Proportionality of prolonged asset seizure after acquittal in corruption proceedings; inadmissibility of review over maintained lifting of protective measures

Şedinţa publică din data de 6 noiembrie 2023

Deliberând asupra contestaţiei de faţă, în baza actelor şi lucrărilor dosarului constată următoarele:

Prin încheierea de şedinţă din data de 18 octombrie 2023 pronunţată de secţia penală a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, în dosarul nr. x/2023 au fost dispuse următoarele:

- A fost menţinută măsura sechestrului asigurator dispusă prin ordonanţa Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Direcţia Naţională Anticorupţie, secţia de combatere a corupţiei nr. 353/P/2013 din 17.09.2014 asupra sumei de 3.810 euro ridicată cu ocazia percheziţiei domiciliare efectuată la domiciliul inculpatului A..

- A fost ridicată măsura sechestrului asigurator dispusă în cursul urmăririi penale, prin ordonanţa Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Direcţia Naţională Anticorupţie, secţia de combatere a corupţiei nr. 353/P/2013 din 17.09.2014 asupra sumelor de 8.000 RON şi 1.000 USD ridicate cu prilejul percheziţiei domiciliare efectuate la domiciliul inculpatului B..

- A fost menţinută dispoziţia de ridicare a măsurii popririi asiguratorii dispuse prin încheierea nr. 42 din 05.03.2021 pronunţată de Curtea de Apel Cluj, secţia penală şi de minori, în dosarul nr. x/2014, asupra contului x deschis la C., deţinut de inculpatul B. până la concurenţa sumei de 4.000.000 RON şi 60.000 euro.

- A fost menţinută dispoziţia de ridicare a măsurii sechestrului asigurator dispus în cursul urmăririi penale, prin ordonanţa Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Direcţia Naţională Anticorupţie, secţia de combatere a corupţiei nr. 353/P/2013 din 17.09.2014 asupra sumelor de 11.250 euro şi 1000 USD ridicate cu prilejul percheziţiei domiciliare efectuate la domiciliul inculpatului D..

- A fost menţinută dispoziţia de ridicare a măsurii popririi asiguratorii dispuse prin încheierea penală 167 din 06.09.2021 pronunţată de Curtea de Apel Cluj, secţia penală şi de minori, în dosarul nr. x/2014 asupra sumei de 6.301.308 RON consemnată de către E. cu destinaţia contravaloare cauţiune, conform recipisei de consemnare nr. x/1.

De asemenea, s-a dispus repunerea pe rol a cauzei pentru discutarea măsurii asiguratorii instituită asupra imobilului situat în Rădăuţi, Piaţa Unirii nr. 67, compus din spaţiu comercial în suprafaţă de 148,40 mp; magazie în suprafaţă de 21,71 mp şi magazie în suprafaţă de 51,32 mp înscris în CF x din 2006.

Pentru a dispune astfel, secţia penală a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie a reţinut următoarele:

Prin sentinţa penală nr. 56 din 13 aprilie 2023 pronunţată de Curtea de Apel Cluj, secţia penală şi de minori, în dosarul nr. x/2014 s-au hotărât, printre altele, următoarele:

1. În baza art. 396 alin. (2) C. proc. pen.., a fost condamnat inculpatul A., pentru comiterea infracţiunii de luare de mită, faptă descrisă la pct. 1.5 din actul de sesizare al instanţei, prev. de art. 289 alin. (1) C. pen. rap. la art. 7 din Legea nr. 78/2000 cu aplicarea art. 5 C. pen. la pedeapsa de 4 ani închisoare cu executare în regim de detenţie.

A fost aplicată inculpatului A. pedeapsa complementară a interzicerii dreptului de a exercita profesia de judecător prev. de art. 66 lit. g) şi art. 289 alin. (1) C. pen. pe o durată de 3 ani .

A fost aplicată inculpatului A. şi pedeapsa accesorie a interzicerii dreptului de a exercita profesia de judecător prev. de art. 66 lit. g) şi art. 289 alin. (1) C. pen.

A fost dedusă din pedeapsa aplicată inculpatului durata reţinerii, arestului preventiv şi arestului la domiciliu din 22 iunie 2014-2 iulie 2015.

În temeiul art. 396 alin. (5) C. proc. pen.., a fost achitat inculpatul A. pentru comiterea infracţiunilor de:

- abuz în serviciu în formă continuată prev. de art. 297 alin. (1) C. pen. rap. la art. 132 din Legea nr. 78/2000, cu aplicarea art. 35 şi art. 5 C. pen. (2 infracţiuni), fapte descrise la pct. 1.1 din rechizitoriu, în baza art. 16 alin. (1) lit. a) C. proc. pen.

- complicitate la şantaj prev. de art. 48 rap la art. 207 alin. (1) şi (3) C. pen. cu referire la art. 131 din Legea nr. 78/2000 cu aplic. art. 5 C. pen., fapta descrisă la pct. 1.2 din rechizitoriu, în baza art. 16 alin. (1) lit. b) teza I C. proc. pen.

- complicitate la luare de mită prev. de art. 48 C. pen. rap. la art. art. 289 alin. (1) C. pen. rap la art. 7 din Legea nr. 78/2000 cu aplicarea art. 5 C. pen., faptă descrisă la pct. 1.3 din rechizitoriu, în baza art. 16 alin. (1) lit. a) C. proc. pen.

- trafic de influenţă prev. de art. 291 alin. (1) C. pen. rap. la art. 7 din Legea nr. 78/2000 cu aplicarea art. 5 C. pen., faptă descrisă la pct. 1.4 din rechizitoriu în baza art. 16 alin. (1) lit. a) C. proc. pen.

- trafic de influenţă prev. de art. 291 alin. (1) C. pen. rap. la art. 7 din Legea nr. 78/2000 cu aplicarea art. 5 C. pen. faptă descrisă la pct. 1.5 din rechizitoriu în baza art. 16 alin. (1) lit. a) C. proc. pen.

- trafic de influenţă prev. de art. 291 alin. (1) C. pen. rap. la art. 7 din Legea nr. 78/2000 cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen. şi art. 5 C. pen. faptă descrisă la pct. 1.6 din rechizitoriu, în baza art. 16 alin. (1) lit. a) C. proc. pen.

- abuz în serviciu prev. de art. 297 alin. (1) C. pen. rap. la art. 132 din Legea nr. 78/2000, cu aplicarea art. 5 C. pen., faptă descrisă la pct. 1.7 din rechizitoriu, în baza art. 16 alin. (1) lit. a) C. proc. pen.

2. În conformitate cu prevederile art. 396 alin. (5) C. proc. pen.., a fost achitat inculpatului D., sub aspectul comiterii infracţiunilor de:

- complicitate la şantaj prev. de art. 48 rap la art. 207 alin. (1) şi (3) C. pen. cu referire la art. 131 din Legea nr. 78/2000, cu aplicarea art. 5 C. pen., fapta descrisă la pct. 2.1 din rechizitoriu, în baza art. 16 alin. (1) lit. a) C. proc. pen.

- trafic de influenţă prev. de art. 291 alin. (1) C. pen. rap. la art. 7 din Legea nr. 78/2000 cu aplicarea art. 5 C. pen., faptă descrisă la pct. 2.2 din rechizitoriu, în baza art. 16 alin. (1) lit. a) C. proc. pen.

- favorizarea infractorului în formă continuată (2 acte materiale) prev. de art. 269 alin. (1) cu aplic. art. 35 alin. (1) şi art. 5 C. pen., faptă descrisă la pct. 2.3 din rechizitoriu, în baza art. 16 alin. (1) lit. a) C. proc. pen.

