Cassation inadmissibility in abusive property restitution cases under Law No. 165/2013

Şedinţa publică din data de 18 ianuarie 2024

Deliberând asupra recursului civil de faţă, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

1. Pretenţia dedusă judecăţii

Prin cererea de chemare in judecată inregistrată pe rolul Tribunalului Constanţa, secţia I civilă, sub nr. x/2021, reclamanta A. a solicitat, in contradictoriu cu pârâta Comisia Naţională pentru Compensarea Imobilelor, anularea deciziei de invalidare nr. 39511/03.03.2021 emisă de către pârâtă, prin care a fost invalidată Hotărârea nr. 638/25.10.2006 emisă de Comisia Judeţeană Constanţa, pentru validarea Anexei nr. 23 a Comisiei Locale Mereni, in care reclamanta figura la poziţia nr. 61 cu suprafaţa de 50 ha, precum şi obligarea pârâtei la emiterea unei decizii de compensare, prin care să se acorde despăgubiri in echivalent pentru intreaga suprafaţă de 500 ha deţinută de autorul B..

Reclamanta a solicitat, in subsidiar, în măsura in care se va trece peste acest capăt de cerere, să se dispună emiterea unei noi decizii de compensare prin care să se valideze Hotărârea nr. 638/25.10.2006 emisă de Comisia Judeţeană Constanţa şi să calculeze compensaţiile cuvenite pentru suprafaţa de teren de 50 ha stabilită, cu cheltuieli de judecată.

2. Hotărârea pronunţată în primă instanţă

Prin sentinţa civilă nr. 3108 din data de 17.10.2022, pronunţată de Tribunalul Constanţa, s-a admis în parte acţiunea formulată de reclamanta A., în contradictoriu cu pârâta Comisia Naţională pentru Compensarea Imobilelor, s-a anulat decizia de invalidare emisă de pârâtă sub nr. x/03.03.2021, a fost obligată pârâta Comisia Naţională pentru Compensarea Imobilelor să valideze în parte măsura de acordare de despăgubiri stabilită prin Hotărârea nr. 638/25.10.2006 emisă de Comisia Judeţeană Constanţa, prin care a fost validată anexa nr. 23 a Comisiei Locale Mereni, cu privire la poziţia nr. 61 referitoare la solicitanţii C. şi A., după autorul D., pentru suprafaţa de 25 ha şi să emită în favoarea solicitanţilor C. şi A. o decizie de compensare prin 498.612 puncte potrivit dispoziţiilor art. 21 din Legea nr. 165/2013, conform raportului de expertiză tehnică judiciară întocmit în cauză, s-au respins ca nefondate restul pretenţiilor, s-a stabilit onorariul definitiv cuvenit expertului desemnat E. la suma de 1.215 RON, conform art. 22 alin. (2) din O.G. nr. 2/2000, din care 1.050 RON onorariu definitiv şi 165 RON cheltuieli de deplasare, s-a constatat că reclamanta a achitat integral sumele cuvenite domnului expert E., s-a emis adresă către Biroul Local de Expertize Tehnice Judiciare din cadrul Tribunalului Constanţa pentru a se aduce la cunoştinţă onorariul definitiv stabilit în cauză şi cuantumul cheltuielilor de deplasare.

3. Hotărârea pronunţată în apel

Împotriva acestei hotărâri au formulat apel atât reclamanta A., cât şi pârâta Comisia Naţională pentru Compensarea Imobilelor.

Prin decizia civilă nr. 151/C din 19 iunie 2023, Curtea de Apel Constanţa, secţia I civilă a respins apelurile, ca nefondate.

4. Recursul declarat în cauză

Împotriva acestei decizii, la 26 iulie 2023, reclamanta A. a declarat recurs, solicitând casarea deciziei recurate şi, rejudecând apelul, admiterea acestuia şi schimbarea în parte a sentinţei apelate.

În susţinere, recurenta-reclamantă a invocat motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., susţinând că instanţa de apel a interpretat şi a aplicat în mod greşit dispoziţiile legale.

5. Apărările formulate în cauză

Prin întâmpinarea înregistrată la data de 9 octombrie 2023, intimata-pârâtă Comisia Naţională pentru Compensarea Imobilelor a invocat excepţia inadmisibilităţii recursului, în raport cu dispoziţiile art. 35 alin. (4) din Legea nr. 165/2013.

II. Soluţia şi considerentele Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie

Având a analiza cu prioritate, în conformitate cu dispoziţiile art. 248 alin. (1) din C. proc. civ., excepţia inadmisibilităţii recursului, invocată de către intimata-pârâtă, Înalta Curte o va admite, cu consecinţa respingerii recursului ca inadmisibil, pentru următoarele considerente de drept:

Reclamanta a contestat in prezenta cauză decizia de invalidare emisă de pârâta Comisia Naţională pentru Compensarea Imobilelor, prin care a fost invalidată Hotărârea nr. 638/25.10.2006 emisă Comisia Judeţeană Constanţa pentru validarea Anexei nr. 23 a Comisiei Locale Mereni in care reclamanta figurează la poziţia nr. 61 cu suprafaţa de 50 ha.

