Legislator Case Law & Legislation
DE FR IT EN
Analyze in Legislator
Decizia nr. 1221/2024 AI generated

Competence for forced execution approval: application of the 1865 Code of Civil Procedure to pre-2012 proceedings and territorial jurisdiction by location of third-party garnishee

Case Number Decizia nr. 1221/2024
Court / Authority
Jurisdiction Romania (RO)
Decision Date
Outcome Allowed / Granted
Open official source Machine-readable Markdown (.md)

Legislator summary

AI generated

The High Court of Cassation and Justice resolved a negative conflict of competence in favor of the Pitești Court, ordering it to hear the creditor's application for approval of forced execution, thereby overturning the initial declination by that court and confirming the competence of the Pitești jurisdiction over the Bucharest Sector 6 Court. The dispute concerned the approval of a garnishment against a third-party debtor for a credit contract established in 2008, where the core issue was determining whether the competent execution court was defined by the debtor's current domicile or the location of the execution. The Court held that because the forced execution proceedings were initiated in 2012, prior to the entry into force of the current Code of Civil Procedure, the transitional provisions of Law No. 134/2010 required the application of the repealed 1865 Code of Civil Procedure; consequently, pursuant to Article 373(2) of the old code, territorial competence was determined by the place where the execution is to be carried out, which was the Pitești location of the third-party garnishee, rather than the debtor's domicile.

Legislator headnote

AI generated

art. 651 alin. (1) C. proc. civ, art. 373 alin. (2) C. proc. civ, art. 135 alin. (1) C. proc. civ, art. 373 alin. (2) din C. proc. civ, art. 24 C. proc. civ, art. 3731 C. proc. civ; Competence for forced execution approval: application of the 1865 Code of Civil Procedure to pre-2012 proceedings and territorial jurisdiction by location of third-party garnishee: The dispute concerned the approval of a garnishment against a third-party debtor for a credit contract established in 2008, where the core issue was determining whether the competent execution court was defined by the debtor's current domicile or the location of the execution. The Court held that because the forced execution proceedings were initiated in 2012, prior to the entry into force of the current Code of Civil Procedure, the transitional provisions of Law No. 134/2010 required the application of the repealed 1865 Code of Civil Procedure; consequently, pursuant to Article 373(2) of the old code, territorial competence was determined by the place where the execution is to be carried out, which was the Pitești location of the third-party garnishee, rather than the debtor's domicile.

Keywords

AI generated
Civil Procedure Code negative conflict of jurisdiction territorial jurisdiction approval procedure third-party proceedings transitional justice

Cited Legislation

AI generated
art. 651 alin. (1) C. proc. civ
A reţinut instanţa că, în cauză, sunt incidente prevederile art. 651 alin.
art. 373 alin. (2) C. proc. civ
x/06.02.2008, dată la care erau incidente dispoziţiile art. 373 alin. (2) C. proc. civ.
art. 135 alin. (1) C. proc. civ
2 raportat la art. 135 alin. (1) C. proc. civ., stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Piteşti, pentru considerentele expuse în continuare.
art. 373 alin. (2) din C. proc. civ
a fost demarată în data de 25.06.2012, moment la care erau în vigoare prevederile art. 373 alin. (2) din C. proc. civ.
art. 24 C. proc. civ
În acest sens, potrivit art. 24 C. proc. civ.
art. 3731 C. proc. civ
Or, în speţă, prin cererea de încuviinţare a executării silite s-a solicitat, în temeiul art. 3731 C. proc. civ.
art. 133 pct. 2 raportat la art. 135 alin. (1) C. proc. civ
Basis for the High Court's competence to resolve the negative conflict of jurisdiction between the two courts.
AI generated
Decizia nr. 1637/2023
Competence for approval of forced execution: location of third-party garnishee prevails over debtor's domicile under pre-2013 procedural law
Decizia nr. 4615/2013
Jurisdictional conflict for forced execution authorization: applicability of pre-2013 Civil Procedure Code and territorial competence based on third-party debtor's seat
Decizia nr. 600/2018
Territorial competence for forced execution: application of old Civil Procedure Code based on date of filing with bailiff prior to new code's entry into force
Decizia nr. 3736/2014
Territorial competence for pre-2013 forced execution determined by location of third-party debtor under 1865 Civil Procedure Code
Decizia nr. 2071/2018
Competence to approve forced execution by garnishment: territorial jurisdiction follows the third-party debtor's headquarters, not the debtor's domicile

Key legal questions extracted by Legislator

AI generated
art. 133 pct. 2 raportat la art. 135 alin. (1) C. proc. civ.

Basis for the High Court's competence to resolve the negative conflict of jurisdiction between the two courts.

Need to analyze how this precedent applies to your matter?

Cross-reference this judgment against statutes, commentaries, and subsequent citing case law inside Legislator AI.

Open in Legislator →

Full text

Şedinţa publică din data de 25 aprilie 2024

asupra cauzei de faţă, constată următoarele:

I. Cererea de încuviinţare a executării silite

Prin cererea formulată de BEJ A., înregistrată pe rolul Judecătoriei Piteşti în data de 15.02.2024, sub nr. x/2024, a fost solicitată încuviinţarea executării silite împotriva debitorului, faţă de terţul poprit, în baza titlului executoriu reprezentat de contract de credit nr. x/06.02.2008.

