Provisional visitation order assigned to divorce forum under specialia generalibus derogant

Şedinţa publică din data de 24 aprilie 2024

asupra cauzei de faţă, constată următoarele:

I. Cererea de chemare în judecată

Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Cluj-Napoca, la data de 29 februarie 2024, partea reclamantă A. a solicitat, în contradictoriu cu pârâta B., stabilirea unui program de vizitare pentru minorul C., în favoarea reclamantului, până la rămânerea definitivă a dosarului de divorţ aflat pe rolul Judecătoriei Cluj-Napoca, înregistrat sub nr. x/2024, cu cheltuieli de judecată.

II. Hotărârile care au generat conflictul de competenţă

2.1. Prin sentinţa civilă nr. 851 din 6 martie 2024, Judecătoria Cluj-Napoca a admis excepţia necompetenţei teritoriale a instanţei şi a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Târgovişte.

A reţinut instanţa că acţiunea dedusă judecăţii se încadrează în prevederile art. 17 din Legea nr. 272/2004, iar pârâta B., mama minorului C., în calitate de reprezentant legal al acestuia, îşi are domiciliul şi locuinţa faptică în mun. Târgovişte, jud. Dâmboviţa, loc unde se află împreună cu minorul începând cu luna ianuarie 2024.

În raport de prevederile art. 114 C. proc. civ., instanţa a reţinut că se instituie o competenţă teritorială exclusivă în favoarea instanţei de la domiciliul sau reşedinţa persoanei ocrotite, pe care părţile nu o pot înlătura, conform dispoziţiilor art. 129 alin. (2) pct. 3 C. proc. civ.

Totodată, instanţa a apreciat că în cauză nu sunt incidente prevederile art. 920 C. proc. civ. sau ale art. 496 C. civ. şi că determinarea instanţei competente să soluţioneze cererea de ordonanţă preşedinţială se face prin raportare la obiectul acestei cereri şi nu la un alt obiect al unei acţiuni aflate pe rolul instanţei (în speţă, divorţul părţilor ce face obiectul dosarului nr. x/2024 aflat pe rolul Judecătoriei Cluj-Napoca).

Pe cale de consecinţă, în temeiul art. 998 raportat la art. 94 pct. 1 lit. a) şi la art. 114 alin. (1) C. proc. civ., instanţa a admis excepţia invocată şi a dispus declinarea competenţei de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Târgovişte, în circumscripţia căreia se află locuinţa actuală a minorului.

2.2. Prin sentinţa nr. 1446 din data de 10.04.2024, Judecătoria Târgovişte a admis excepţia necompetenţei teritoriale a instanţei, invocată din oficiu, a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Cluj-Napoca, a constatat conflictul negativ de competenţă, a dispus suspendarea judecăţii şi a înaintat dosarul pentru soluţionare Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.

Instanţa a reţinut incidenţa prevederilor art. 915 alin. (1) teza I C. proc. civ. şi faptul că ultima locuinţă comună a părţilor a fost în comuna Floreşti, sat Floreşti, judeţul Cluj, localitate care se află, în raport de prevederile Hotărârii Guvernului nr. 1217/2023 privind stabilirea localităţilor care fac parte din circumscripţiile judecătoriilor şi parchetelor de pe lângă acestea, în circumscripţia Judecătoriei Cluj-Napoca.

În raport de prevederile art. 998 C. proc. civ., Judecătoria Târgovişte a reţinut că sintagma "instanţa competentă să judece fondul dreptului" se referă la fondul dreptului dedus judecăţii prin cererea de ordonanţă preşedinţială. Având în vedere că părţile se află în proces de divorţ, instanţa competentă să se pronunţe în primă instanţă asupra fondului dreptului este Judecătoria Cluj-Napoca, pe rolul căreia este înregistrat şi dosarul de divorţ dintre părţi, sub nr. x/2024.

Totodată, instanţa a statuat în sensul că prevederile art. 920 şi art. 919 alin. (1) C. proc. civ. permit instanţei învestite cu soluţionarea cererii de divorţ să se pronunţe, pe calea ordonanţei preşedinţiale, asupra cererilor accesorii şi incidentale formulate în timpul procesului de divorţ.

A reţinut instanţa că nu sunt incidente prevederile art. 114 C. proc. civ., întrucât acestea se aplică exclusiv cererilor privind ocrotirea persoanei fizice, respectiv cele prevăzute de Titlul III din Cartea I a C. civ., intitulat "Ocrotirea persoanei fizice".

III. Considerentele Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie

Înalta Curte, competentă să soluţioneze conflictul conform art. 133 pct. 2 raportat la art. 135 alin. (1) C. proc. civ., stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Cluj-Napoca, pentru considerentele expuse în continuare.

Înalta Curte constată că instanţele aflate în conflict au determinat în mod diferit competenţa teritorială de soluţionare a cauzei având ca obiect ordonanţă preşedinţială, pe calea căreia s-a solicitat stabilirea unui program de vizitare privind minorul C. în favoarea tatălui, până la rămânerea definitivă a dosarului nr. x/2024 având ca obiect divorţul părţilor şi cereri accesorii.

Astfel, Judecătoria Cluj-Napoca a apreciat că în cauză nu sunt incidente prevederile art. 920 C. proc. civ. şi a reţinut incidenţa dispoziţiilor art. 94 pct. 2 lit. a) şi art. 114 alin. (1) C. proc. civ., apreciind că este competentă instanţa în a cărei circumscripţie locuieşte persoana ocrotită, respectiv minorul (mun. Târgovişte, jud. Dâmboviţa).

