Extinction of collective trademark rights upon dissolution of state entity where universal asset transfer failed to assign the mark

Şedinţa publică din data de 26 iunie 2023

asupra cauzei de faţă, constată următoarele;

I. Circumstanţele cauzei

Obiectul cererilor conexe şi al cererilor incidentale

Prin cererea înregistrată la data de 29.09.2017 sub nr. x/2017, pe rolul Tribunalului Bucureşti, secţia a III-a civilă, reclamanta A. S.A. a chemat în judecată pe pârâta Oficiul de Stat pentru Invenţii şi Mărci şi intervenienta forţată A. S.A., solicitând instanţei ca, prin hotărârea ce o va pronunţa, să se dispună:

- schimbarea caracterului mărcilor naţionale x nr. x şi nr. y din mărci colective, potrivit Legii nr. 28/1967 privind mărcile de fabrică, de comerţ şi de serviciu, în mărci individuale, potrivit Legii nr. 84/1998 privind mărcile şi indicaţiile geografice şi concomitent,

- transmiterea de drepturi cu privire la mărcile naţionale x nr. x şi nr. y de la titularul C.I.R.O.A. (Centrala Industrială pentru A. şi Organe de Asamblare) către reclamanta A. S.A. şi către intervenienta forţată A. S.A., în coproprietate;

- obligarea pârâtului Oficiul de Stat pentru Invenţii şi Mărci la efectuarea modificărilor corespunzătoare în Registrul Naţional al Mărcilor.

Intervenienta forţată A. S.A., în contradictoriu cu A. S.A. şi Oficiul de Stat pentru Invenţii şi Mărci, a formulat cerere de intervenţie în interes propriu, prin care a solicitat instanţei: să constate că A. S.A. are dreptul să folosească semnul distinctiv x în activitatea comercială, respectiv de producţie şi de vânzare-cumpărare; obligarea reclamantei A. S.A. Bârlad să încheie convenţie/contract cu A. S.A. pentru folosirea mărcii x şi stabilirea drepturilor şi obligaţiilor privind utilizarea şi cesiunea depozitelor nr. y7 şi nr. y, în calitate de cotitulari; transmiterea de drepturi cu privire la mărcile naţionale x nr. x şi nr. y de la titularul C.I.R.O.A. (Centrala Industrială pentru A. şi Organe de Asamblare) la A. S.A. şi A. S.A. în calitate de cotitulari în condiţiile respectării convenţiei/contractului părţilor dispuse la capătul 2 din cerere; obligarea pârâtului Oficiul de Stat pentru Invenţii şi Mărci la respectarea hotărârii ce se va pronunţa, în raporturile cu părţile şi terţii şi efectuarea modificărilor corespunzătoare privind mărcile nr. x şi y în Registrul Naţional al Mărcilor odată cu depunerea convenţiei/contractului părţilor de la capătul 2 din cerere.

Prin cererea înregistrată la data de 4.09.2018 pe rolul Tribunalului Bucureşti, secţia a III-a civilă sub nr. x/2018, contestatoarea A. S.A., în contradictoriu cu pârâţii Oficiul de Stat pentru Invenţii şi Mărci, B. şi Societatea A. S.A. a solicitat:

- desfiinţarea Hotărârii nr. 33 din data de 13 martie 2018 pronunţate de Comisia de Contestaţii Mărci din cadrul Oficiului de Stat pentru Invenţii şi Mărci în dosarele conexate x/2017 şi în consecinţă:

- desfiinţarea deciziei (notificării) Oficiului de Stat pentru Invenţii şi Mărci nr. x din data de 30 octombrie 2017 de respingere a cererii sale înregistrate la Oficiul de Stat pentru Invenţii şi Mărci sub nr. x din data de 16 august 2017 cu privire la marca naţională colectivă verbală x nr. x şi, prin urmare:

- constatarea schimbării caracterului mărcii x nr. x din marcă colectivă în marcă individuală şi concomitent,

- înregistrarea în Registrul Naţional al Mărcilor a transmiterii de drepturi cu privire la marca "x" nr. x de la titularul Centrala Industrială pentru A. şi Organe de Asamblare către A. S.A. şi către Intimata A. S.A.

- menţinerea deciziei (notificării) Oficiul de Stat pentru Invenţii şi Mărci nr. x din data de 23 martie 2017 de respingere a cererii intimatei B. înregistrată la Oficiul de Stat pentru Invenţii şi Mărci sub nr. x din data de 22 martie 2018 vizând înregistrarea asociaţiei B. în evidenţele Oficiului de Stat pentru Invenţii şi Mărci ca titular al mărcii naţionale colective x nr. x;

- în subsidiar, dacă cererile privind desfiinţarea deciziei (notificării) Oficiului de Stat pentru Invenţii şi Mărci nr. x din data de 30 octombrie 2017 ar fi respinse, solicită desfiinţarea deciziei (notificării) Oficiului de Stat pentru Invenţii şi Mărci nr. x din data de 23 martie 2017 de respingere a cererii intimatei B., înregistrate la Oficiul de Stat pentru Invenţii şi Mărci sub nr. x din data de 22 martie 2018 şi, prin urmare, înregistrarea asociaţiei B. în evidenţele Oficiului de Stat pentru Invenţii şi Mărci ca titular al mărcii naţionale colective "x" nr. x.

Intimata A. S.A. a formulat cerere reconvenţională, prin care a solicitat:

- să se constate că A. S.A. are dreptul să folosească semnul distinctiv x în activitatea comercială, respectiv de producţie şi de vânzare-cumpărare;

- obligarea reclamantei A. S.A. Bârlad să încheie convenţie/contract cu A. S.A. pentru folosirea în timp şi spaţiu a mărcii notorii x, inclusiv pentru stabilirea drepturilor şi obligaţiilor privind utilizarea şi cesiunea depozitului x în calitate de cotitulari, în ipoteza admiterii cererii prim reclamantei A. S.A. Bârlad privind schimbarea caracterului mărcii colective x nr. x şi transmiterea de drepturi către A. S.A. şi A. S.A. Bârlad;

- transmiterea de drepturi cu privire la marca naţională x nr. x de la titularul C.I.R.O.A. către intimata-reclamantă şi A. S.A., în calitate de cotitulari, în condiţiile respectării convenţiei/contractului părţilor dispuse la capătul al doilea din cerere;

- obligarea pârâtului Oficiul de Stat pentru Invenţii şi Mărci la respectarea hotărârii ce se va pronunţa, în raporturile cu părţile şi terţii şi efectuarea modificărilor corespunzătoare privind marca nr. x în Registrul Naţional al Mărcilor;

- în subsidiar, dacă cererile de la capetele 1-4 ar fi respinse, solicită înregistrarea asociaţiei B. în evidenţele Oficiului de Stat pentru Invenţii şi Mărci ca titular al mărcii naţionale colective x nr. x.

