Territorial jurisdiction for forced execution: registered domicile vs. temporary place of detention under Art. 651 CPC

Şedinţa publică din data de 18 aprilie 2024

După deliberare, asupra cauzei de faţă, constată următoarele:

1. Cererea de încuviinţare a executării silite

Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Braşov, sub nr. x/2024, la data de 29 ianuarie 2024, petentul Biroul Executorului Judecătoresc A. a solicitat, la cererea creditorului Spitalul Clinic de Urgenţă Braşov, încuviinţarea executării silite a debitorului B., în baza titlurilor executorii reprezentate de sentinţa penală nr. 192 din data de 5 noiembrie 2021 a Judecătoriei Braşov şi decizia penală nr. 151 din 25 februarie 2022 a Curţii de Apel Braşov.

2. Hotărârea Judecătoriei Braşov

Prin sentinţa civilă nr. 1041 din 13 februarie 2024, Judecătoria Braşov a admis excepţia necompetenţei teritoriale, invocate din oficiu, şi a declinat competenţa de soluţionare a cererii de chemare în judecată formulate de petentul Biroul Executorului Judecătoresc A., privind pe creditorul Spitalul Clinic de Urgenţă Braşov şi debitorul B., în favoarea Judecătoriei Târgu - Jiu.

Pentru a dispune astfel, Judecătoria Braşov a reţinut că sunt incidente dispoziţiile art. 651 alin. (1) teza I din C. proc. civ. potrivit cu care instanţa de executare este judecătoria în circumscripţia căreia se află sediul sau domiciliul debitorului, în afara cazurilor când legea dispune altfel.

Debitorul B. se află încarcerat la Penitenciarul Târgu – Jiu, unde execută o pedeapsă privativă de libertate, aspect confirmat prin Nota telefonică din data de 9 februarie 2024 cu Administraţia Naţională a Penitenciarelor din România. Prin urmare, reşedinţa sa, locuinţa efectivă este în Târgu – Jiu, care se află în circumscripţia Judecătoriei Târgu - Jiu.

În considerarea acestor împrejurări, Judecătoria Braşov a admis excepţia necompetenţei sale teritoriale şi a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Târgu - Jiu.

3. Hotărârea Judecătoriei Târgu – Jiu – secţia civilă

Prin sentinţa civilă nr. 1565 din 6 martie 2024, Judecătoria Târgu - Jiu – secţia civilă a admis excepţia de necompetenţă teritorială exclusivă, invocată din oficiu, şi a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Braşov. A constatat ivit conflictul negativ de competenţă, a suspendat cauza şi a dispus trimiterea dosarului Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie pentru soluţionarea acestuia.

Pentru a dispune astfel, instanţa a reţinut că locul de deţinere nu reprezintă domiciliul debitorului, cu atât mai mult cu cât acest loc de deţinere se poate modifica din cauza schimbării regimului de detenţie.

Având în vedere că, la momentul sesizării organului de executare, respectiv data de 26 ianuarie 2024, potrivit fişei de evidenţă din aplicaţia Direcţiei pentru Evidenţa Persoanelor şi Administrarea Bazelor de Date, domiciliul debitorului era în Braşov, str. x, jud. Braşov, Judecătoria Târgu – Jiu a apreciat că nu este competentă să soluţioneze cererea.

Faţă de această situaţie, Judecătoria Târgu – Jiu – secţia civilă a admis excepţia necompetenţei teritoriale şi a declinat competenţa în favoarea Judecătoriei Braşov.

4. Soluţia şi considerentele Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie

Examinând conflictul negativ de competenţă, Înalta Curte reţine că Judecătoriei Braşov îi revine competenţa de soluţionare a cauzei, în considerarea următoarelor dispoziţii legale şi argumente:

Obiectul litigiului vizează încuviinţarea executării silite pornite de Biroul Executorului Judecătoresc A., la cererea creditorului Spitalul Clinic Judeţean Braşov, împotriva debitorului B., în baza titlurilor executorii reprezentate de sentinţa penală nr. 192 din data de 5 noiembrie 2021 a Judecătoriei Braşov şi decizia penală nr. 151 din 25 februarie 2022 a Curţii de Apel Braşov.

