Property title issuance by central authority anchors administrative jurisdiction; case assigned to Bucharest Court of Appeal.

Şedinţa publică din data de 15 mai 2024

Asupra cauzei de faţă, reţine următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

1. Cererea de chemare în judecată

Prin acţiunea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia a IX-a contencios administrativ şi fiscal la data de 24 februarie 2023, sub numărul x/2023, reclamanta U.A.T. Oraşul Dărmăneşti Primăria Oraşului Dărmăneşti în contradictoriu cu pârâţii Ministerul Economiei şi A. S.A., prin lichidator judiciar B. S.R.L. a solicitat:

- anularea în parte a Certificatului de atestare a dreptului de proprietate asupra terenurilor seria x nr. x emis la data de 13.04.1993 de Ministerul Industriilor, în prezent Ministerul Economiei, pentru societatea comercială cu capital de stat, înfiinţată prin Hotărârea Guvernului nr. 114/1991, sub denumirea de A. S.A.;

- anularea dreptului de proprietate pentru terenurile atribuite şi care nu au fost necesare desfăşurării activităţii societăţii nou înfiinţate conform obiectului de activitate, astfel cum s-a prevăzut prin H.G. nr. 834/1991.

De asemenea, a solicitat obligarea pârâtei A. S.A. să disponibilizeze şi să predea către autoritatea publică locală, conform prevederilor articolului 4 din H.G. nr. 834/1991 terenurile cuprinse în Anexa 5 - Centralizator terenuri deţinute de S.C. A. S.A.., la punctul nr. 3 "Colonia Veche" şi punctul nr. 5 "Colonia Nouă", din documentaţia de stabilire şi evaluare a terenurilor înregistrată sub nr. x din 22.03.1993 la Oficiul de Cadastru şi Organizare Teritorială al Judeţului Bacău, având destinaţia de drumuri publice, spaţii verzi, parcuri etc, administrate de unitatea administrativă Oraşul Dărmăneşti.

2. Hotărârile care au generat conflictul de competenţă

2.1. Prin sentinţa civilă nr. 1260 din 14 iulie 2023, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a IX-a contencios administrativ şi fiscal a admis excepţia necompetenţei materiale, invocată de pârâta A. S.A., prin întâmpinare, şi a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalul Bacău, secţia I civilă.

În motivare, instanţa iniţial învestită a reţinut că certificatul de atestare a dreptului de proprietate asupra terenurilor seria x nr. x/13.04.1993, a cărei anulare în parte a fost solicitată de reclamantă în prezenta cauză, a fost emis în baza Legii nr. 15/1990 şi a H.G. nr. 834/1991.

Potrivit art. 51 alin. (1) din Legea nr. 15/1990 privind reorganizarea unităţilor economice de stat ca regii autonome şi societăţi comerciale, cu modificările şi completările ulterioare, litigiile de orice fel în care sunt implicate regii autonome sau societăţi comerciale cu capital de stat sunt de competenţa instanţelor judecătoreşti de drept comun.

Drept urmare, faţă de obiectul acţiunii reclamantei şi ţinând seama şi de dispoziţiile art. 51 alin. (1) din Legea nr. 15/1990, curtea de apel a reţinut că acţiunea reclamantei intră în categoria cererilor privitoare la drepturile reale imobiliare, fiind de competenţa instanţelor civile, iar nu a instanţelor de contencios administrativ.

Astfel, făcând aplicarea dispoziţiilor art. 95 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ., conform cărora tribunalele judecă în primă instanţă toate cererile care nu sunt date prin lege în competenţa altor instanţe, precum şi a dispoziţiilor art. 117 din acelaşi Cod, potrivit cărora cererile privitoare la drepturile reale imobiliare se introduc numai la instanţa în a cărei circumscripţie este situat imobilul, instanţa iniţial învestită a considerat că acţiunea care face obiectul prezentului dosar este de competenţa Tribunalului Bacău, ca instanţă civilă în a cărei circumscripţie sunt situate terenurile în cauză.

2.2. Învestit prin declinare, Tribunalul Bacău, secţia I civilă, prin sentinţa civilă nr. 172/2024 din 18 martie 2024 a admis excepţia necompetenţei materiale, invocată din oficiu, a declinat cauza în favoarea Curţii de Apel Bucureşti, secţia a IX-a contencios administrativ şi fiscal, a constatat ivit conflictul negativ de competenţă şi, suspendând din oficiu judecata cauzei, a trimis dosarul la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie în vederea soluţionării conflictului negativ de competenţă.

În motivare, instanţa a reţinut că, raportat la obiectul cererii, prezentul litigiu priveşte anularea unui act administrativ emis de o autoritate centrală (fostul Minister al Industriilor, actualul Minister al Economiei), astfel încât pentru soluţionarea sa devin incidente dispoziţiile art. 10 alin. (1) şi (3) din Legea nr. 554/2004, republicată.

II. Considerentele Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie

Examinând conflictul negativ de competenţă cu a cărui judecată a fost legal sesizată, în temeiul dispoziţiilor art. 133 pct. 2 coroborate cu cele ale art. 135 alin. (1) din C. proc. civ., Înalta Curte reţine următoarele:

Înalta Curte reţine că este sesizată cu un conflict negativ de competenţă, în ipoteza prevăzută de art. 133 alin. (2) teza I din C. proc. civ., anume a declinărilor reciproce între Curtea de Apel Bucureşti, secţia a IX-a contencios administrativ şi fiscal şi Tribunalul Bacău, secţia I civilă.

