Inadmissibility of revision for lack of merits adjudication in appellate annulment of non-compliant cassation appeal

Şedinţa publică din data de 10 aprilie 2024

asupra cauzei de faţă, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

1. Cererea de revizuire

Prin cererea de revizuire înregistrată pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia I civilă în data de 26.01.2024, sub nr. x/2024, revizuentul A. a solicitat anularea, în temeiul prevederilor art. 509 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ., a deciziei nr. 2669 din 14 decembrie 2023, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia I civilă în dosarul nr. x/2021.

În dezvoltarea cererii, revizuentul a arătat că obiectul dosarului în care a fost pronunţată decizia împotriva căreia a formulat cerere de revizuire era cel de "acţiune în constatare", obiect care a fost schimbat de către Tribunalul Bucureşti.

Menţionează că a arătat tribunalului şi curţii de apel, că renunţă la cererea în pretenţii, precum şi că obiectul principal dedus judecăţii a fost schimbat într-o acţiune în constatare.

Precizează, totodată, că înţelege să formuleze, pe cale separată, o acţiune în pretenţii, doar după constatarea erorii judiciare invocate în litigiul pendinte.

Susţine că a indicat, în cadrul contestaţiei formulate împotriva sentinţei civile nr. 656/03.05.2022 a Tribunalului Bucureşti, respectiv a deciziei civile nr. 433A/15.03.2023 a Curţii de Apel Bucureşti, că s-a schimbat obiectul pricinii.

Mai arată şi că nici prima instanţă, nici instanţa de apel şi nici cea de recurs nu au judecat în fapt cererea sa în constatare, deşi C. proc. civ. prevede că instanţa este obligată să judece obiectul pricinii.

În acest sens, susţine că dosarul nr. x/2021 a avut ca obiect principal (şi unic) o cerere în constatare, precum şi că, în speţă, se impunea judecarea cererii astfel cum a fost formulată.

Prin schimbarea abuzivă şi arbitrară a obiectului cererii de chemare în judecată, revizuentul menţionează că nu a avut parte de un proces echitabil, conform prevederilor art. 6 din Convenţia Europeană a Drepturilor Omului.

Menţionează că a solicitat, prin cererea de chemare în judecată, în baza prevederilor legale, constatarea unei erori judiciare, iar instanţa avea obligaţia de a pune în discuţia contradictorie a părţilor schimbarea obiectului principal al pricinii.

Invocă faptul că instanţa, în mod arbitrar, a schimbat obiectul pricinii, motiv pentru care înţelege să formuleze prezenta cerere de revizuire în conformitate cu prevederile art. 509 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ.

2. Decizia împotriva căreia a fost formulată cererea de revizuire

Prin decizia nr. 2669 din 14 decembrie 2023, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia I civilă a anulat recursul declarat de reclamantul A. împotriva deciziei civile nr. 433A din 15 martie 2023 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a IV-a civilă.

3. Apărări formulate în cauză

În data de 28.03.2024, în termenul legal, a formulat întâmpinare intimatul Tribunalul Iaşi, prin care a solicitat respingerea cererii de revizuire, ca inadmisibilă.

A arătat intimatul că legiuitorul a stabilit că pot fi atacate cu revizuire doar hotărârile judecătoreşti pronunţate asupra fondului sau care evocă fondul, respectiv cele pronunţate în primă instanţă, în apel sau chiar şi în recurs, în fond, după casare (împrejurare în care este evocat fondul litigiului).

În materia revizuirii, "a evoca fondul" în primă instanţă înseamnă a examina raportul juridic dedus judecăţii prin prisma probelor administrate în cauză, iar în căile de atac, evocarea fondului presupune schimbarea situaţiei de fapt în urma analizei probelor sau în urma aplicării altor dispoziţii legale la împrejurări de fapt deja stabilite, de natură să conducă la o altă dezlegare a raportului juridic litigios.

Astfel, evocarea fondului are loc atunci când, în temeiul dreptului de control judiciar, instanţa reapreciază probele administrate de instanţele inferioare, reţine o altă situaţie de fapt şi pronunţă o soluţie cu totul diferită decât cea pronunţată de instanţele inferioare.

Or, în speţă, s-a solicitat revizuirea unei decizii pronunţate în recurs, care nu se încadrează în categoria hotărârilor judecătoreşti ce pot face obiect al revizuirii, întrucât prin aceasta nu s-a judecat, respectiv, evocat fondul litigios, ci instanţa a anulat recursul declarat de reclamant, întrucât motivele de recurs invocate de recurent nu s-au încadrat în motivele de casare prevăzute de art. 488 C. proc. civ.

Ca atare, nefiind analizat fondul cauzei de către instanţa de recurs, a arătat că nu este îndeplinită condiţia generală de admisibilitate a cererii de revizuire impusă, în acest sens, de art. 509 alin. (1) C. proc. civ. şi a solicitat respingerea acesteia, ca inadmisibilă.

II. Soluţia şi considerentele Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie

Examinând decizia atacată, Înalta Curte constată că cererea de revizuire este inadmisibilă, pentru considerentele ce urmează să fie expuse.