Pe de altă parte, Judecătoria Târgovişte, învestită prin declinare cu soluţionarea cererii de ordonanţă preşedinţială, a apreciat că, potrivit art. 919 alin. (1) lit. a) şi art. 920 C. proc. civ., astfel de cereri se soluţionează de instanţa competentă să soluţioneze fondul dreptului, respectiv cererea de divorţ, în cazul de faţă, cerere care se află înregistrată pe rolul Judecătoriei Cluj-Napoca.

Din actele şi lucrările dosarului reiese că reclamantul A. a dedus spre soluţionare Judecătoriei Cluj-Napoca, în data de 29.02.2024, o acţiune de divorţ, în contradictoriu cu pârâta B., prin care a solicitat desfacerea căsătoriei, reluarea numelui purtat anterior căsătoriei de către pârâtă, exercitarea autorităţii părinteşti în comun de către ambii părinţi, stabilirea domiciliului minorului la mamă, obligarea reclamantului la plata unei pensii de întreţinere în favoarea minorului, precum şi stabilirea unui program de vizitare privind fiul părţilor, în favoarea reclamantului, cauza fiind înregistrată sub nr. x/2024.

La aceeaşi dată, 29.02.2024, reclamantul A. a formulat şi cererea de emitere a ordonanţei preşedinţiale ce formează obiectul prezentei pricini, prin care a solicitat încuviinţarea provizorie a unui program de legături personale cu minorul C..

La 3.04.2024, pârâta a formulat cerere reconvenţională prin care a propus o altă variantă de program de vizitare faţă de cea solicitată prin cererea principală.

Potrivit dispoziţiilor art. 998 C. proc. civ., "cererea de ordonanţă preşedinţială se va introduce la instanţa competentă să se pronunţe în primă instanţă asupra fondului dreptului".

Date fiind aceste prevederi, în ceea ce priveşte ordonanţa preşedinţială, competenţa de soluţionare este aceeaşi cu cea determinată pentru examinarea cauzei pe fond, determinare care poate fi făcută în abstract de către instanţa învestită în procedura ordonanţei preşedinţiale (în cazul în care nu este promovată şi o cerere pe dreptul comun pe fondul dreptului) sau în concret (în cazul în care este înregistrată pe rolul instanţei cererea pe fondul dreptului), situaţie în care competenţa se stabileşte în funcţie de instanţa învestită cu soluţionarea fondului dreptului.

De asemenea, potrivit dispoziţiilor art. 915 alin. (1) C. proc. civ., "cererea de divorţ este de competenţa judecătoriei în circumscripţia căreia se află cea din urmă locuinţă comună a soţilor. Dacă soţii nu au avut locuinţă comună sau dacă niciunul dintre soţi nu mai locuieşte în circumscripţia judecătoriei în care se află cea din urmă locuinţă comună, judecătoria competentă este aceea în circumscripţia căreia îşi are locuinţa pârâtul, iar când pârâtul nu are locuinţa în ţară şi instanţele române sunt competente internaţional, este competentă judecătoria în circumscripţia căreia îşi are locuinţa reclamantul".

Din coroborarea prevederilor art. 998 cu art. 915 alin. (1) C. proc. civ., evocate anterior, rezultă că instanţa care poate dispune respectivele măsuri vremelnice, în timpul procesului, este instanţa pe rolul căreia se află acţiunea de divorţ, aceasta fiind cea mai în măsură să aprecieze asupra cererii cu caracter vremelnic, întrucât este instanţa care se pronunţă şi asupra unei cereri accesorii divorţului referitoare la stabilirea unui program de vizitare a minorului.

Ca atare, cererile accesorii deduse judecăţii odată cu cererea de divorţ reprezintă fondul dreptului solicitat a fi tranşat pe cale de ordonanţă preşedinţială, astfel încât stabilirea instanţei competente se va face prin raportare la instanţa învestită deopotrivă cu cererea de divorţ şi cu pretenţia accesorie referitoare la încuviinţarea unui program de legături personale cu minorul.

Prin urmare, dând eficienţă acestor prevederi speciale, care se aplică cu prioritate în raport cu norma generală consacrată prin art. 114 alin. (1) C. proc. civ., în temeiul principiului specialia generalibus derogant, rezultă că, atât timp cât fondul, constând în măsurile referitoare la stabilirea unui program de vizitare, se află deja pendinte, ca cerere accesorie divorţului, pe rolul Judecătoriei Cluj-Napoca, revine acesteia şi competenţa de soluţionare a cererii de ordonanţă preşedinţială având ca obiect luarea, în mod provizoriu, până la rămânerea definitivă a hotărârii de divorţ, a măsurilor privitoare la minor, precum cea referitoare la stabilirea domiciliului acestuia, la plata unei pensii de întreţinere sau de încuviinţare a legăturii personale a tatălui cu minorul, ca instanţă învestită şi cu soluţionarea fondului acestor măsuri.

În consecinţă, dată fiind aplicarea prioritară a dispoziţiilor art. 998 raportate la art. 915 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte va stabili competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Cluj-Napoca.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Cluj – Napoca.

Definitivă.

Pronunţată astăzi, 24 aprilie 2024, prin punerea soluţiei la dispoziţia părţilor, prin mijlocirea grefei, conform art. 402 C. proc. civ.