Contractual liability dispute: Territorial competence based on defendant's domicile versus place of contract execution without an express performance clause

Şedinţa publică din data de 23 aprilie 2024

Deliberând asupra conflictului de competenţă, reţine următoarele:

I. Obiectul litigiului:

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Judecătoriei Iaşi la 2 martie 2023, sub dosarul nr. x/2023, reclamantul A. a solicitat obligarea pârâtei B. S.R.L. la restituirea sumei de 24.630,99 RON, reprezentând consumul de apă facturat pentru imobilele înstrăinate (21.949,71 RON) şi contravaloarea lucrărilor de branşare aferente imobilelor (2.681,28 RON), precum şi la plata dobânzii legale aferente, începând cu data primirii notificării – 26 ianuarie 2023 şi până la data plăţii efective şi cheltuieli de judecată.

În drept, a invocat art. 1350, art. 1345 şi urm. C. civ., art. 1531 alin. (1) şi alin. (2) teza întâi şi art. 1535 alin. (1) din C. civ., art. 3 si 10 din O.G. nr. 13/2011.

II. Hotărârile care au generat conflictul negativ de competenţă:

2.1 Prin sentinţa civilă nr. 9704 din 24 octombrie 2023, Judecătoria Iaşi – secţia civilă a admis excepţia necompetenţei teritoriale, invocată de pârâtă, şi a declinat competenţa de soluţionare a cererii de chemare în judecată formulate de reclamantul A., în contradictoriu cu pârâta B. S.R.L., în favoarea Judecătoriei Sectorului 5 Bucureşti.

În motivarea acestei hotărâri, prima instanţă sesizată a reţinut că instanţa competentă se stabileşte potrivit regulii de drept comun prevăzute de art. 107 alin. (1) C. proc. civ., prin raportare la sediul pârâtului care se află în Bucureşti, considerând că nu sunt incidente prevederile art. 113 alin. (1) pct. 3 C. proc. civ., întrucât părţile nu au prevăzut în contract o clauză expresă, prin care să stipuleze locul de executare a contractului.

2.2 Învestită cu soluţionarea cauzei prin declinare de competenţă, prin sentinţa nr. 1768 din 5 martie 2024, Judecătoria Sectorului 5 Bucureşti – secţia a II-a civilă a admis excepţia necompetenţei teritoriale, invocată din oficiu, şi a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Iaşi. Constatând ivit conflict negativ de competenţă, a dispus suspendarea judecăţii cauzei până la soluţionarea conflictului de competenţă, dispunând înaintarea dosarului către Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, în vederea pronunţării regulatorului de competenţă.

Pentru a hotărî astfel, această instanţă a reţinut că, raport la temeiul cererii de chemare în judecată, sunt aplicabile prevederile art. 113 alin. (1) pct. 3 C. proc. civ., potrivit cărora, în afară de instanţele prevăzute la art. 107-112, mai este competentă instanţa locului prevăzut în contract pentru executarea, fie chiar în parte a obligaţiei, în cazul cererilor privind executarea, anularea, rezoluţiunea sau rezilierea unui contract, alegerea între mai multe instanţe deopotrivă competente aparţinând reclamantului, conform art. 116 C. proc. civ.

III. Considerentele Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie:

Cu privire la conflictul negativ de competenţă, cu a cărui judecată a fost legal sesizată, în temeiul dispoziţiilor art. 133 pct. 2 coroborate cu cele ale art. 135 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte reţine următoarele:

Se observă că instanţele aflate în conflict au determinat în mod diferit competenţa teritorială de soluţionare a cauzei, prima instanţă reţinând aplicabilitatea regulii generale, reglementată de art. 107 alin. (1) C. proc. civ., în vreme ce a doua instanţă a reţinut incidenţa dispoziţiilor art. 113 alin. (1) pct. 3 C. proc. civ.

Potrivit art. 107 alin. (1) C. proc. civ., cererea de chemare în judecată se introduce la instanţa în a cărei circumscripţie domiciliază sau îşi are sediul pârâtul, dacă legea nu prevede altfel. Normele de procedură civilă reglementează unele situaţii în care, pe lângă instanţa de la domiciliul sau sediul pârâtului mai sunt competente şi alte instanţe, caz în care competenţa teritorială este alternativă sau facultativă, reclamantul având alegerea între mai multe instanţe deopotrivă competente, în temeiul prevederilor art. 116 C. proc. civ.

Dispoziţiile art. 113 alin. (1) C. proc. civ. reglementează cazuri de competenţă alternativă, între instanţa competentă potrivit regulii generale şi instanţele menţionate pentru fiecare din ipotezele reglementate, punctul 3 oferind reclamantului posibilitatea de a sesiza instanţa locului prevăzut în contract pentru executarea, fie chiar în parte, a obligaţiei, în cazul cererilor privind executarea, anularea, rezoluţiunea sau rezilierea unui contract.

În cazul de faţă, deşi natura cererii de chemare în judecată, respectiv o acţiune în răspundere contractuală, se circumscrie ipotezei reglementate de art. 113 alin. (1) pct. 3 C. proc. civ., nu operează competenţa alternativă, nefiind întrunită cea de-a doua condiţie, având în vedere că părţile nu au prevăzut în contract un loc pentru executarea obligaţiei.

Drept urmare, în cauză este aplicabilă regula generală instituită de art. 107 alin. (1) C. proc. civ., având în vedere că nu sunt întrunite condiţiile de aplicare a prevederilor art. 113 alin. (1) pct. 3 din acelaşi cod, întrucât în contractele de vânzare-cumpărare încheiate între părţi nu este prevăzută o clauză care să stipuleze locul pentru executarea, chiar şi în parte, a obligaţiei, pentru a putea reţine incidenţa cazului de competenţă alternativă, prevăzut de art. 113 alin. (1) pct. 3 C. proc. civ.

Având în vedere circumstanţele expuse, Înalta Curte apreciază că aparţine Judecătoriei Sectorului 5 Bucureşti competenţa de soluţionare a cererii deduse judecăţii, urmând a dispune în acest sens pe calea prezentului regulator de competenţă, în aplicarea art. 135 alin. (4) C. proc. civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Sectorului 5 Bucureşti.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 23 aprilie 2024.