- favorizarea infractorului prev. de art. 269 alin. (1) cu aplic. art. 5 C. pen., faptă descrisă la pct. 2.4 din rechizitoriu, în baza art. 16 alin. (1) lit. a) C. proc. pen.

- folosirea, în orice mod, direct sau indirect, de informaţii ce nu sunt destinate publicităţii în scopul obţinerii, pentru sine sau pentru altul de bani, de bunuri ori alte foloase necuvenite prev. de art. 12 lit. b) din Legea nr. 78/2000 cu aplicarea art. 5 C. pen., faptă descrisă la pct. 2.5 din rechizitoriu, în baza art. 16 alin. (1) lit. a) C. proc. pen.

- instigare la compromiterea intereselor justiţiei prev. de art. 47 C. pen. rap. la art. 277 alin. (1) şi (2) C. pen. cu aplic. art. 5 C. pen., faptă descrisă la pct. 2.6 din rechizitoriu, în baza art. 16 alin. (1) lit. a) C. proc. pen.

- abuz în serviciu prev. de art. 297 alin. (1) C. pen. rap la art. 132 din Legea nr. 78/2000 cu aplicarea art. 5 C. pen. faptă descrisă la pct. 2.7 din rechizitoriu, în baza art. 16 alin. (1) lit. a) C. proc. pen.

- favorizarea infractorului prev. de art. 269 alin. (1) cu aplic. art. 5 C. pen. şi instigare la abuz în serviciu prev. de art. 47 C. pen. rap. la art. 297 alin. (1) C. pen. rap. la art. 132 din Legea nr. 78/2000 cu aplicarea art. 5 C. pen., în concurs formal, faptă descrisă la pct. 2.8 din rechizitoriu, în baza art. 16 alin. (1) lit. a) C. proc. pen.

- favorizarea infractorului prev. de art. 269 alin. (1) cu aplic. art. 5 C. pen., faptă descrisă la pct. 2.9 din rechizitoriu, în baza art. 16 alin. (1) lit. a) C. proc. pen.

- instigare la compromiterea intereselor justiţiei prev. de art. 47 C. pen. rap. la art. 277 alin. (1) şi (2) cu aplicarea art. 5 C. pen., faptă descrisă la pct. 2.10 din rechizitoriu, în baza art. 16 alin. (1) lit. b) teza I C. proc. pen.

- favorizarea infractorului prev. de art. 269 alin. (1) cu aplic. art. 5 C. pen. (2 infracţiuni) fapte descrise la pct. 2.11 din rechizitoriu, în baza art. 16 alin. (1) lit. a) C. proc. pen.

3. În conformitate cu prevederile art. 396 alin. (5) C. proc. pen.., a fost achitat inculpatul B., sub aspectul comiterii infracţiunilor de:

- complicitate la abuz în serviciu în formă continuată prev. de art. 48 C. pen. rap. la art. 132 din Legea nr. 78/2000 cu aplicarea art. 297 alin. (1) C. pen., art. 35 şi art. 5 C. pen. (69 de acte materiale), faptă descrisă la pct. 4.1 din rechizitoriu, în baza art. 16 alin. (1) lit. a) C. proc. pen.

- complicitate la abuz în serviciu prev. de art. 48 C. pen. rap la art. 132 din Legea nr. 78/2000 cu aplicarea art. 297 alin. (1) C. pen., art. 35 şi art. 5 C. pen., faptă descrisă la pct. 4.2 din rechizitoriu, în baza art. 16 alin. (1) lit. a) C. proc. pen.

- şantaj prev. de art. 207 alin. (1) şi (3) C. pen. cu referire la art. 131 din Legea nr. 78/2000 cu aplicarea art. 5 C. pen., faptă descrisă la pct. 4.3 din rechizitoriu, în baza art. 16 alin. (1) lit. b) teza I C. proc. pen.

- dare de mită prev. de art. 290 alin. (1) C. pen. rap. la art. 6 din Legea nr. 78/2000 cu aplicarea art. 5 C. pen., faptă descrisă la pct. 4.4 din rechizitoriu, în baza art. 16 alin. (1) lit. a) C. proc. pen.

- cumpărare de influenţă prev. de art. 292 alin. (1) C. pen. rap. la art. 6 din Legea nr. 78/2000 cu aplicarea art. 5 C. pen., faptă descrisă la pct. 4.5 din rechizitoriu, în baza art. 16 alin. (1) lit. a) C. proc. pen.

- spălare de bani prev. de art. 29 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 656/2002 cu aplicarea art. 5 C. pen. (2 infracţiuni), faptă descrisă la pct. 4.6 din rechizitoriu, în baza art. 16 alin. (1) lit. b) teza I C. proc. pen.

4. În conformitate cu prevederile art. 396 alin. (5) C. proc. pen.., a fost achitată inculpata S.C. F. S.R.L., cu sediul în Rădăuţi, sub aspectul comiterii infracţiunii de spălare a banilor prev. de art. 29 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 656/2002 cu aplicarea art. 5 C. pen., faptă descrisă la pct. 13.1 din rechizitoriu, în baza art. 16 alin. (1) lit. b) teza I C. proc. pen.

Au fost respinse acţiunile civile promovate de către părţile civile G., H., I., J., K., L. şi M., conform art. 25 C. proc. pen.

Conform. art. 25 alin. (5) C. proc. pen.., a fost lăsată nesoluţionată acţiunea civilă promovată de către S.C. N. S.R.L. îndreptată împotriva inculpatului B. şi S.C. F. S.R.L..

A fost menţinut sechestrul asigurător dispus prin încheierea penală 167 din 06.09.2021, pronunţată în dosarul nr. x/2014 asupra sumei de 3810 euro, ridicată cu prilejul efectuării percheziţiei domiciliare la domiciliul inculpatului A..

S-a dispus, conform art. 404 C. proc. pen.. rap. la art. 249 şi urm. C. proc. pen.., ridicarea măsurilor asigurătorii:

1. dispuse prin încheierea nr. 42/05.03.2021 pronunţată în dosarul nr. x/2014, respectiv poprirea asiguratorie asupra contului x deschis la C., titular B., până la concurenţa sumei de 4.000.000 RON şi 60.000 euro;

2. dispuse prin ordonanţa din 04.07.2014 asupra conturilor inculpatei S.C. F. S.R.L.;

3. dispuse prin încheierea penală nr. 167 din 06.09.2021 pronunţată în dosarul nr. x/2014, respectiv:

* asupra sumei de 11.250 euro şi 1000 USD ridicată cu prilejul efectuării percheziţiei domiciliare la domiciliul inculpatului D.;

* asupra imobilului situat în Rădăuţi, Piaţa Unirii nr. 67 compus din spaţiu comercial în suprafaţă de 148,40 mp; magazie în suprafaţă de 21,71 mp şi magazie în suprafaţă de 51,32 mp, înscris în CF x din 2006;

* asupra sumei de 6.301.308 RON consemnată de către E. cu destinaţia contravaloare cauţiune, conform recipisei de consemnare nr. x;

* asupra sumei de 10.000.000 RON consemnată de către S.C. O. S.R.L., cu destinaţia sumă la dispoziţia instanţei, conform recipisei de consemnare nr. x/1.

Împotriva acestei sentinţe au declarat apel Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, inculpaţii P. şi A., părţile civile I. şi J., precum şi E. S.R.L. Sucursala Rădăuţi.

