Challenge to execution assigned to enforcement-approving court, not debtor's branch court

Şedinţa publică din data de 23 aprilie 2024

I. Circumstanţele cauzei

1. Obiectul cauzei

Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Sectorului 1 Bucureşti sub nr. x/2023, la data de 11 ianuarie 2023, contestatoarea Compania Naţională de Căi Ferate "C.F.R." S.A. – Sucursala Regională de Căi Ferate Craiova, în contradictoriu cu intimatul A., a formulat contestaţie la executare în dosarul de executare nr. 513/2021 al B.E.J. B., prin care a solicitat anularea actelor de executare pentru suma de 11.678,8 RON, precum şi obligarea intimatului la plata cheltuielilor de judecată.

La termenul de judecată din data de 11 mai 2023, instanţa a invocat din oficiu excepţia necompetenţei teritoriale a Judecătoriei Sectorului 1 Bucureşti şi a amânat pronunţarea asupra acesteia la data de 25 mai 2023.

2. Hotărârile care au generat conflictul negativ de competenţă

2.1. Prin sentinţa civilă nr. 5418 din data de 25 martie 2023, Judecătoria Sectorului 1 Bucureşti, secţia I civilă a admis excepţia necompetenţei teritoriale a instanţei, invocată din oficiu, şi a declinat competenţa de soluţionare a cauzei, privind pe contestatoarea Compania Naţională de Căi Ferate "C.F.R." S.A. – Sucursala Regională de Căi Ferate Craiova şi pe intimatul A., în favoarea Judecătoriei Craiova.

Pentru a hotărî astfel, în esenţă, Judecătoria Sectorului 1 Bucureşti, secţia I civilă a reţinut că potrivit art. 714 alin. (1) raportat la art. 651 alin. (1) C. proc. civ., contestaţia se introduce la instanţa de executare, şi anume la judecătoria în a cărei circumscripţie se află, la data sesizării organului de executare, domiciliul sau, după caz, sediul debitorului, în afara cazurilor în care legea dispune altfel.

În urma analizării înscrisurilor dosarului de executare, a constatat că în cadrul dosarului nr. x/2020 al Tribunalului Dolj, în care a fost pronunţat titlu executoriu, calitatea de pârâtă o are Compania Naţională de Căi Ferate "C.F.R." S.A. – Sucursala Regională de Căi Ferate Craiova, iar, din dispozitivul sentinţei civile nr. 991 din data de 29 martie 2021, pronunţate de Tribunalul Dolj, rezultă că pârâta care a fost obligată la calcularea şi plata diferenţelor salariale a fost tot Compania Naţională de Căi Ferate "C.F.R." S.A. – Sucursala Regională de Căi Ferate Craiova, cu sediul în Craiova, Bulevardul x, judeţul Dolj.

A mai arătat şi că, potrivit art. 36 C. proc. civ., calitatea procesuală rezultă din identitatea dintre părţi şi subiectele raportului juridic litigios, astfel cum acesta este dedus judecăţii, iar existenţa sau inexistenţa drepturilor şi a obligaţiilor afirmate constituie o chestiune de fond.

Astfel, a constatat că, în cauza de faţă, subiectele raportului juridic litigios sunt cele între care a avut loc judecata în dosarul nr. x/2020, respectiv: Uniunea Teritorială a Sindicatelor de Ramură M/C din Regionala Căi Ferate Craiova pentru A. şi Compania Naţională de Căi Ferate "C.F.R." S.A. – Sucursala Regională de Căi Ferate Craiova, iar nu A. şi Compania Naţională de Căi Ferate "C.F.R." S.A.

Ca atare, a apreciat că, din moment ce calitatea de debitor este deţinută, conform titlului executoriu menţionat anterior, de către Compania Naţională de Căi Ferate "C.F.R." S.A. – Sucursala Regională de Căi Ferate Craiova, iar acesta îşi are sediul, astfel cum s-a menţionat şi dispozitivul hotărârii care reprezintă titlu executoriu, în Craiova, Bulevardul x, judeţul Dolj, competenţa de soluţionare a prezentei contestaţii la executare îi revine Judecătoriei Craiova, ca instanţă în a cărei circumscripţie se află sediul debitoarei.

