Negative conflict of jurisdiction resolved in favor of Bucharest Sector 4 Court for forced execution against higher-tier courts

Şedinţa publică din data de 23 aprilie 2024

Deliberând asupra conflictului de competenţă, reţine următoarele:

I. Obiectul cererii

Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Sectorului 4 Bucureşti la 21 februarie 2024, creditoarea A., prin intermediul executorului judecătoresc SCPEJ B., a solicitat încuviinţarea executării silite împotriva debitorilor Curtea de Apel Bucureşti şi Tribunalul Bucureşti, în baza titlului executoriu reprezentat de sentinţa civilă nr. 1301 din 11 mai 2021, pronunţată de Tribunalul Vâlcea, secţia civilă în dosarul nr. x/2020, definitivă prin decizia civilă nr. 4775, pronunţată la 16 noiembrie 2021 de Curtea de Apel Ploieşti, secţia I civilă.

II. Hotărârile care au generat conflictul negativ de competenţă:

2.1 Prin sentinţa civilă nr. 3476 din 29 februarie 2024, Judecătoria Sector 4 Bucureşti a admis excepţia necompetenţei teritoriale şi a dispus declinarea cauzei în favoarea Judecătoriei Slatina.

Pentru a pronunţa această hotărâre, prima instanţă învestită cu soluţionarea litigiului a reţinut că sunt incidente dispoziţiile art. 127 alin. (21) C. proc. civ., faţă de faptul că debitorii sunt instanţele imediat superioare Judecătoriei Sectorului 4 Bucureşti, motiv pentru care a apreciat că se impune declinarea cauzei către una dintre judecătoriile aflate în circumscripţia oricăreia dintre curţile de apel învecinate.

De asemenea, instanţa a considerat că, deşi în raport cu debitorii, care au calitatea de instanţe de judecată, competenţa teritorială ar fi alternativă conform art. 127 alin. (21) C. proc. civ., trebuie ţinut cont de principiul unicităţii instanţei de executare, chemate să judece o serie de acţiuni ulterioare încuviinţării executării silite în care debitorii instanţe de judecată (ierarhic superioare prezentei judecătorii) ar fi reclamanţi.

2.2 Învestită cu soluţionarea cauzei prin declinare de competenţă, prin sentinţa civilă nr. 1844 din 14 martie 2024, Judecătoria Slatina a admis excepţia necompetenţei teritoriale, invocată din oficiu, şi a declinat judecarea cererii în favoarea Judecătoriei Sectorului 4 Bucureşti. Constatând ivit conflictul negativ de competenţă, a suspendat din oficiu judecata cauzei şi a înaintat dosarul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, pentru soluţionarea conflictului negativ de competenţă.

Pentru a hotărî astfel, această instanţă a reţinut că au calitatea de pârâţi Curtea de Apel Bucureşti şi Tribunalul Bucureşti, astfel că, în raport cu dispoziţiile art. 127 C. proc. civ., cererea de chemare în judecată putea fi introdusă, la alegerea reclamanţilor, fie la această instanţă, fie la una dintre instanţele judecătoreşti de acelaşi grad aflate în circumscripţia oricăreia dintre curţile de apel învecinate cu curtea de apel în a cărei circumscripţie se află instanţa care ar fi fost competentă potrivit legii, fiind vorba de o competenţă teritorială alternativă.

Astfel, a reţinut că în cauză competenţa teritorială este alternativă, alegerea între mai multe instanţe deopotrivă competente revenind reclamantului, conform art. 116 C. proc. civ., care a ales să sesizeze Judecătoria Sector 4 Bucureşti, instanţă aflată în raza Curţii de Apel Bucureşti. Astfel, după ce a făcut această alegere, reclamantul nu mai poate reveni asupra ei, iar pârâtul nu ar putea să ceară declinarea competenţei şi nici instanţa nu ar putea să o dispună din oficiu.

De asemenea, instanţa învestită prin declinare a mai reţinut că Judecătoria Slatina face parte din cadrul Curţii de Apel Craiova, care nu este învecinată cu Curtea de Apel Bucureşti.