Prin cererea înregistrată la data de 4 septembrie 2018 sub nr. x/2018 pe rolul Tribunalul Bucureşti, secţia a V-a civilă, contestatoarea A. S.A., în contradictoriu cu intimaţii Oficiul de Stat pentru Invenţii şi Mărci, B. şi Societatea A. S.A., a solicitat:

- desfiinţarea Hotărârii nr. 32 din data de 13 martie 2018 pronunţate de Comisia de Contestaţii Mărci din cadrul Oficiului de Stat pentru Invenţii şi Mărci în dosarele conexate x/2017 şi în consecinţă:

- desfiinţarea deciziei (notificării) Oficiului de Stat pentru Invenţii şi Mărci nr. x din data de 30 octombrie 2017 de respingere a cererii contestatoarei înregistrate la Oficiul de Stat pentru Invenţii şi Mărci sub nr. x din data de 16 august 2017 cu privire la marca naţională colectivă figurativă x nr. x şi, prin urmare:

- constatarea schimbării caracterului mărcii x nr. x din marcă colectivă în marcă individuală şi concomitent,

- înregistrarea în Registrul Naţional al Mărcilor a transmiterii de drepturi cu privire la marca x nr. x de la titularul C.I.R.O.A. către contestatoare şi către intimata A. S.A.;

- menţinerea deciziei (notificării) Oficiului de Stat pentru Invenţii şi Mărci nr. x din data de 23 martie 2017 de respingere a cererii intimatei B. înregistrate la Oficiul de Stat pentru Invenţii şi Mărci sub nr. x din data de 22 martie 2018, vizând înregistrarea asociaţiei B. în evidenţele Oficiului de Stat pentru Invenţii şi Mărci ca titular al mărcii naţionale colective x nr. x;

- în subsidiar, desfiinţarea deciziei (notificării) Oficiului de Stat pentru Invenţii şi Mărci nr. x din data de 23 martie 2017 de respingere a cererii intimatei B. înregistrate la Oficiul de Stat pentru Invenţii şi Mărci sub nr. x din data de 22 martie 2018 şi prin urmare, înregistrarea asociaţiei B. în evidenţele Oficiului de Stat pentru Invenţii şi Mărci ca titular al mărcii naţionale colective x nr. x.

Prin cererea înregistrată la data de 5 septembrie 2018 sub nr. x/2018 pe rolul Tribunalului Bucureşti, secţia a IlI-a civilă, contestatoarea B., în contradictoriu cu intimaţii Oficiul de Stat pentru Invenţii şi Mărci, Centrala Industrială de A. şi Organe de Asamblare (CIROA) şi A. S.A., a formulat contestaţie împotriva Hotărârii Comisiei de Contestaţii Mărci din cadrul Oficiului de Stat pentru Invenţii şi Mărci nr. 33 din data de 13 martie 2018, în dosarul x/2017, privind marca x nr. MN x prin care a solicitat modificarea în parte a acestei hotărâri şi admiterea cererii B. de înregistrare a sa în evidenţele Oficiului de Stat pentru Invenţii şi Mărci ca titular de marcă colectivă pentru marca colectivă x sub nr. x.

A. S.A. a formulat cerere de intervenţie în interes propriu prin care a solicitat:

- să se constate că A. S.A. are dreptul să folosească semnul distinctiv x în activitatea comercială, respectiv de producţie şi de vânzare-cumpărare;

- obligarea reclamantei A. S.A. Bârlad să încheie convenţie/contract cu A. S.A. pentru folosirea în timp şi spaţiu a mărcii notorii x, inclusiv pentru stabilirea drepturilor şi obligaţiilor privind utilizarea şi cesiunea depozitului mărcii nr. x în calitate de cotitulari, în ipoteza admiterii cererii reclamantei A. S.A. Bârlad privind schimbarea caracterului mărcii colective x nr. x şi transmiterea de drepturi către A. S.A. şi A. S.A. Bârlad;

- transmiterea de drepturi cu privire la marca naţională x nr. x de la titularul C.I.R.O.A. către intimata-reclamantă şi A. S.A., în calitate de cotitulari, în condiţiile respectării convenţiei/contractului părţilor dispuse la capătul al doilea din cerere;

- obligarea pârâtului Oficiul de Stat pentru Invenţii şi Mărci la respectarea hotărârii ce se va pronunţa, în raporturile cu părţile şi terţii şi efectuarea modificărilor corespunzătoare privind marca nr. x in Registrul National al Mărcilor;

- în subsidiar, dacă cererile de la punctul 1- 4 ar fi respinse, a solicitat înregistrarea asociaţiei B. în evidenţele Oficiului de Stat pentru Invenţii şi Mărci ca titular al mărcii naţionale colective x nr. x.

Prin cererea înregistrată la data de 5 septembrie 2018 sub nr. x/2018 pe rolul Tribunalului Bucureşti, secţia a V-a civilă, contestatoarea B., în contradictoriu cu intimaţii Oficiul de Stat pentru Invenţii şi Mărci, Centrala Industrială de A. şi Organe de Asamblare (CIROA) şi A. S.A., a formulat contestaţie împotriva Hotărârii Comisiei de Contestaţii Mărci din cadrul Oficiului de Stat pentru Invenţii şi Mărci nr. 32 din data de 13 martie 2018 în dosarul x/2017, solicitând modificarea în parte a hotărârii şi admiterea cererii B. de înregistrare a sa în evidenţele Oficiului de Stat pentru Invenţii şi Mărci ca titular de marcă colectivă pentru marca colectivă x cu element grafic nr. x.

