Appeal annulled as unfiled for unpaid stamp duty; damages award upheld, contract-substitution claim rejected

Şedinţa publică din data de 24 aprilie 2024

asupra cauzei de faţă, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

1. Obiectul cererii de chemare în judecată

Prin cererea înregistrată la data de 26.10.2022, reclamanţii A. şi B. au chemat în judecată pârâta S.C. C. S.R.L., solicitând instanţei (i) pronunţarea unei hotărâri care să ţină loc de act autentic de vânzare-cumpărare, apt pentru întabulare, în ceea ce priveşte apartamentul nr. x din imobilul situat în municipiul Braşov, strada x nr. 7, din cadrul blocului de locuinţe nr. C1, ce face parte din complexul rezidenţial D. 2, înscris în cartea funciară nr. x, sub acelaşi număr cadastral, alcătuit din două camere, dependinţe şi loc de parcare subteran; (ii) să instituie în sarcina pârâtei obligaţia de a le plăti suma de 5.000 de Euro, cu titlu de penalităţi de întârziere rezultate din neexecutarea obligaţiilor asumate prin promisiunea bilaterală de vânzare-cumpărare autentificată sub numărul x/6.09.2018, de notarul public E.; (iii) să dispună întabularea în cartea funciară a hotărârii pe care o va pronunţa; (iv) să instituie în sarcina pârâţilor obligaţia de a suporta cheltuielilor de judecată.

2. Hotărârea pronunţată de Tribunalul Braşov

Prin sentinţa civilă nr. 110/S/11.04.2023, pronunţată de Tribunalul Braşov, secţia I civilă a fost admisă, în parte, cererea de chemare în judecată formulată de reclamanţii A. şi B., în contradictoriu cu pârâta C. S.R.L. şi, în consecinţă: a fost obligată pârâta să achite reclamanţilor echivalentul în RON la data plăţii al sumei de 5.000 de Euro, cu titlu de despăgubiri; au fost respinse restul pretenţiilor formulate de părţile reclamante; a fost obligată pârâta să achite reclamanţilor, cu titlu de cheltuieli parţiale de judecată, suma de 9.325 de RON.

3. Decizia pronunţată de Curtea de Apel Braşov

Prin decizia nr. 1785/Ap din 21 noiembrie 2023, Curtea de Apel Braşov, secţia civilă a respins cererea de apel formulată de apelanţii-reclamanţi A. şi B., în contradictoriu cu intimata-pârâtă C. S.R.L., împotriva sentinţei civile nr. 110/S din 11.04.2023 pronunţată de Tribunalul Braşov – secţia I civilă, care fost menţinută.

4. Calea de atac a recursului exercitată în cauză

Împotriva decizia nr. 1785/Ap din 21 noiembrie 2023 au declarat recurs, întemeiat pe dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., reclamanţii A. şi B..

Susţin recurenţii că instanţa de fond a respins cererea privind pronunţarea unei hotărâri care să ţină loc de act autentic, deşi a reţinut că intimata a rezoluţionat în mod nelegal antecontractul de vânzare-cumpărare, fiind menţinute toate obligaţiile asumate de către societatea prin antecontract.

Conform Cap. 2 din Promisiunea bilaterală de vânzare-cumpărare autentificată sub nr. x/06.09.2018, recurenţii şi-au îndeplinit obligaţia de plată a preţului contractului, întocmai şi la termen, transferând în contul intimatei-pârâte suma totală de 57.875 EUR, în baza actului notarial încheiat cu intimata şi a facturilor fiscale emise de către aceasta.

Cu toate că recurenţii au dat dovadă de bună credinţă în raportul contractual cu intimata şi au achitat integral preţul apartamentului şi a anexelor la acesta, conform promisiunii de vânzare- cumpărare, societatea nu şi-a îndeplinit obligaţiile asumate prin contract şi nu a întabulat în cartea funciară imobilul, în vederea încheierii actului autentic de vânzare-cumpărare.

Astfel, este evident că recurenţii au dreptul de a obţine o hotărâre care să ţină loc de contract de vânzare-cumpărare asupra imobilului al cărui preţ a fost achitat integral, cu condiţia prealabilă a întabulării acestuia în cartea funciară.

Acest drept se manifestă şi în raport cu refuzul intimatei de a încheia, de bunăvoie, contractul de vânzare-cumpărare în formă autentică, apt de a transfera dreptul de proprietate asupra imobilului în litigiu, astfel cum este descris în promisiunea bilaterală de vânzare-cumpărare.

Susţin recurenţii că este întemeiată cererea de chemare în judecată în raport de prevederile art. 1669 alin. (1) C. civ., coroborate cu art. 2517 şi art. 2524 C. civ., fiind vorba despre o promisiune bilaterală de a contracta care, în caz de neexecutare culpabilă a obligaţiei asumate, antrenează răspunderea contractuală, iar executarea silită a obligaţiei de a face se asigură prin acţiunea personală, având ca obiect pronunţarea unei hotărâri care să ţină loc de act de vânzare - cumpărare, supusă termenului general de prescripţie, cu deosebirea că, atunci când promitentul - cumpărător a preluat imobilul, deţinerea lui cu acordul promitentului - vânzător echivalează cu recunoaşterea dreptului acestuia, în sensul prevederilor art. 2538 alin. (1) şi alin. (2) C. civ.

De asemenea, recurenţii solicită a se avea în vedere şi clauza reglementată la art. 8.5 teza finală din contract prin care se prevede în mod expres dreptul promitentului-cumpărător de a formula acţiune în instanţă prin care să se obţină o hotărâre judecătorească aptă de întabulare în cartea funciară şi care să ţină loc de contract de vânzare-cumpărare.