III. Considerentele Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie:

Cu privire la conflictul negativ de competenţă, cu a cărui judecată a fost legal sesizată, în temeiul dispoziţiilor art. 133 pct. 2 coroborate cu cele ale art. 135 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte reţine următoarele:

În cauză, prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Sectorului 4 Bucureşti, SCPEJ B. a solicitat încuviinţarea executării silite a debitorilor Curtea de Apel Bucureşti şi Tribunalul Bucureşti, la cererea creditoarei A., în dosarul execuţional nr. x/2024.

În materia executării silite sunt relevante pentru stabilirea competenţei prevederile art. 651 alin. (1) C. proc. civ., potrivit cu care: "Instanţa de executare este judecătoria în a cărei circumscripţie se află, la data sesizării organului de executare, domiciliul sau, după caz, sediul debitorului, în afara cazurilor în care legea dispune altfel. Dacă domiciliul sau, după caz, sediul debitorului nu se află în ţară, este competentă judecătoria în a cărei circumscripţie se află, la data sesizării organului de executare, domiciliul sau, după caz, sediul creditorului, iar dacă acesta nu se află în ţară, judecătoria în a cărei circumscripţie se află sediul biroului executorului judecătoresc învestit de creditor. Dispoziţiile art. 112 şi ale art. 127 se aplică în mod corespunzător."

În conformitate cu aceste dispoziţii, soluţionarea cererii de încuviinţare a executării silite este de competenţa instanţei de executare, respectiv judecătoriei în a cărei circumscripţie se află sediul debitorilor. În cauză, debitorii Curtea de Apel Bucureşti şi Tribunalul Bucureşti au sediul în municipiul Bucureşti, respectiv Sectorul 3, particularitatea cauzei fiind dată însă de faptul că debitorii au calitatea de instanţe de judecată.

Prevederile art. 127 C. proc. civ., purtând denumirea marginală "Competenţa facultativă", stipulează că: (2) În cazul cererii introduse împotriva unui judecător care ar fi de competenţa instanţei la care acesta îşi desfăşoară activitatea sau a unei instanţe inferioare acesteia, reclamantul poate sesiza una dintre instanţele judecătoreşti de acelaşi grad aflate în circumscripţia oricăreia dintre curţile de apel învecinate cu curtea de apel în a cărei circumscripţie se află instanţa care ar fi fost competentă, potrivit legii. (2)1 Dispoziţiile alin. (1) şi (2) se aplică în mod corespunzător şi în ipoteza în care instanţa de judecată are calitatea de reclamant sau de pârât, după caz."

Potrivit dispoziţiilor art. 116 C. proc. civ., reclamantul are alegerea între mai multe instanţe deopotrivă competente. Din interpretarea acestor dispoziţii legale, rezultă că, în cazul competenţei teritoriale alternative, reclamantul este cel îndreptăţit să aleagă o instanţă dintre mai multe instanţe deopotrivă competente.

Executorul judecătoresc învestit de creditoare nu a înţeles să se prevaleze de posibilitatea oferită de textul legal anterior redat - de a sesiza o instanţă din circumscripţia unei curţi de apel învecinate celei competente potrivit dreptului comun, ci a înregistrat cererea de încuviinţare a executării silite pe rolul Judecătoriei Sectorului 4 Bucureşti, instanţă în a cărei circumscripţie se află sediul unuia dintre debitori, şi anume Curtea de Apel Bucureşti.

Dispoziţiile art. 127 alin. (2) şi alin. (3) C. proc. civ. nu puteau fi valorificate de instanţă din oficiu, întrucât în ipoteza prevăzută de acest text legal, excepţia de necompetenţă teritorială este de ordine privată. Caracterul facultativ al normei rezultă din folosirea de către legiuitor a verbului "poate", ceea ce duce la concluzia că reclamantul alege dacă doreşte să se prevaleze sau nu de această posibilitate, putând renunţa la beneficiul acordat de lege.

Faţă de considerentele menţionate, prin aplicarea dispoziţiilor art. 651 alin. (1) şi alin. (3) C. proc. civ. şi ale art. 127 alin. (2) şi alin. (3) C. proc. civ., Înalta Curte reţine că îi revine Judecătoriei Sectorului 4 Bucureşti competenţa soluţionării cererii de încuviinţare a executării silite.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Sectorului 4 Bucureşti.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 23 aprilie 2024.