Procedural delay objection moot after judgment redaction; ECtH advisory opinion inadmissible absent pending legal relevance

Şedinţa publică din data de 16 aprilie 2024

Deliberând asupra cauzei de faţă, constată următoarele:

1. Hotărârea pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti.

Prin decizia civilă nr. 53 din 17.01.2024 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a IV-a civilă, pronunţată în dosarul nr. x/2021, s-a admis apelul formulat de apelanta-reclamantă A. S.A. împotriva sentinţei civile nr. 1899/14.12.2021 pronunţate în dosarul nr. x/2021 de către Tribunalul Bucureşti, secţia a III-a civilă, în contradictoriu cu intimata-pârâtă B..

A fost schimbată sentinţa civilă apelată în sensul admiterii în parte a cererii de chemare în judecată, fiind constatat caracterul ilicit al luărilor de poziţii şi declaraţiilor realizate de pârâta la adresa reclamantei în datele de 03.12.2019 (interviu emisiune C., D.), 28.04.2020 (interviu E.), 13.08.2020 (articol F.) şi 10.02.2021 (interviu E.) privind "spălări de bani" şi "simulări de procese".

S-au respins celelalte capete de cerere ca neîntemeiate, fiind obligată pârâta să achite reclamantei suma de 3.100 RON, cu titlu de cheltuieli de judecată pentru primă instanţă, respectiv 5.050 RON, cu titlu de cheltuieli de judecată în apel.

2. Contestaţia privind tergiversarea procesului.

La 11 aprilie 2024 a fost înregistrată pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie – secţia I civilă contestaţia privind tergiversarea procesului, formulată de petenta B., prin care s-a invocat nerespectarea termenului instituit pentru redactarea şi comunicarea deciziei civile nr. 53 din 17.01.2024 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a IV-a civilă, pronunţată în dosarul nr. x/2021.

În motivare, contestatoarea a arătat, în esenţă, că deşi hotărârea a fost pronunţată la 17 ianuarie 2024, ea nu este motivată şi comunicată nici până în prezent, aceeaşi fiind situaţia încheierilor de şedinţă din acelaşi dosar, pronunţate după 20.11.2023.

În drept, contestaţia a fost întemeiată pe dispoziţiile art. 522 din C. proc. civ.

La termenul fixat pentru judecata contestaţiei privind tergiversarea procesului, contestatoarea a formulat şi o cerere de sesizare a Curţii Europene a Drepturilor Omului pentru pronunţarea unui aviz, în conformitate cu Protocolul 16 la CEDO, respectiv să se pronunţe dacă art. 6 din CEDO care consacră dreptul la un proces echitabil este compatibil/incompatibil cu instituirea unei proceduri interne a hotărârilor judecătoreşti care permite amânarea pronunţării şi a redactării hotărârilor judecătoreşti sine die, în absenţa unor proceduri interne de verificare a motivelor temeinice care împiedică completul învestit cu soluţionarea cauzelor să înfăptuiască activitatea de judecată în termenele prevăzute de lege.

3. Soluţia şi considerentele Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.

Analizând, cu prioritate, cererea petentei B. de sesizare a Curţii Europene a Drepturilor Omului pentru pronunţarea unui aviz consultativ, în conformitate cu Protocolul 16 la CEDO, Înalta Curte urmează a o respinge, având în vedere următoarele:

Conform art. 1 din Protocolul nr. 16 la Convenţia Europeană a Drepturilor Omului, instanţele supreme din Înaltele Părţi Contractante, astfel desemnate în conformitate cu articolul 10, pot adresa Curţii cereri de aviz consultativ privind chestiuni de principiu referitoare la interpretarea sau aplicarea drepturilor şi libertăţilor definite în Convenţie sau în protocoalele la aceasta. Instanţa care formulează cererea poate solicita un aviz consultativ doar în cadrul unei cauze pendinte în faţa acesteia şi trebuie să-şi motiveze solicitarea şi să prezinte aspectele pertinente pentru contextul juridic şi de fapt ale cauzei pendinte.

În prezenta cauză, Înalta Curte constată lipsa pertinenţei aspectelor invocate de contestatoare în contextul juridic şi de fapt al cauzei pendinte.

Astfel, cauza pendinte este reprezentată de o contestaţie privind tergiversarea procesului prin care partea, invocând încălcarea dreptului la soluţionarea procesului într-un termen optim şi previzibil, solicită luarea măsurilor legale pentru ca această situaţie să fie înlăturată.

