Competence to authorize forced execution against judicial bodies affirmed at debtor’s domicile, rejecting ex officio declination under Art. 127 C. proc. civ.

Şedinţa publică din data de 15 mai 2024

Deliberând asupra conflictului negativ dedus judecăţii, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

1. Cererea de chemare în judecată

Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Sectorului 4 Bucureşti la data de 13 februarie 2024, creditoarea, prin intermediul Societăţii Civile Profesionale de Executori Judecătoreşti A., a solicitat încuviinţarea executării silite asupra debitorilor, în baza titlului executoriu reprezentat de sentinţa civilă nr. 1301/11.05.2021 pronunţată de Tribunalul Vâlcea în dosarul nr. x/2020, definitivă prin decizia civilă nr. 4775/16.11.2021 pronunţată de Curtea de Apel Ploieşti.

2. Hotărârile care au generat conflictul de competenţă

2.1. Prin sentinţa civilă nr. 2877 din 21 februarie 2024, Judecătoria Sectorului 4 Bucureşti a admis excepţia de necompetenţă teritorială, invocată din oficiu, şi a declinat competenţa de soluţionare a cererii, în favoarea Judecătoriei Râmnicu Vâlcea.

În motivarea soluţiei pronunţate, instanţa a reţinut aplicabilitatea dispoziţiilor art. 127 alin. (1), alin. (2) şi alin. (2)1 C. proc. civ., conform cărora în cazul în care se formulează o cerere împotriva unei instanţe de judecată, reclamantul poate sesiza una dintre instanţele judecătoreşti de acelaşi grad aflate în circumscripţia oricăreia dintre curţile de apel învecinate cu curtea de apel în a cărei circumscripţie se află instanţa care ar fi fost competentă, potrivit legii.

Constatând că debitorii sunt instanţele imediat superioare Judecătoriei Sectorului 4 Bucureşti, instanţa a concluzionat că se impune declinarea cauzei către una dintre judecătoriile aflate în circumscripţia oricăreia dintre curţile de apel învecinate.

Deşi în cererea de încuviinţare debitorii instanţe de judecată sunt pârâţi, aspect care ar determina o competenţă alternativă conform art. 127 alin. (2)1 prin raportare la art. 127 alin. (2) C. proc. civ., instanţa iniţial învestită a avut în vedere unicitatea instanţei de executare, chemate să judece o serie de acţiuni ulterioare încuviinţării executării silite în care debitorii instanţe de judecată (ierarhic superioare prezentei judecătorii) ar fi reclamanţi.

2.2. Învestită prin declinare, Judecătoria Râmnicu Vâlcea, prin sentinţa civilă nr. 4246 din 14 martie 2024, a admis excepţia de necompetenţă teritorială, invocată din oficiu, a declinat competenţa de soluţionare a cererii în favoarea Judecătoriei Sectorului 4 Bucureşti, a constatat ivit conflictul negativ de competenţă şi a dispus înaintarea dosarului Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, în vederea soluţionării conflictului de competenţă.

În motivarea hotărârii pronunţate, instanţa a reţinut că art. 666 din C. proc. civ., care reglementează soluţionarea cererii de încuviinţare a executării silite, stipulează în sensul că debitorul nu participă la judecarea cererii, nu este citat, nu i se comunică şi nu poate ataca încheierea.

Ca atare, încuviinţarea executării silite intră în categoria procedurilor necontencioase, pentru a căror soluţionare, deşi este nevoie de intervenţia instanţei, nu se urmăreşte stabilirea unui drept potrivnic faţă de o altă persoană.

Or, în aceste circumstanţe, a reţinut că art. 127 din C. proc. civ. nu îşi găseşte aplicabilitate în cauză, nefiind întrunită condiţia pentru care a fost instituită o atare reglementare, respectiv aceea a înlăturării oricărei suspiciuni de soluţionare părtinitoare a cauzei din pricina calităţii părţii.

În raport de aceste considerente, instanţa a reţinut că instanţa de executare competentă să soluţioneze, potrivit art. 666 alin. (1) din C. proc. civ., cererea de încuviinţare a executării silite este instanţa în a cărei circumscripţie se află domiciliul/sediul debitorului, conform art. 651 alin. (1) din acelaşi Cod, respectiv Judecătoria Sectorului 4 Bucureşti.

Totodată, a argumentat că şi cu luarea în considerare şi a modificărilor legislative în privinţa competenţei instanţei de executare, şi în raport de dispoziţiile art. 127 din C. proc. civ., competenţa de soluţionare a prezentei cereri aparţine tot Judecătoriei Sectorului 4 Bucureşti, întrucât, în cererea de încuviinţare, debitorii instanţe de judecată sunt pârâţi, aspect care ar determina o competenţă alternativă conform art. 127 alin. (2)1 prin raportare la art. 127 alin. (2) C. proc. civ.

Astfel, în condiţiile în care creditorul prin executorul judecătoresc a sesizat una dintre instanţele competente alternativ să soluţioneze prezenta cerere, competenţa în soluţionarea cererii de încuviinţare a executării silite rămâne câştigată în favoarea instanţei alese de petent, având în vedere că potrivit art. 116 din C. proc. civ., reclamantul are alegerea între mai multe instanţe deopotrivă competente.

