Competence conflict over suspension of forced execution: application of Article 127 Code of Civil Procedure versus the principle of the unity of the execution court.

Şedinţa publică din data de 10 aprilie 2024

asupra cauzei de faţă, constată următoarele:

I. Cererea de chemare în judecată

Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Sectorului 3 Bucureşti, secţia civilă în data de 31.05.2023, sub nr. x/2023, contestatorul Tribunalul Bucureşti a solicitat, în contradictoriu cu intimaţii A., B., C., D., E., F. şi G., suspendarea provizorie a executării silite ce face obiectul dosarului de executare nr. 2168/SS/2022 al BEJA "H." până la soluţionarea definitivă a cererii de suspendare a executării silite, în temeiul art. 719 alin. (7) C. proc. civ. şi art. 6 alin. (5) din O.G. nr. 22/2002; suspendarea executării silite ce face obiectul dosarului de executare nr. 2168/SS/2022 al BEJA "H." până la soluţionarea definitivă a contestaţiei la executare, în temeiul art. 719 alin. (1)-(6) C. proc. civ. şi art. 6 alin. (4) din O.G. nr. 22/2002; anularea adresei de înfiinţare a popririi emise în dosarul de executare nr. 2168/SS/2022 al BEJA "H.".

În drept, au fost invocate prevederile art. 127 şi art. 712 şi urm. C. proc. civ., precum şi dispoziţiile O.U.G. nr. 90/2017 şi ale O.U.G. nr. 80/2013.

Prin încheierea din data de 09.05.2023, Judecătoria Sectorului 3 Bucureşti, secţia civilă a respins, ca neîntemeiată, cererea de suspendare provizorie a executării silite ce face obiectul dosarului de executare nr. 2168/SS/2022 al BEJA "H." până la soluţionarea definitivă a cererii de suspendare a executării silite.

Intimatul G. a formulat întâmpinare în data de 23.06.2023, prin care a invocat excepţia inadmisbilităţii contestaţiei la executare, în raport cu prevederile art. 787 alin. (5) C. proc. civ., excepţia tardivităţii contestaţiei la executare în raport cu art. 715 C. proc. civ., iar pe fondul cauzei a solicitat respingerea contestaţiei la executare, ca neîntemeiată.

II. Hotărârile care au generat conflictul de competenţă

Prin sentinţa nr. 10192/03.11.2023, Judecătoria Sectorului 3 Bucureşti, secţia civilă a admis excepţia necompetenţei teritoriale facultative a Judecătoriei Sectorului 3 Bucureşti, invocată de instanţă din oficiu şi a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Răcari.

A reţinut instanţa că, în procedura executării silite, cererile având ca obiect suspendarea executării silite şi contestaţie la executare sunt de competenţa instanţei de executare, respectiv instanţa de la sediul debitorului.

Cu toate acestea, ultima teză a art. 651 alin. (1) C. proc. civ. impune, în mod implicit şi coroborat, aplicarea prioritară a dispoziţiilor legale derogatorii.

În cauză, contestator fiind Tribunalul Bucureşti, devin incidente dispoziţiile speciale, derogatorii de la norma generală, regăsite în art. 127 alin. (1) şi (2)1 C. proc. civ., care stipulează un caz de competenţă facultativă de ordine publică, în considerarea aparenţei de imparţialitate.

Astfel, a reţinut că, din moment ce Tribunalul Bucureşti, instanţă superioară Judecătoriei Sectorului 3 Bucureşti, are calitatea de contestator în prezenta cauză, sunt incidente, astfel, prevederile anterior menţionate, iar în acest caz excepţia necompetenţei teritoriale facultative este de ordine publică, putând fi invocată şi de către instanţă, din oficiu, până la primul termen de judecată la care părţile sunt legal citate.

Prin urmare, întrucât Tribunalul Bucureşti are calitatea de contestator/reclamant, dispoziţiile legale imperative amintite mai sus devin incidente, acesta fiind obligat să aleagă una dintre instanţele indicate de lege, reţinându-se că interesul ocrotit prin norma legală menţionată este unul general, respectiv apărarea prestigiului şi a imparţialităţii justiţiei, garanţie instituţională a dreptului la un proces echitabil, prin care sunt oferite părţii adverse dintr-un litigiu, pârghiile necesare pentru înlăturarea oricăror suspiciuni care ar plana asupra imparţialităţii instanţei.

A reţinut, totodată, şi că sintagma "cerere de competenţa instanţei în care îşi desfăşoară activitatea sau a unei instanţe inferioare acesteia" priveşte cererile adresate instanţei de judecată, printre acestea enumerându-se şi contestaţiile la executare şi cererile de suspendare a executării silite, cum este cea din speţă, chiar şi dacă acestea ar fi de competenţa teritorială exclusivă a unei anumite instanţe.