A. S.A. a formulat cerere de intervenţie în interes propriu prin care a solicitat:

- să se constate că A. S.A. are dreptul să folosească semnul distinctiv x în activitatea comercială, respectiv de producţie şi de vânzare-cumpărare;

- obligarea reclamantei A. S.A. Bârlad să încheie convenţie/contract cu A. S.A. pentru folosirea în timp şi spaţiu a mărcii notorii x, inclusiv pentru stabilirea drepturilor şi obligaţiilor privind utilizarea şi cesiunea depozitului mărcii nr. x în calitate de cotitulari, în ipoteza admiterii cererii reclamantei A. S.A. Bârlad privind schimbarea caracterului mărcii colective x nr. x şi transmiterea de drepturi către A. S.A. şi A. S.A. Bârlad;

- transmiterea de drepturi cu privire la marca naţională x nr. x de la titularul C.I.R.O.A. către intimata-reclamantă şi A. S.A., în calitate de cotitulari, în condiţiile respectării convenţiei/contractului părţilor dispuse la capătul al doilea din cerere;

- obligarea pârâtei Oficiul de Stat pentru Invenţii şi Mărci la respectarea hotărârii ce se va pronunţa, în raporturile cu părţile şi terţii şi efectuarea modificărilor corespunzătoare privind marca nr. x în Registrul Naţional al Mărcilor;

- în subsidiar, dacă cererile de la punctul 1- 4 ar fi respinse, a solicitat înregistrarea asociaţiei B. în evidenţele Oficiului de Stat pentru Invenţii şi Mărci ca titular al mărcii naţionale colective x nr. x.

Dosarele nr. x/2018, nr. y/2018 având ca obiect contestaţiile formulate de către contestatoarea B., respectiv dosarele nr. x/2018 şi nr. y/2018 având ca obiect contestaţiile formulate de către contestatoarea A. S.A. au fost conexate la dosarul nr. x/2017.

Hotărârea pronunţată în primă instanţă

Prin sentinţa nr. 1784/29.07.2019, Tribunalul Bucureşti, secţia a III-a civilă a respins cererea principală şi cererea de intervenţie în interes propriu ca neîntemeiate, a respins contestaţiile şi cererile reconvenţionale formulate de către A. S.A. în dosarele nr. x/2018 şi nr. y/2018, conexate la dosarul nr. x/2017, în contradictoriu cu intimatul Oficiul de Stat şi pentru Invenţii şi Mărci, ca neîntemeiate, şi a respins contestaţiile formulate de către contestatoarea B. ce fac obiectul dosarelor nr. x/2018 şi nr. y/2018, conexate la dosarul nr. x/2017, ca neîntemeiate.

Hotărârea pronunţată în apel

Prin decizia nr. 639/20.04.2022, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a IV-a civilă a respins ca nefondate apelurile declarate împotriva sentinţei menţionate de către reclamantele A. S.A. şi B., respectiv de către intervenienta în nume propriu A. S.A.

II. Calea de atac formulată în cauză

Împotriva deciziei menţionate, au declarat recurs reclamantele A. S.A. şi B., precum şi intervenienta în nume propriu A. S.A., după cum urmează:

1. Recursul declarat de reclamanta A. S.A.

În dezvoltarea motivului de recurs întemeiat pe dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., recurenta-reclamantă a susţinut că hotărârea recurată a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greşită a dispoziţiilor art. 1 alin. (2) C. civ., art. 5 alin. (1)-(3) C. proc. civ. şi art. 40 din Legea nr. 84/1998 (varianta în vigoare la data formulării cererii de chemare în judecată), arătând, în esenţă, următoarele:

- instanţa de apel a refuzat să judece cauza din perspectiva învestirii date de reclamant, nu a clarificat nici considerentele expuse foarte succint de către prima instanţă şi nici nu a oferit argumente suplimentare pentru care nu ar putea fi aplicabile normele generale de drept şi principiul echităţii;

- nicio prevedere din Legea nr. 84/1998 nu reglementează situaţia mărcilor al căror titular este o societate radiată sau o persoană fizică decedată; în lipsa unei reglementări contrare, mărcile aflate în această situaţie urmează a fi radiate din Registrul Naţional numai în momentul expirării, ca urmare a lipsei unei cereri de reînnoire; or, înainte de data de expirare a mărcilor (30 septembrie 2017), a intervenit atât o cerere de reînnoire, cât şi o cerere de declarare a transferului mărcilor către societăţile A. S.A. şi A. S.A. (chiar cererile din prezentul dosar);

- are valoare juridică faptul că aceste mărci au fost în aparenţă valide în perioada 1990 (de la desfiinţarea C.I.R.O.A.) până în 11.11.2016 (când a fost pronunţată decizia civilă nr. 2176 de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie);

- instanţa de apel, constatând pericolul pierderii validităţii mărcilor, ar fî putut să adapteze prezentei situaţii dispoziţii legale privitoare la situaţii asemănătoare, respectiv art. 249 C. civ. referitoare la destinaţia bunurilor rămase după lichidarea unei persoane juridice;

- întrucât Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a stabilit, prin decizia civilă nr. 2176/11.11.2016, că în privinţa celor două mărci x nu putea să intervină un transfer al proprietăţii de la C.I.R.O.A. la A. S.A., rezultă că H.G. nr. 1213 din data de 20 noiembrie 1990 privind înfiinţarea de Societăţi Comerciale pe Acţiuni în Industrie a fost parţial nelegală, situaţie asemănătoare cu cea reglementată în art. 249 alin. (2) C. civ.