Examinând actele şi lucrările dosarului, Înalta Curte, secţia penală a reţinut că, potrivit art. 2502 C. proc. pen.., introdus prin Legea nr. 6 din 18 februarie 2021 privind stabilirea unor măsuri pentru punerea în aplicare a Regulamentului (UE) 2017/1.939 al Consiliului din 12 octombrie 2017 de punere în aplicare a unei forme de cooperare consolidată în ceea ce priveşte instituirea Parchetului European (EPPO), publicată în Monitorul Oficial al României nr. 167/18.02.2021, în tot cursul procesului penal, procurorul, judecătorul de cameră preliminară sau, după caz, instanţa de judecată verifică periodic, dar nu mai târziu de 6 luni în cursul urmăririi penale, respectiv un an în cursul judecăţii, dacă subzistă temeiurile care au determinat luarea sau menţinerea măsurii asigurătorii, dispunând, după caz, menţinerea, restrângerea sau extinderea măsurii dispuse, respectiv ridicarea măsurii dispuse, prevederile art. 250 şi 2501 C. proc. pen.. aplicându-se în mod corespunzător.

Conform art. 249 alin. (1) C. proc. pen.., procurorul, în cursul urmăririi penale, judecătorul de cameră preliminară sau instanţa de judecată, din oficiu sau la cererea procurorului, în procedura de cameră preliminară ori în cursul judecăţii, poate lua măsuri asigurătorii, prin ordonanţă sau, după caz, prin încheiere motivată, pentru a evita ascunderea, distrugerea, înstrăinarea sau sustragerea de la urmărire a bunurilor care pot face obiectul confiscării speciale sau al confiscării extinse ori care pot servi la garantarea executării pedepsei amenzii sau a cheltuielilor judiciare ori a reparării pagubei produse prin infracţiune.

Art. 249 alin. (4) C. proc. pen.. permite ca măsurile asigurătorii în vederea eventualei confiscări speciale să poată fi luate asupra bunurilor suspectului sau inculpatului ori ale altor persoane în proprietatea sau posesia cărora se află bunurile care urmează a fi supuse acestei măsuri.

Prin Decizia nr. 629 din 8 octombrie 2015 (publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 868 din 20 noiembrie 2015), Curtea Constituţională a stabilit că "sechestrul este o măsură asigurătorie de drept penal, iar nu o sancţiune penală, care poate fi dispusă împotriva persoanelor care au săvârşit fapte prevăzute de legea penală, dar nu ca o consecinţă a răspunderii penale, nedepinzând de gravitatea faptei săvârşite, neavând aşadar caracter punitiv, ci eminamente preventiv."

Deopotrivă, prin Decizia nr. 10 din 14 ianuarie 2016 (publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 248 din 4 aprilie 2016) Curtea Constituţională a reţinut că "instituirea unor măsuri cu caracter provizoriu şi preventiv în vederea împiedicării distrugerii, sustragerii sau înstrăinării unor bunuri care au legătură cu săvârşirea unei infracţiuni nu este de natură a încălca prezumţia de nevinovăţie a proprietarului sau posesorului acestora, prezumţie care subzistă până la constatarea vinovăţiei acestuia printr-o hotărâre judecătorească definitivă".

Prin Decizia nr. 19/2017 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie privind recursul în interesul legii, instanţa supremă a reţinut că:

"instituirea unei măsuri asigurătorii obligă organul judiciar să stabilească un raport rezonabil de proporţionalitate între scopul pentru care măsura a fost dispusă ca modalitate de asigurare a interesului general şi protecţia dreptului persoanei acuzate de a se folosi de bunurile sale, pentru a evita să se impună o sarcină individuală excesivă. Proporţionalitatea trebuie asigurată indiferent de modul în care legiuitorul a apreciat necesitatea dispunerii sechestrului, ca decurgând din lege sau ca fiind lăsată la aprecierea judecătorului. Condiţia rezultă atât din art. 1 din Primul Protocol adiţional la Convenţia Europeană, cât şi din art. 53 alin. (2) din Constituţia României, republicată (măsura trebuie să fie proporţională cu situaţia care a determinat-o, să fie aplicată în mod nediscriminatoriu şi fără a aduce atingere existenţei dreptului sau a libertăţii)".

Potrivit jurisprudenţei Curţii Europene a Drepturilor Omului şi exigenţelor art. 1 din Protocolul nr. 1 adiţional la Convenţia Europeană, atât la luarea măsurii asiguratorii a sechestrului, cât şi pe perioada în care aceasta este menţinută, trebuie respectat testul de proporţionalitate pentru ca măsura prin durata şi scopul urmărit să nu se transforme odată cu trecerea timpului într-o sarcină excesivă pentru persoana ale cărei bunuri sunt indisponibilizate (cauza Forminster Enterprises Limited c. Republicii Cehe (hotărârea din 2008).

Nu în ultimul rând, faptul că luarea unei măsuri asigurătorii nu echivalează cu formularea unei acuzaţii penale - în sensul în care această noţiune a fost definită de Curtea Europeană a Drepturilor Omului prin Decizia din 23 aprilie 2009, pronunţată în Cauza Kamburov II împotriva Bulgariei (paragraful 22), ca "noţiune autonomă a Convenţiei", independent de conotaţia pe care o are în sistemele naţionale de drept ale statelor contractante - a fost menţionat de instanţa europeană şi în Cauza Arcuri contra Italiei, arătându-se că astfel de proceduri, prin care nu se urmăreşte stabilirea unui grad de vinovăţie raportat la o infracţiune săvârşită, au o natură preventivă, neputând constitui o acuzaţie în materie penală.

Măsurile asigurătorii au fost definite de doctrină ca fiind măsuri procesuale care constau în indisponibilizarea, pe parcursul procesului penal, a bunurilor unor persoane, pentru ca acestea să nu le înstrăineze până la sfârşitul procesului penal şi să devină insolvabile.

Indiferent de caracterul lor obligatoriu sau facultativ, prin noile dispoziţii procesual penale legiuitorul a impus obligativitatea verificării periodice a subzistenţei temeiurilor care au fost avute în vedere la luarea sau menţinerea respectivelor măsuri, putându-se dispune, în raport de particularităţile fiecărei cauze, menţinerea, restrângerea, extinderea sau ridicarea măsurilor dispuse. În cadrul acestui examen, instanţa trebuie să se raporteze atât la dispoziţiile legale care vizează condiţiile în care poate fi dispusă măsura, la jurisprudenţa cu caracter obligatoriu a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie (Decizia RIL 19/2017), dar şi la principiile rezultate din jurisprudenţa Curţii Europene a Drepturilor Omului referitoare la proporţionalitate evocate anterior.

Înalta Curte a constatat că, prin hotărârea pronunţată de prima instanţă, s-a dispus, printre altele, ridicarea unor măsuri asiguratorii instituite de către organul de urmărire penală sau instanţă, astfel că se pune problema dacă acestea mai pot face sau nu obiectul analizei instanţei de apel în condiţiile art. 2502 C. proc. pen.. În acest sens, s-a reţinut că soluţia Curţii de Apel Cluj, secţia penală şi de minori, de ridicare a măsurilor asiguratorii nu este executorie, conform art. 397 alin. (4) C. proc. pen.., acest caracter avându-l doar dispoziţiile din hotărâre privind luarea măsurilor asiguratorii. Prin urmare, apelul formulat de procuror, care vizează inculpaţii faţă de care s-au pronunţat soluţii de achitare are, conform art. 416 C. proc. pen.., efect suspensiv de executare, implicit în privinţa dispoziţiei de ridicare a măsurilor asiguratorii. În acest context, acestea continuă să fie în fiinţă până la soluţionarea definitivă a cauzei, similar măsurilor asiguratorii pe care prima instanţă le-a menţinut.

