Hospital-Acquired Infection Suit Assigned to Plaintiff’s Chosen Forum

Şedinţa publică din data de 23 aprilie 2024

I. Circumstanţele cauzei

1. Obiectul cauzei

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Hunedoara, secţia I civilă, la data de 17 februarie 2023, sub nr. x/2023, reclamantul A. a chemat în judecată pe pârâtul Spitalul Orăşenesc "Profesor dr. Ioan Puşcaş" Şimleu Silvaniei pentru ca, prin hotărârea ce se va pronunţa, să fie obligat pârâtul la plata sumei de 500.000 euro, cu titlu de daune materiale şi morale (10.000 daune materiale, restul daune morale).

În drept, au fost invocate prevederile art. 1349 C. civ., art. 655 alin. (1) lit. a) şi art. 656 din Legea nr. 95/2006.

2. Hotărârile care au generat conflictul negativ de competenţă

2.1. Prin sentinţa civilă nr. 2366 din data de 13 decembrie 2023, Tribunalul Hunedoara, secţia I civilă a admis excepţia necompetenţei teritoriale, invocate de pârât prin întâmpinare, şi, în consecinţă, a declinat competenţa de soluţionare a acţiunii introduse de reclamantul A. împotriva pârâtului Spitalul Orăşenesc "Profesor Dr. Ioan Puşcaş" Şimleu Silvaniei, în favoarea Tribunalului Sălaj.

Pentru a hotărî astfel, în esenţă, Tribunalul Hunedoara, secţia I civilă a reţinut că, în speţă, este vorba despre o competentă teritorială alternativă, fiind deopotrivă competente atât instanţa de la sediul pârâtului [art. 107 alin. (1) C. proc. civ..], cât şi instanţa în a cărei circumscripţie s-a săvârşit fapta ilicită sau s-a produs prejudiciul, pentru cererile privind obligaţiile izvorâte dintr-o asemenea faptă [art. 113 alin. (1) pct. 9 C. proc. civ..].

A arătat că, potrivit prevederilor art. 116 C. proc. civ., reclamantul are alegerea între mai multe instanţe deopotrivă competente, iar, în cauză, acesta înţeles să învestească instanţa cu o acţiune în pretenţii pe temei delictual, chemând în judecată în calitate de pârât unitatea spitalicească din Şimleu Silvaniei, pentru repararea prejudiciului pe care l-a suferit în timpul internării unde i-a fost afectată şi degradată starea de sănătate pe fondul intrării în contact cu o infecţie nosocomială.

Astfel, a constatat că, pe lângă instanţa de drept comun – instanţa de la sediul pârâtului –, reclamantul putea să sesizeze în cazul cererii de faţă şi instanţa în circumscripţia căreia s-a săvârşit fapta ilicită sau s-a produs prejudiciul, iar, din susţinerile reclamantului şi din înscrisurile medicale depuse de acesta, rezultă că fapta ilicită imputată pârâtului – nerespectarea normelor tehnice privind curăţarea, dezinfectarea şi sterilizarea, precum şi a normelor de supraveghere, prevenire şi limitare a infecţiilor asociate asistenţei medicale în unităţile sanitare – a fost săvârşită în Simleu Silvaniei, după cum tot în aceeaşi localitate s-a produs şi prejudiciul – afectarea stării de sănătate a reclamantului.

Totodată, a avut în vedere şi susţinerile reclamantului, potrivit cărora acesta a fost internat în unitatea spitalicească din Şimleu Silvaniei în perioada 22 septembrie 2022 – 23 septembrie 2022, respectiv 17 octombrie 2022 – 26 octombrie 2022 şi că în această unitate a contractat bacteria ce i-a produs prejudiciul reclamat.

Prin urmare, a reţinut că în circumscripţia teritorială a Tribunalului Sălaj s-a săvârşit fapta ilicită şi tot aici s-a produs şi prejudiciul reclamat, motiv pentru care Tribunalul Hunedoara nu este competent teritorial, această competenţă aparţinând Tribunalului Sălaj.

2.2. Prin sentinţa civilă nr. 235 din data de 14 martie 2024, pronunţată în dosarul nr. x/2023, Tribunalul Sălaj, secţia civilă a admis excepţia necompetenţei sale teritoriale, invocată de instanţă din oficiu, şi a declinat competenţa de soluţionare a cererii formulate de reclamantul A., în contradictoriu cu pârâtul Spitalul Orăşenesc "Prof. Dr. Ioan Puşcaş" Şimleu Silvaniei, în favoarea Tribunalului Hunedoara.