Conflictul negativ de competenţă dintre cele două instanţe, Judecătoria Braşov şi, respectiv, Judecătoria Târgu - Jiu, a fost generat de interpretarea diferită a dispoziţiilor art. 651 alin. (1) din C. proc. civ. potrivit cu care "Instanţa de executare este judecătoria în a cărei circumscripţie se află, la data sesizării organului de executare, domiciliul sau, după caz, sediul debitorului, în afara cazurilor în care legea dispune altfel." Astfel, când au analizat competenţa, Judecătoria Braşov s-a raportat la locul de deţinere al debitorului iar Judecătoria Târgu - Jiu la domiciliul acestuia.

Înalta Curte reţine că noţiunea de "domiciliu", astfel cum este definită de dispoziţiile art. 87 din C. civ., reprezentă locul unde persoana declară că îşi are locuinţa principală, în acelaşi sens fiind conturată acestă noţiune şi în O.U.G. nr. 97/2005 privind evidenţa, domiciliul, reşedinţa şi actele de identitate ale cetăţenilor români.

Domiciliul persoanei fizice este unul din atributele de identificare, în spaţiu, a acesteia şi se caracterizează prin stabilitate, unicitate, obligativitate şi inviolabilitate. Scopul domiciliului este acela de a lega, din punct de vedere juridic, un individ de un anumit punct determinat în spaţiu.

Noţiunea de "reşedinţă" reprezintă locul unde persoana îşi are locuinţa secundară, împrejurare care rezultă din cuprinsul dispoziţiilor art. 88 din C. civ.

Prin urmare, reglementările legale fac distincţie între domiciliu, ca locuinţă principală şi statornică, şi reşedinţă, ca locuinţă secundară şi temporară.

Faţă de specificul său, locul de detenţie nu poate fi asimilat, în toate cazurile, unei locuinţe principale şi statornice, respectiv domiciliului debitorului B.. Aceasta cu atât mai mult cu cât există oricând posibilitatea mutării acestuia într-un alt loc de detenţie decât cel în care s-a găsit la momentul formulării cererii de încuviinţare a executării silite, aşa cum s-a întâmplat şi anterior când debitorul a fost transferat de la Penitenciarul Codlea la Peniteniciarul Târgu - Jiu, ca urmare a depăşirii capacităţii acestuia.

Prin urmare, dată fiind natura cauzei, nu se poate considera că noţiunea de domiciliu, în sensul art. 651 din C. proc. civ., (unde se prezumă că există bunurile debitorului ce vor fi supuse urmăririi silite) are ca sferă de cuprindere locul de deţinere în care debitorul execută temporar o pedeapsă privativă de libertate.

Ca atare, în speţă, împrejurarea potrivit căreia B. este încarcerat în Penitenciarul Târgu - Jiu nu poate constitui un reper legal în stabilirea instanţei competente teritorial a soluţiona cauza, în raport de prevederile art. 651 din C. proc. civ., care fac referire la domiciliul debitorului.

În litigiile de executare silită, încă din momentul încuviinţării executării silite (care reprezintă condiţia esenţială a demarării efective a procedurii execuţionale) este determinată instanţa de executare, aceasta fiind unică pe parcursul întregii proceduri de executare silită, potrivit dispoziţiilor art. 651 alin. (2) din C. proc. civ.. Altfel spus, odată stabilită instanţa de executare în raport cu criteriile teritoriale prevăzute de norma menţionată, în vederea asigurării unei stabilităţi, aceasta va rămâne aceeaşi pe întreaga procedură, fiind unica instanţă competentă material şi teritorial a soluţiona toate cererile şi incidentele apărute în cursul executării silite.

Din verificările efectuate în aplicaţia Direcţiei pentru Evidenţa Persoanelor şi Administrarea Bazelor de Date, reiese că domiciliul debitorului este în Braşov, str. x, jud. Braşov.

În acest context, având în vedere că instanţa de executare este cea de la domiciliul debitorului, Înalta Curte reţine că Judecătoria Braşov este instanţa competentă să judece prezenta cauză.

Pentru considerentele expuse şi având în vedere dispoziţiile art. 651 alin. (1) din C. proc. civ., Înalta Curte, în baza dispoziţiilor art. 135 alin. (4) din acelaşi act normativ, va stabili competenţa de soluţionare a cererii de încuviinţare a executării silite în favoarea Judecătoriei Braşov.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Braşov.

Definitivă.

Pronunţată astăzi, 18 aprilie 2024, prin punerea soluţiei la dispoziţia părţilor de către grefa instanţei.