- neputând opera o transmisiune universală a patrimoniului, înseamnă că, în speţă, cele două mărci ar trebui să fi făcut obiectul unei prevederi speciale din H.G. nr. 1213/1990, care să le stabilească un nou proprietar. Întrucât acest lucru nu s-a întâmplat, putem socoti că mărcile ar trebui să facă obiectul unei lichidări, după reguli asemănătoare cu cele din art. 249 C. civ., în sensul ca mărcile să fie atribuite de instanţa judecătorească unor persoane juridice cu scop asemănător, respectiv reclamanta şi societatea A. S.A., iar hotărârea judecătorească definitivă să constituie titlu de proprietate, în baza căruia să fie operate şi înscrierile corespunzătoare de către OSIM; această greşeală din 1990 a Statului Român, care nu a dat o dispoziţie specială pentru aceste mărci, astăzi ajunge să afecteze utilizatorii de drept ai mărcilor colective x, însă poate fi reparată printr-o intervenţie a justiţiei, în echitate, care să aducă în proprietatea firească a celor doi utilizatori aceste mărci;

- contrar constatării instanţei de apel, mărcile colective x nu au încetat să mai existe în 1990, la momentul desfiinţării persoanei juridice titulare, deoarece instanţele de judecată pot să declare, în echitate, un transfer al acestor mărci de la titularul desfiinţat către reclamanta din prezenta acţiune şi intervenienta A. S.A., în coproprietate, în baza învestirii din cererea de chemare în judecată;

- după 1990, Statul Român s-a comportat deja ca şi cum ar fi dat în coproprietate aceste mărci colective utilizatorilor din industrie;

- reînnoirile mărcilor colective "x", realizate de x A. Suveava S.A. în anii 1997 şi respectiv 2007 sunt operaţiuni valabile, astfel încât la acest moment mărcile sunt încă valide, iar cererea de chemare în judecată nu este lipsită de obiect;

- aceste operaţiuni de reînnoire nu pot fi lovite de nulitate întrucât la momentul la care au fost făcute s-au respectat toate cerinţele legale, depunându-se cereri în termen legal şi fiind achitate taxele legale, de o persoană care avea calitatea de titular;

- trebuie date efecte juridice aparenţei de drept, întrucât atât în 1997, cât şi în 2007, A. S.A. era titularul aparent şi înregistrat al mărcilor colective, iar OSIM a îndeplinit în mod corect formalităţile de reînnoire realizate de cel care s-a comportat ca un proprietar; nimeni nu a solicitat vreodată constatarea nulităţii acestor operaţiuni de reînnoire.

În dezvoltarea criticilor subsumate motivului de casare reglementat de art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ., arătând că:

- instanţa de apel nu a explicat raţionamentul juridic pe care l-a adoptat când a respins apelul său în privinţa schimbării caracterului celor două mărci şi nici nu a examinat argumentele pe care le-a prezentat, limitându-se la a consemna că absenţa unei norme permisive nu este echivalentă cu lipsa legii şi trebuie înţeleasă ca inadmisibilitate a soluţiei dorite de reclamant;

- este posibilă schimbarea caracterului acestor două mărci (nu a oricăror mărci colective în general) pentru următoarele motive cumulative: această transformare nu este interzisă de vreuna din prevederile legale în vigoare şi nici nu ar fi în contradicţie cu vreuna dintre aceste prevederi; măsura judecătorească a schimbării caracterului celor două mărci ar interveni într-o situaţie unică, cu totul particulară, care nu ar genera niciun precedent judiciar; schimbarea solicitată ar însemna o actualizare a caracterului acestor mărci, care să fie conformă cu actuala lege a mărcilor, îndepărtând efectele Legii nr. 28/1967 privind mărcile de fabrică, de comerţ şi de serviciu;

- în Legea nr. 84/1998 ar fi trebuit să existe dispoziţii speciale care să reglementeze situaţia mărcilor colective din Legea nr. 28/1967 abrogată, pentru că mărcile colective din vechea lege nu îşi mai găsesc un echivalent juridic în mărcile colective din noua lege;

- soluţia de transformare a fostelor mărci colective în mărci individuale este preferabilă celei de transformare a lor în mărci colective potrivit Legii nr. 84/1998, întrucât nu mai există decât două societăţi utilizatoare a acestor mărci, iar pentru înfiinţarea şi funcţionarea legală a unei asociaţii (singurul tip de entitate juridică îndreptăţită potrivit reglementărilor Legii nr. 84/1998 să aibă calitatea de titular al mărcii colective), trebuie să existe cel puţin 3 membri, conform O.G. nr. 26/2000 cu privire la asociaţii şi fundaţii;

- a arătat în apel că, în subsidiar faţă de cererea sa principală, dacă nu poate fi schimbat caracterul mărcilor, iar acestea trebuie să rămână colective, ar fi fost de acord cu admiterea apelului formulat de asociaţia B. şi transmiterea mărcilor către această asociaţie, din care face parte, precum şi societatea A. S.A., chiar dacă există riscul ca al treilea membru al acestei asociaţii, societatea C.. (fosta întreprindere A. Alexandria) să se retragă din asociaţie în orice moment, întrucât nu mai este interesată de marca x, cum se confirmă prin scrisoarea oficială aflată la dosarul de fond; admiterea unei astfel de soluţii depinde de exercitarea de către B. a căii de atac a recursului.

2. Cererea de recurs formulată de reclamanta B.

Invocând incidenţa motivului de casare reglementat de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., recurenta-reclamantă B. a solicitat admiterea recursului, schimbarea hotărârii recurate şi, pe fond, admiterea contestaţiilor formulate împotriva Hotărârilor nr. 32 şi 33 din data de 13 martie 2018 ale Comisiei de Contestaţii din cadrul Oficiului de Stat pentru Invenţii şi Mărci, ce au făcut obiectul dosarelor nr. x/2018 şi nr. y/2018, conexate la dosarul nr. x/2017.

În esenţă, a susţinut următoarele:

- mărcile colective x nr. x şi nr. y s-au găsit într-o aparenţă de legalitate până la anularea schimbării titularului de către instanţa de judecată şi nu au fost radiate din Registrul Mărcilor înainte de încheierea perioadei de prelungire a valabilităţii aparente;

- asociaţia a solicitat transferarea calităţii de titular asupra acestor mărci, raportat la prevederile art. 5 alin. (3) C. proc. civ., art. 1 alin. (2) C. civ. şi principiul echităţii, iar admiterea cererii ar avea consecinţa salvării mărcilor colective şi păstrarea dreptului de folosire în mod echitabil de către utilizatori;

- instanţa de apel a motivat prin hotărârea recurată că, în fapt, mărcile colective x nu mai există odată cu anularea înregistrării ca titular de marcă colectivă; în fapt, însă, la data formulării cererii asociaţiei pentru transferul dreptului şi înregistrarea ca titular al mărcilor colective x, nu exista un titular, deşi mărcile nu erau radiate din Registrul Mărcilor;

- atribuirea calităţii de titular al mărcilor colective x către asociaţie echivalează cu îndreptarea unei erori legislative, prin puterea judecătorească - prin recunoaşterea voinţei utilizatorilor mărcilor colective înregistraţi la OSIM- deoarece este singura asociaţie profesională a utilizatorilor mărcii x înregistraţi la OSIM şi singura entitate juridică care îndeplineşte condiţiile impuse calităţii de titular de marcă colectivă, în conformitate cu art. 50 alin. (1) din Legea nr. 84/1998;

- există acordul utilizatorilor pentru transferul calităţii de titular al mărcilor colective către B..

