Legislator Case Law & Legislation
Decizia nr. 1102/2024 AI generated

Tax fraud delictual liability: jurisdiction conflict resolved in favor of court where illicit act occurred

Case Number Decizia nr. 1102/2024
Court / Authority
Jurisdiction Romania (RO)
Decision Date
Outcome Allowed / Granted

Legislator summary

AI generated

The High Court of Cassation and Justice definitively established that the Tribunal of Harghita holds exclusive competence to resolve the dispute, overturning the initial declination and resolving a negative conflict of jurisdiction. The case involved a fiscal authority suing a corporate representative for damages arising from fraudulent accounting practices, specifically the reversal of invoices that defrauded the local budget, with the lower courts conflicting on territorial jurisdiction: the first instance court applied the general rule of defendant’s domicile, while the second instance court, invoked via declination, applied the special rule for delictual liability. The decisive legal basis was Article 113(1)(9) of the Civil Procedure Code, which grants alternative territorial jurisdiction for delictual actions at the court where the illicit act was committed or the damage occurred, in conjunction with Article 116, which affirms the plaintiff’s right to choose among equally competent courts; since the plaintiff initially filed at the court of the locus delicti, that choice fixed competence definitively, precluding any subsequent challenge by the defendant or the court.

Legislator headnote

AI generated

art. 176 alin. (1) din Legea nr. 207/2015, art. 107 alin. (1) C. proc. civ, art. 113 C. proc. civ, art. 133 pct. 2 C. proc. civ, art. 107 din C. proc. civ, art. 107 C. proc. civ; Tax fraud delictual liability: jurisdiction conflict resolved in favor of court where illicit act occurred: The case involved a fiscal authority suing a corporate representative for damages arising from fraudulent accounting practices, specifically the reversal of invoices that defrauded the local budget, with the lower courts conflicting on territorial jurisdiction: the first instance court applied the general rule of defendant’s domicile, while the second instance court, invoked via declination, applied the special rule for delictual liability. The decisive legal basis was Article 113(1)(9) of the Civil Procedure Code, which grants alternative territorial jurisdiction for delictual actions at the court where the illicit act was committed or the damage occurred, in conjunction with Article 116, which affirms the plaintiff’s right to choose among equally competent courts; since the plaintiff initially filed at the court of the locus delicti, that choice fixed competence definitively, precluding any subsequent challenge by the defendant or the court.

Keywords

AI generated
negative conflict of jurisdiction tax fraud tort liability rule of legal domicile territorial jurisdiction article of civil procedure

Cited Legislation

AI generated
art. 176 alin. (1) din Legea nr. 207/2015
(1) şi art. 176 alin. (1) din Legea nr. 207/2015 Codul de procedură fiscală, raportat la decizia nr.
art. 107 alin. (1) C. proc. civ
Pentru a se pronunţa în acest sens, instanţa a reţinut incidenţa în cauză a regulii generale, în materie de competenţă teritorială, prevăzută de art. 107 alin. (1) C. proc. civ.
art. 113 C. proc. civ
civ., potrivit cărora, în materia răspunderii civile delictuale, reclamantul are alegerea între mai multe instanţe deopotrivă competente, la punctul 9 al art. 113 C. proc. civ.
art. 133 pct. 2 C. proc. civ
(1) raportate la cele ale art. 133 pct. 2 C. proc. civ., Înalta Curte reţine următoarele:
art. 107 din C. proc. civ
Dezînvestirea reciprocă a celor două instanţe aflate în conflict a fost generată de aplicarea unor norme de competenţă teritorială diferite, prin prisma obiectului litigiului, respectiv norma de competenţă de drept comun din art. 107 din C. proc. civ.
art. 107 C. proc. civ
Regula înscrisă în art. 107 C. proc. civ.
art. 113 alin. (1) pct. 9 C. proc. civ
În speţă, invocarea de către reclamantă a răspunderii civile delictuale determină incidenţa art. 113 alin. (1) pct. 9 C. proc. civ.
art. 116 din C. proc. civ
Fiind astfel în discuţie un caz de competenţă teritorială alternativă, în cauză sunt incidente şi prevederile cuprinse în art. 116 din C. proc. civ., potrivit cărora reclamantul are alegerea între mai multe instanţe deopotrivă competente.

Cited Case Law

AI generated
AI generated

Key legal questions extracted by Legislator

AI generated
art. 135 C. proc. civ.