În atare condiţii, Înalta Curte a apreciat că în cauză se impune, conform dispoziţiilor art. 2502 C. proc. pen.., verificarea tuturor măsurilor asiguratorii sub aspectul subzistenţei temeiurilor care au determinat luarea acestora şi, pe cale de consecinţă, dispunerea menţinerii, restrângerii sau extinderii măsurilor, respectiv ridicarea acestora.

Referitor la măsura asiguratorie care îl priveşte pe inculpatul A., Înalta Curte a reţinut că prin ordonanţa Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Direcţia Naţională Anticorupţie, secţia de combatere a corupţiei nr. 353/P/2013 din 17.09.2014, în temeiul art. 249 alin. (1) C. proc. pen.., a fost instituit sechestrul asigurator asupra sumei de 3810 euro, ridicată de la A. cu ocazia efectuării percheziţiei domiciliare.

Măsurile asigurătorii se menţin dacă sunt necesare şi proporţionale cu scopul urmărit. În cauză, măsura sechestrului asigurător s-a dispus în scopul evitării ascunderii, înstrăinării sau sustragerii de la urmărire a bunurilor care pot face obiectul confiscării speciale sau al confiscării extinse. Scopul măsurii asigurătorii dispuse în vederea confiscării este acela de a asigura că anumite categorii de bunuri rămân în patrimoniul unei persoane, putând a fi trecute în patrimoniul statului la rămânerea definitivă a hotărârii.

Înalta Curte a constatat că, în cauză, este îndeplinită condiţia proporţionalităţii dată de natura infracţiunilor ce fac obiectul judecăţii şi condiţia necesităţii de a asigura o eventuală confiscare specială sau confiscare extinsă.

Cauza se află în curs de soluţionare în apel şi, deşi, raportat la momentul dispuneri măsurii durata acesteia pare una excesivă, acesta nu este unicul criteriu în raport de care se verifică măsura asiguratorie.

Astfel, instanţa de apel a avut în vedere, pe de o parte, complexitatea cauzei, natura acuzaţiilor, numărul părţilor ce a implicat administrarea unui amplu material probator în cursul cercetării judecătoreşti, iar, pe de altă parte, soluţia pronunţată pe latură penală de prima instanţă. Deşi sentinţa penală nr. 56 din 13 aprilie 2023 a Curţii de Apel Cluj, secţia penală şi de minori nu este definitivă, Înalta Curte nu poate ignora soluţia pronunţată prin această hotărâre, după administrarea unui probatoriu complex, prin care s-a dispus condamnarea inculpatului A. pentru săvârşirea infracţiunii de luare de mită, prev. de art. 289 alin. (1) C. pen. raportat la art. 7 din Legea nr. 78/2000 (faptă descrisă în rechizitoriu în secţiunea III la pct. 1.5).

În consecinţă, văzând soluţia de condamnare a inculpatului A., dar şi scopul sechestrului asigurator în procesul penal, care au determinat instanţa de fond să menţină măsura asiguratorie, Înalta Curte a apreciat că se justifică menţinerea în continuare a măsurii sechestrului asigurator, dispuse asupra sumei de 3.810 euro ridicate de la inculpatul A..

Referitor la măsurile asiguratorii care îi privesc pe inculpaţii B., D., precum şi pe apelanta persoană interesată E., Înalta Curte a constatat că, prin ordonanţa Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Direcţia Naţională Anticorupţie, secţia de combatere a corupţiei nr. 353/P/2013 din 17.09.2014 a fost instituit, în baza art. 249 alin. (1) C. proc. pen.., sechestrul asigurator asupra sumelor de 8.000 RON şi 1.000 USD ridicate cu prilejul percheziţiei domiciliare efectuate la domiciliul inculpatului B., pentru a evita ascunderea, înstrăinarea sau sustragerea de la urmărire a acestor sume de bani, care pot face obiectul confiscării speciale sau al confiscării extinse, iar prin ordonanţa Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Direcţia Naţională Anticorupţie, secţia de combatere a corupţiei nr. 353/P/2013 din 04.07.2014 s-a dispus, în temeiul art. 249 alin. (1) C. proc. pen.. şi art. 20 din Legea nr. 78/2000, instituirea sechestrului asupra sumelor de bani, în RON şi valută, prezente şi viitoare, din mai multe conturi bancare, deschise pe numele inculpatului B. la mai multe unităţi bancare, individualizate în ordonanţa procurorului. Măsura a fost instituită în vederea evitării înstrăinării sau sustragerii de la urmărire a bunurilor care pot face obiectul confiscării ori a reparării pagubei produse prin infracţiune.

În primă instanţă, prin încheierea nr. 42 din 05 martie 2021 pronunţată de Curtea de Apel Cluj, secţia penală şi de minori, în dosarul nr. x/2014 a fost instituită poprirea asiguratorie asupra contului x deschis la C., deţinut de inculpatul B. până la concurenţa sumei de 4.000.000 RON şi 60.000 euro (raportat la prejudiciul identificat în actul de sesizare) şi a fost ridicată măsura sechestrului asigurator dispusă prin ordonanţa din 04.07.2014 asupra conturilor inculpatului B..

Prin ordonanţa Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Direcţia Naţională Anticorupţie, secţia de combatere a corupţiei nr. 353/P/2013 din 17.09.2014, în temeiul art. 249 alin. (1) C. proc. pen.., a fost instituit sechestrul asigurator asupra sumelor de 11.250 euro şi 1000 USD ridicate cu prilejul percheziţiei domiciliare efectuate la domiciliul inculpatului D.. Scopul măsurii l-a reprezentat evitarea ascunderii, înstrăinării sau sustragerii de la urmărire a bunurilor care pot face obiectul confiscării speciale sau al confiscării extinse.

Prin ordonanţa Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Direcţia Naţională Anticorupţie, secţia de combatere a corupţiei nr. 353/P/2013 din 17.09.2014 a fost instituit sechestrul asigurator asupra suprafeţelor de teren (în total 426.700 mp), intrate în proprietatea inculpatului B., în baza sentinţelor emise de inculpatul A., în scopul evitării sustragerii bunurilor care pot face obiectul confiscării speciale, prev. de art. 112 lit. e) C. pen.

În privinţa acestei măsuri asiguratorii, prin încheierea nr. 167 din 06 septembrie 2021 pronunţată de Curtea de Apel Cluj, secţia penală şi de minori, în dosarul nr. x/2014, a fost ridicată măsura sechestrului asigurător asupra suprafeţelor de teren intrate în proprietatea inculpatului B. în baza sentinţelor civile emise de către inculpatul A., indicate în ordonanţa anterior menţionată, fiind luată măsura popririi asiguratorii asupra sumei de 6.301.308 RON consemnată la Q. de E. S.R.L. - Sucursala Rădăuţi, cu destinaţia contravaloare cauţiune în dosar x/2014, conform recipisei de consemnare nr. x şi asupra sumei de 10.000.000 RON consemnată la Q. de SC. O. S.R.L. cu sediul în Rădăuţi, jud. Suceava cu destinaţia sumă la dispoziţia instanţei dosar x/2014, conform recipisei de consemnare nr. x/1.

Chiar dacă măsurile asiguratoriii instituite în procesul penal asupra bunurilor persoanelor acuzate presupun, de regulă, restricţii temporare ale exercitării drepturilor de dispoziţie asupra acestora şi nu implică un transfer de proprietate, se poate considera rezonabil că, menţinerea, în continuare a măsurilor asiguratorii asupra sumelor de bani/asupra conturilor bancare este de natură a afecta justul echilibru între interesul general al societăţii (constând în acoperirea prezumtivului prejudiciu produs prin infracţiuni, conservarea bunurilor supuse confiscării) şi interesul inculpaţilor, care ar fi obligaţi să suporte o sarcină disproporţionată şi excesivă în ipoteza menţinerii măsurilor pe o perioadă nedeterminată.