3. Recursul declarat de intervenienta în nume propriu A. S.A.

Invocând incidenţa motivului de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., recurenta-intervenientă a solicitat admiterea recursului şi schimbarea hotărârii recurate, iar pe fond, admiterea cererii de intervenţie în interes propriu formulate în dosarul nr. x/2017 şi a cererilor reconvenţionale din dosarele nr. x/2018 şi nr. y/2018, conexate la dosarul nr. x/2017; în situaţia admiterii (în principiu) a recursului formulat de A. S.A. Bârlad, solicită trimiterea spre rejudecare a cauzei pentru ca instanţa sa se pronunţe pe fond asupra celorlalte capete de cerere formulate, deoarece acestea sunt în strânsă legătură cu cererea principală;

A susţinut că:

- instanţa de apel a menţinut respingerea primului capăt de cerere pe care 1-a formulat, pentru lipsă de interes, respectiv constatarea că A. S.A. are dreptul să folosească semnul distinctiv x în activitatea comercială, respectiv de producţie si de vânzare-cumpărare, cu motivarea că solicitarea în constatare a fost făcută fără ca dreptul de utilizare să îi fie negat de părţile împotriva cărora a fost formulată cererea; în fapt, acest drept i-a fost negat de multe ori, fiind împiedicată să dezvolte unele relaţii comerciale şi fiindu-i stricate altele prin intervenţiile făcute asupra clienţilor de către recurenta-reclamantă A. S.A. Bârlad;

- a solicitat să se constate că are dreptul să folosească semnul distinctiv "x" inclus în denumirea societăţii, în activitatea comercială, drept consacrat prin înregistrarea din anul 1992 la registrul comerţului a denumirii societăţii;

- principiul priorităţii înregistrării şi principiul priorităţii folosinţei unui semn distinctiv sunt principii fundamentale, universal recunoscute în ceea ce priveşte protecţia drepturilor;

- numele societăţii conferă un drept de proprietate industrială obţinut în condiţiile legii speciale, Legea nr. 26/1990, conform art. 3 din lege, cu cercetarea disponibilităţii numelui comercial conform art. 39 alin. (8) din acelaşi act normativ; în acelaşi timp, art. 8 din Convenţia de la Paris pentru protecţia proprietăţii industriale din 1883, ratificată de România prin Decretul nr. 1177/1968, prevede că numele comercial va fi protejat în toate ţările lumii, fără obligaţia de depunere sau înregistrare, indiferent dacă el face parte sau nu dintr-o marcă de fabrică sau comerţ;

- independent de soluţia ce va fi pronunţată cu privire la transferul dreptului la marcă, cererea în constatare reprezintă cadrul procesual adecvat pentru recunoaşterea dreptului său la folosirea semnului distinctiv x, conţinut în denumirea societăţii, în baza dreptului conferit de înregistrarea denumirii societăţii la O.R.C. Suceava din anul 1992;

- necesitatea recunoaşterii dreptului de folosire a simbolului x rezultă din faptul că recurenta-reclamantă A. S.A. Bârlad asimilează acest drept cu dreptul la marca x şi a încercat în nenumărate rânduri să împiedice folosirea lui în activitatea comercială.

III. Apărările formulate în cauză

Recurenta-intervenientă A. S.A. a depus întâmpinare la recursul declarat de reclamanta A. S.A. Bârlad, solicitând respingerea recursului ca nefondat.

De asemenea, recurenta-intervenientă A. S.A. a depus întâmpinare la recursul declarat de reclamanta B. prin care a arătat că, având în vedere complexitatea cauzei şi solicitările contradictorii, în ipoteza respingerii cererilor principale, nu se opune cererii formulate de către recurenta-reclamantă.

IV. Procedura de filtru

Raportul întocmit în cauză, în condiţiile art. 493 alin. (2) şi (3) C. proc. civ. a fost analizat în completul filtru, fiind comunicat părţilor, iar prin încheierea din 26.02.2023, completul de filtru a admis în principiu toate recursurile şi a fixat termen de judecată la data de 16.05.2023, în şedinţă publică, cu citarea părţilor.

V. Soluţia şi considerentele Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie

Examinând decizia recurată, prin prisma criticilor formulate şi prin raportare la actele şi lucrările dosarului, precum şi la dispoziţiile legale aplicabile, Înalta Curte constată următoarele:

1. În ceea ce priveşte recursul declarat de către reclamanta A. S.A., fundamentat pe prevederile art. 488 alin. (1) pct. 6 şi 8 C. proc. civ., se reţine că recurenta-reclamantă a reproşat instanţei de apel, pe de o parte, absenţa motivelor pentru care a fost respinsă pretenţia dedusă judecăţii, referitoare la schimbarea caracterului mărcilor colective, cu examinarea corespunzătoare a susţinerilor şi argumentelor părţii, iar pe de altă parte, încălcarea dispoziţiilor art. 40 din Legea nr. 84/1998, dar şi ignorarea temeiului juridic al cererii de chemare în judecată, în condiţiile în care cauza întruneşte toate caracteristicile pentru o judecată în echitate.

Criticile formulate nu sunt fondate.

Potrivit situaţiei de fapt reţinute de către instanţa de apel şi care nu poate fi cenzurată în recurs, mărcile colective vizate de cererile conexe formulate în prezenta cauză au aparţinut fostei Centrale Industriale pentru A. şi Organe de Asamblare (C.I.R.O.A.) şi au fost înregistrate în anul 1987, sub nr. x şi nr. x, în baza Legii nr. 28/1967 privind mărcile de fabrică, de comerţ şi de serviciu.