Prin urmare, în raport cu prevederile art. 127 alin. (1) şi (2)1 C. proc. civ., a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Răcari, instanţă judecătorească de acelaşi grad cu instanţa de executare, aflată în circumscripţia unei curţi de apel învecinate.

Prin sentinţa nr. 385/07.03.2024, Judecătoria Răcari a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Sectorului 3 Bucureşti, a constatat conflictul negativ şi a înaintat dosarul, pentru soluţionare, Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.

A reţinut instanţa că din prevederile art. 651 alin. (1) şi (3) C. proc. civ. se degajă cerinţa ca instanţa de executare să fie unică, în sensul că una şi aceeaşi instanţă trebuie să soluţioneze atât cererea de încuviinţare a executării silite, cât şi contestaţiile la executare sau alte incidente ivite în cadrul procedurii de executare.

Din perspectiva dispoziţiilor legale menţionate, a reţinut că instanţa de executare a fost stabilită odată cu pronunţarea încheierii de încuviinţare a executării silite, iar acest aspect nu mai poate fi reapreciat în cadrul contestaţiei la executare.

A mai reţinut şi că, în materia executării silite, este instituit principiul unicităţii instanţei de executare, astfel cum a fost statuat şi de către Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie prin decizia pentru soluţionarea recursului în interesul legii nr. 20/2021.

Or, principiul unicităţii instanţei de executare impune ca incidentele ivite în cursul executării silite derulate în dosarul de executare să fie soluţionate de aceeaşi instanţă, în speţă, Judecătoria Sector 3 Bucureşti (instanţa care a soluţionat şi cererea de încuviinţare a executării silite, prin încheierea din data de 02.09.2022, pronunţată în dosarul nr. x/2022), orice critică sub aspectul unei eventuale necompetenţe a instanţei care a încuviinţat executarea putând fi făcută exclusiv în cadrul contestaţiei la executare, în ipoteza în care se formulează un astfel de motiv de contestaţie.

A reţinut, totodată, ca nefiind aplicabile în prezenta cauză prevederile art. 127 C. proc. civ., având în vedere că BEJA "H." nu s-a prevalat de posibilitatea oferită de acest text de lege, de a sesiza o instanţă din circumscripţia curţii de apel învecinate celei competente potrivit dreptului comun, şi a înregistrat cererea de încuviinţare a executării silite pe rolul Judecătoriei Sectorului 3 Bucureşti.

De asemenea, a arătat şi că dispoziţiile art. 127 alin. (2) C. proc. civ. nu putea fi valorificate de către instanţă din oficiu prin substituirea părţii, în vederea justificării necompetenţei teritoriale şi declinării acestea în favoarea altei instanţe, excepţia de necompetenţă teritorială fiind de ordine privată.

III. Considerentele Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie

Înalta Curte, competentă să soluţioneze conflictul conform art. 133 pct. 2 raportat la art. 135 alin. (1) C. proc. civ., stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Sectorului 3 Bucureşti, pentru considerentele expuse în continuare.

Desesizarea celor două instanţe aflate în conflict a fost determinată de interpretarea diferită a normelor de procedură în materia competenţei teritoriale a instanţei de executare, în soluţionarea unei cereri de suspendare a executării silite şi a unei contestaţii la executare, Judecătoria Sectorului 3 Bucureşti făcând aplicarea prevederilor art. 127 C. proc. civ., dată fiind calitatea de debitor (contestator), în cauză, a Tribunalului Bucureşti, în timp ce Judecătoria Răcari s-a raportat la principiul unicităţii instanţei de executare.

În speţă, prin încheierea din data de 02 septembrie 2022, pronunţată de către Judecătoria Sectorului 3 Bucureşti, secţia civilă în dosarul nr. x/2022, a fost admisă, în parte, cererea de executare silită formulată de petentul BEJA "H." şi a fost încuviinţată executarea silită a obligaţiilor stabilite în sarcina debitorilor Curtea de Apel Bucureşti şi Tribunalul Bucureşti, prin titlul executoriu reprezentat de sentinţa civilă nr. 561/08.03.2021 pronunţată de Tribunalul Vâlcea, secţia I civilă în dosarul nr. x/2020, rămasă definitivă prin decizia nr. 4676/12.11.2021 a Curţii de Apel Piteşti, secţia I civilă.

