Domicile for territorial jurisdiction in interdiction cases: effective residence during involuntary psychiatric hospitalization controls over identity document registration

Şedinţa publică din data de 25 aprilie 2024

asupra cauzei de faţă, constată următoarele:

I. Cererea de chemare în judecată

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Judecătoriei Medgidia în data de 03.07.2023, sub nr. x/2023, reclamanta A. a solicitat să dispună desemnarea sa, în calitate de curator special al pârâtei, pentru îngrijirea reprezentarea şi administrarea bunurilor acesteia, până la soluţionarea dosarului aflat pe rolul Judecătoriei Constanţa, privind instituirea tutelei speciale, precum şi încuviinţarea, de către instanţa de tutelă, a efectuării în numele pârâtei a actelor de dispoziţie, constând în acceptarea succesiunii, dezbaterea succesiunii pe cale notarială de pe urma autorului B., precum şi ieşirea din indiviziune.

În drept, au fost indicate dispoziţiile art. 144 şi urm. C. civ.

II. Hotărârile care au generat conflictul de competenţă

Prin sentinţa nr. 1566/02.11.2023, Judecătoria Medgidia a admis excepţia necompetenţei teritoriale, invocată din oficiu, şi a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Buzău.

A reţinut instanţa că, în accepţiunea C. civ., prin noţiunea de "domiciliu" trebuie să se înţeleagă locuinţa unde se găseşte în fapt acea persoană, pentru a-i putea fi asigurat şi respectat dreptul la apărare.

De asemenea, a reţinut că, în acord cu practica Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, care a statuat în sensul că noţiunea de "domiciliu", care interesează regulile procedurii civile, în general nu corespunde elementelor care interesează evidenţa populaţiei, ci se identifică cu noţiunea de domiciliu de fapt, deoarece scopul normelor care guvernează procesul civil este acela al asigurării cunoaşterii procesului şi a actelor de procedură îndeplinite în cursul acestuia, astfel încât menţiunile din cartea de identitate referitoare la domiciliul sau reşedinţa unei persoane nu au caracter constitutiv în ce priveşte determinarea acestora, ci numai caracter de evidenţă a persoanei respective.

În plus, având în vedere scopul reglementării competenţei în materia măsurilor de ocrotire în favoarea instanţei de tutelă de la domiciliul persoanei ocrotite, acela de a facilita accesul persoanelor aflate în situaţii speciale la instanţă, a reţinut că, în această materie, se are în vedere locuinţa efectivă a persoanei ocrotite.

Or, din cuprinsul înscrisurilor ataşate la dosarul cauzei de către reclamantă, se reţine că în perioadele 24.03.2020-27.08.2020, 04.09.2020-23.12.2020 pârâta a fost internată în Spitalul de Psihiatrie şi pentru Măsuri de Siguranţă Săpoca, judeţul Buzău, în cursul anului 2022 a fost internată în aceeaşi unitate, în luna iunie 2023 a fost din nou examinată în comisie, iar la data de 06.07.2023 a fost din nou sesizată Judecătoria Buzău, care a menţinut măsura internării medicale a pârâtei în aceeaşi instituţie.

De asemenea, a mai reţinut şi ca nefiind aplicabile prevederile art. 114 alin. (2) C. proc. civ., invocate de către reclamantă (dată fiind inclusiv solicitarea de încuviinţare, de către instanţa de tutelă, a efectuării în numele pârâtei a actelor de dispoziţie în legătură cu un imobil aflat în oraşul Cernavodă, judeţul Constanţa), întrucât nu se poate aprecia că toate actele juridice pentru a căror încheiere se solicită autorizarea instanţei privesc respectivul imobil, în condiţiile în care primordial ieşirii din indiviziune se impune dezbaterea succesiunii şi constatarea calităţii pârâtei de moştenitoare, urmată de constatarea componenţei masei succesorale.

Totodată, ulterior acestui moment se impune formularea unei noi solicitări adresate instanţei de tutelă pentru obţinerea autorizării în referire la orice act de dispoziţie care ar privi eventuale imobile aflate în masa partajabilă.

Prin sentinţa nr. 1307/2024 din 07.03.2024, Judecătoria Buzău, secţia civilă a a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Medgidia, a constatat conflictul negativ şi a înaintat dosarul, pentru soluţionare, Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.

A reţinut instanţa că dispoziţiile art. 936 C. proc. civ. instituie o normă specială de competenţă teritorială absolută cu privire în materie de tutelă şi familie, mai exact o normă de ordine publică, având în vedere că priveşte capacitatea persoanei fizice, competenţa aparţine numai instanţei de tutelă în a cărei circumscripţie aceasta îşi are domiciliul.

De asemenea, în ceea ce priveşte noţiunea de "domiciliu", a reţinut că, în acord cu prevederile art. 87 şi art. 89 C. civ., este legată de existenţa intenţiei manifestată de o persoană în sensul de a îşi stabili locuinţa principală într-un anumit loc.