În acest sens, art. 522 alin. (2) pct. 1 din C. proc. civ. se referă la situaţia în care legea stabileşte un termen de finalizare a unei proceduri, de pronunţare ori de motivare a unei hotărâri, însă acest termen s-a împlinit fără rezultat. În ceea ce priveşte redactarea hotărârii, art. 426 alin. (5) din C. proc. civ., stabileşte că hotărârea se redactează şi semnează în termen de cel mult 30 de zile de la data pronunţării, urmând ca, în cazuri temeinic motivate, acest termen să fie prelungit cu câte 30 de zile, de cel mult două ori.

Pe de o parte, se constată că decizia a cărei neredactare a fost reclamată prin contestaţia privind tergiversarea procesului a fost pronunţată la 17.01.2024, astfel că termenul de recomandare, ce totalizează 90 de zile, se împlineşte la 17 aprilie 2024, termenul menţionat nefiind astfel împlinit la data prezentului termen de judecată.

Pe de altă parte, decizia menţionată a fost redactată la 15 aprilie 2024.

În acest context, întrucât situaţia reclamată nu mai subzistă la momentul soluţionării contestaţiei, aspectele de compatibilitate a procedurii interne care instituie posibilitatea amânării pronunţării şi prelungirii termenului de redactare a hotărârii nu mai prezintă relevanţă în soluţionarea cauzei pendinte, procedura în discuţie fiind epuizată şi nemaifiind astfel aptă să producă vreo consecinţă juridică în soluţionarea contestaţiei. În acest sens, este necesar a se avea în vedere că incidentul procedural al contestaţiei la tergiversarea procesului nu reprezintă o posibilitate de sancţionare a judecătorilor învestiţi cu soluţionarea cauzei, ci un remediu oferit de normele de procedură, cu aplicabilitate în situaţiile în care instanţa cauzează amânarea nejustificată sau nu dispune măsurile necesare pentru asigurarea soluţionării procesului într-un termen rezonabil.

Se mai constată că, pe plan intern, procedura menţionată a format obiectul controlului Curţii Constituţionale care, prin decizia nr. 33/2018 a statuat că "noua reglementare prevede acelaşi termen pentru redactare şi, în plus, posibilitatea prelungirii acestui termen cu câte 30 de zile, de cel mult două ori, în cazuri temeinic motivate. Dispoziţia legală constituie premisa redactării unor hotărâri judecătoreşti de calitate, înlăturând posibilitatea ca termenul de 30 de zile să devină un element de presiune asupra judecătorului, care s-ar expune unor eventuale consecinţe de ordin disciplinar în cazul depăşirii sale, şi care, implicit, ar afecta calitatea actului de justiţie. Posibilitatea prelungirii termenului de 30 de zile, în cazuri temeinic justificate, cu încă 60 de zile nu este de natură să afecteze soluţionarea cauzei într-un termen rezonabil, având în vedere că dreptul la un proces echitabil presupune crearea unui cadru legal care să prevadă şi garanţia referitoare la redactarea unei hotărâri judecătoreşti în condiţii adecvate cauzei, rolului instanţei judecătoreşti sau situaţiei particulare a judecătorului. Existenţa unor motive temeinice, concrete, care pot determina prelungirea termenului legal de redactare a hotărârii judecătoreşti constituie cauze exoneratoare de răspundere disciplinară. În literatura de specialitate s-a precizat că prin "motive temeinic justificate" trebuie să se înţeleagă numai acele împrejurări care, fără a avea gravitatea forţei majore, sunt exclusive de culpă, fiind piedici relative, iar nu absolute (ca forţa majoră). Pot constitui cazuri temeinic justificate pentru depăşirea termenului procedural legal: complexitatea deosebită a cauzei în care a fost pronunţată hotărârea, încărcarea excesivă a rolului instanţei care a pronunţat hotărârea, îmbolnăvirea judecătorului şi spitalizarea sa etc., fiind necesar ca judecătorul să facă dovada temeiniciei motivelor invocate în susţinerea cererii de prelungire a termenului" (par. 107).