A constatat ivit conflictul negativ de competenţă între Tribunalul Sălaj şi Tribunalul Hunedoara, a suspendat din oficiu judecarea cauzei şi a înaintat dosarul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie în vederea soluţionării conflictului negativ de competenţă.

Astfel, Tribunalul Sălaj, secţia civilă a făcut aplicarea prevederilor art. 111 şi ale art. 116 C. proc. civ., reţinând că, din aceste dispoziţii legale, rezultă că legiuitorul a instituit un caz de competenţă teritorială alternativă în ceea ce priveşte cererile îndreptate împotriva statului, autorităţilor şi instituţiilor centrale sau locale, precum şi a altor persoane juridice de drept public, stabilind că, într-un asemenea caz, competenţa de soluţionare a cauzei aparţine instanţei de la domiciliul sau sediul reclamantului ori instanţei de la sediul pârâtului, alegerea dintre instanţele deopotrivă competente aparţinând reclamantului.

Raportat la prevederile art. 163 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 95/2006 privind reforma în domeniul sănătăţii şi la cele ale art. 169 alin. (3) din acest act normativ, a constatat că pârâtul din prezenta cauză, în calitate de spital public, este o persoană juridică de drept public.

În aceste condiţii, a apreciat că, în cauză, devine incident cazul de competenţă teritorială alternativă prevăzut de art. 111 C. proc. civ., astfel încât competenţa de soluţionarea a cauzei aparţine fie instanţei de la domiciliul reclamantului (Tribunalul Hunedoara), fie celei de la sediul pârâtului (Tribunalul Sălaj), alegerea dintre aceste instanţe deopotrivă competente revenind reclamantului, potrivit art. 116 C. proc. civ.

Ca atare, raportat la aspectele reţinute şi la dispoziţiile legale menţionate, a reţinut că, atât timp cât reclamantul a învestit Tribunalul Hunedoara cu cererea de chemare în judecată, partea a ales această instanţă ca fiind competentă pentru soluţionarea cauzei.

II. Considerentele Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie cu privire la prezentul conflict negativ de competenţă

Cu privire la conflictul negativ de competenţă, cu a cărui judecată a fost legal sesizată în baza art. 133 pct. 2 raportat la art. 135 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte reţine următoarele:

Dispoziţiile art. 133 pct. 2 C. proc. civ. prevăd că există conflict negativ de competenţă atunci când două sau mai multe instanţe şi-au declinat reciproc competenţa de a judeca acelaşi proces sau, în cazul declinărilor succesive, dacă ultima instanţă învestită îşi declină la rândul său competenţa în favoarea uneia dintre instanţele care anterior s-au declarat necompetente.

Înalta Curte reţine că, în speţă, Tribunalul Hunedoara, secţia I civilă şi Tribunalul Sălaj, secţia civilă şi-au declinat reciproc competenţa de soluţionare a cauzei, prezentul conflict negativ de competenţă fiind generat de aprecierile diferite ale celor două tribunale cu privire la dispoziţiile legale în temeiul cărora se stabileşte instanţa competentă a soluţiona litigiul.

Astfel, ambele instanţe aflate în conflict au dat eficienţă prevederilor art. 116 C. proc. civ., însă Tribunalul Hunedoara, secţia I civilă s-a raportat la art. 107 şi art. 113 alin. (1) pct. 9 C. proc. civ., în timp ce Tribunalul Sălaj, secţia civilă a avut în vedere competenţa alternativă reglementată de art. 111 C. proc. civ.

Prin acţiunea dedusă judecăţii, reclamantul A., în temeiul art. 1349 C. civ., art. 655 alin. (1) lit. a) şi art. 656 din Legea nr. 95/2006, a chemat în judecată pe pârâtul Spitalul Orăşenesc "Profesor dr. Ioan Puşcaş" Şimleu Silvaniei pentru ca, prin hotărârea ce se va pronunţa, să fie obligat pârâtul la plata sumei de 500.000 euro, cu titlu de daune materiale şi morale, pentru acoperirea prejudiciului cauzat de infecţia nosocomială dobândită în perioada internării în Spitalul Orăşenesc "Profesor Dr. Ioan Puşcaş" Şimleu Silvaniei.

Regula generală în materie de competenţă teritorială este cea prevăzută la art. 107 C. proc. civ., în temeiul căruia cererea de chemare în judecată se introduce la instanţa în a cărei circumscripţie domiciliază sau îşi are sediu pârâtul, dacă legea nu prevede altfel.