II. Soluţia şi considerentele Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie

Cu privire la conflictul negativ de competenţă, cu a cărui judecată a fost legal sesizată în baza dispoziţiilor art. 133 pct. 2 raportat la art. 135 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte reţine următoarele:

Obiectul litigiului cu privire la care s-a ivit conflictul negativ de competenţă vizează cererea de încuviinţare a executării silite a titlului executoriu reprezentat de sentinţa civilă nr. 1301/11.05.2021 pronunţată de Tribunalul Vâlcea în dosarul nr. x/2020, definitivă prin decizia civilă nr. 4775/16.11.2021 pronunţată de Curtea de Apel Ploieşti, petenta Societatea Civilă Profesională de Executori Judecătoreşti A., la cererea creditoarei B..

Conflictul negativ de competenţă ivit între Judecătoria Sectorului 4 Bucureşti şi Judecătoria Râmnicu Vâlcea a fost generat de interpretarea şi aplicarea dispoziţiilor art. 127 C. proc. civ., în condiţiile în care calitatea de debitori aparţine Curţii de Apel Bucureşti şi Tribunalului Bucureşti.

Încuviinţarea executării silite este de competenţa exclusivă a instanţei de executare, astfel cum rezultă din prevederile art. 666 alin. (1) coroborate cu cele ale art. 651 alin. (3) C. proc. civ., potrivit cărora "Instanţa de executare soluţionează cererile de încuviinţare a executării silite, contestaţiile la executare, precum şi orice alte incidente apărute în cursul executării silite, cu excepţia celor date de lege în competenţa altor instanţe sau organe".

Conform dispoziţiilor art. 651 alin. (1) din acelaşi Cod, instanţa de executare este judecătoria în a cărei circumscripţie se află, la data sesizării organului de executare, domiciliul sau, după caz, sediul debitorului.

În raport de particularitatea cauzei, determinată de calitatea debitorilor, Înalta Curte constată incidenţa dispoziţiilor art. 127 alin. (2) şi (2)1 C. proc. civ., potrivit cărora (2) în cazul în care cererea se introduce împotriva unui judecător, care îşi desfăşoară activitatea la instanţa competentă să judece cauza, reclamantul poate sesiza una dintre instanţele judecătoreşti de acelaşi grad aflate în circumscripţia oricăreia dintre curţile de apel învecinate cu curtea de apel în a cărei circumscripţie se află instanţa la care işi desfăşoară activitatea; (21) dispoziţiile alin. (1) şi (2) se aplică în mod corespunzător şi în ipoteza în care o instanţă de judecată are calitatea de reclamant sau de pârât, după caz.

În această situaţie, Înalta Curte observă că, în mod greşit, Judecătoria Sectorului 4 Bucureşti şi-a declinat competenţa de soluţionare a cererii de încuviinţare executare silită reţinând aplicabilitatea dispoziţiilor legale precitate şi calitatea de debitoare a Curţii de Apel Bucureşti, instanţă superioară Judecătoriei Sectorului 4 Bucureşti, întrucât atunci când respectiva calitate îl vizează pe cel împotriva căruia este formulată cererea, încrederea în imparţialitatea obiectivă a instanţei este lăsată de legiuitor la aprecierea exclusivă a reclamantului, iar nu şi a instanţei de judecată.

Astfel, dispoziţiile art. 127 alin. (2) şi alin. (2)1 C. proc. civ., reglementează o competenţă facultativă pentru situaţia în care judecătorul (procurorul, asistentul judiciar, grefierul) sau instanţa de judecată sunt părţi pârâte în litigiu. În ipoteza acestor texte de lege legiuitorul a prevăzut că pentru cererea introdusă împotriva unui judecător (procuror, asistent judiciar, grefier) care îşi desfăşoară activitatea la instanţa competentă să judece pricina sau împotriva instanţei competente sau unei instanţe inferioare acesteia, reclamantul poate sesiza una dintre instanţele judecătoreşti de acelaşi grad aflate în circumscripţia oricăreia dintre curţile de apel învecinate cu curtea de apel în circumscripţia căreia se află instanţa care ar fi competentă potrivit legii. Caracterul facultativ rezultă din folosirea verbului poate, ceea ce duce la concluzia că reclamantul decide dacă se prevalează sau nu de această posibilitate, putând renunţa la beneficiul oferit de lege.

Sintagma "cauză de competenţa instanţei la care îşi desfăşoară activitatea" din cuprinsul dispoziţiilor art. 127 C. proc. civ. vizează cererile adresate instanţei de judecată, în spectrul acestora fiind incluse şi cererile de încuviinţare a executării silite, potrivit art. 651 alin. (3) C. proc. civ.

În prezenta cauză, creditoarea B. nu a uzat de prevederile art. 127 alin. (2)1 C. proc. civ. şi a introdus cererea la Judecătoria Sectorului 4 Bucureşti, instanţa de la sediul debitoarei Curtea de Apel Bucureşti, prin alegerea făcută stabilind, în mod definitiv, competenţa teritorială în favoarea acestei instanţe.

În această situaţie nu putea să opereze prorogarea de competenţă, reglementată de dispoziţiile art. 127 C. proc. civ., şi nici instanţa nu putea să dispună, din oficiu, fără a încălca voinţa petentei, declinarea competenţei de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Râmnicu Vâlcea.

În raport de considerentele expuse, Înalta Curte constată că, în speţă, competenţa de soluţionare a pricinii revine Judecătoriei Sectorului 4 Bucureşti, urmând ca în temeiul art. 135 C. proc. civ. să stabilească competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea acestei instanţe.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Sectorului 4 Bucureşti.

Definitivă.

Pronunţată astăzi, 15 mai 2024, prin punerea soluţiei la dispoziţia părţilor de către grefa instanţei.