Legal basis invoked in the dispositive to establish the competent court for the resolution of the negative conflict of jurisdiction.

Need to analyze how this precedent applies to your matter?

Cross-reference this judgment against statutes, commentaries, and subsequent citing case law inside Legislator AI.

Open in Legislator →

Full text

Şedinţa publică din data de 17 aprilie 2024

Asupra conflictului negativ de competenţă, reţine următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

1. Cererea de chemare în judecată

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Tribunalului Harghita la data de 13.09.2023, sub nr. x/2023, reclamanta Direcţia Generală Regională a Finanţelor Publice Braşov - Administraţia Judeţeană a Finanţelor Publice Harghita a solicitat obligarea pârâtului A. la plata sumei de 304.639 RON, din care 121.856 RON impozit pe profit, şi a sumei de 182.783 RON T.V.A. de plată, plus dobânzile şi penalităţile de întârziere aferente, calculate de la data scadenţei până la data achitării integrale a prejudiciului, în conformitate cu art. 174 alin. (1) şi art. 176 alin. (1) din Legea nr. 207/2015 Codul de procedură fiscală, raportat la decizia nr. 17/2015 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, prejudiciu rezultat în urma unor acţiuni frauduloase derulate de pârât în anul 2015 în relaţia cu organele fiscale.

Totodată, reclamanta a solicitat menţinerea măsurii asiguratorii a sechestrului dispus prin Ordonanţa procurorului cu nr. 256/277/P/2018 din data de 14.05.2019 din cadrul Parchetului de pe lângă Tribunalul Harghita, asupra bunurilor aparţinând pârâtului, respectiv: imobil situat în jud. Cluj, înscris în C.F. nr. x U.A.T. Gilău, nr. cadastral x; imobil situat în jud. Cluj înscris în C.F. nr. x UAT Floreşti; imobil situat în jud. Cluj, înscris în C.F. nr. x UAT Floreşti; autoturism marca x, cu seria şasiu x; motocicletă marca x seria şasiu x.

2. Hotărârile care au generat conflictul de competenţă

2.1. Prin sentinţa civilă nr. 1152/2023 din 29 noiembrie 2023, Tribunalul Harghita, secţia civilă a admis excepţia necompetenţei teritoriale, invocată de pârâtul A., şi a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Cluj.

Pentru a se pronunţa în acest sens, instanţa a reţinut incidenţa în cauză a regulii generale, în materie de competenţă teritorială, prevăzută de art. 107 alin. (1) C. proc. civ. conform căreia " Cererea de chemare în judecată se introduce la instanţa în a cărei circumscripţie domiciliază sau îşi are sediul pârâtul, dacă legea nu prevede altfel".

Cum domiciliul pârâtului este în localitatea Floreşti, jud. Cluj, instanţa iniţial învestită a apreciat că instanţa competentă din punct de vedere teritorial să soluţioneze prezenta acţiune în pretenţii este Tribunalul Cluj.

2.2. Învestit prin declinare, prin sentinţa civilă nr. 127/2024 din 23 februarie 2024, Tribunalul Cluj, secţia civilă a admis excepţia necompetenţei teritoriale, invocată din oficiu. A declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Harghita.

A suspendat judecata cauzei şi a înaintat dosarul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, în vederea soluţionării conflictului negativ de competenţă.

Pentru a se pronunţa astfel, instanţa învestită prin declinare a reţinut că prezenta cauză este întemeiată pe prevederile art. 1381-1382 C. civ., care reglementează repararea prejudiciului în cazul răspunderii delictuale, respectiv prevederile art. 2517 şi 2528 din C. civ., care reglementează termenul de prescripţie în cazul acestei răspunderi, fiind solicitată obligarea pârâtului la repararea prejudiciului realizat ca urmare a săvârşirii unei fapte ilicite.

În continuare, instanţa a constatat incidenţa în cauză a dispoziţiilor art. 113 şi 116 din C. proc. civ., potrivit cărora, în materia răspunderii civile delictuale, reclamantul are alegerea între mai multe instanţe deopotrivă competente, la punctul 9 al art. 113 C. proc. civ. fiind indicată "instanţa în a cărei circumscripţie s-a săvârşit fapta ilicită sau s-a produs prejudiciul, pentru cererile privind obligaţiile izvorâte dintr-o asemenea faptă.