Admiţând în parte cererea de chemare în judecată, prima instanţă a obligat pârâta Comisia Naţională pentru Compensarea Imobilelor să valideze în parte măsura de acordare de despăgubiri stabilită prin Hotărârea nr. 638/25.10.2006 emisă de Comisia Judeţeană Constanţa, prin care a fost validată anexa nr. 23 a Comisiei Locale Mereni, cu privire la poziţia nr. 61 referitoare la solicitanţii C. şi A., după autorul D., pentru suprafaţa de 25 ha şi să emită în favoarea solicitanţilor C. şi A. o decizie de compensare prin 498.612 puncte potrivit dispoziţiilor art. 21 din Legea nr. 165/2013, conform raportului de expertiză tehnică judiciară întocmit în cauză, s-au respins ca nefondate restul pretenţiilor.

Se constată că pretenţia dedusă judecăţii a fost întemeiată de reclamantă şi a fost soluţionată de către instanţele de fond în baza Legii nr. 165/2013 privind măsurile pentru finalizarea procesului de restituire, în natură sau prin echivalent, a imobilelor preluate în mod abuziv în perioada regimului comunist în România.

Potrivit prevederilor art. 35 alin. (2)-(4) din Legea nr. 165/2013: "(2) În cazul în care entitatea învestită de lege nu emite decizia în termenele prevăzute la art. 33 şi 34, persoana care se consideră îndreptăţită se poate adresa instanţei judecătoreşti prevăzute la alin. (1) în termen de 6 luni de la expirarea termenelor prevăzute de lege pentru soluţionarea cererilor. (3) În cazurile prevăzute la alin. (1) şi (2), instanţa judecătorească se pronunţă asupra existenţei şi întinderii dreptului de proprietate şi dispune restituirea în natură sau, după caz, acordarea de măsuri reparatorii în condiţiile prezentei legi. (4) Hotărârile judecătoreşti pronunţate potrivit alin. (3) sunt supuse numai apelului."

Din interpretarea acestor dispoziţii legale speciale, rezultă că împotriva hotărârilor pronunţate de către tribunal în materia Legii nr. 165/2013 se poate formula doar apel, legiuitorul suprimând calea extraordinară de atac a recursului.

În ceea ce priveşte dreptul comun, art. 483 alin. (2) teza finală din C. proc. civ. prevede că "nu sunt supuse recursului hotărârile date de către instanţele de apel în cazurile în care legea prevede că hotărârile de primă instanţă sunt supuse numai apelului".

Coroborând aceste dispoziţii legale, rezultă că sentinţa civilă nr. 3108 din data de 17.10.2022 pronunţată de Tribunalul Constanţa, secţia I civilă în dosarul nr. x/2021, este supusă doar apelului, astfel că decizia civilă nr. 151/C din 19 iunie 2023, prin care Curtea de Apel Constanţa, secţia I civilă a soluţionat apelurile, respingându-le ca nefondate, nu este supusă căii extraordinare de atac a recursului, fiind o hotărâre definitivă, în sensul dispoziţiilor art. 634 alin. (1) pct. 4 din C. proc. civ., astfel cum în mod corect s-a menţionat şi în dispozitivul său.

Se mai reţine că, potrivit art. 457 alin. (1) din C. proc. civ., "hotărârea judecătorească este supusă numai căilor de atac prevăzute de lege, în condiţiile şi termenele stabilite de aceasta". Acest text instituie principiul legalităţii căilor de atac, care presupune că o hotărâre judecătorească nu poate fi supusă decât căilor de atac prevăzute de către legiuitor. De altfel, acest principiu este o aplicare a prevederilor art. 129 din Constituţia României republicată, conform cărora "împotriva hotărârilor judecătoreşti, părţile interesate şi Ministerul Public pot exercita căile de atac, în condiţiile legii".

Faţă de aceste considerente, în temeiul art. 483 alin. (2) teza finală din C. proc. civ. coroborat cu art. 35 alin. (4) din Legea nr. 165/2013, Înalta Curte va admite excepţia inadmisibilităţii recursului, invocată de intimata-pârâtă prin întâmpinarea depusă la dosar, şi va respinge, ca inadmisibil, recursul declarat de reclamanta A. împotriva deciziei civile nr. 151C din 19 iunie 2023, pronunţată de Curtea de Apel Constanţa, secţia I civilă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite excepţia inadmisibilităţii recursului, invocată de intimata-pârâtă Comisia Naţională pentru Compensarea Imobilelor.

Respinge, ca inadmisibil, recursul declarat de reclamanta A. împotriva deciziei civile nr. 151C din 19 iunie 2023, pronunţată de Curtea de Apel Constanţa, secţia I civilă.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 18 ianuarie 2024.