5. Apărările formulate în cauză

În termen procedural, intimata a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului, ca nefondat.

În esenţă, intimata susţine că instanţa de apel a analizat în mod corect dacă în prezentul dosar sunt îndeplinite toate obligaţiile pe care părţile contractante din antecontractul de vânzare-cumpărare şi le-au asumat, mai puţin aceea de exprimare în formă autentică a acordului de voinţă, în speţă nefiind contestat că pârâta nu şi-a îndeplinit obligaţia de a obţine avizele şi autorizaţiile care să ateste legalitatea edificării anasamblului de locuinţe din care face parte şi apartamentul ce face obiectul litigiului şi, evident, nici obligaţia de a reglementa, în sistemul de publicitate imobiliară, situaţia juridică a dreptului său de proprietate asupra locuinţelor din acest ansamblu.

Pretinde intimata că, în raport de Decizia nr. 23/2017 pronunţată de ÎCCJ- Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept, de probele administrate în cauză şi de prevederile legale incidente în cauză, hotărârea instanţei de apel este temeinică şi legală.

II. Soluţia şi considerentele Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie

Analizând cauza, în raport de excepţia netimbrării căii de atac, a cărei analiză este prioritară, în conformitate cu dispoziţiile art. 248 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte reţine următoarele:

Accesul la justiţie presupune respectarea cerinţelor formale în legătură cu promovarea unei acţiuni sau căi de atac, dar şi respectarea dispoziţiilor imperative vizând plata taxelor judiciare de timbru fără de care nu se poate trece la analiza cererilor formulate în faţa instanţei, aceasta nefiind legal învestită.

Prin art. 1 din O.U.G. nr. 80/2013 privind taxele de timbru, a fost statuat principiul potrivit căruia acţiunile şi cererile adresate instanţelor judecătoreşti sunt supuse taxelor judiciare de timbru prevăzute de actul normativ menţionat, taxe datorate, atât de persoanele fizice cât şi de persoanele juridice, care se plătesc anticipat, sau, în mod excepţional, până la termenul stabilit de instanţă, de regulă primul termen de judecată.

Dispoziţiile art. 32 din O.U.G. nr. 80/2013 prevăd că taxele judiciare de timbru se datorează atât pentru judecata în prima instanţă, cât şi pentru exercitarea căilor de atac, în condiţiile prevăzute de lege.

Potrivit dispoziţiilor art. 24 alin. (2) teza I din acelaşi act normativ, "în cazul în care se invocă încălcarea sau aplicarea greşită a normelor de drept material, pentru cereri şi acţiuni evaluabile în bani, recursul se taxează cu 50% din taxa datorată la suma contestată, dar nu mai puţin de 100 RON...".

Dispoziţiile art. 33 alin. (1) din O.U.G. nr. 80/2013 stipulează că taxele judiciare de timbru de plătesc anticipat, iar pentru situaţia în care cererea de chemare în judecată este netimbrată sau insuficient timbrată, reclamantului i se pune în vedere, în condiţiile art. 200 alin. (2) teza I C. proc. civ., obligaţia de a timbra cererea în cuantumul stabilit de instanţă şi de a transmite instanţei dovada achitării taxei judiciare de timbru, în termen de cel mult 10 zile de la primirea comunicării instanţei.

Prevederile art. 486 alin. (2) C. proc. civ. arată că: "la cererea de recurs se va ataşa dovada achitării taxei de timbru, conform legii..." Corelativ alin. (3) al aceluiaşi articol stipulează că neîndeplinirea acestei cerinţe este sancţionată cu nulitatea.

În speţă, prin rezoluţia de comunicare a motivelor de recurs s-a stabilit că recurenţii datorează, în solidiar, pentru soluţionarea căii de atac, o taxă judiciară de timbru în cuantum de 3.214,44 RON, în temeiul dispoziţiilor art. 24 alin. (2) teza I, coroborate cu dispoziţiile art. 3 alin. (1) lit. f) din O.U.G. nr. 80/2013, sub sancţiunea anulării cererii de recurs, ca netimbrată.

Această obligaţie procesuală a fost comunicată recurenţilor la data de 16 februarie 2024 prin adresa depusă la cutia poştală, la domiciliul procesual ales, indicat în memoriul de recurs (din Făgăraş, str. x, jud. Braşov), astfel cum rezultă din procesele-verbale aflate la dosar.

Cu toate acestea, recurenţii nu au depus, până la termenul de judecată stabilit pentru soluţionarea recursului, 24 aprilie 2024, dovada achitării taxei judiciare de timbru datorate în baza dispoziţiilor art. 24 alin. (2) teza I, coroborate cu dispoziţiile art. 3 alin. (1) lit. f) din O.U.G. nr. 80/2013.

Faţă de aceste împrejurări, Înalta Curte, reţinând că cererea de recurs nu îndeplineşte cerinţa legală prevăzută de art. 486 alin. (2) C. proc. civ., în temeiul dispoziţiilor art. 486 alin. (3) şi art. 496 alin. (1) C. proc. civ., urmează a anula recursul, ca netimbrat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Anulează, ca netimbrat, recursul declarat de reclamanţii A. şi B. împotriva deciziei nr. 1785/Ap din 21 noiembrie 2023 a Curţii de Apel Braşov, secţia civilă.

Definitivă.

Pronunţată astăzi, 24 aprilie 2024, prin punerea soluţiei la dispoziţia părţilor, prin mijlocirea grefei, conform art. 402 C. proc. civ.