Appeal annulled for failure to plead valid grounds of cassation challenging suspension of proceedings

Şedinţa publică din data de 24 aprilie 2024

asupra cauzei de faţă, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

1. Obiectul cauzei

Obiectul cauzei este reprezentat de recursul declarat de recurentul A. împotriva încheierii de şedinţă din 7 martie 2023 a Curţii de Apel Iaşi, secţia civilă, pronunţată în dosarul nr. x/2021.

2. Hotărârea pronunţată de Curtea de Apel Iaşi

Prin încheierea de şedinţă din 07.03.2023, Curtea de Apel Iaşi, secţia civilă, în temeiul dispoziţiilor art. 411 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ., a suspendat judecata cererii de recurs formulată de A. împotriva deciziei nr. 176/03.10.2022 a Tribunalului Iaşi.

3. Calea de atac a recursului exercitată în cauză

Împotriva încheierii de şedinţă din 7 martie 2023 a declarat recurs, neîncadrat în drept, recurentul A..

Recurentul a arătat că măsura dispusă prin încheierea atacată este neîntemeiată întrucât partea s-a aflat în imposibilitate de a se prezenta în faţa instanţei de judecată şi a depus la dosar o cerere privind acordarea unui termen de judecată în vederea consultării unui avocat.

4. Apărările formulate în cauză

Intimatul nu a formulat întâmpinare.

5. Procedura de filtru

Raportul întocmit în cauză, în condiţiile art. 493 alin. (2) şi alin. (3) C. proc. civ., a fost analizat în completul filtru, fiind comunicat părţilor la 9.02.2024, respectiv la 13.02.2024 (conform dovezilor de înmânare aflate la filele x).

Părţile nu au formulat puncte de vedere la raportul asupra admisibilităţii în principiu a recursului.

La 9.02.2024, recurentul a transmis la dosar note scrise prin care a solicitat admiterea căii de atac.

Constatându-se încheiată procedura prealabilă, în condiţiile art. 493 alin. (5) din C. proc. civ., s-a fixat termen pentru soluţionarea recursului la data de 24 aprilie 2024, în complet de filtru, fără citarea părţilor.

II. Soluţia şi considerentele Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie

Examinând decizia atacată, Înalta Curte constată că recursul este nul, pentru considerentele ce urmează să fie expuse.

Recursul este o cale extraordinară de atac care poate fi exercitată în termenul şi condiţiile prevăzute de lege, numai pentru motivele expres şi limitativ reglementate prin dispoziţiile art. 488 pct. 1-8 C. proc. civ., norme imperative, de ordine publică.

Potrivit art. 486 alin. (1) lit. d) C. proc. civ., cererea de recurs trebuie să cuprindă motivele de nelegalitate pe care se întemeiază recursul şi dezvoltarea lor sau, după caz, menţiunea că motivele se vor depune printr-un memoriu separat. Lipsa acestor menţiuni este sancţionată cu nulitatea, potrivit alin. (3) al aceluiaşi articol.

Totodată, art. 489 alin. (2) C. proc. civ. prevede sancţiunea nulităţii recursului în cazul în care motivele de recurs invocate nu se încadrează în motivele de casare prevăzute la art. 488 din acelaşi cod.

A motiva recursul înseamnă, pe de o parte, arătarea cazului de nelegalitate prin indicarea unuia dintre motivele prevăzute limitativ de art. 488 C. proc. civ., iar, pe de altă parte, dezvoltarea acestuia, în sensul formulării unor critici concrete cu privire la judecata realizată de instanţa care a pronunţat hotărârea recurată, din perspectiva motivului de nelegalitate invocat.

În speţă, din memoriul de recurs nu reies critici care să poată fi încadrate în cazurile de casare prevăzute de art. 488 C. proc. civ., recurentul arătând, în esenţă, că a formulat o cerere de amânare a cauzei în vederea angajării unui apărător ales şi că s-a aflat în imposibilitate obiectivă de a se prezenta în faţa instanţei. Aceste argumente nu reprezintă critici care să vizeze nelegalitatea încheierii prin care s-a dispus suspendarea cauzei pentru lipsa părţilor, măsură impusă potrivit art. 411 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ. de împrejurarea că acestea nu au solicitat judecarea cauzei în lipsă.

În atare situaţie, cererea de recurs nu permite identificarea motivelor de nelegalitate concrete ale recurentului privitoare la considerentele încheierii atacate, respectiv în ce au constat în mod efectiv greşelile instanţei pentru a putea fi, eventual, încadrate în motivele de nelegalitate prevăzute la art. 488 alin. (1) din C. proc. civ.

Or, condiţia legală a dezvoltării motivelor de recurs implică determinarea greşelilor anume imputate instanţei şi încadrarea lor în motivele de nelegalitate, limitativ prevăzute de art. 488 C. proc. civ. întrucât, potrivit legii, nu orice nemulţumire a părţii poate duce la casarea unei hotărâri.

Întrucât obiectul recursului îl constituie încheierea de suspendare a judecării cauzei, eventualele critici susceptibile de încadrare în dispoziţiile art. 488 C. proc. civ. ar fi trebuit să dezvolte argumente prin care să se tindă a se demonstra, în concret, nelegalitatea măsurii suspendării judecăţii, anume, prin care să se combată cele reţinute de instanţă în sensul că niciuna din părţile legal citate nu s-a înfăţişat în instanţă şi că la dosar nu a fost depus vreun înscris prin care să se fi solicitat judecata în lipsă în faza procesuală a recursului.

Drept urmare, constatându-se că nu au fost formulate motive de nelegalitate, în condiţiile prevăzute de art. 497 alin. (1) raportat la art. 488 alin. (1) C. proc. civ., precum şi că nu pot fi reţinute motive de ordine publică, Înalta Curte va anula recursul declarat de A. împotriva încheierii din 7 martie 2023 a Curţii de Apel Iaşi, secţia civilă, pronunţată în dosarul nr. x/2021.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Anulează recursul declarat de A. împotriva încheierii din 7 martie 2023 a Curţii de Apel Iaşi, secţia civilă, pronunţată în dosarul nr. x/2021.

Fără cale de atac.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 24 aprilie 2024.