Având în vedere că, la acest moment procesual, faţă de durata îndelungată a procedurilor şi inclusiv a măsurilor asiguratoriii, raportat la soluţia primei instanţe pe latură penală, de achitare a inculpaţilor B., D., precum şi faţă de împrejurarea că în cauză nu există o acţiune civilă admisă cu privire la inculpaţii trimişi în judecată (chiar dacă sentinţa instanţei de fond nu este definitivă), Înalta Curte a apreciat că nu mai este respectată cerinţa proporţionalităţii acestor măsuri în vederea realizării scopului pentru care au fost instituite, condiţii în care nu mai subzistă temeiurile care au determinat luarea lor în cursul urmăririi penale, respectiv în cursul judecăţii, în privinţa inculpaţilor B., D. şi a persoanei interesate E..

Împotriva încheierii din data de 18 octombrie 2023 pronunţată de secţia penală a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, în dosarul nr. x/2023 cu privire la inculpaţii D., B. şi intimata E. (fosta R. SRL), în termen legal, a formulat contestaţie Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, dosarul fiind înregistrat pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie - Completul de 5 judecători, sub nr. x/2023, primul termen fiind fixat în mod aleatoriu la data de 06 noiembrie 2023, termen la care au avut loc şi dezbaterile, susţinerile părţilor fiind consemnate în partea introductivă a prezentei decizii, motiv pentru care nu vor mai fi reluate.

Examinând contestaţia formulată, prin raportare la actele şi lucrările dosarului, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Completul de 5 judecători, în temeiul art. 4251 alin. (7) pct. 1 lit. b) din C. proc. pen., apreciază contestaţia ca fiind nefondată, urmând a o respinge ca atare, pentru considerentele ce se vor arăta în continuare:

Prealabil examinării criticilor formulate în cauza de faţă, se constată că prezenta contestaţie este formulată împotriva dispoziţiilor din cuprinsul încheierii de şedinţă din data de 18 octombrie 2023, de ridicare a măsurii sechestrului asigurator dispusă în cursul urmăririi penale, prin ordonanţa Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Direcţia Naţională Anticorupţie, secţia de combatere a corupţiei nr. 353/P/2013 din 17.09.2014 asupra sumelor de 8.000 RON şi 1.000 USD ridicate cu prilejul percheziţiei domiciliare efectuate la domiciliul inculpatului B., precum şi a soluţiilor de menţinere a dispoziţiilor de ridicare:

- a măsurii popririi asiguratorii dispuse prin încheierea nr. 42 din 05.03.2021 pronunţată de Curtea de Apel Cluj, secţia penală şi de minori, în dosarul nr. x/2014, asupra contului x deschis la C., deţinut de inculpatul B. până la concurenţa sumei de 4.000.000 RON şi 60.000 euro;

- a măsurii sechestrului asigurator dispus în cursul urmăririi penale, prin ordonanţa Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Direcţia Naţională Anticorupţie, secţia de combatere a corupţiei nr. 353/P/2013 din 17.09.2014 asupra sumelor de 11.250 euro şi 1000 USD ridicate cu prilejul percheziţiei domiciliare efectuate la domiciliul inculpatului D.;

- a măsurii popririi asiguratorii dispuse prin încheierea penală 167 din 06.09.2021 pronunţată de Curtea de Apel Cluj, secţia penală şi de minori, în dosarul nr. x/2014 asupra sumei de 6.301.308 RON consemnată de către E. cu destinaţia contravaloare cauţiune, conform recipisei de consemnare nr. x/1.

Ministerul Public a precizat, atât prin cererea scrisă, cât şi prin susţinerile din cursul dezbaterilor, că obiectul şi limitele căii de atac ce face obiectul prezentei cauze nu vizează şi soluţia dispusă cu privire la inculpatul A. prin care a fost menţinută măsura sechestrului asigurator dispusă prin ordonanţa Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Direcţia Naţională Anticorupţie, secţia de combatere a corupţiei nr. 353/P/2013 din 17.09.2014 asupra sumei de 3.810 euro ridicată cu ocazia percheziţiei domiciliare efectuată la domiciliul acestuia.

În limitele astfel precizate, examinând criticile formulate, Înalta Curte de Casaţie - Completul de 5 judecători reţine, sub un prim aspect, că măsurile asiguratorii sunt măsuri procesuale reale, eminamente temporare, provizorii şi constau în indisponibilizarea, până la soluţionarea definitivă a cauzei, a bunurilor şi a veniturilor aparţinând inculpatului şi persoanei responsabile civilmente, în vederea asigurării reparării pagubei şi, după caz, a bunurilor inculpatului sau ale altor persoane în proprietatea sau posesia cărora se află bunurile supuse confiscării, atunci când măsura asigurătorie se dispune în vederea confiscării speciale.

Indisponibilizarea bunului supus măsurii sechestrului presupune ca, odată luată măsura asiguratorie, inculpatul nu mai poate înstrăina sau greva respectivul bun ori veniturile ce fac obiectul măsurii, astfel ca partea civilă să îşi poată realiza creanţa născută din hotărârea de condamnare sau organul specializat sa poată executa pedeapsa pecuniară sau măsura confiscării, aplicate prin hotărârea de condamnare.

Din analiza modului de redactare al art. 249 din C. proc. pen. rezultă că, în general, luarea măsurilor asigurătorii este lăsată la aprecierea organului judiciar, dar există şi situaţii în care legiuitorul a prevăzut, cu titlu de excepţie, caracterul obligatoriu al dispunerii acestora, având în vedere natura faptelor comise ori consecinţele lor asupra unor categorii vulnerabile de subiecţi pasivi.

În acest context, în care obligativitatea instituirii măsurii asigurătorii derivă din lege, verificările efectuate de instanţa de judecată din perspectiva dispoziţiilor art. 2502 din C. proc. pen., se limitează, distinct de aspectele de legalitate, la examinarea subzistenţei unei juste proporţionalităţi între restrângerea astfel adusă dreptului de proprietate al inculpatului şi scopul urmărit prin impunerea măsurii asigurătorii.

Sub acest din urmă aspect, în jurisprudenţa europeană în materia drepturilor omului, s-a statuat că orice ingerinţă în drepturile protejate de art. 1 din Protocolul nr. 1 la Convenţia europeană pentru apărarea drepturilor omului şi libertăţilor fundamentale trebuie să fie prevăzută de lege, pentru a exclude caracterul arbitrar, să fie justificată de un interes public sau general legitim şi, nu în ultimul rând, să asigure un just echilibru între cerinţele de interes general şi cele privind protecţia drepturilor fundamentale ale persoanei.

Referitor la proporţionalitatea dintre ingerinţa statului în dreptul recunoscut de art. 1 din Protocolul nr. 1 la Convenţie şi interesul urmărit prin instituirea unei măsuri asigurătorii, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a stabilit că aceasta trebuie analizată, în funcţie de circumstanţele cauzei şi de natura ingerinţei în discuţie, prin raportare la mai mulţi factori relevanţi, precum durata măsurii şi valoarea bunurilor supuse acesteia (cauza OOO Avrora Maloetazhnoe Stroitelstvo împotriva Rusiei, hotărârea din 07 aprilie 2020, paragr. 69; cauza Credit Europe Leasing IFN S.A. împotriva României, hotărârea din 21 iulie 2020, paragr. 87), necesitatea menţinerii măsurii, având în vedere desfăşurarea procedurii penale şi consecinţele acesteia asupra părţii interesate (cauza Lachikhina împotriva Rusiei, hotărârea din 10 octombrie 2017, paragr. 59), comportamentul reclamantului şi al autorităţilor statului care intervin, prin raportare şi la complexitatea cauzei (cauza Forminster Enterprises Limited împotriva Republicii Cehe, hotărârea din 09 octombrie 2008, paragr. 75), disponibilitatea unei căi de atac efective, inclusiv accesul la instanţe, prin care un reclamant poate contesta măsura asigurătorie/confiscarea (cauza Benet Czech, spol. sr.o. împotriva Republicii Cehe, hotărârea din 21 octombrie 2010, paragr. 49; cauza Credit Europe Leasing IFN S.A. împotriva României, hotărârea din 21 iulie 2020, paragr. 83 şi 87).