Titularul mărcilor colective a încetat să existe în anul 1990, când prin H.G. nr. 1213/20.11.1990, Centrala s-a transformat în societatea pe acţiuni x S.A., având loc, conform actului normativ, o transmisiune a activului şi pasivului fostei unităţi de stat.

Prin decizia nr. 636/18.12.2015 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a IV-a Civilă, irevocabilă prin decizia nr. 2176/11.11.2016 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie – secţia I Civilă, s-a constatat că x S.A., continuatoarea fostei titulare a mărcilor colective, nu avea posibilitatea legală de a fi, la rândul său, titular de marcă colectivă, nefiind îndeplinită cerinţa esenţială de a fi grupare colectivă care să reprezinte interesele membrilor săi. În acest sens, s-a tranşat în sensul că nu s-a produs transferul de drepturi asupra mărcilor colective către x S.A., iar înscrierea acesteia din urmă ca titular, în urma schimbării denumirii, nu reflectă realitatea juridică şi este lovită de nulitate.

În raport de efectul pozitiv al autorităţii de lucru judecat de care beneficiază hotărârea judecătorească irevocabilă, prin decizia recurată, respingându-se apelul reclamantei, s-a apreciat că, odată cu dispariţia titularului mărcilor colective şi în absenţa unui transfer al dreptului asupra mărcii către o altă persoană aptă să fie titular de marcă, însuşi dreptul la marcă s-a stins. În consecinţă, nu au obiect pretenţiile referitoare la modul în care trebuie rezolvată situaţia celor două mărci – nu numai pretenţia reclamantei A. S.A., cât şi cea a reclamantei B. -, fie în sensul schimbării caracterului lor în mărci individuale, fie în sensul trecerii ca titular a uneia sau alteia dintre părţi.

Contrar susţinerilor recurentelor, dreptul asupra mărcilor colective nr. x şi nr. x s-a stins odată cu încetarea persoanei juridice, titular al mărcilor colective, astfel cum, în mod corect, a constatat instanţa de apel.

Efectele deciziei nr. 636/18.12.2015 pronunţate de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a IV-a Civilă, irevocabilă, prin care s-a stabilit că nu a operat transmiterea dreptului la marcă în patrimoniul succesorului titularului, odată cu transmisiunea universală a patrimoniului fostei unităţi de stat C.I.R.O.A. către x S.A., în baza H.G. nr. 1213/20.11.1990, se produc retroactiv, deoarece se tranşează asupra situaţiei juridice a mărcilor colective la nivelul anului 1990.

Aşadar, analiza pretenţiilor deduse judecăţii presupunea aplicarea reglementărilor legale de la momentul reorganizării fostei unităţi de stat, când C.I.R.O.A. deţinea dreptul exclusiv la marcă, potrivit principiului tempus regit actum, atât a normelor din materia mărcilor, dar şi a celor referitoare la încetarea persoanei juridice.

De altfel, Legea nr. 28/1967 privind mărcile de fabrică, de comerţ şi de serviciu, abrogată prin Legea nr. 84/1998, a fost aplicată şi în litigiul anterior dintre aceleaşi părţi, finalizat prin decizia nr. 2176/11.11.2016 a Înaltei Curţi, prin care a fost menţinută decizia nr. 636/18.12.2015 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a IV-a civilă.

Potrivit art. 22 din Legea nr. 28/1967, "Drepturile cu privire la marcă se sting în cazurile când: (...) b) întreprinderea căreia îi aparţine marca este lichidată, iar în cursul operaţiunilor de lichidare drepturile cu privire la marcă nu au fost transmise unei alte întreprinderi".

De asemenea, conform art. 23 din aceeaşi lege, "În cazul în care dreptul cu privire la marcă s-a stins, marca înregistrată se radiază."

Este de precizat că în litigiul anterior, ce a format obiectul dosarului nr. x/2010, în primul ciclu procesual parcurs în cauză, în considerentele deciziei nr. 24/13.02.2013 pronunţate de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a IX-a civilă şi pentru cauze privind proprietatea intelectuală, conflicte de muncă şi asigurări sociale, a fost respinsă apărarea intimatei x S.A. întemeiată pe aceste norme, instanţa de apel arătând că nu erau incidente prevederile art. 22 din Legea nr. 28/1967 întrucât fosta C.I.R.O.A., titulara mărcilor, nu fusese lichidată, ci reorganizată.

Acest considerent nu reprezintă, însă, lucru judecat, efect ce ar fi împiedicat reaprecierea aceleiaşi chestiuni în litigiul de faţă, întrucât decizia menţionată a fost casată prin decizia nr. 1484/20.05.2014 a Înaltei Curţi, prin care s-a dispus trimiterea cauzei spre rejudecare la aceeaşi curte de apel.

Pe de altă parte, în litigiul anterior, instanţa de judecată a fost învestită, printre altele, cu anularea menţiunilor OSIM privind schimbarea titularului mărcilor colective x din C.I.R.O.A. în S.C. x S.A., sens în care a şi dispus, deoarece dreptul asupra mărcilor colective nu s-a transmis în patrimoniul x S.A., fără a cerceta chestiunea referitoare la stingerea dreptului la marcă după desfiinţarea C.I.R.O.A., expunând considerente fundamentate pe legea mărcilor, vizând exclusiv neîntrunirea în persoana x S.A. a calităţii de grupare colectivă, cerută de art. 11 alin. (2) din Legea nr. 28/1967, pentru a deveni în mod valabil titularul acestui drept la marcă. Or, în prezenta cauză interesează, în egală măsură, reglementarea referitoare la persoanele juridice, de vreme ce dreptul a rămas în patrimoniul C.I.R.O.A.

Dezlegările cu putere de lucru judecat din litigiul anterior conduc la concluzia că, din moment ce dreptul asupra mărcilor colective nu s-a transmis prin reorganizarea titularului, în pofida prevederii din H.G. nr. 1213/20.11.1990 privind transmiterea întregului activ al patrimoniului C.I.R.O.A., în privinţa acestui drept, se produc efectele unei dizolvări a fostei unităţi de stat.