II. Hotărârile care au generat conflictul de competenţă

Prin sentinţa nr. 1018/2024 din 28.02.2024, Judecătoria Piteşti, secţia civilă a admis excepţia necompetenţei teritoriale exclusive a Judecătoriei Piteşti, invocată din oficiu, şi a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Sector 6 Bucureşti.

A reţinut instanţa că, în cauză, sunt incidente prevederile art. 651 alin. (1) C. proc. civ., care stabilesc că instanţa de executare este judecătoria în a cărei circumscripţie se află, la data sesizării organului de executare, domiciliul sau, după caz, sediul debitorului, în afara cazurilor în care legea dispune altfel.

Or, constatând că la data sesizării organului de executare domiciliul debitorului se afla în Bucureşti, Prelungirea Ghencea nr. 320M et. 3, a apreciat că Judecătoria Sectorului 6 Bucureşti este instanţa competentă pentru a soluţiona prezenta cauză.

Prin sentinţa nr. 2321/19.03.2024, Judecătoria Sectorului 6 Bucureşti, secţia civilă a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Piteşti, a constatat conflictul negativ şi a înaintat dosarul, pentru soluţionare, Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.

A reţinut instanţa că, în speţă, executarea silită a fost demarată împotriva debitorului în 25.06.2012, în baza titlului executoriu reprezentat de contract de credit nr. x/06.02.2008, dată la care erau incidente dispoziţiile art. 373 alin. (2) C. proc. civ. de la 1865, potrivit cărora instanţa de executare este judecătoria în circumscripţia căreia se va face executarea, în afara cazurilor în care legea dispune altfel.

Astfel, a considerat că domiciliul debitorului nu are nicio relevanţă asupra stabilirii instanţei de executare competente, ceea ce trebuie a se verifica în stabilirea competenţei instanţei fiind locul executării.

Pe cale de consecinţă, a reţinut, conform criteriului de competenţă menţionat mai sus, că instanţa de executare este Judecătoria Piteşti, în raza căreia se află sediul terţului poprit B. S.R.L..

III. Considerentele Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie

Înalta Curte, competentă să soluţioneze conflictul conform art. 133 pct. 2 raportat la art. 135 alin. (1) C. proc. civ., stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Piteşti, pentru considerentele expuse în continuare.

Desesizarea celor două instanţe aflate în conflict a fost determinată de modalitatea diferită în care a fost determinată legea aplicabilă, în speţă, în materia încuviinţării executării silite.

Astfel, Judecătoria Piteşti a reţinut ca fiind incidente dispoziţiile C. proc. civ. în vigoare, iar, în raport cu prevederile art. 651 alin. (1) din acesta, a constatat că la data sesizării organului de executare domiciliul debitorului se afla în Bucureşti, în timp ce Judecătoria Sectorului 6 Bucureşti a reţinut ca fiind aplicabile prevederile C. proc. civ. de la 1865, dat fiind faptul că executarea silită împotriva debitorului C. a fost demarată în data de 25.06.2012, moment la care erau în vigoare prevederile art. 373 alin. (2) din C. proc. civ. din 1865, care stabileau că instanţa de executare este judecătoria în circumscripţia căreia se va face executarea, motiv pentru care a constatat că domiciliul debitorului nu are relevanţă în ceea ce priveşte stabilirea instanţei de executare, ci locul executării.

Se constată că obiectul prezentului demers judiciar este reprezentat de cererea formulată de BEJ A. prin care s-a solicitat încuviinţarea executării silite a contractului de credit nr. x/06.02.2008, pentru forma de executare poprire faţă de terţul poprit B. S.R.L., asupra sumelor pe care terţul le va datora debitorului C., executarea urmând a fi realizată împotriva debitorului persoană fizică.

Din actele dosarului de executare silită nr. x/2012 reiese că executarea silită a început anterior datei de 25.06.2012, când creditorul iniţial, D. S.A., a formulat o cerere de continuare a executării silite, şi, ulterior, prin cererea din 12.02.2024, creditorul actual, E., a solicitat stăruirea în executarea silită şi actualizarea debitului.

Astfel, având în vedere momentul demarării procedurii execuţionale, se observă că dispoziţiile legale aplicabile pricinii pendinte sunt cele ale C. proc. civ. de la 1865.

În acest sens, potrivit art. 24 C. proc. civ. adoptat prin Legea nr. 134/2010, "dispoziţiile legii noi de procedură se aplică numai proceselor şi executărilor silite începute după intrarea acesteia în vigoare", iar potrivit art. 25 alin. (1) din acelaşi act normativ, "procesele în curs de judecată, precum şi executările silite începute sub legea veche rămân supuse aceleiaşi legi" .

În acest context, în materia executării silite începute sub imperiul C. proc. civ. de la 1865, se reţine că instanţa de executare este definită prin dispoziţiile art. 373 alin. (2) din acest act normativ, ca fiind "judecătoria în circumscripţia căreia se va face executarea".

Or, în speţă, prin cererea de încuviinţare a executării silite s-a solicitat, în temeiul art. 3731 C. proc. civ. de la 1865, încuviinţarea executării silite pentru forma de executare poprire faţă de terţul poprit B. S.R.L., cu sediul în municipiul Piteşti.

Pentru considerentele expuse, având în vedere locul unde se va efectua executarea silită, respectiv sediul terţului poprit, Înalta Curte constată că Judecătoria Piteşti este instanţa competentă teritorial să soluţioneze cererea de încuviinţare a executării silite, urmând a dispune în acest sens, pe calea regulatorului de competenţă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Piteşti.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 25 aprilie 2024.