Prin urmare, unul dintre criteriile ce trebuie evaluate în procedura prevăzută de art. 2502 din C. proc. pen. îl reprezintă proporţionalitatea dintre scopul urmărit prin instituirea măsurilor asigurătorii şi restrângerea dreptului de proprietate al unei persoane acuzate, aspect ce trebuie analizat indiferent de modul în care legiuitorul a reglementat necesitatea dispunerii măsurii, ca decurgând din lege ori ca fiind lăsată la aprecierea organului judiciar, având în vedere caracterul real al respectivelor măsuri procesuale, care au ca efect indisponibilizarea bunurilor mobile şi imobile care aparţin suspectului sau, după caz, inculpatului, afectând atributul dispoziţiei juridice şi materiale, de vreme ce proprietarul pierde dreptul de a le înstrăina sau greva de sarcini.

În acelaşi sens sunt şi considerentele Deciziei nr. 19 din 16 octombrie 2017 pronunţată de Completul competent să judece recursul în interesul legii, publicată în Monitorul Oficial, Partea I, nr. 953 din 4 decembrie 2017, potrivit cărora "Instituirea unei măsuri asigurătorii obligă organul judiciar să stabilească un raport rezonabil de proporţionalitate între scopul pentru care măsura a fost dispusă (de exemplu, în vederea confiscării bunurilor), ca modalitate de asigurare a interesului general, şi protecţia dreptului persoanei acuzate de a se folosi de bunurile sale, pentru a evita să se impună o sarcină individuală excesivă. Proporţionalitatea dintre scopul urmărit la instituirea măsurii şi restrângerea drepturilor persoanei acuzate trebuie asigurată indiferent de modul în care legiuitorul a apreciat necesitatea dispunerii sechestrului, ca decurgând din lege sau ca fiind lăsată la aprecierea judecătorului. Condiţia decurge atât din art. 1 din Primul Protocol adiţional la Convenţia europeană a drepturilor omului şi libertăţilor fundamentale, cât şi din art. 53 alin. (2) din Constituţia României, republicată (măsura trebuie să fie proporţională cu situaţia care a determinat-o, să fie aplicată în mod nediscriminatoriu şi fără a aduce atingere existenţei dreptului sau a libertăţii)."

Ca atare, constatând că, în prezenta cauză contestaţia Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie vizează atât dispoziţiile încheierii atacate referitoare la ridicarea măsurii sechestrului asigurator dispusă în cursul urmăririi penale asupra sumelor de bani ridicate cu prilejul percheziţiei domiciliare efectuate la domiciliul inculpatului B., cât şi cele referitoare la menţinerea dispoziţiilor de ridicare din cuprinsul sentinţei apelate a măsurii popririi asiguratorii dispuse asupra contului deţinut de inculpatul B., a măsurii sechestrului asigurator dispus în cursul urmăririi penale asupra sumelor de bani ridicate cu prilejul percheziţiei domiciliare efectuate la domiciliul inculpatului D., precum şi a măsurii popririi asiguratorii dispuse asupra sumei de bani consemnată de către E. cu destinaţia contravaloare cauţiune, analiza instanţei de control judiciar se va realiza prin prisma a două paliere.

În ceea ce priveşte contestaţia Ministerului Public privind dispoziţia de ridicare a măsurii sechestrului asigurator dispusă în cursul urmăririi penale, prin ordonanţa Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Direcţia Naţională Anticorupţie, secţia de combatere a corupţiei nr. 353/P/2013 din 17.09.2014 asupra sumelor de 8.000 RON şi 1.000 USD ridicate cu prilejul percheziţiei domiciliare efectuate la domiciliul inculpatului B., Completul de 5 Judecători constată că aceasta este nefondată, având în vedere următoarele considerente:

Prin ordonanţa Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Direcţia Naţională Anticorupţie, secţia de combatere a corupţiei nr. 353/P/2013 din 17.09.2014 a fost instituit, în baza art. 249 alin. (1) C. proc. pen.., sechestrul asigurator asupra sumelor de 8.000 RON şi 1.000 USD ridicate cu prilejul percheziţiei domiciliare efectuate la domiciliul inculpatului B., pentru a evita ascunderea, înstrăinarea sau sustragerea de la urmărire a acestor sume de bani, care pot face obiectul confiscării speciale sau al confiscării extinse.

Prin sentinţa penală nr. 56 din 13 aprilie 2023 pronunţată de Curtea de Apel Cluj, secţia penală şi de minori, în dosarul nr. x/2014 s-au hotărât, printre altele, în temeiul art. 396 alin. (5) C. proc. pen.., achitarea inculpatului B., pentru infracţiunile pentru care a fost trimis în judecată, respectiv:

- complicitate la abuz în serviciu în formă continuată prev. de art. 48 C. pen. rap. la art. 132 din Legea nr. 78/2000 cu aplicarea art. 297 alin. (1) C. pen., art. 35 şi art. 5 C. pen. (69 de acte materiale), faptă descrisă la pct. 4.1 din rechizitoriu, în baza art. 16 alin. (1) lit. a) C. proc. pen.

- complicitate la abuz în serviciu prev. de art. 48 C. pen. rap la art. 132 din Legea nr. 78/2000 cu aplicarea art. 297 alin. (1) C. pen., art. 35 şi art. 5 C. pen., faptă descrisă la pct. 4.2 din rechizitoriu, în baza art. 16 alin. (1) lit. a) C. proc. pen.

- şantaj prev. de art. 207 alin. (1) şi (3) C. pen. cu referire la art. 131 din Legea nr. 78/2000 cu aplicarea art. 5 C. pen., faptă descrisă la pct. 4.3 din rechizitoriu, în baza art. 16 alin. (1) lit. b) teza I C. proc. pen.

- dare de mită prev. de art. 290 alin. (1) C. pen. rap. la art. 6 din Legea nr. 78/2000 cu aplicarea art. 5 C. pen., faptă descrisă la pct. 4.4 din rechizitoriu, în baza art. 16 alin. (1) lit. a) C. proc. pen.

- cumpărare de influenţă prev. de art. 292 alin. (1) C. pen. rap. la art. 6 din Legea nr. 78/2000 cu aplicarea art. 5 C. pen., faptă descrisă la pct. 4.5 din rechizitoriu, în baza art. 16 alin. (1) lit. a) C. proc. pen.

- spălare de bani prev. de art. 29 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 656/2002 cu aplicarea art. 5 C. pen. (2 infracţiuni), faptă descrisă la pct. 4.6 din rechizitoriu, în baza art. 16 alin. (1) lit. b) teza I C. proc. pen.