Prin prezentul demers judiciar, contestatorul Tribunalul Bucureşti a solicitat, pe de o parte, atât suspendarea provizorie, până la soluţionarea definitivă a cererii de suspendare a executării silite, a procedurii execuţionale ce face obiectul dosarului de executare nr. 2168/SS/2022 al BEJA "H." (cerere respinsă, ca neîntemeiată, prin încheierea din data de 09.05.2023 a Judecătoriei Sectorului 3 Bucureşti, secţia civilă), cât şi suspendarea executării silite până la soluţionarea contestaţiei la executare, iar, pe de altă parte, anularea, pe calea contestaţiei la executare, a adresei de înfiinţare a popririi emise în respectivul dosar de executare.

Prin Decizia nr. 20 din 27 septembrie 2021 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie - Completul pentru soluţionarea recursului în interesul legii (publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1083/11.11.2021), obligatorie potrivit art. 517 alin. (4) C. proc. civ., s-a stabilit că, în interpretarea şi aplicarea unitară a dispoziţiilor art. 651 alin. (1), art. 666, art. 712, art. 714 şi art. 112 C. proc. civ., instanţa de executare competentă teritorial să soluţioneze toate cererile şi incidentele apărute în cursul executării silite este judecătoria care a încuviinţat executarea silită, în afara cazurilor în care legea dispune altfel.

În considerentele acestei decizii s-a reţinut că ulterior admiterii cererii de încuviinţare a executării silite, calitatea de instanţă de executare a instanţei care a încuviinţat executarea nu doar că este câştigată, dar şi rămâne aceeaşi pe întreaga durată a procedurii execuţionale. Aceasta înseamnă că în respectiva executare silită nicio altă instanţă nu va putea fi apreciată drept instanţă de executare, motiv pentru care - exceptând derogările anume prevăzute, cum este cazul contestaţiei la titlu, spre exemplu - toate cererile şi incidentele care vor apărea pe parcursul executării silite vor reveni spre competenţa aceleiaşi instanţe de executare (par. 71).

Întrucât, în cauză, instanţa care a încuviinţat executarea silită este Judecătoria Sectorului 3 Bucureşti, în considerarea principiului unicităţii instanţei de executare, stabilit prin Decizia nr. 20/2021 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie - Completul pentru soluţionarea recursului în interesul legii, competenţa de soluţionare a pricinii revine acestei instanţe.

Această concluzie este susţinută inclusiv de aspectul pronunţării în cauză, de către Judecătoria Sectorului 3 Bucureşti, anterior invocării incidentului necompetenţei teritoriale în soluţionarea prezentei pricini, a încheierii din data de 09 mai 2023, prin care s-a declarat competentă general, material şi teritorial să soluţioneze cauza având ca obiect suspendarea provizorie a executării silite din dosarul execuţional nr. x/2022 al BEJA "H.".

Astfel, în speţă devin incidente inclusiv dezlegările obligatorii cuprinse în Decizia nr. 27 din 06 decembrie 2021 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie - Completul pentru soluţionarea recursului în interesul legii (publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 135/10.02.2022), prin care s-a statuat că, în contextul pronunţării de către Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Completul pentru soluţionarea recursului în interesul legii a Deciziei nr. 20 din 27 septembrie 2021, prin care a fost stabilită instanţa competentă material să soluţioneze contestaţia la executare, respectarea dezlegării date prin această decizie impune instanţei învestite cu o cerere de suspendare provizorie a executării silite obligaţia de a-şi verifica competenţa pentru a se asigura respectarea principiului unicităţii instanţei de executare (par. 74).

În aceste circumstanţe, invocarea de către Judecătoria Sectorului 3 Bucureşti a excepţiei necompetenţei teritoriale în soluţionarea cauzei la un moment ulterior pronunţării încheierii din data de 09 mai 2023, este contrară celor statuate prin Decizia nr. 27/2021, anterior menţionată.

Referitor la dispoziţiile art. 127 C. proc. civ., se reţine că acestea puteau fi invocate în justificarea prorogării de competenţă (în favoarea altei instanţe, aflate în circumscripţia unei curţi de apel învecinate cu cea în a cărei rază teritorială se află instanţa competentă, potrivit legii) la momentul la care s-a solicitat încuviinţarea executării silite şi când, potrivit art. 651 alin. (3) C. proc. civ., este determinată instanţa competentă să soluţioneze orice incidente apărute în cursul executării silite.

Neprocedându-se în această modalitate, în speţă se opun dezlegările cu caracter obligatoriu conţinute în Deciziile în interesul legii nr. 20/2021 şi nr. 27/2021 ale instanţei supreme.

Pentru aceste considerente, Înalta Curte va stabili competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Sectorului 3 Bucureşti.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Sectorului 3 Bucureşti.

Definitivă.

Pronunţată astăzi, 10 aprilie 2024, prin punerea soluţiei la dispoziţia părţilor, prin mijlocirea grefei, conform art. 402 C. proc. civ.