Or, a reţinut că, în cauza de faţă, adresa cu privire la care există prezumţia legală că pârâta şi-a manifestat intenţia de a-şi stabili domiciliul este cea menţionată în cuprinsul cărţii de identitate, respectiv oraş Cernavodă, str. x, jud. Constanţa, adresă indicată şi în cererea de chemare în judecată şi unde a locuit aceasta până la cazarea sa într-un centru special.

A mai reţinut, totodată, şi faptul că, la momentul admiterii excepţiei de necomptenţă teritorială de către Judecătoria Medgidia, pârâta se regăsea internată în Spitalul de Psihiatrie şi pentru Măsuri de Siguranţă Săpoca, judeţul Buzău, în circumscripţia Judecătoriei Buzău, nu poate fi asimilată noţiunii de domiciliu la care face referire art. 936 C. proc. civ., câtă vreme nu a fost probată intenţia acesteia de a-şi stabili domiciliul la unitatea unde este cazat, conform art. 89 C. civ.

A arătat şi că nu orice adresă la care o persoană se regăseşte pentru o perioadă mai lungă de timp sau chiar pe perioadă nedeterminată, din cauza unor împrejurări independente de voinţa şi consimţământul său, poate fi considerată adresă de domiciliu, cu atât mai mult cu cât internarea persoanei în centrul special datorată bolii psihice reprezintă o măsură de protecţie care poate înceta.

Pe cale de consecinţă, a reţinut că revine Judecătoriei Medgidia competenţa de soluţionare a prezentei pricini.

III. Considerentele Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie

Înalta Curte, competentă să soluţioneze conflictul conform art. 133 pct. 2 raportat la art. 135 alin. (1) C. proc. civ., stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Buzău, pentru considerentele expuse în continuare.

Desesizarea celor două instanţe aflate în conflict a fost determinată de interpretarea diferită a noţiunii de "domiciliu al persoanei ocrotite", în sensul prevederilor art. 114 alin. (1) C. proc. civ.

Astfel, Judecătoria Medgidia a reţinut în motivarea soluţiei de declinare a competenţei faptul că, în accepţiunea C. civ., prin aceasta se înţelege adresa unde pârâta locuieşte în fapt, deoarece scopul normelor care guvernează procesul civil este acela al asigurării cunoaşterii procesului şi a actelor de procedură îndeplinite în cursul acestuia, reţinând totodată că menţiunile din cartea de identitate referitoare la domiciliul sau reşedinţa unei persoane nu au caracter constitutiv în ce priveşte determinarea acestora, ci numai caracter de evidenţă a persoanei respective.

În acest sens, având în vedere scopul reglementării competenţei în materia măsurilor de ocrotire în favoarea instanţei de tutelă de la domiciliul persoanei ocrotite, respectiv acela de a facilita accesul persoanelor aflate în situaţii speciale la instanţă, a reţinut că, în această materie, pentru stabilirea competenţei teritoriale se are în vedere locuinţa efectivă a persoanei ocrotite, în speţă aceasta fiind internată în Spitalul de Psihiatrie şi pentru Măsuri de Siguranţă Săpoca.

Pe de altă parte, Judecătoria Buzău a apreciat că pârâta îşi are locuinţa statornică, potrivit menţiunilor din cuprinsul cărţii sale de identitate, în Cernavodă, str. x, jud. Constanţa.

Totodată, a reţinut şi că nu orice adresă la care o persoană se regăseşte pentru o perioadă mai lungă de timp sau chiar pe perioadă nedeterminată, din cauza unor împrejurări independente de voinţa şi consimţământul său, poate fi considerată adresă de domiciliu, cu atât mai mult cu cât internarea persoanei în centrul special reprezintă o măsură de protecţie care poate înceta.

În cauză, se constată că reclamanta a dedus, spre soluţionare, în data de 03.07.2023, o acţiune prin care a solicitat, pe de o parte, instituirea sa, în calitate de curator special al pârâtei, iar pe de altă parte, încuviinţarea, de către instanţa de tutelă, a efectuării, în numele pârâtei, a actelor de dispoziţie constând în acceptare succesiune/dezbatere succesorală de pe urma autorului B., precum şi ieşirea din starea de indiviziune.

A arătat reclamanta că, prin sentinţa civilă nr. 1472/14.02.2020, pronunţată de Judecătoria Constanţa în dosarul nr. x/2019, s-a admis cererea formulată de Parchetul de pe lângă Judecătoria Medgidia, de punere sub interdicţie a pârâtei, care era internată, la acea dată, în Spitalul de Psihiatrie şi pentru Măsuri de Siguranţă Săpoca.

Totodată, a precizat şi că, prin încheierea nr. 302/24.06.2020, pronunţată de Judecătoria Medgidia în dosarul nr. x/2020, s-a admis sesizarea Parchetului de pe lângă Judecătoria Medgidia şi a fost confirmată măsura internării medicale a pârâtei într-o unitate sanitară de specialitate, până la însănătoşire sau până la obţinerea unei ameliorări care să înlăture starea de pericol existentă.

