Completion of operative part to award litigation costs after annulment of appeal against pension house

Şedinţa publică din data de 18 ianuarie 2024

Asupra cauzei de faţă, constată următoarele:

Prin decizia civilă nr. 1073 din 8 iunie 2023, pronunţată în dosarul nr. x/2020, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia I civilă a anulat recursul declarat de reclamanta Casa Judeţeană de Pensii Cluj împotriva deciziei civile nr. 212/A din 17 mai 2022 a Curţii de Apel Cluj, secţia I civilă.

La data de 20 noiembrie 2023, prin e-mail, petenta A. a formulat cerere de completare a dispozitivului deciziei nr. 1073 din 8 iunie 2023, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia I civilă, în dosarul nr. x/2020.

În motivare, a arătat că a solicitat obligarea părţii adverse la plata cheltuielilor de judecată, onorariu de avocat în cuantum de 8330 RON, însă o atare menţiune nu se regăseşte în dispozitivul hotărârii, împrejurare ce atrage incidenţa dispoziţiilor art. 444 C. proc. civ.

Analizând cererea de faţă, Înalta Curte constată următoarele:

Conform prevederilor art. 397 alin. (1) C. proc. civ., instanţa este obligată să se pronunţe asupra tuturor cererilor deduse judecăţii.

Potrivit art. 444 alin. (1) C. proc. civ., astfel cum a fost modificat prin art. I pct. 41 din Legea nr. 310/2018 pentru modificarea şi completarea Legii nr. 134/2010 privind C. proc. civ., precum şi pentru modificarea şi completarea altor acte normative, sub incidenţa căreia intră cererea formulată: "Dacă prin hotărârea dată instanţa a omis să se pronunţe asupra unui capăt de cerere principal sau accesoriu ori asupra unei cereri conexe sau incidentale, se poate cere completarea hotărârii în acelaşi termen în care se poate declara, după caz, apel sau recurs împotriva acelei hotărâri, iar în cazul hotărârilor date în căile extraordinare de atac sau în fond după casarea cu reţinere, în termen de 15 zile de la pronunţare. În cazul hotărârilor definitive pronunţate în apel sau în recurs, completarea acestora se poate cere în termen de 15 zile de la pronunţare".

Din cuprinsul acestui text de lege, rezultă că încuviinţarea unei cereri de completare a hotărârii judecătoreşti este admisibilă numai atunci când instanţa a omis a se pronunţa asupra unui capăt de cerere principal sau accesoriu ori asupra unei cereri conexe sau incidentale, această procedură fiind stabilită pentru a se asigura respectarea principiului disponibilităţii în procesul civil, în sensul soluţionării tuturor capetelor de cerere formulate în cauză.

Omisiunea instanţei de a se pronunţa cu privire la cheltuielile de judecată se circumscrie cazurilor reglementate de art. 444 C. proc. civ., dreptul la acordarea cheltuielilor de judecată fiind recunoscut, potrivit art. 453 C. proc. civ., părţii care a câştigat procesul, atunci când aceasta le-a solicitat în mod expres, însă instanţa a omis să se pronunţe asupra lor.

În speţă, prin decizia nr. 1073 din 8 iunie 2023, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia I civilă a anulat recursul declarat de reclamanta Casa Judeţeană de Pensii Cluj împotriva deciziei civile nr. 212/A din 17 mai 2022 a Curţii de Apel Cluj, secţia I civilă.

Dreptul la acordarea cheltuielilor de judecată este un drept legal, ce derivă dintr-un raport juridic procesual şi are ca finalitate acoperirea prejudiciului cauzat părţii câştigătoare a procesului, cererea de acordare a cheltuielilor de judecată având un caracter accesoriu în ansamblul procesului.

Aşa fiind, se constată că, deşi petenta a solicitat acordarea cheltuielilor de judecată, această cerere nu se regăseşte soluţionată în dispozitivul deciziei pronunţate în cauză.

Or, asupra cheltuielilor de judecată, instanţa trebuie să se pronunţe în chiar dispozitivul hotărârii, întrucât acestea nu pot fi valorificate în afara încuviinţării de către instanţă a dreptului asupra acestora.

Pentru aceste motive, cererea petentei de completare a dispozitivului deciziei nr. 1073 din 8 iunie 2023, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia I civilă, în dosarul nr. x/2020, prin care a fost anulat recursul declarat, întemeiată pe dispoziţiile art. 444 C. proc. civ., se dovedeşte a fi justificată, aceasta urmând a fi admisă.

În ceea ce priveşte solicitarea de acordare a cheltuielilor de judecată de către petentă, Înalta Curte remarcă faptul că la baza obligaţiei de restituire a cheltuielilor de judecată, reglementată de dispoziţiile art. 453 C. proc. civ., stă culpa procesuală, care este prezumată de lege, partea care pierde procesul trebuind să suporte cheltuielile făcute justificat de partea câştigătoare.