Ivirea prezentului conflict negativ de competenţă a fost determinată de modul diferit în care cele două instanţe au interpretat natura juridică a cererii de chemare în judecată formulată de reclamanta U.A.T. Oraşul Dărmăneşti Primăria Oraşului Dărmăneşti, plecând de la temeiurile de drept invocate de aceasta prin cererea introductivă şi de capetele de cerere formulate.

În cauză, obiectul cererii de chemare în judecată cu care a fost învestită instanţa este o acţiune prin care reclamanta a solicitat anularea în parte a Certificatului de atestare a dreptului de proprietate asupra terenurilor seria x nr. x emis la data de 13.04.1993 de Ministerul Industriilor, în prezent Ministerul Economiei, pentru societatea comercială cu capital de stat, înfiinţată prin Hotărârea Guvernului nr. 114/1991 sub denumirea de A. S.A..

Totodată, reclamanta a solicitat anularea dreptului de proprietate pentru terenurile atribuite şi care nu au fost necesare desfăşurării activităţii societăţii nou înfiinţate, conform obiectului de activitate, astfel cum s-a prevăzut prin H.G. nr. 834/1991, precum şi obligarea pârâtei A. S.A. să disponibilizeze şi să predea către autoritatea publică locală, conform prevederilor articolului 4 din H.G. nr. 834/1991 terenurile cuprinse în Anexa 5 din documentaţia de stabilire şi evaluare a terenurilor înregistrată sub nr. x din 22.03.1993 la Oficiul de Cadastru şi Organizare Teritorială al Judeţului Bacău, având destinaţia de drumuri publice, spaţii verzi, parcuri etc, administrate de unitatea administrativă Oraşul Dărmăneşti.

Temeiul de drept indicat de reclamantă este Legea nr. 554/2004, modificată şi completată, şi H.G. nr. 834/1991.

După cum rezultă în mod expres din cuprinsul certificatului anexat de reclamantă cererii introductive, acesta a fost emis în temeiul Legii nr. 15/1990 privind reorganizarea unităţilor economice de stat ca regii autonome şi societăţi comerciale şi al Hotărârii Guvernului nr. 834/1991 privind stabilirea şi evaluarea unor terenuri aflate în patrimoniul societăţilor comerciale cu capital de stat, după o procedură stabilită în cuprinsul acestor acte normative.

Potrivit art. 1 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 a contenciosului administrativ, "(1) Orice persoană care se consideră vătămată într-un drept al său ori într-un interes legitim, de către o autoritate publică, printr-un act administrativ sau prin nesoluţionarea în termenul legal a unei cereri, se poate adresa instanţei de contencios administrativ competente, pentru anularea actului, recunoaşterea dreptului pretins sau a interesului legitim şi repararea pagubei ce i-a fost cauzată. Interesul legitim poate fi atât privat, cât şi public".

Conform art. 2 alin. (1) lit. e) din Legea nr. 554/2004 "activitatea de soluţionare de către instanţele de contencios administrativ competente potrivit legii organice a litigiilor în care cel puţin una dintre părţi este o autoritate publică, iar conflictul s-a născut fie din emiterea sau încheierea, după caz, a unui act administrativ, în sensul prezentei legi, fie din nesoluţionarea în termenul legal ori din refuzul nejustificat de a rezolva o cerere referitoare la un drept sau la un interes legitim".

Noţiunile de "autoritate publică" şi "act administrativ" sunt definite în cuprinsul art. 1 alin. (1) lit. b) şi c) din Legea nr. 554/2004 ca fiind "autoritate publică - orice organ de stat sau al unităţilor administrativ-teritoriale care acţionează, în regim de putere publică, pentru satisfacerea unui interes legitim public; sunt asimilate autorităţilor publice, în sensul prezentei legi, persoanele juridice de drept privat care, potrivit legii, au obţinut statut de utilitate publică sau sunt autorizate să presteze un serviciu public, în regim de putere publică.", respectiv, "act administrativ - actul unilateral cu caracter individual sau normativ emis de o autoritate publică, în regim de putere publică, în vederea organizării executării legii sau a executării în concret a legii, care dă naştere, modifică sau stinge raporturi juridice."

Drept urmare, Înalta Curte constată, în raport de prevederile legale mai sus evocate, că certificatul de atestare a dreptului de proprietate a cărui anulare se solicită este un act administrativ, emis de o autoritate publică centrală, respectiv Ministerul Industriilor, în prezent Ministerul Economiei, în regim de putere publică, în vederea executării legii.

Totodată, trebuie reţinut că actele emise în baza Legii nr. 15/1990 şi a Hotărârii Guvernului nr. 834/1991, după parcurgerea unor proceduri specifice, sunt destinate să confirme drepturile de proprietate rezultate din procesele de reorganizare economică şi redistribuire a terenurilor.

În cazul în care se contestă legalitatea unor asemenea acte, se pune problema conformităţii acestora cu legislaţia în vigoare. Or, verificarea conformităţii actului administrativ cu legea este de competenţa instanţelor de contencios administrativ, acestea fiind singurele competente să verifice legalitatea actelor emise de autorităţile publice.

Astfel, faţă de împrejurarea că actul contestat a fost emis de către o autoritate publică centrală, raportat la dispoziţiile art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, competenţa materială de soluţionare a cererii de anulare a certificatului de atestare a dreptului de proprietate aparţine instanţei de contencios administrativ, respectiv curţii de apel.

Prin urmare, constatând că instanţa a fost învestită cu o acţiune, care are natura juridică a unui litigiu de contencios administrativ, cu referire la textele legale anterior citate, Înalta Curte va stabili competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Curţii de Apel Cluj – secţia a III-a contencios administrativ şi fiscal.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Curţii de Apel Bucureşti.

Definitivă.

Pronunţată astăzi, 15 mai 2024, prin punerea soluţiei la dispoziţia părţilor de către grefa instanţei.