Ulterior, prin sentinţa penală nr. 1021/09.12.2020, pronunţată de Judecătoria Buzău în dosarul nr. x/2020, instanţa a înlocuit măsura internării medicale cu măsura de siguranţă a obligării la tratament medical, iar pârâta a revenit la domiciliul său din oraşul Cernavodă.

Prin precizările depusă în data de 21.09.2023, reclamanta a arătat că pârâta a fost din nou internată în Spitalul de Psihiatrie şi pentru Măsuri de Siguranţă Săpoca întrucât a refuzat să urmeze în mod constant tratamentul medical prescris.

În acest sens, se constată că, pârâta a fost internată la Spitalul de Psihiatrie şi Măsuri de Siguranţă Săpoca din data de 10.06.2021, măsură de siguranţă dispusă prin sentinţa penală nr. 594/27.05.2021, pronunţată de Judecătoria Constanţa, secţia penală în dosarul nr. x/2021.

Prin sentinţa penală nr. 830/25.08.2022, pronunţată de Judecătoria Buzău, secţia penală în dosarul nr. x/2022, a fost menţinută măsura internării medicale luată faţă de pârâtă prin sentinţa Judecătoriei Constanţa anterior menţionată.

Ulterior, măsura internării medicale a fost menţinută şi prin sentinţa penală nr. 717/11.08.2023, pronunţată de Judecătoria Buzău, secţia penală în dosarul nr. x/2023.

Având în vedere obiectul cauzei deduse judecăţii, se constată că, în conformitate cu prevederile legale enunţate, în ceea ce priveşte competenţa de soluţionare a cauzei, aceasta revine judecătoriei în a cărei circumscripţie teritorială îşi are domiciliul sau reşedinţa persoana ocrotită, competenţa exclusivă reglementată de dispoziţiile art. 114 alin. (1) C. proc. civ. având caracter de ordine publică.

În privinţa noţiunii de "domiciliu" se reţine că, din punct de vedere procesual, dispoziţiile art. 114 alin. (1) C. proc. civ. trebuie interpretate în sensul că, prin domiciliu se înţelege acela pe care o persoană l-a stabilit de fapt, în localitatea în care trăieşte, scopul dispoziţiilor legale referitoare la domiciliu fiind acela ca părţile să poată fi înştiinţate de existenţa procesului, pentru a da eficienţă dreptului la apărare.

De asemenea, aceste dispoziţii legale trebuie raportate la noţiunea de "domiciliu", astfel cum este definită de art. 87 C. civ., în capitolul referitor la identificarea persoanei fizice.

Astfel, conform art. 87 din C. civ., "domiciliul unei persoanei fizice, în vederea exercitării drepturilor şi libertăţilor sale civile, este acela unde aceasta declară că îşi are locuinţa principală".

Este de necontestat că, potrivit art. 91 alin. (1) C. civ., dovada domiciliului sau a reşedinţei se face cu menţiunile cuprinse în cartea de identitate, însă potrivit alin. (3) al aceluiaşi articol, prin raportare la alin. (2) al aceluiaşi text legal, stabilirea sau schimbarea domiciliului la o altă adresă decât cea din actul de identitate poate fi opusă persoanei care a cunoscut-o prin alte mijloace.

În speţă, se reţine că, aşa cum rezultă din copia cărţii de identitate, persoana ocrotită figurează cu domiciliul în jud. Constanţa, însă aceasta nu prezintă relevanţă, din moment ce pârâta nu locuieşte efectiv la respectiva adresă, fiind internată, încă de la o dată anterioară demarării prezentului litigiu (10.06.2021), în Spitalul de Psihiatrie şi pentru Măsuri de Siguranţă Săpoca.

Prin urmare, se constată că, la data formulării prezentei cereri de chemare în judecată, menţiunile cuprinse în cartea de identitate a persoanei ocrotite nu corespundeau cu adresa unde aceasta locuieşte efectiv, împrejurare cunoscută de partea care a iniţiat demersul judiciar, care a arătat, în mod expres, prin precizările depuse în 21.09.2023, că pârâta se află în executarea respectivei măsuri de siguranţă, sens în care a solicitat, în considerarea acestui aspect, declinarea cauzei în favoarea Judecătoriei Buzău.

În consecinţă, în raport cu dispoziţiile art. 114 alin. (1) C. proc. civ., coroborat cu dispoziţiile legale mai sus-menţionate, precum şi cu situaţia de fapt ce rezultă din înscrisurile aflate la dosar, se constată că domiciliul persoanei ocrotite este la locul la care aceasta se găseşte efectiv, respectiv în localitatea Săpoca, judeţul Buzău, localitate aflată în circumscripţia teritorială a Judecătoriei Buzău, învestirea acestei instanţe realizându-se conform legii.

Pentru aceste considerente, Înalta Curte va stabili competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Buzău.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Buzău.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 25 aprilie 2024.