În contextul expus, cererea petentei va fi respinsă pentru că nu este îndeplinită condiţia premisă pentru a se putea solicita Curţii Europene a Drepturilor Omului un aviz consultativ, întrucât contextul juridic şi de fapt al cauzei nu mai implică analiza compatibilităţii procedurii interne de amânare a pronunţării şi a redactării hotărârilor judecătoreşti cu drepturile definite de Convenţie. Astfel cum s-a arătat, odată remediată situaţia reclamată, contestaţia privind tergiversarea procesului este lipsită de obiect, nemaimplicând efectuarea unei judecăţi.

Examinând contestaţia privind tergiversarea procesului, Înalta Curte reţine următoarele:

Contestaţia privind tergiversarea procesului reprezintă un mijloc procedural particular destinat a înlătura dificultăţile ivite în soluţionarea cauzelor civile într-un termen optim şi previzibil.

Raţiunea reglementării contestaţiei la tergiversarea procesului a fost aceea de a asigura dreptul părţii la o procedură echitabilă, eficientă, desfăşurată cu celeritate, prin sancţionarea conduitelor procesuale care se îndepărtează de la aceste rigori.

În conformitate cu prevederile art. 522 alin. (1) din C. proc. civ., "Oricare dintre părţi, precum şi procurorul care participă la judecată pot face contestaţie prin care, invocând încălcarea dreptului la soluţionarea procesului într-un termen optim şi previzibil, să solicite luarea măsurilor legale pentru ca această situaţie să fie înlăturată."

La alin. (2) al aceluiaşi text de lege sunt prevăzute cazurile în care poate fi formulată contestaţia, printre care, acela în care legea stabileşte un termen de finalizare a unei proceduri, de pronunţare ori de motivare a unei hotărâri, însă acest termen s-a împlinit fără rezultat.

Examinând înscrisurile dosarului, Înalta Curte constată că decizia civilă nr. 53 din 17.01.2024 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a IV-a civilă, pronunţată în dosarul nr. x/2021 a fost redactată la 15 aprilie 2024, în sistemul de evidenţă informatizată a instanţelor fiind încărcate inclusiv toate încheierile de şedinţă pronunţate în acel dosar.

Drept urmare, întrucât pe parcursul soluţionării contestaţiei privind tergiversarea procesului hotărârea a fost redactată, inclusiv toate încheierile de şedinţă pronunţate în acel dosar, demersul procesual, iniţial justificat, a rămas fără o finalitate practică din punct de vedere procesual.

Pentru aceste considerente, Înalta Curte urmează a respinge, ca rămasă fără obiect, contestaţia privind tergiversarea procesului.

În ceea ce priveşte cererile formulate de ambele părţi litigante, de acordare a cheltuielilor de judecată, se reţine, în raport de dispoziţiile art. 453 alin. (1) din C. proc. civ., că temeiul acordării acestora părţii care a câştigat procesul este culpa procesuală a adversarului său, care a pierdut procesul.

Astfel, culpa procesuală, care reprezintă temeiul acordării cheltuielilor de judecată, nu poate fi stabilită decât la finalizarea judecăţii, când se poate determina partea care a pierdut procesul.

Judecata contestaţiei privind tergiversarea procesului nu vizează însă fondul pretenţiilor deduse judecăţii, respectiva instituţie reprezentând un incident procedural, pus de legiuitor la îndemâna părţii care consideră că i se încalcă dreptul la soluţionarea cauzei într-un termen optim şi previzibil, instrument menit să asigure luarea măsurilor legale pentru ca această situaţie să fie înlăturată.

În raport cu prevederile legale care reglementează această instituţie, respingerea contestaţiei privind tergiversarea procesului nu presupune pierderea procesului de către partea care a formulat contestaţia sau câştigarea acestuia de către partea adversă şi, pe cale de consecinţă, nici stabilirea unei obligaţii de plată a cheltuielilor de judecată, nefiind stabilită culpa procesuală a vreunei părţi, în sensul 453 alin. (1) din C. proc. civ.. În consecinţă, Înalta Curte va respinge cererile ambelor părţi de acordare a cheltuielilor de judecată.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge cererea de solicitare a unui aviz consultativ CEDO.

Respinge, ca rămasă fără obiect, contestaţia privind tergiversarea procesului ce formează obiectul dosarului nr. x/2021 al Curţii de Apel Bucureşti – secţia a IV-a civilă, formulată de petenta B..

Respinge cererile ambelor părţi de acordare a cheltuielilor de judecată.

Fără cale de atac.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 16 aprilie 2024.