Fixed execution court jurisdiction persists despite subsequent change of debtor’s domicile under the uniqueness principle of the execution instance

Şedinţa publică din data de 24 aprilie 2024

asupra cauzei de faţă, constată următoarele:

I. Cererea de chemare în judecată

Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Sectorului 5 Bucureşti la data de 23.01.2024 sub numărul x/2024, formulată de petentul BEJ A., s-a solicitat, la cererea creditorului B. S.A., încuviinţarea executării silite a debitoarei C., în baza titlului executoriu reprezentat de contractul de credit nr. x/02.10.2008, prin toate modalităţile de executare prevăzute de lege, simultan sau succesiv, până la realizarea dreptului rezultat din titlul executoriu, cu cheltuieli de executare, în dosarul de executare silită nr. x/2020.

II. Hotărârile care au generat conflictul de competenţă

2.1. Prin sentinţa civilă nr. 857/07.02.2024, Judecătoria Sectorului 5 Bucureşti a admis excepţia necompetenţei teritoriale a instanţei, invocată din oficiu şi a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Câmpina.

A reţinut instanţa incidenţa prevederilor art. 24, art. 529, art. 666 alin. (1) şi art. 651 alin. (1) şi alin. (3) C. proc. civ. şi faptul că potrivit verificărilor efectuate prin interogarea bazei de date a Direcţiei pentru Evidenţa Persoanelor şi Administrarea Bazelor de Date, debitorul împotriva căruia s-a formulat cererea de încuviinţare avea domiciliul în judeţul Prahova, sat Draganeasa, comuna Proviţa de Jos, care se află în circumscripţia teritorială a Judecătoriei Câmpina, astfel că acestei instanţe îi revine competenţa de a soluţiona cauza.

2.2. Prin sentinţa nr. 1345/18.03.2024, Judecătoria Câmpina a admis excepţia necompetenţei teritoriale a instanţei, invocată din oficiu, a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Sectorului 5 Bucureşti, a constatat conflictul negativ de competenţă, a dispus suspendarea judecăţii şi a înaintat dosarul pentru soluţionare Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.

Instanţa a reţinut incidenţa prevederilor art. 666 alin. (1) şi art. 651 alin. (1) C. proc. civ. şi a reţinut că în materia încuviinţării executării silite, legea stabileşte competenţa teritorială exclusivă de soluţionare a acestora în favoarea instanţei de la domiciliul sau sediul debitorului, raportat la data sesizării organului de executare.

Instanţa a reţinut că cererea de încuviinţare a executării silite a fost formulată de creditoarea B. S.A. la data de 13.04.2020 cu privire la debitoarele C. şi D., fiind constituit dosarul de executare nr. 1538MI/2020 al BEJ A..

A reţinut instanţa că referitor la D., dosarul de executare nu cuprinde vreo încheiere de încuviinţare a executării silite, domiciliul acesteia indicat în cererea de executare silită din 13.04.2020 fiind în sectorul 6 Bucureşti, în cuprinsul încheierii nr. 1538/14.04.2020 emisă de executorul judecătoresc menţionându-se că domiciliul acesteia este în sat Drăgăneasa, comuna Proviţa de Jos, jud Prahova.

Astfel, în ceea ce priveşte stabilirea instanţei de executare şi implicit a instanţei competente teritorial să încuviinţeze cererea de executare silită, cererii formulate de către creditor îi sunt aplicabile şi dispoziţiile art. 112 alin. (1) C. proc. civ., iar instanţa de executare şi implicit cea competentă teritorial să încuviinţeze executare silită, este oricare dintre instanţele pe raza cărora îşi au sediul cei doi debitori, însă alegerea acesteia îi revine creditorului, conform dispoziţiilor art. 116 C. proc. civ.

Cererea iniţială de încuviinţare a executării silite privind-o pe debitoarea C., a făcut obiectul dosarului nr. x/2020 al Judecătoriei Sectorului 5 Bucureşti şi a fost respinsă conform încheierii din data de 30.04.2020.

