Inadmissibility of extraordinary appeal against final decision in crime victim financial compensation proceedings under Law No. 211/2004

Şedinţa publică din data de 24 aprilie 2024

asupra cauzei de faţă, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

1. Obiectul cererii de chemare în judecată

Prin cererea înregistrată pe rolul Comisiei pentru acordarea de compensaţii financiare victimelor infracţiunilor din cadrul Tribunalului Hunedoara sub nr. x/08.05.2023, petentul A. a solicitat o compensaţie financiară sub formă de rentă lunară în temeiul Legii nr. 211/2004.

2. Hotărârea pronunţată de Tribunalul Hunedoara

Prin Hotărârea nr. 1/C/2023 pronunţată de Comisia pentru acordarea de compensaţii financiare din cadrul Tribunalului Hunedoara în dosarul nr. x/2023, în baza art. 31 alin. (4) lit. b) din Legea nr. 211/2004 privind unele măsuri pentru asigurarea informării, sprijinirii şi protecţiei victimelor infracţiunilor, s-a respins cererea de acordare compensaţii financiare victimelor infracţiunilor formulată de petentul A..

3. Decizia pronunţată de Curtea de Apel Alba Iulia

Prin decizia nr. 25 din 25 ianuarie 2024, Curtea de Apel Alba Iulia, secţia I civilă a respins contestaţia formulată de petentul A. împotriva Hotărârii nr. 1/C/2023 pronunţată de Comisia pentru acordare de compensaţii financiare din cadrul Tribunalului Hunedoara în dosar nr. x/2023.

4. Calea de atac a recursului exercitată în cauză

Împotriva deciziei nr. 25 din 25 ianuarie 2024 pronunţată de Curtea de Apel Alba Iulia, secţia I civilă a declarat recurs, reclamantul A..

În motivare, recurentul a expus procesele penale în care a fost parte, precum şi dosarele nr. x/2000 şi nr. y/2002 înregistrate la CEDO, arătând că a dovedit că a fost nevinovat şi că a fost supus torturii în închisoare. Arată că tratamentele la care a fost supus au urmări grave asupra fizicului şi psihicului părţii.

II. Soluţia şi considerentele Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie

Analizând cauza, în raport de excepţia inadmisibilităţii căii de atac, a cărei analiză este prioritară, în conformitate cu dispoziţiile art. 248 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte reţine următoarele:

Conform dispoziţiilor art. 483 alin. (1) din C. proc. civ., pot fi recurate hotărârile date în apel, cele date, potrivit legii, fără drept de apel, precum şi alte hotărâri în cazurile expres prevăzute de lege.

Art. 634 alin. (1) pct. 1 din C. proc. civ. prevede că sunt hotărâri definitive hotărârile care nu sunt supuse apelului şi nici recursului.

În speţă, decizia nr. 25 din 25 ianuarie 2024, prin care s-a respins contestaţia formulată de petentul A. împotriva Hotărârii nr. 1/C/2023 pronunţată de Comisia pentru acordare de compensaţii financiare din cadrul Tribunalului Hunedoara în dosar nr. x/2023, este definitivă.

Decizia atacată, ca de altfel şi hotărârea primei instanţe, au fost pronunţate în soluţionarea unei cereri formulate în baza Legii nr. 211/2004 privind unele măsuri pentru asigurarea informării, sprijinirii şi protecţiei victimelor infracţiunilor.

Art. 31 din legea menţionată reglementează procedura soluţionării cererii de compensaţie financiară şi a cererii privind acordarea unui avans din compensaţia financiară de către Comisia pentru acordarea de compensaţii financiare victimelor infracţiunilor.

Conform alin. (6) al art. 31 din Legea nr. 211/2004, hotărârea prin care s-a soluţionat cererea de compensaţie financiară sau cererea privind acordarea unui avans poate fi atacată cu contestaţie la curtea de apel, în termen de 15 zile de la comunicare.

Or, în speţă, recurentul a uzitat de calea de atac prevăzută de lege, formulând contestaţia soluţionată de curtea de apel prin decizia atacată cu recurs.

Dată fiind materia specifică pe care se grefează litigiul dedus judecăţii, regimul căilor de atac este cel prevăzut de legea specială-Legea nr. 211/2004 privind unele măsuri pentru asigurarea informării, sprijinirii şi protecţiei victimelor infracţiunilor- fără posibilitatea completării sau adăugării altor căi de atac.

Legalitatea căilor de atac, prevăzută expres de dispoziţiile art. 457 alin. (1) C. proc. civ., presupune faptul că o hotărâre judecătorească poate fi supusă numai căilor de atac prevăzute de lege, în condiţiile şi termenele stabilite de aceasta.

Recunoaşterea unei căi de atac în alte situaţii decât cele prevăzute de legea procesuală constituie atât o încălcare a principiului legalităţii, cât şi a principiului constituţional al egalităţii în faţa legii, motiv pentru care apare ca o soluţie inadmisibilă în ordinea de drept.

Aşa fiind, în afară de căile de atac prevăzute de lege, nu se pot folosi alte mijloace procedurale în scopul de a se obţine reformarea sau retractarea unei hotărâri judecătoreşti.

Revine, aşadar, persoanei interesate obligaţia de a sesiza jurisdicţia competentă şi de a formula căile de atac pe care le consideră necesare în apărarea drepturilor sale, însă în condiţiile legii, cu respectarea normelor procesuale civile de ordine publică care reglementează regulile de sesizare a instanţelor judecătoreşti şi de soluţionare a cererilor deduse judecăţii, implicit şi a căilor de atac.

În consecinţă, având în vedere cele anterior reţinute, fiind învestită cu judecata unei căii de atac neprevăzute de lege, Înalta Curte va respinge recursul, ca inadmisibil, împrejurare faţă de care nu se mai impune analiza celorlalte aspecte invocate în cauză.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca inadmisibil, recursul declarat de reclamantul A. împotriva deciziei nr. 25 din 25 ianuarie 2024 a Curţii de Apel Alba Iulia, secţia I civilă.

Definitivă.

Pronunţată astăzi, 24 aprilie 2024, prin punerea soluţiei la dispoziţia părţilor, prin mijlocirea grefei, conform art. 402 C. proc. civ.