, întrucât ele stabilesc instanţa competentă pentru orice incident intervenit în cursul executării silite, cum este şi cazul contestaţiei la executare.

Prin urmare, Judecătoria Botoşani, care a încuviinţat executarea silită, şi-a stabilit astfel calitatea de instanţă de executare, competenţa sa teritorială fiind stabilită la acel moment şi nemaiputând fi pusă în discuţie ulterior, situaţie în care calitatea sa de instanţă de executare nu doar că este câştigată, dar şi rămâne aceeaşi pe întreaga durată a procedurii execuţionale.

În consecinţă, Înalta Curte constată că instanţa competentă teritorial să soluţioneze cererea având ca obiect contestaţie la executare este Judecătoria Botoşani, urmând ca, în temeiul art. 135 din C. proc. civ., să stabilească competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea acestei instanţe.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Botoşani.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 23 ianuarie 2024.