Territorial competence for provisional suspension of forced execution: Unity of the enforcement court under Art. 651(3) CPC after authorization

Şedinţa publică din data de 18 ianuarie 2024

Deliberând asupra conflictului negativ de competenţă, reţine următoarele:

1. Obiectul cauzei

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată la data de 25.10.2023, pe rolul Judecătoriei Sfântu Gheorghe, contestatorul Tribunalul Galaţi, în contradictoriu cu intimata A., a formulat cerere de suspendare provizorie a executării silite din dosarul de executare nr. 83/2023.

În cuprinsul cererii a menţionat ca fiind creditor B. şi a ataşat actele de executare silită întocmite în dosarul nr. x/2023 al B.E.J. C..

2. Hotărârile care au generat conflictul negativ de competenţă

Prin sentinţa civilă nr. 1151/27.10.2023, Judecătoria Sfântu Gheorghe a admis excepţia necompetenţei teritoriale şi a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Bârlad, reţinând faptul că instanţa care a încuviinţat executarea silită a fost Judecătoria Bârlad care, prin încheierea nr. 15405/2.10.2023 pronunţată în dosarul x/2023, a încuviinţat executarea silită la cererea creditorilor B., D. şi E., astfel că devin incidente dispoziţiile art. 651 alin. (3) C. proc. civ.

Prin sentinţa civilă nr. 3267/24.11.2023, Judecătoria Bârlad a admis excepţia necompetenţei teritoriale invocată de către instanţă din oficiu şi a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Sfântu Gheorghe şi, constatând ivit conflictul negativ de competenţă, a sesizat Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie pentru soluţionarea acestuia, reţinând că în cauză nu rezultă din niciun înscris că Judecătoria Bârlad a încuviinţat executarea silită a debitoarei A..

3. Soluţia şi considerentele Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie

Soluţionând conflictul negativ de competenţă, Înalta Curte va stabili că instanţa competentă teritorial să soluţioneze cauza este Judecătoria Bârlad, pentru următoarele considerente:

Ca un prim aspect, Înalta Curte reţine că s-a ivit conflictul negativ de competenţă între cele două instanţe ca urmare a modalităţii de redactare a cererii introductive de instanţă unde, în petitul cererii, s-a indicat ca fiind creditor doamna A. şi s-a solicitat suspendarea executării silite în dosarul nr. x/2023 al BEJA F. şi G., însă în cuprinsul cererii a fost indicat creditorul B., dosarul de executare silită nr. x/2023 al BEJA C. şi s-au ataşat înscrisuri privind acest ultim dosar.

Prin urmare, deşi la cererea expresă a Judecătoriei Bârlad privind precizarea dosarului de executare silită şi a intimaţilor cu care înţelege să se judece, Tribunalul Galaţi a indicat doar că "contestaţia la executare silită ce face obiectul dosarului nr. x/2023 în forma transmisă la instanţă este eronată, fără obiect", prin raportare la înscrisurile ataşate cererii de suspendare, dar şi a faptului că în cuprinsul cererii debitorul contestator face trimitere la drepturile salariale datorate creditorului B., în cauză se solicită suspendarea executării silite a dosarului de executare silită 114/CDC/2023 al BEJA C..

Potrivit art. 719 alin. (1) din C. proc. civ.: "Până la soluţionarea contestaţiei la executare sau a altei cereri privind executarea silită, la solicitarea părţii interesate şi numai pentru motive temeinice, instanţa competentă poate suspenda executarea. Suspendarea se poate solicita odată cu contestaţia la executare sau prin cerere separată". Conform art. 651 alin. (3) din C. proc. civ.: "Instanţa de executare soluţionează cererile de încuviinţare a executării silite, contestaţiile la executare, precum şi orice alte incidente apărute în cursul executării silite, cu excepţia celor date de lege în competenţa altor instanţe sau organe". Din coroborarea acestor dispoziţii legale rezultă că suspendarea executării silite, chiar dacă este solicitată printr-o cerere separată, se soluţionează de instanţa de executare, care, potrivit art. 651 alin. (1) teza I din C. proc. civ., este judecătoria în a cărei circumscripţie se află, la data sesizării organului de executare, domiciliul sau, după caz, sediul debitorului.