Astfel, se observă că măsura asigurătorie a fost instituită în cursul urmăririi penale în anul 2014; că prin sentinţa penală nr. 56 din 13 aprilie 2023, s-a dispus achitarea inculpatului B., pentru toate infracţiunile pentru care a fost trimis în judecată, lăsarea nesoluţionată a acţiunii civile promovate de către S.C. N. S.R.L. împotriva inculpatului B. şi a S.C. F. S.R.L., măsurile asigurătorii dispuse prin încheierea nr. 42/05.03.2021 pronunţată în dosarul nr. x/2014, respectiv poprirea asiguratorie asupra contului x deschis la C., titular B., până la concurenţa sumei de 4.000.000 RON şi 60.000 euro, fiind ridicate prin aceeaşi sentinţă.

Deşi prezenta cauză este una complexă, aspect ce rezultă din specificul activităţii infracţionale investigate şi numărul mare de inculpaţi ce au fost trimişi în judecată, justificând, astfel, administrarea unui amplu probatoriu, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Completul de 5 judecători constată, în aplicarea testului de proporţionalitate, că, din perspectiva ingerinţei statului în dreptul de proprietate, măsurile asigurătorii au devenit excesive pentru inculpatul B. care, timp de 9 ani, a fost lipsită de posibilitatea de a dispune de sumele de bani indisponibilizate. Prin urmare, apreciază că măsurile asigurătorii dispuse faţă de intimată nu mai respectă exigenţa de proporţionalitate cu scopul urmărit prin instituirea lor.

Astfel, Înalta Curte - Completul de 5 judecători are în vedere durata îndelungată a procedurilor, inclusiv a măsurii asiguratorii instituite prin ordonanţa Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Direcţia Naţională Anticorupţie, secţia de combatere a corupţiei nr. 353/P/2013 din 17.09.2014, dar şi faptul că, prin hotărârea atacată, faţă de inculpatul B. s-a dispus achitarea sub aspectul comiterii tuturor infracţiunilor pentru care a fost trimis în judecată (complicitate la abuz în serviciu în formă continuată prev. de art. 48 C. pen. rap. la art. 132 din Legea nr. 78/2000 cu aplicarea art. 297 alin. (1) C. pen., art. 35 şi art. 5 C. pen. (69 de acte materiale), complicitate la abuz în serviciu prev. de art. 48 C. pen. rap la art. 132 din Legea nr. 78/2000 cu aplicarea art. 297 alin. (1) C. pen., art. 35 şi art. 5 C. pen., şantaj prev. de art. 207 alin. (1) şi (3) C. pen. cu referire la art. 131 din Legea nr. 78/2000 cu aplicarea art. 5 C. pen., dare de mită prev. de art. 290 alin. (1) C. pen. rap. la art. 6 din Legea nr. 78/2000 cu aplicarea art. 5 C. pen., cumpărare de influenţă prev. de art. 292 alin. (1) C. pen. rap. la art. 6 din Legea nr. 78/2000 cu aplicarea art. 5 C. pen., spălare de bani prev. de art. 29 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 656/2002 cu aplicarea art. 5 C. pen. (2 infracţiuni), precum şi împrejurarea că în cauză nu există o acţiune civilă admisă cu privire la acest inculpat (chiar dacă sentinţa instanţei de fond nu este definitivă).

Prin urmare, se poate considera rezonabil că menţinerea, în continuare, a măsurilor asigurătorii instituite asupra sumelor de bani în RON şi valută ale inculpatului B. este de natură a afecta justul echilibru între interesul general al societăţii (constând în confiscarea bunurilor sau sumelor de bani ce formează obiectul unei presupuse fapte penale sub aspectul căreia s-a dispus o soluţie de achitare, chiar dacă aceasta nu este definitivă) şi interesul inculpatului, care ar fi obligat să suporte o sarcină disproporţionată şi excesivă în ipoteza prelungirii măsurilor pe o perioadă nedeterminată, ceea ce ar echivala cu însăşi încălcarea dreptului acesteia de proprietate asupra bunurilor (cauza Credit Europe Leasing IFN S.A. împotriva României, cererea nr. x/11, hotărârea din 21 iulie 2020; cauza Cernea împotriva României, cererea nr. x/12, hotărârea din 18 decembrie 2018; cauza Forminster Enterprises Limited împotriva Republicii Cehe, cererea nr. x/04, hotărârea din 09 octombrie 2008).

Aşadar, având în vedere că, la acest moment procesual, faţă de durata îndelungată a măsurilor asigurătorii, raportat şi la soluţia de achitare dispusă de instanţa de fond, soluţie bazată pe un vast probatoriu administrat în cauză, nu mai este respectată cerinţa proporţionalităţii măsurii cu scopul în vederea realizării căruia a fost instituită, se constată că nu mai subzistă temeiurile care au determinat luarea acesteia în privinţa inculpatului B., soluţia dispusă prin încheierea contestată, de ridicare a măsurii sechestrului asigurator dispusă în cursul urmăririi penale, prin ordonanţa Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Direcţia Naţională Anticorupţie, secţia de combatere a corupţiei nr. 353/P/2013 din 17.09.2014 asupra sumelor de 8.000 RON şi 1.000 USD ridicate cu prilejul percheziţiei domiciliare efectuate la domiciliul inculpatului, fiind legală şi temeinică.

În ceea ce priveşte contestaţia Ministerului Public privind soluţiile de menţinere a dispoziţiilor de ridicare dispuse prin sentinţa apelată a măsurii popririi asiguratorii dispuse asupra contului deţinut de inculpatul B., a măsurii sechestrului asigurator dispus în cursul urmăririi penale asupra sumelor de bani ridicate cu prilejul percheziţiei domiciliare efectuate la domiciliul inculpatului D., precum şi a măsurii popririi asiguratorii dispuse asupra sumei de bani consemnată de către E. cu destinaţia contravaloare cauţiune, Înalta Curte - Completul de 5 Judecători constată că acestea sunt definitive, astfel încât contestaţia formulată împotriva acestor dispoziţii este inadmisibilă având în vedere următoarele considerente:

Prin ordonanţa Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Direcţia Naţională Anticorupţie, secţia de combatere a corupţiei nr. 353/P/2013 din 04.07.2014 s-a dispus, în temeiul art. 249 alin. (1) C. proc. pen.. şi art. 20 din Legea nr. 78/2000, instituirea sechestrului asupra sumelor de bani, în RON şi valută, prezente şi viitoare, din mai multe conturi bancare, deschise pe numele inculpatului B. la mai multe unităţi bancare, individualizate în ordonanţa procurorului. Măsura a fost instituită în vederea evitării înstrăinării sau sustragerii de la urmărire a bunurilor care pot face obiectul confiscării ori a reparării pagubei produse prin infracţiune.

În primă instanţă, prin încheierea nr. 42 din 05 martie 2021 pronunţată de Curtea de Apel Cluj, secţia penală şi de minori, în dosarul nr. x/2014 a fost instituită poprirea asiguratorie asupra contului x deschis la C., deţinut de inculpatul B. până la concurenţa sumei de 4.000.000 RON şi 60.000 euro (raportat la prejudiciul identificat în actul de sesizare) şi a fost ridicată măsura sechestrului asigurator dispusă prin ordonanţa din 04.07.2014 asupra conturilor inculpatului B..

Prin ordonanţa Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Direcţia Naţională Anticorupţie, secţia de combatere a corupţiei nr. 353/P/2013 din 17.09.2014, în temeiul art. 249 alin. (1) C. proc. pen.., a fost instituit sechestrul asigurator asupra sumelor de 11.250 euro şi 1000 USD ridicate cu prilejul percheziţiei domiciliare efectuate la domiciliul inculpatului D.. Scopul măsurii l-a reprezentat evitarea ascunderii, înstrăinării sau sustragerii de la urmărire a bunurilor care pot face obiectul confiscării speciale sau al confiscării extinse.