Astfel, potrivit art. 40 din Decretul nr. 31/1954 privitor la persoanele fizice şi persoanele juridice, în vigoare în anul 1990, "Persoana juridică încetează de a avea fiinţă prin comasare, divizare sau dizolvare."

Încetarea fostei unităţi de stat C.I.R.O.A. este fără echivoc, dat fiind că H.G. nr. 1213/1990 a prevăzut în mod expres că "Pe data înfiinţării societăţilor comerciale pe acţiuni, unităţile economice de stat prevăzute în anexa nr. 1 se desfiinţează", iar acest efect nu este împiedicat de reorganizarea parţială, precum în speţă.

Art. 43 din Decretul nr. 31/1954 statuează că "Institutiile de stat, precum şi întreprinderile şi organizaţiile economice de stat create prin lege, decret sau Hotărâre a Consiliului de Miniştri, încetează de a avea fiinţă, în mod corespunzător, prin lege, decret sau Hotărâre a Consiliului de Miniştri, Întreprinderile şi organizaţiile economice de stat create prin actul unui organ local al puterii de stat ori prin actul unui organ central sau local al administraţiei de stat încetează de a avea fiinţă prin actul organului care le-a creat sau al organului ierarhic superior. Dispoziţiunile alineatului precedent se aplică şi în cazul în care o parte din patrimoniul unei instituţii de stat sau al unei organizaţii economice socialiste de stat se desprinde şi se transmite potrivit art. 42" (respectiv "la una sau mai multe alte persoane juridice existente sau care iau, astfel, fiinţă").

În condiţiile în care C.I.R.O.A. a fost înfiinţată prin decret al Consiliului de Miniştri, anume Decretul nr. 224/1985 privind unele măsuri pentru îmbunătăţirea activităţii unităţilor din subordinea Ministerului Industriei Construcţiilor de Maşini, şi a fost desfiinţată prin hotărâre de Guvern, art. 43 din decret este incident în speţă, iar pe temeiul său, trebuie constatat că C.I.R.O.A. a încetat să existe, chiar dacă o parte din patrimoniu s-a transmis persoanei nou-create.

Revenind la art. 40 din Decretul nr. 31/1954, după aceste precizări necesare pentru fixarea domeniului de aplicare al normei, din conţinutul său rezultă, în privinţa cauzelor de încetare a persoanei juridice, că acestea sunt expres şi limitativ prevăzute în actul normativ.

Prin urmare, în contextul în care, faţă de autoritatea de lucru judecat a hotărârii judecătoreşti anterioare, reorganizarea prin comasare ori divizare a fost parţială, nefiind transmis dreptul asupra mărcilor colective, iar persoana juridică a încetat să existe, se impune concluzia efectelor dizolvării, în ceea ce priveşte dreptul asupra mărcilor colective.

În conformitate cu art. 51 din Decretul nr. 31/1954, "Prin efectul dizolvării, persoana juridică intră în lichidare, în vederea realizării activului şi a plăţii pasivului", iar în cadrul acestei proceduri, exista posibilitatea atribuirii de către organul competent "unei persoane juridice cu scop identic sau asemănător", potrivit art. 52 din decret.

Or, după cum a arătat chiar recurenta, prin H.G. nr. 1213/1990 nu s-a dispus o asemenea atribuire a dreptului asupra mărcilor colective, astfel încât este incidentă ipoteza prevăzută de art. 22 lit. b) din Legea nr. 28/1967, cea în care, în cursul operaţiunilor de lichidare, drepturile cu privire la marcă nu au fost transmise unei alte întreprinderi.

Pe cale de consecinţă, în virtutea art. 23 din Legea nr. 28/1967, dreptul asupra mărcilor colective s-a stins odată cu desfiinţarea C.I.R.O.A. în anul 1990, astfel cum, în mod corect, a constatat instanţa de apel.

Prin motivele de recurs, s-a susţinut că operează o aparenţă de validitate a acestor drepturi în favoarea x S.A. (Braşov) pentru întreaga perioadă de la desfiinţarea C.I.R.O.A. şi până la data finalizării litigiului anterior în anul 2016, astfel încât trebuie menţinute reînnoirile succesive ale înregistrării mărcilor, la cererea titularului aparent din anii 1997 şi 2007.

Aparenţa de drept în materia efectelor nulităţii de drept substanţial poate fi recunoscută sub forma unei excepţii de la unul dintre principiile ce interesează efectele nulităţii, anume nulitatea actului subsecvent ca urmare a anulării actului iniţial (resoluto jure dantis resolvitur jus accipientis).

Or, actele administrative la care se referă recurenta-reclamantă nu reprezintă acte subsecvente, pentru a se reţine incidenţa acestui principiu, ci chiar actele efectuate la cererea persoanei în legătură cu care s-a statuat în litigiul anterior că nu a avut niciodată calitatea de titular al mărcilor colective.

Prin urmare, în privinţa acestor acte iniţiale operează chiar sancţiunea nulităţii, ca urmare a stingerii dreptului la marcă, nefiind acte subsecvente actelor vizate de litigiul anterior (nulitatea Regulamentului de utilizare a mărcilor colective din anul 2002, anularea menţiunilor OSIM privind schimbarea titularului mărcilor colective, excluderea x S.A. din lista societăţilor care au dreptul de a folosi mărcile colective x).

Întocmai ca actele pentru care s-a constatat nulitatea în litigiul precedent, declanşat în anul 2010 şi finalizat prin pronunţarea deciziei nr. 2176/11.11.2016 a Înaltei Curţi (în care reclamanta de faţă a avut calitatea de intervenient în interes propriu, prin cererea formulată la data de 17.05.2010), reînnoirea succesivă a mărcilor nu produce niciun efect juridic.

Nu pot fi primite nici susţinerile referitoare la utilizarea mărcilor colective de către reclamantă şi intervenientă în baza Regulamentului din anul 1987, în care figurează în calitate de utilizatori autorizaţi, de asemenea, la conduita Statului Român faţă de aceşti utilizatori.

Litigiul de faţă nu priveşte actele de utilizare efectuate de către utilizatorii autorizaţi ai mărcilor colective, ci însăşi calitatea de titular asupra mărcii x, pe care o pretind pentru sine reclamanta A. S.A., intervenienta A. S.A., precum şi titularul celorlalte cereri conexe B..