2.2. Prin sentinţa civilă nr. 2254 din data de 28 februarie 2024, pronunţată în dosarul nr. x/2023, Judecătoria Craiova, secţia I civilă a admis excepţia necompetenţei teritoriale a Judecătoriei Craiova, invocată din oficiu, a declinat competenţa de soluţionare a cauzei privind pe contestatoarea Compania Naţională de Căi Ferate "C.F.R." S.A. – Sucursala Regională de Căi Ferate Craiova şi pe intimatul A., în favoarea Judecătoriei Sectorului 1 Bucureşti, a constatat ivit conflictul negativ de competenţă între Judecătoria Craiova şi Judecătoria Sectorului 1 Bucureşti, a dispus suspendarea judecăţii cauzei şi a înaintat dosarul către Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, pentru soluţionarea conflictului de competentă.

Astfel, Judecătoria Craiova, secţia I civilă, făcând aplicarea prevederilor art. 714 alin. (1) şi ale art. 651 alin. (1) C. proc. civ., precum şi a principiului unicităţii instanţei de executare, astfel cum a fost detaliat în decizia în interesul legii nr. 20/2021, a reţinut că revine judecătoriei care a încuviinţat executarea silită competenţa de a soluţiona contestaţia la executare.

Ca atare, constatând că, în dosarul de executare nr. 513/2021 al B.E.J. B., executarea silită a fost încuviinţată de Judecătoria Sectorului 1 Bucureşti prin încheierea din data de 16 septembrie 2021 pronunţată în dosarul nr. x/2021, a apreciat că acesteia îi revine competenţa de soluţionare a cauzei.

În plus, a arătat şi că sediul principal al debitoarei-contestatoare, la data sesizării organului de executare, respectiv, la data de 2 septembrie 2021, se afla în Bucureşti, bd. x, în circumscripţia Judecătoriei Sectorului 1 Bucureşti, astfel că aceasta are calitatea de instanţa de executare, fiind astfel competentă să soluţioneze prezenta contestaţie la executare silită.

II. Considerentele Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie cu privire la prezentul conflict negativ de competenţă

Cu privire la conflictul negativ de competenţă, cu a cărui judecată a fost legal sesizată în baza art. 133 pct. 2 raportat la art. 135 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte reţine următoarele:

Dispoziţiile art. 133 pct. 2 C. proc. civ. prevăd că există conflict negativ de competenţă atunci când două sau mai multe instanţe şi-au declinat reciproc competenţa de a judeca acelaşi proces sau, în cazul declinărilor succesive, dacă ultima instanţă învestită îşi declină la rândul său competenţa în favoarea uneia dintre instanţele care anterior s-au declarat necompetente.

Înalta Curte reţine că, în speţă, Judecătoria Sectorului 1 Bucureşti, secţia I civilă şi Judecătoria Craiova, secţia I civilă şi-au declinat reciproc competenţa de soluţionare a cauzei, prezentul conflict negativ de competenţă fiind generat de aprecierea diferită a celor două instanţe cu privire la modalitatea de stabilire a instanţei de executare la care se referă prevederile art. 714 alin. (1) şi art. 651 alin. (1) şi (3) C. proc. civ.

Judecătoria Sectorului 1 Bucureşti, secţia I civilă a stabilit instanţa competentă a soluţiona pricina, în aplicarea dispoziţiilor legale anterior arătate, prin raportare la sediul debitoarei Compania Naţională de Căi Ferate "C.F.R." S.A. – Sucursala Regională de Căi Ferate Craiova (din Craiova, Bulevardul x, judeţul Dolj), în timp ce Judecătoria Craiova, secţia I civilă a făcut aplicarea dezlegărilor obligatorii date prin decizia pronunţată în interesul legii de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie nr. 20/2021, reţinând totodată şi că sediul debitoarei la data sesizării executorului judecătoresc era în Bucureşti, bd. x.

Având în vedere obiectul prezentului litigiu (contestaţie executare), competenţa de soluţionare a acestuia, astfel cum au reţinut şi judecătoriile aflate în conflict, aparţine instanţei de executare, potrivit art. art. 714 alin. (1) C. proc. civ.