În acelaşi dosar de executare, nr. 1538MI/2020, a fost înregistrată o nouă cerere de executare silită a debitoarelor C. şi D. (conform cererii de încuviinţare fiind înregistrată la BEJ A. la data de 18.01.2024).

Instanţa a avut în vedere că atât timp cât noua cerere de executare silită a fost înregistrată în cadrul aceluiaşi dosar de executare nr. 1538MI/2020, competenţa instanţei de executare trebuie determinată raportat la data sesizării organului de executare, respectiv data iniţială, 13.04.2020, dată la care debitoarea C. avea domiciliul în Bucureşti.

III. Considerentele Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie

Înalta Curte, competentă să soluţioneze conflictul conform art. 133 pct. 2 raportat la art. 135 alin. (1) C. proc. civ., stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Sectorului 5 Bucureşti, pentru următoarele argumente:

Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Sectorului 5 Bucureşti la 23 ianuarie 2024, BEJ A. prin executor judecătoresc A., a solicitat, la cererea creditoarei B. S.A. împotriva debitoarei C., încuviinţarea executării silite a titlului executoriu reprezentat de contractul de credit nr. x/02.10.2008.

Art. 666 alin. (1) C. proc. civ. prevede că executorul judecătoresc va solicita instanţei de executare încuviinţarea executării silite.

Potrivit art. 651 alin. (1) C. proc. civ. "instanţa de executare este judecătoria în a cărei circumscripţie se află, la data sesizării organului de executare, domiciliul sau, după caz, sediul debitorului, în afara cazurilor în care legea dispune altfel..."

În ceea ce priveşte norma legală care a determinat ivirea conflictului negativ de competenţă, se constată că ambele instanţe au reţinut incidenţa în cauză a dispoziţiilor art. 651 C. proc. civ., însă au apreciat diferit asupra momentului sesizării organului de executare.

Anume, Judecătoria Sectorului 5 Bucureşti s-a raportat la domiciliul debitoarei C. de la data de 24.10.2023 (faţă de data cererii de executare silită emise sub nr. x- fila x) din judeţul Prahova, sat Draganeasa, comuna Proviţa de Jos, pe când, Judecătoria Câmpina s-a raportat la domiciliul debitoarei C. de la data de 13.04.2020 (faţă de data cererii de executare silită înregistrată sub nr. x/2020 - fila x) din Bucureşti, Şos. x, sens în care a reţinut că Judecătoria Sectorului 5 Bucureşti a respins cererea iniţială de încuviinţare a executării silite prin încheierea din 30.04.2020 pronunţată în dosarul nr. x/2020.

Din analiza actelor din dosar, Înalta Curte constată că la data de 13.04.2020 a fost înregistrată pe rolul BEJ A. cererea de executare silită formulată de creditoarea B. S.A. împotriva debitoarelor C. şi D. .

Prin încheierea nr. 1538/14.04.2020 BEJ A. a admis, în parte, cererea formulată de creditoarea B. S.A. şi a dispus deschiderea dosarului de executare silită nr. x/2020 şi începerea procedurilor de executare silită împotriva debitoarei C. în baza contractului de credit nr. x/02.10.2008. Totodată, a dispus respingerea cererii de executare silită şi începerii procedurii de executare silită împotriva debitoarei D..

Prin încheierea din 30.04.2020 pronunţată în dosarul nr. x/2020, Judecătoria Sectorului 5 Bucureşti a respins, ca neîntemeiată, cererea de încuviinţare a executării silite privind pe creditoarea B. S.A., demarată în dosarul de executare nr. 1538MI/2020.

Prin cererea de executare silită emisă sub nr. x/24.10.2023 creditoarea B. S.A. a solicitat înregistrarea cererii de executare silită şi deschiderea dosarului de executare silită a tuturor bunurilor mobile şi imobile aflate în proprietatea debitoarei C. şi a codebitoarei D., în temeiul contractului de credit nr. x/02.10.2008 modificat prin actul aditional nr. 1/17.09.2010 şi prin Actul Adiţional nr. x din 16.12.2011.