Pe de altă parte, în decizia nr. 636/18.12.2015 a Curţii de Apel Bucureşti, menţinută prin decizia nr. 2176/11.11.2016 a Înaltei Curţi (litigiul precedent), s-a reţinut că după anul 1996 x S.A. (Braşov) a înregistrat mai multe mărci individuale x, iar reclamanta A. S.A. (Bârlad) a contestat calitatea acelei societăţi de titular, atât al mărcilor individuale, cât şi al mărcilor colective. La rândul său, reclamanta a înregistrat pe numele său, începând cu anul 2008, mai multe mărci individuale x, comunitare şi internaţionale.

Or, dincolo de caracterul vădit contradictoriu al susţinerii din prezentul litigiu, referitoare la aparenţa calităţii x S.A. Braşov de titular al mărcilor colective), faţă de susţinerile şi acţiunile anterioare, contradicţie ce exclude orice aparenţă de validitate în raport cu terţii de bună-credinţă a calităţii x S.A. Braşov de titular al mărcilor colective, se impune a se constata că utilizarea semnului x de către reclamantă în toată această perioadă de timp are un caracter echivoc, cât timp reclamanta este ea însăşi titulară a dreptului la marcă x, astfel încât nu ar putea justifica, după cum se pretinde prin motivele de recurs, supravieţuirea dreptului asupra mărcilor colective în patrimoniul fostei unităţi de stat C.I.R.O.A. până la data formulării cererii de chemare în judecată din prezentul litigiu.

Drept urmare, Înalta Curte constată că instanţa de apel a făcut o aplicare corespunzătoare a legii, apreciind că dreptul asupra mărcilor colective x s-a stins încă din anul 1990, iar pe cale de consecinţă, că nu se impune aplicarea prevederilor art. 1 alin. (2) C. civ. şi ale art. 5 alin. (3) C. proc. civ. şi, totodată, că nu au obiect pretenţiile referitoare la schimbarea caracterului mărcilor naţionale x nr. x şi nr. y din mărci colective în mărci individuale şi la transmiterea de drepturi cu privire la aceste mărci de la titularul C.I.R.O.A. către reclamanta A. S.A. şi către intervenienta forţată A. S.A., în coproprietate.

Totodată, se constată că nu este incident nici cazul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ., în condiţiile în care instanţa de apel nu a expus considerente pe fondul pretenţiilor deduse judecăţii din motivul că nu s-a impus examinarea lor, neavând obiect, după cum s-a arătat anterior.

Faţă de toate considerentele expuse, Înalta Curte va respinge ca nefondat recursul reclamantei A. S.A., în baza art. 496 C. proc. civ.

2. În ceea ce priveşte recursul declarat de către reclamanta B., se constată următoarele:

Recurenta-reclamantă a formulat critici similare celor regăsite în recursul reclamantei A. S.A., referitoare la aparenţa de validitate a dreptului asupra mărcilor colective până la anularea pe cale judecătorească a schimbării titularului, cu consecinţa supravieţuirii dreptului până în anul 2017, când B. a adresat OSIM o cerere de înregistrare a sa ca titular al mărcilor colective x ce au aparţinut fostei unităţi de stat C.I.R.O.A.

Întrucât în cadrul recursului declarat de către reclamanta A. S.A. au fost analizate criticile formulate, considerentele pentru care acestea au fost respinse sunt valabile şi în recursul de faţă, fără a fi necesară reluarea lor.

În plus, este de menţionat faptul că în litigiul anterior, în decizia nr. 2176/11.11.2016 a Înaltei Curţi s-a arătat că prin recursul declarat, B. a formulat critici prin care tindea la admiterea cererii de intervenţie principală, circumscrise finalităţii dobândirii calităţii de titular al mărcilor colective x, recursul fiind respins ca nefondat.

Or, în raport de autoritatea de lucru judecat a hotărârii judecătoreşti irevocabile, nu este posibilă reevaluarea într-un litigiu ulterior a chestiunilor deja tranşate.

Pentru motivele expuse, Înalta Curte va respinge ca nefondat recursul declarat de reclamanta B., în baza art. 496 C. proc. civ.

3. În ceea ce priveşte recursul declarat de intervenienta în interes propriu A. S.A., se constată următoarele:

Critica formulată vizează menţinerea în apel a soluţiei de respingere pentru lipsă de interes a primului capăt de cerere, având ca obiect solicitarea de constatare a dreptului intervenientei A. S.A. de a folosi semnul distinctiv x în activitatea comercială, respectiv de producţie si de vânzare-cumpărare.

Contrar celor susţinute de către recurentă, cererea sa depinde de soluţia pronunţată asupra cererilor conexe, întrucât acestea vizează dreptul asupra mărcilor colective, respectiv asupra unor mărci individuale, dar asupra acestora abia după eventuala admitere a pretenţiilor de schimbare a caracterului mărcilor din mărci colective în individuale. Or, în condiţiile în care atare pretenţii au fost respinse, este lipsită de finalitate solicitarea ca intervenienta să obţină din partea reclamantelor recunoaşterea dreptului său de folosire asupra semnului x.

În acelaşi timp, constatarea anterioară subzistă chiar dacă intervenienta s-a prevalat în formularea solicitării în discuţie de numele comercial, care ar justifica, în opinia sa, dreptul de folosire a semnului x.

Cât timp această pretenţie a fost formulată într-un cadru procesual preexistent în care reclamantele au pretins fără succes valorificarea dreptului asupra mărcilor colective, este lipsită de folos practic cererea de recunoaştere a dreptului decurgând din numele comercial din partea altor utilizatori ai aceluiaşi semn, care nu sunt, însă, titulari ai mărcilor colective ori ai unor mărci individuale transformate din mărci colective.

În consecinţă, critica recurentei-interveniente este nefondată şi va fi înlăturată, urmând ca recursul declarat să fie respins ca nefondat, în baza art. 496 C. proc. civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondate, recursurile declarate de reclamantele B. şi A. S.A., precum şi de intervenienta în nume propriu A. S.A. împotriva deciziei civile nr. 639A din 20 aprilie 2022, pronunţate de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a IV-a civilă.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 26 iunie 2023.