În litigiul dedus judecăţii, se reţine că pârâtul Spitalul Orăşenesc "Profesor dr. Ioan Puşcaş" Şimleu Silvaniei, spital public, are calitatea de persoană juridică de drept public, în sensul prevăzut de art. 111 C. proc. civ., astfel cum rezultă din cuprinsul art. 163 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 95/2006 privind reforma în domeniul sănătăţii [Spitalul este unitatea sanitară cu paturi, de utilitate publică, cu personalitate juridică, ce furnizează servicii medicale. (2) Spitalul poate fi public, public cu secţii sau compartimente private sau privat. Spitalele de urgenţă se înfiinţează şi funcţionează numai ca spitale publice.], precum şi din cel al art. 169 alin. (3) din acelaşi act normativ (Spitalele se organizează şi funcţionează, în funcţie de regimul proprietăţii, în: a) spitale publice, organizate ca instituţii publice; b) spitale private, organizate ca persoane juridice de drept privat; c) spitale publice în care funcţionează şi secţii private).

Conform art. 111 alin. (1) C. proc. civ., "Cererile îndreptate împotriva statului, autorităţilor şi instituţiilor centrale sau locale, precum şi a altor persoane juridice de drept public pot fi introduse la instanţa de la domiciliul sau sediul reclamantului ori la instanţa de la sediul pârâtului".

Această dispoziţie legală reglementează o competenţă teritorială alternativă în ceea ce priveşte litigiile îndreptate împotriva statului, autorităţilor şi instituţiilor centrale sau locale, precum şi a altor persoane juridice de drept public, reclamantului fiindu-i asigurat liberul acces la justiţie, acesta având posibilitatea să introducă acţiunea fie la instanţa unde îşi are domiciliul sau sediul, fie la instanţa unde are sediul pârâtul.

Art. 111 C. proc. civ. urmăreşte nu numai transpunerea principiului liberului acces la justiţie, prin facilitarea accesului la instanţă pentru reclamant, dar şi evitarea aglomerării instanţei de la sediul persoanei juridice de drept public chemate în judecată în calitate de pârât.

Pe de altă parte, cum prin prezentul demers judiciar, reclamantul a înţeles să invoce răspunderea civilă delictuală a pârâtului, în speţă au relevanţă şi prevederile art. 113 alin. (1) pct. 9 C. proc. civ., potrivit cărora "(1) În afară de instanţele prevăzute la art. 107-112, mai sunt competente: (...) pct. 9. instanţa în a cărei circumscripţie s-a săvârşit fapta ilicită sau s-a produs prejudiciul, pentru cererile privind obligaţiile izvorâte dintr-o asemenea faptă".

Potrivit art. 116 C. proc. civ., "Reclamantul are alegerea între mai multe instanţe deopotrivă competente".

Din analiza dispoziţiilor legale mai sus citate, în contextul circumstanţelor concrete ale speţei, rezultă că, în aplicarea dispoziţiilor art. 111 şi art. 113 alin. (1) pct. 9 C. proc. civ., instanţa de la domiciliul reclamantului, instanţa de la sediul pârâtului şi instanţa în a cărei circumscripţie s-a săvârşit fapta ilicită sau s-a produs prejudiciul sunt deopotrivă competente în soluţionarea cauzei, reclamantul putând sesiza oricare dintre aceste instanţe, conform art. 116 C. proc. civ.

Aşadar, în cazurile de competenţă teritorială alternativă, reclamantul este acela care face alegerea între mai multe instanţe deopotrivă competente, iar, din momentul în care alegerea a fost făcută, se stabileşte definitiv competenţa acelei instanţe.

Or, reclamantul A., uzând de dreptul de a alege recunoscut de art. 116 C. proc. civ., a introdus cererea de chemare în judecată la Tribunalul Hunedoara – instanţa de la domiciliul său (municipiu Petroşani, str. x bl. 54, judeţul Hunedoara) –, fixând în mod definitiv competenţa de soluţionare a cererii în favoarea acestuia. Prin urmare, Tribunalul Hunedoara, secţia I civilă nu mai putea să dispună, nici din oficiu şi nici la cererea vreunei părţi, declinarea competenţei.

Prin urmare, având în vedere cele anterior reţinute, în temeiul art. 135 alin. (4) C. proc. civ., Înalta Curte va stabili competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Hunedoara, secţia I civilă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Hunedoara, secţia I civilă.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 23 aprilie 2024.