Territorial jurisdiction for forced execution authorization governed by the law in force at the time of initiation, based on the location of the third-party debtor rather than the main debtor's domicile.

Şedinţa publică din data de 17 aprilie 2024

După deliberare, asupra cauzei de faţă, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

1. Cererea de chemare în judecată

Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Vaslui la data de 15.02.2024, sub nr. x/2024, petentul Biroul Executorului Judecătoresc A. a solicitat încuviinţarea executării silite a debitorului B., în temeiul titlului executoriu reprezentat de contractul de credit nr. x din data de 07.07.2008, pentru recuperarea creanţei certe, lichide şi exigibile în sumă de 17.375,57 RON, precum şi a cheltuielilor ce se vor stabili până la terminarea executării silite, sume ce vor fi actualizate, întrucât acesta nu a executat de bunăvoie obligaţiile stabilite în titlu executoriu.

În drept, a invocat dispoziţiile art. 666 alin. (1) C. proc. civ.

2. Hotărârile care au generat conflictul de competenţă

2.1. Prin încheierea din 21 februarie 2024, Judecătoriei Vaslui a admis excepţia necompetenţei teritoriale, invocată in oficiu, şi a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Slobozia.

Pentru a dispune astfel, Judecătoria Vaslui a reţinut incidenţa dispoziţiilor art. 666 alin. (1) C. proc. civ., astfel cum a fost modificat de art. I, pct. 8 din O.U.G. nr. 1/2016, potrivit cărora, în termen de maximum 3 zile de la înregistrarea cererii, executorul judecătoresc va solicita încuviinţarea executării de către instanţa de executare, căreia îi va înainta, în copie certificată pentru conformitate cu originalul, cererea creditorului, titlul executoriu, încheierea prevăzută la art. 665 alin. (1) şi dovada achitării taxei judiciare de timbru.

Totodată, a reţinut că, în conformitate cu dispoziţiile art. 651 C. proc. civ., instanţa de executare este judecătoria în a cărei circumscripţie se află, la data sesizării organului de executare, domiciliul sau, după caz, sediul debitorului, în afara cazurilor în care legea dispune altfel.

Cum din actele dosarului a reieşit că, la data sesizării organului de executare, domiciliul debitorului se afla în loc. Amara, str. x, jud. Ialomiţa, a considerat că instanţa de executare este Judecătoria Slobozia.

2.2. Învestită prin declinare, prin încheierea din 13 martie 2024, Judecătoria Slobozia a admis excepţia necompetenţei teritoriale, invocată din oficiu. A declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Vaslui.

A suspendat judecata cauzei şi a înaintat dosarul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, în vederea soluţionării conflictului negativ de competenţă.

Pentru a se pronunţa astfel, instanţa învestită prin declinare a reţinut că aplicabilă în cauză este legea în vigoare la data începerii executării silite, reţinând incidenţa art. 3731 alin. (2) din C. proc. civ. de la 1865, potrivit căruia instanţa de executare este judecătoria în circumscripţia căreia se va face executarea, în afara cazurilor în care legea dispune altfel.

Reţinând ca executarea vizează poprirea faţă de terţul poprit C. S.R.L., cu sediul în municipiul Vaslui, judeţ Vaslui, instanţa a apreciat că Judecătoria Vaslui este instanţa de executare competentă pentru soluţionarea cererii de încuviinţare a executării silite.

II. Considerentele Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie

Analizând conflictul de competenţă, în temeiul dispoziţiilor art. 135 alin. (1) raportate la cele ale art. 133 pct. 2 C. proc. civ., reţine următoarele:

Înalta Curte reţine că este sesizată cu un conflict negativ de competenţă, care se circumscrie ipotezei prevăzute de art. 133 alin. (2) teza I din C. proc. civ., conflict ivit ca urmare a declinărilor reciproce între Judecătoria Vaslui şi Judecătoria Slobozia.

Obiectul demersului judiciar, ce a stat la baza declanşării conflictului negativ de competenţă îl constituie cererea având ca obiect "încuviinţare executare silită", înaintată de petentul Biroul Executorului Judecătoresc A..

Se observă că instanţele aflate în conflict au determinat în mod diferit legea aplicabilă executării silite, în raport de prevederile art. 24 şi 25 din noul C. proc. civ., prima instanţă reţinând ca fiind aplicabil noul C. proc. civ., respectiv art. 651 alin. (1) din Cod, iar cea de-a doua instanţă reţinând aplicabilitatea dispoziţiilor art. 3731 alin. (2) din C. proc. civ. de la 1865.

Având în vedere principiul neretroactivităţii legii civile, potrivit căruia legea civilă se aplică numai situaţiilor ivite după adoptarea sa, iar nu şi situaţiilor trecute, precum şi dispoziţiile art. 3 alin. (1) din Legea nr. 76/2012 (legea de punere în aplicare a noului cod), cu modificările ulterioare, Înalta Curtea reţine că dispoziţiile noului C. proc. civ. se aplică doar executărilor silite începute după intrarea în vigoare a noii reglementări.

Potrivit art. 622 alin. (2) din noul C. proc. civ. executarea silită începe odată cu sesizarea organului de executare.

De asemenea, art. 24 din acelaşi cod prevede că "Dispoziţiile legii noi de procedură se aplică numai proceselor şi executărilor silite începute după intrarea acesteia în vigoare", iar potrivit art. 25, executările silite începute sub legea veche rămân supuse acelei legi.

Pentru rezolvarea conflictului de legi în cazul schimbării reglementărilor în materia executării silite, legiuitorul are în vedere data la care creditorul a sesizat organul de executare, conform art. 622 alin. (2) din noul C. proc. civ.

În cauză, se constată că, prin încheierea pronunţată la 28 martie 2012, .Judecătoria Slobozia a încuviinţat executarea silită a debitorului B., în baza titlului executoriu reprezentat de contractul de credit nr. x/07.07.2008.

Având în vedere că executarea silită a început în anul 2012, dată la care erau în vigoare dispoziţiile C. proc. civ. de la 1865, Înalta Curte constată că executarea silită este guvernată de normele acestui act normativ.

Potrivit dispoziţiilor art. 3731 alin. (2) din acelaşi Cod "Instanţa de executare este judecătoria în circumscripţia căreia se va face executarea, în afara cazurilor în care legea dispune altfel".

Având în vedere dispoziţiile legale evocate, locul unde urmează a se face executarea silită este criteriul stabilit de lege pentru determinarea instanţei de executare, căreia îi revine competenţa teritorială de a soluţiona cererile de încuviinţare a executării silite. Acest criteriu are în vedere locul unde se realizează, efectiv, executarea.

Drept urmare, constatând că executarea silită urmează să se facă prin poprire faţă de terţul poprit C. S.R.L., cu sediul în municipiul Vaslui, judeţul Vaslui în raza teritorială a Judecătoriei Vaslui, în aplicarea dispoziţiilor art. 373 alin. (2) C. proc. civ., Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie va stabili competenţa de soluţionare a cererii de încuviinţare a executării silite în favoarea acestei instanţe.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Vaslui.

Definitivă.

Pronunţată astăzi, 17 aprilie 2024, prin punerea soluţiei la dispoziţia părţilor de către grefa instanţei.