În interpretarea şi aplicarea acestor dispoziţii legale, se reţine că, odată ce o anumită instanţă a încuviinţat executarea silită, instanţa de executare a fost deja stabilită, scopul urmărit de legiuitor fiind acela de a asigura, în principiu, unicitatea instanţei de executare, pentru a elimina procedurile paralele. Într-adevăr, dacă s-ar proceda la stabilirea competenţei de soluţionare în favoarea unei alte instanţe decât cea care a încuviinţat executarea silită s-ar ajunge la încălcarea principiului unicităţii instanţei de executare, ce rezultă din reglementarea art. 651 alin. (3) din C. proc. civ.. Executarea silită începe odată cu sesizarea organului de executare, iar încuviinţarea executării silite este procedura care marchează trecerea acestei etape a procesului civil într-o nouă fază, în condiţiile în care niciun act de executare nu poate fi înfăptuit decât după obţinerea încuviinţării. Ca atare, elementul ce condiţionează întreaga fază execuţională este procedura încuviinţării executării silite.

În acest sens, prin decizia nr. 20 din 27 septembrie 2021, publicată în Monitorul Oficial nr. 1083 din 11 noiembrie 2021, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie-Completul pentru soluţionarea recursului în interesul legii a statuat că încă din momentul încuviinţării executării silite este determinată instanţa de executare, aceasta fiind unică pe parcursul întregii proceduri de executare silită, potrivit art. 651 alin. (2) din C. proc. civ.. Altfel spus, odată stabilită instanţa de executare, aceasta va rămâne aceeaşi pe întreaga procedură, fiind unica instanţă competentă material şi teritorial a soluţiona toate cererile şi incidentele apărute în cursul executării silite, cu excepţia cazurilor în care legea prevede în mod expres altfel. În consecinţă, ulterior admiterii cererii de încuviinţare a executării silite, calitatea de instanţă de executare a instanţei care a încuviinţat executarea nu doar că este câştigată, dar rămâne aceeaşi pe întreaga durată a procedurii execuţionale. Aceasta înseamnă că în respectiva procedură de executare silită nicio altă instanţă nu va putea fi apreciată drept instanţă de executare, motiv pentru care, exceptând derogările anume prevăzute de lege, toate cererile şi incidentele care vor apărea pe parcursul executării silite vor reveni în competenţa aceleiaşi instanţe de executare.

În cadrul paragrafului 68 din decizia nr. 27 din 6 decembrie 2021, publicată în Monitorul Oficial nr. 135 din 10 februarie 2022, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie-Completul competent să judece recursul în interesul legii a statuat că, ulterior dezlegărilor date prin decizia nr. 20 din 27 septembrie 2021, instanţele de judecată nu vor mai putea face abstracţie de considerentele care au justificat pronunţarea acestei decizii menite să unifice jurisprudenţa divergentă existentă anterior în ceea ce priveşte determinarea instanţei de executare.

Deciziile nr. 20/2021 şi nr. 27/2021, pronunţate de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie-Completul competent să judece recursul în interesul legii, sunt aplicabile în prezenta cauză, întrucât stabilesc instanţa competentă pentru orice incident intervenit în cursul executării silite, cum este şi cazul suspendării provizorii a executării silite.

Din înscrisurile aflate la dosarul cauzei rezultă că la dosarul înregistrat iniţial pe rolul Judecătoriei Sfântu Gheorghe se regăseşte încheierea din 2 octombrie 2023, pronunţată în dosarul x/2023 de către Judecătoria Bârlad, în cadrul căruia a fost încuviinţată executarea silită împotriva debitorului Tribunalul Galaţi la cererea creditorilor B., D. şi E. în dosarul de executare silită nr. x/2023 al BEJA C..

Faţă de aceste considerente, în temeiul dispoziţiilor art. 135 din C. proc. civ., Înalta Curte va stabili competenţa teritorială de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Bârlad.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Bârlad.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 18 ianuarie 2024.