Astfel, în conformitate cu dispoziţiile legale anterior menţionate, contestaţia la executare se introduce la instanţa de executare, aceasta din urmă soluţionând, conform art. 651 alin. (3) C. proc. civ., cererile de încuviinţare a executării silite, contestaţiile la executare, precum şi orice alte incidente apărute în cursul executării silite, cu excepţia celor date de lege în competenţa altor instanţe sau organe.

În speţă, prin cererea înregistrată pe rolul B.E.J. B., la data de 2 septembrie 2021, sub nr. x, creditorul A. a solicitat executarea silită a titlului executoriu, constând în sentinţa civilă nr. 991 din data de 29 martie 2021, pronunţată de Tribunalul Dolj, împotriva debitoarei Compania Naţională de Căi Ferate "C.F.R." S.A. – Sucursala Regională Căi Ferate Craiova.

Prin încheierea de şedinţă din data de 16 septembrie 2021, pronunţată în dosarul nr. x/2021, Judecătoria Sectorului 1 Bucureşti, secţia I civilă a admis cererea de încuviinţare a executării silite formulate de petentul B.E.J. B. şi a încuviinţat executarea silită a debitoarei Compania Naţională de Căi Ferate "C.F.R." S.A. – Sucursala Căi Ferate Craiova, de către B.E.J. B., în temeiul titlului executoriu reprezentat de sentinţa civilă nr. 991 din data de 29 martie 2021, pronunţată de Tribunalul Dolj în dosarul nr. x/2020, executorie, prin toate modalităţile de executare prevăzute de lege, simultan sau succesiv, până la realizarea dreptului creditorului A. rezultat din titlul executoriu, precum şi a cheltuielilor de executare.

Prin contestaţia la executare formulată, contestatoarea Compania Naţională de Căi Ferate "C.F.R." S.A. – Sucursala Regională de Căi Ferate Craiova, în contradictoriu cu intimatul A., a solicitat anularea actelor de executare efectuate în dosarul de executare nr. 513/2021 aflat pe rolul B.E.J. B..

Cum, în speţă, cererea de încuviinţare a executării silite a fost admisă prin încheierea din data de 16 septembrie 2021, pronunţată în dosarul nr. x/2021, a Judecătoriei Sectorului 1 Bucureşti, secţia I civilă, ca efect al principiului unicităţii instanţei de executare, competenţa de soluţionare a cauzei, având ca obiect contestaţie la executare, aparţine judecătoriei care a încuviinţat cererea de executare silită, respectiv Judecătoriei Sectorului 1 Bucureşti.

Principiului unicităţii instanţei de executare presupune că una şi aceeaşi instanţă soluţionează atât cererile de încuviinţare a executării silite, cât şi contestaţiile la executare, ca instanţă de executare, această dezlegare fiind dată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, Completul pentru soluţionarea recursului în interesul legii, prin decizia nr. 20 din data de 27 septembrie 2021, publicată în Monitorul Oficial, Partea I, nr. 1083 din data de 11 noiembrie 2021, în interpretarea şi aplicarea unitară a dispoziţiilor art. 651 alin. (1), art. 666, art. 712, art. 714 şi art. 112 C. proc. civ.

Astfel, s-a statuat că instanţa de executare competentă teritorial să soluţioneze contestaţia la executare propriu-zisă formulată de unul dintre debitorii la care se referă titlul executoriu este judecătoria care a încuviinţat executarea silită a acelui titlu executoriu, în afara cazurilor în care legea dispune altfel.

În motivarea deciziei anterior menţionate, instanţa supremă a reţinut principiul unicităţii instanţei de executare, care presupune că "una şi aceeaşi instanţă soluţionează atât cererile de încuviinţare a executării silite, cât şi cererile având ca obiect contestaţie la executare, precum şi orice alte incidente apărute în cursul executării silite, cu excepţia celor date de lege în competenţa altor instanţe sau organe, potrivit celor prevăzute la alin. (3) al art. 651 din C. proc. civ., respectiva instanţă fiind calificată de legislator drept instanţă de executare."

Prin urmare, având în vedere cele anterior reţinute, în temeiul art. 135 alin. (4) C. proc. civ., Înalta Curte va stabili competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Sectorului 1 Bucureşti, secţia civilă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Sectorului 1 Bucureşti, secţia I civilă.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 23 aprilie 2024.