La 22.01.2024, BEJ A. a formulat cererea de încuviinţare a executării silite nr. 1538MI din data de 18.01.2024 şi, la solicitarea instanţei – de a preciza dacă cererea de încuviinţare este formulată raportat la dosarul nr. x/2020-, prin Adresa nr. x/15.03.2024, petentul a expus, pe scurt, circumstanţele factuale privind dosarul de executare nr. 1538MI/2020 şi a învederat că, la cererea creditoarei, a înregistrat pe rolul Judecătoriei Sectorului 5 Bucureşti cererea de încuviinţare a executării silite ce face obiectul prezentei cauze.

Pe cale de consecinţă, în raport de actele şi lucrările dosarului, Înalta Curte reţine că dosarul de executare nr. 1538MI/2020 a fost înregistrat ca urmare a sesizării executorului judecătoresc prin cererea formulată de creditoarea B. S.A. din data de 13.04.2020, dată la care debitoarea C. avea domiciliul în Bucureşti, (conform copia CI- fila x, Referatului din data de 7.02.2024- dosar Judecătoria Sectorului 5 Bucureşti şi Interogării bazei de date DEPABD din 13.04.2020- dosar Judecătoria Câmpina).

La momentul pronunţării încheierii din 30.04.2020 în dosarul nr. x/2020 Judecătoria Sectorului 5 Bucureşti a verificat, din oficiu, competenţa şi a apreciat că este competentă să soluţioneze cererea de încuviinţare a executării silite demarată în dosarul executare nr. x/2020.

Prin urmare, instanţa de executare a fost stabilită odată cu prima cerere de încuviinţare a executării silite (formulată în baza primei cereri de executare silită), respinsă de Judecătoria Sectorului 5 Bucureşti, ca instanţă în a cărei circumscripţie se afla domiciliul debitoarei C..

Sub aspectul stabilirii competenţei, este lipsit de relevanţă faptul că a fost formulată o nouă cerere de încuviinţare a executării silite (iar la data formulării acesteia debitorul are un alt domiciliu) în raport de prevederile art. 651 alin. (1) C. proc. civ., de principiul unicităţii instanţei de executare stabilit prin Decizia nr. 20/2021 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie – Completul pentru soluţionarea recursului în interesul legii, dezlegări aplicabile mutatis mutandis în litigiul pendinte (sens în care instanţa de executare rămâne aceeaşi pe întreaga durată a procedurii execuţionale) şi în contextul în care cererea vizează acelaşi dosar de executare - nr. 1538MI/2020- şi acelaşi titlu executoriu (Contractul de credit nr. x/02.10.2008).

În considerarea acestor dezlegări, împrejurarea că, ulterior, petentul BEJ A. a formulat o nouă cerere de încuviinţare a executării silite ce face obiectul dosarului de executare nr. 1538MI/2020, ca urmare a unei noi cereri a creditoarei (data la care debitoarea avea un alt domiciliu) nu putea să atragă consecinţa pierderii competenţei instanţei iniţial învestite, care reprezintă instanţa de executare în sensul art. 651 din C. proc. civ. şi care rămâne competentă să soluţioneze orice cerere ce vizează dosarul nr. x/2020.

Drept urmare, odată stabilită instanţa de executare, calitatea acesteia nu mai poate fi reapreciată, cu prilejul verificării competenţei în cadrul unei alte cereri de încuviinţare a executării silite ce vizează executarea silită a obligaţiilor izvorâte din Contractul de credit nr. x/02.10.2008.

Câtă vreme nu există nicio situaţie de excepţie, dată de lege în competenţa altei instanţe decât cea de executare, la care face referire teza finală a alin. (3) al art. 651 din C. proc. civ., Înalta Curte constată că Judecătoria Sectorului 5 Bucureşti este instanţa competentă teritorial să soluţioneze cererea de încuviinţare a executării silite, dedusă judecăţii.

Pentru argumentele prezentate, în aplicarea art. 135 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte urmează a stabili competenţa de solutionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Sectorului 5 Bucureşti.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Sectorului 5 Bucureşti.

Definitivă.

Pronunţată astăzi, 24 aprilie 2024, prin punerea soluţiei la dispoziţia părţilor, prin mijlocirea grefei, conform art. 402 C. proc. civ.