Cu alte cuvinte, art. 453 C. proc. civ. prevede drept fundament al plăţii cheltuielilor de judecată culpa procesuală dovedită prin faptul pierderii procesului, interesând pentru aplicarea dispoziţiei legale, în egală măsură, atât rezultatul procesului, dar şi conduita părţilor manifestată anterior litigiului ori pe parcursul desfăşurării acestuia. Dreptul la acordarea cheltuielilor de judecată este un drept legal, ce derivă dintr-un raport juridic procesual şi are ca finalitate acoperirea prejudiciului cauzat părţii câştigătoare a procesului.

Realitatea cheltuielilor priveşte sarcina probei, ce revine părţii care le reclamă, conform art. 249 C. proc. civ., iar necesitatea lor ţine de justificarea că ele au fost concepute într-o legătură strictă şi indisolubilă cu litigiul, au precedat sau au fost contemporane acestuia şi concepute de partea care le-a plătit ca având caracter indispensabil din perspectiva sa, spre a obţine serviciul avocatului în funcţie de calitatea acestuia, considerată ca o garanţie a succesului său.

Aşa fiind, în ceea ce priveşte cheltuielile generate de judecata recursului declarat de reclamanta Casa Judeţeană de Pensii Cluj împotriva deciziei civile nr. 212/A din 17 mai 2022 a Curţii de Apel Cluj, secţia I civilă, Înalta Curte constată că acestea au fost solicitate de către petenta A. prin întâmpinarea formulată şi dovedite prin factura fiscală seria x nr. x emisă la data de 7 iulie 2022 şi extrasul de cont ce atestă încasarea onorariului aferent facturii fiscale anterior menţionate, cuantumul solicitat fiind de 8.330 RON.

Pentru aceste motive, cererea petentei de acordare a cheltuielilor de judecată, solicitate în dosarul nr. x/2020, se dovedeşte a fi justificată, aceasta urmând a fi admisă, însă cu aplicarea dispoziţiilor art. 451 alin. (2) C. proc. civ.

Potrivit acestui text de lege, "Instanţa poate, chiar şi din oficiu, să reducă motivat partea din cheltuielile de judecată reprezentând onorariul avocaţilor, atunci când acesta este vădit disproporţionat în raport cu valoarea sau complexitatea cauzei ori cu activitatea desfăşurată de avocat, ţinând seama şi de circumstanţele cauzei. Măsura luată de instanţă nu va avea niciun efect asupra raporturilor dintre avocat şi clientul său".

În aplicarea acestor criterii sunt luate în balanţă valoarea şi complexitatea cauzei, activitatea concretă desfăşurată de apărător în etapa procesuală a recursului, respectiv formularea întâmpinării prin care s-a invocat nulitatea recursului în raport de Decizia pronunţată în interesul legii de către Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie nr. 3 din 20 ianuarie 2020, publicată în Monitorul Oficial nr. 181 din 05 martie 2020, Partea I, prin care s-a statuat, în mod obligatoriu, conform prevederilor art. 517 alin. (4) din C. proc. civ., că "în interpretarea şi aplicarea unitară a dispoziţiilor art. 488 alin. (1) din C. proc. civ., motivul de recurs prin care se critică modalitatea în care instanţa de fond s-a pronunţat, în raport cu prevederile art. 451 alin. (2) din C. proc. civ., asupra proporţionalităţii cheltuielilor de judecată reprezentând onorariul avocaţilor, solicitate de partea care a câştigat procesul, nu se încadrează în motivele de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) din C. proc. civ..", precum şi soluţionarea cauzei la primul termen de judecată, în lipsa părţilor.

În raport de cele anterior arătate, Înalta Curte apreciază că obligarea recurentei la plata cheltuielilor de judecată în cuantum de 3.000 de RON, reduse de la 8.330 RON, respectă criteriile stabilite de legiuitor, măsura luată de instanţă neavând niciun efect asupra raporturilor dintre avocat şi clientul său.

Faţă de soluţia de anulare a recursului, pronunţată în cauză, recurentul fiind în culpă procesuală şi, astfel, în situaţia de a datora cheltuieli de judecată celeilalte părţi, în temeiul dispoziţiilor art. 453 şi art. 451 alin. (2) C. proc. civ., Înalta Curte va dispune obligarea recurentei-reclamante Casa Judeţeană de Pensii Cluj la plata cheltuielilor de judecată în cuantum de 3.000 RON către intimata A..

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite cererea formulată de petenta A..

Dispune completarea dispozitivului deciziei nr. 1073 din 8 iunie 2023, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia I civilă, în dosarul nr. x/2020, în sensul că admite cererea formulată de petentă.

Obligă recurenta-reclamantă Casa Judeţeană de Pensii Cluj la plata cheltuielilor de judecată în cuantum de 3.000 RON, reduse conform dispoziţiilor art. 451 alin. (2) C. proc. civ., în favoarea intimatei A..

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 18 ianuarie 2024.