Reţinând că fapta ilicită, reclamată prin prezenta acţiune, reprezentată de stornarea în contabilitatea acestei societăţi a unei facturi, a fost săvârşită de către pârât, în calitate de reprezentant al societăţii B. S.R.L., societate înmatriculată în registrul comerţului Harghita la data de 13.11.2014, astfel cum rezultă din actele dosarului şi având sediul în loc. Vlăhiţa, str. x, jud. Harghita, precum şi faptul că prejudiciul a fost produs în acelaşi cadru, fiind afectat bugetul local al unităţii administrativ teritoriale pe raza căreia s-a săvârşit fapta, a considerat că Tribunalul Harghita este instanţa competentă să soluţioneze pricina.

II. Considerentele Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie

Analizând conflictul de competenţă, în temeiul dispoziţiilor art. 135 alin. (1) raportate la cele ale art. 133 pct. 2 C. proc. civ., Înalta Curte reţine următoarele:

Dezînvestirea reciprocă a celor două instanţe aflate în conflict a fost generată de aplicarea unor norme de competenţă teritorială diferite, prin prisma obiectului litigiului, respectiv norma de competenţă de drept comun din art. 107 din C. proc. civ. şi cea din art. 113 alin. (1) pct. 9 din acelaşi Cod, care instituie o competenţă teritorială alternativă.

Regula generală în materia competenţei teritoriale este instituită de art. 107 din C. proc. civ., care prevede că "Cererea de chemare în judecată se introduce la instanţa în a cărei circumscripţie domiciliază sau îşi are sediul pârâtul, dacă legea nu prevede altfel’’.

Sunt însă situaţii în care legea stabileşte o competenţă teritorială alternativă astfel încât, pe lângă instanţa de la domiciliul pârâtului, mai sunt competente şi alte instanţe.

Regula înscrisă în art. 107 C. proc. civ. se aplică ori de câte ori nu există o dispoziţie legală care să stabilească o altă instanţă competentă din punct de vedere teritorial.

Obiectul prezentei acţiunii îl constituie angajarea răspunderii civile delictuale a pârâtului, în calitate de reprezentant al societăţii B. S.R.L., pentru săvârşirea faptei ilicite constând în stornarea în contabilitatea societăţii a unei facturi, fiind astfel afectat bugetul local al unităţii administrativ-teritoriale pe raza căreia s-a săvârşit fapta.

În speţă, invocarea de către reclamantă a răspunderii civile delictuale determină incidenţa art. 113 alin. (1) pct. 9 C. proc. civ.

Conform acestor dispoziţii, în materia răspunderii civile delictuale, în afară de instanţa de domiciliu a pârâtului, mai este competentă instanţa în circumscripţia căreia s-a săvârşit fapta ilicită sau s-a produs prejudiciul, pentru cererile privind obligaţiile izvorâte dintr-o asemenea faptă.

În aplicarea prevederilor mai sus evocate, competenţa teritorială de soluţionare a cererilor ce izvorăsc dintr-un fapt ilicit este alternativă între instanţa domiciliului pârâtului, instanţa în circumscripţia căreia s-a săvârşit fapta ilicită şi instanţa în raza căreia s-a produs prejudiciul. Toate aceste instanţe sunt deopotrivă competente să judece pricina.

Fiind astfel în discuţie un caz de competenţă teritorială alternativă, în cauză sunt incidente şi prevederile cuprinse în art. 116 din C. proc. civ., potrivit cărora reclamantul are alegerea între mai multe instanţe deopotrivă competente.

Aşadar, în toate cazurile de competenţă teritorială alternativă, reclamantul este cel care face alegerea între mai multe instanţe deopotrivă competente, iar prin opţiunea justificată legal de dispoziţiile art. 116 din C. proc. civ. se stabileşte pe deplin competenţa teritorială a instanţei.

Drept urmare, prin înregistrarea cererii de chemare în judecată la Tribunalul Harghita, în a cărei circumscripţie s-a săvârşit pretinsa faptă ilicită, reclamantul a învestit în mod legal această instanţă, fixând în mod definitiv competenţa în favoarea acesteia, iar opţiunea acestuia nu poate fi contestată nici de către pârât, nici de către instanţă.

Având în vedere considerentele expuse, în temeiul dispoziţiilor art. 135 C. proc. civ., Înalta Curte urmează a stabili competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Harghita.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Harghita.

Definitivă.

Pronunţată astăzi, 17 aprilie 2024, prin punerea soluţiei la dispoziţia părţilor de către grefa instanţei.