În ceea ce priveşte revizuirea, se reţine că aceasta reprezintă o cale extraordinară de atac de retractare, ce oferă posibilitatea desfiinţării unei hotărâri judecătoreşti definitive care se vădeşte a fi greşită în raport cu unele împrejurări de fapt descoperite după pronunţarea acesteia.

Cum retractarea unei hotărâri judecătoreşti definitive produce efecte asupra stabilităţii raporturilor juridice civile, legea reglementează această cale de atac numai în cazuri strict determinate.

Aşadar, revizuirea constituie un remediu procesual important pentru înlăturarea acelor situaţii excepţionale care au făcut ca o hotărâre judecătorească să fie viciată chiar în substanţa sa.

Obiectul căii de atac a revizuirii este determinat prin dispoziţiile art. 509 alin. (1) C. proc. civ., text legal potrivit căruia se poate solicita revizuirea "unei hotărâri pronunţate asupra fondului sau care evocă fondul".

De asemenea, prevederile art. 509 alin. (2) C. proc. civ., prevăd în mod expres, pe cale de excepţie de la regula menţionată anterior, că sunt supuse revizuirii şi hotărârile care nu evocă fondul, pentru motivele de revizuire prevăzute la pct. 3, dar numai în ipoteza judecătorului, pct. 4, pct. 7-11.

Condiţia ca hotărârea a cărei revizuire se cere să evoce fondul pricinii este impusă de caracterul acestei căi extraordinare de atac, de cale de retractare, prin care se solicită instanţei care a soluţionat fondul unui proces să revină asupra hotărârii atacate.

În speţă, cererea de revizuire ce formează obiectul dosarului pendinte, este întemeiată pe dispoziţiile art. 509 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ., text de lege care stabileşte posibilitatea formulării cererii de revizuire împotriva unei hotărâri pronunţate asupra fondului sau care evocă fondul atunci când instanţa s-a pronunţat asupra unor lucruri care nu s-au cerut sau nu s-a pronunţat asupra unui lucru cerut ori a dat mai mult decât s-a cerut.

Prin urmare, având în vedere temeiul juridic invocat (art. 509 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ.), prezenta cerere de revizuire este supusă regulii generale de admisibilitate, respectiv, aceea ca prin hotărârea supusă revizuirii instanţa de judecată să se fi pronunţat asupra fondului ori să fi evocat fondul.

Atunci când în discuţie este hotărârea instanţei de recurs, condiţia evocării fondului presupune fie o statuare în drept diferită de cea dată în cauză prin hotărârile instanţelor de fond, fie - atunci când, prin excepţie, legea o permite, în cazul casării cu reţinere - stabilirea altei situaţii de fapt decât cea reţinută în etapele procesuale anterioare (cu referire la conţinutul art. 497 C. proc. civ., astfel cum a fost interpretat prin Decizia nr. 79/2022 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de fapt), în ambele situaţii urmând a se da o altă dezlegare raportului juridic dedus judecăţii.

Hotărârea instanţei de recurs care evocă fondul este, aşadar, acea hotărâre care este rezultatul unei analize de fond asupra raporturilor juridice litigioase pe care o fac instanţele de control judiciar, în ipotezele în care statuează în drept în mod diferit faţă de modalitatea în care au făcut-o primele instanţe, atunci când, în urma casării cu reţinere, reapreciază probele deja administrate de instanţele inferioare şi reţin o altă situaţie de fapt, pe baza căreia pronunţă o soluţie diferită de cele anterior date în aceeaşi cauză.

Aşadar, nu se înscrie în aceste ipoteze decizia instanţei de recurs prin care se respinge sau se anulează recursul, întrucât atunci când pronunţă o atare soluţie, instanţa de judecată nu evocă fondul, păstrând, aşadar, dezlegarea dată raportului dedus judecăţii, fie ca efect al cercetării motivelor de recurs, fie ca urmare a constatării unui incident prealabil, care face inutilă verificarea lor pe fond.

Cum în cauză hotărârea atacată este reprezentată de o decizie prin care instanţa supremă a anulat recursul declarat de reclamantul A. împotriva deciziei civile nr. 433A din 15 martie 2023 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a IV-a civilă, decizia fiind pronunţată ca efect exclusiv al constatării lipsei formulării, de către parte, a unor critici de nelegalitate subsumabile prevederilor art. 488 alin. (1) pct. 1-8 C. proc. civ., aspect care nu presupune, în mod evident, evocarea fondului, nu se verifică regula generală de admisibilitate prevăzută de art. 509 alin. (1) C. proc. civ., situaţie în raport cu care nu se mai impune analizarea altor condiţii specifice reglementate de cazul de revizuire invocat.

Pentru aceste considerente, Înalta Curte va respinge, ca inadmisibilă, cererea de revizuire formulată de revizuentul A. împotriva deciziei nr. 2669 din 14 decembrie 2023, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia I civilă în dosarul nr. x/2021.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca inadmisibilă, cererea de revizuire formulată de revizuentul A. împotriva deciziei nr. 2669 din 14 decembrie 2023, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia I civilă în dosarul nr. x/2021.

Definitivă.

Pronunţată astăzi, 10 aprilie 2024, prin punerea soluţiei la dispoziţia părţilor, prin mijlocirea grefei, conform art. 402 C. proc. civ.