Prin ordonanţa Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Direcţia Naţională Anticorupţie, secţia de combatere a corupţiei nr. 353/P/2013 din 17.09.2014 a fost instituit sechestrul asigurator asupra suprafeţelor de teren (în total 426.700 mp), intrate în proprietatea inculpatului B., în baza sentinţelor emise de inculpatul A., în scopul evitării sustragerii bunurilor care pot face obiectul confiscării speciale, prev. de art. 112 lit. e) C. pen.

În privinţa acestei măsuri asiguratorii, prin încheierea nr. 167 din 06 septembrie 2021 pronunţată de Curtea de Apel Cluj, secţia penală şi de minori, în dosarul nr. x/2014, a fost ridicată măsura sechestrului asigurător asupra suprafeţelor de teren intrate în proprietatea inculpatului B. în baza sentinţelor civile emise de către inculpatul A., indicate în ordonanţa anterior menţionată, fiind luată măsura popririi asiguratorii asupra sumei de 6.301.308 RON consemnată la Q. de E. S.R.L. - Sucursala Rădăuţi, cu destinaţia contravaloare cauţiune în dosar x/2014, conform recipisei de consemnare nr. x şi asupra sumei de 10.000.000 RON consemnată la Q. de SC. O. S.R.L. cu sediul în Rădăuţi, jud. Suceava cu destinaţia sumă la dispoziţia instanţei dosar x/2014, conform recipisei de consemnare nr. x/1.

Prin sentinţa penală nr. 56 din 13 aprilie 2023 pronunţată de Curtea de Apel Cluj, secţia penală şi de minori, în dosarul nr. x/2014 s-au hotărât, printre altele, ridicarea măsurilor asigurătorii:

1. dispuse prin încheierea nr. 42/05.03.2021 pronunţată în dosarul nr. x/2014, respectiv poprirea asiguratorie asupra contului x deschis la C., titular B., până la concurenţa sumei de 4.000.000 RON şi 60.000 euro;

2. dispuse prin ordonanţa din 04.07.2014 asupra conturilor inculpatei S.C. F. S.R.L.;

3. dispuse prin încheierea penală nr. 167 din 06.09.2021 pronunţată în dosarul nr. x/2014, respectiv:

* asupra sumei de 11.250 euro şi 1000 USD ridicată cu prilejul efectuării percheziţiei domiciliare la domiciliul inculpatului D.;

* asupra imobilului situat în Rădăuţi, Piaţa Unirii nr. 67 compus din spaţiu comercial în suprafaţă de 148,40 mp; magazie în suprafaţă de 21,71 mp şi magazie în suprafaţă de 51,32 mp, înscris în CF x din 2006;

* asupra sumei de 6.301.308 RON consemnată de către E. cu destinaţia contravaloare cauţiune, conform recipisei de consemnare nr. x;

* asupra sumei de 10.000.000 RON consemnată de către S.C. O. S.R.L., cu destinaţia sumă la dispoziţia instanţei, conform recipisei de consemnare nr. x/1.

Potrivit dispoziţiilor art. 2501 alin. (1) din C. proc. pen. "împotriva încheierii prin care s-a dispus luarea unei măsuri asigurătorii de către judecătorul de cameră preliminară, de instanţa de judecată sau de instanţa de apel, inculpatul, procurorul sau orice altă persoană interesată poate face contestaţie, în termen de 48 de ore de la pronunţare sau, după caz, de la comunicare. Contestaţia se depune, după caz, la judecătorul de cameră preliminară, instanţa de judecată sau instanţa de apel care a pronunţat încheierea atacată şi se înaintează, împreună cu dosarul cauzei, după caz, judecătorului de cameră preliminară de la instanţa ierarhic superioară, respectiv instanţei ierarhic superioare, în termen de 48 de ore de la înregistrare."

Art. 2 al aceluiaşi articol:

"Contestaţia împotriva încheierii prin care judecătorul de cameră preliminară de la secţia penală a Înaltei Curte de Casaţie şi Justiţie a luat o măsură asigurătorie se soluţionează de un complet format din 2 judecători de cameră preliminară, iar contestaţia împotriva încheierii prin care secţia penală a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, în primă instanţă sau în apel, a luat o măsură asigurătorie se soluţionează de Completul de 5 judecători."

Potrivit art. 2502 din C. proc. pen., În tot cursul procesului penal, procurorul, judecătorul de cameră preliminară sau, după caz, instanţa de judecată verifică periodic, dar nu mai târziu de 6 luni în cursul urmăririi penale, respectiv un an în cursul judecăţii, dacă subzistă temeiurile care au determinat luarea sau menţinerea măsurii asigurătorii, dispunând, după caz, menţinerea, restrângerea sau extinderea măsurii dispuse, respectiv ridicarea măsurii dispuse, prevederile art. 250 şi 2501 aplicându-se în mod corespunzător.

Din economia textelor de lege anterior menţionate rezultă că posibilitatea atacării încheierii privind măsurile asigurătorii într-o jurisdicţie superioară a fost expres prevăzută în cuprinsul art. 2501 C. proc. pen., dar numai pentru situaţiile în care instanţa de apel dispune luarea măsurii, nu şi în ipoteza existentă în cauză, respectiv în situaţia în care măsurile asiguratorii fuseseră ridicate prin sentinţa apelată, iar instanţa de apel menţine dispoziţia de ridicare a acestora.

În consecinţă, caracterul de strictă interpretare şi aplicare a normei de procedură analizate exclude aplicarea ei la situaţiile neprevăzute de legiuitor, în care instanţa opinează că nu se impune luarea măsurii asigurătorii şi atrage inadmisibilitatea cenzurării acestei categorii de măsuri pe calea contestaţiei.

În cauza de faţă, prin încheierea contestată, instanţa de apel nu a dispus luarea unor măsuri asigurătorii faţă de intimaţi, ci a menţinut dispoziţiile de ridicare a măsurilor asiguratorii dispuse prin sentinţa apelată, or, o atare dispoziţie a instanţei de fond nu se circumscrie situaţiilor în care legiuitorul a recunoscut dreptul la exercitarea unei căi de atac separate, astfel că prezenta contestaţie este inadmisibilă.

Inadmisibilitatea reprezintă o sancţiune procedurală care intervine atunci când părţile implicate în proces efectuează un act pe care legea nu îl prevede sau îl exclude, precum şi în situaţia când se încearcă exercitarea unui drept epuizat pe o altă cale procesuală ori chiar printr-un act neprocesual.

Admisibilitatea căilor de atac este condiţionată de exercitarea acestora potrivit dispoziţiilor legii procesual penale prin care au fost reglementate hotărârile susceptibile a fi supuse examinării, căile de atac şi ierarhia acestora, termenele de declarare şi motivele pentru care se poate cere reformarea hotărârii atacate.

O hotărâre judecătorească nu poate fi atacată pe alte căi decât cele expres prevăzute de lege sau, cu alte cuvinte, căile de atac ale hotărârilor judecătoreşti nu pot exista în afara legii.

Regula are valoare de principiu constituţional, dispoziţiile art. 129 din Constituţie prevăzând că mijloacele procesuale de atac a hotărârii judecătoreşti sunt cele prevăzute de lege, iar exercitarea acestora se realizează în condiţiile legii.

Recunoaşterea unei căi de atac în alte situaţii decât cele prevăzute de legea procesuală constituie o încălcare a principiului legalităţii acesteia, precum şi al principiului constituţional al egalităţii în faţa legii şi autorităţilor şi din acest motiv, apare ca o situaţie inadmisibilă în ordine de drept.

Având în vedere considerentele anterior expuse, precum şi faptul că Ministerul Public a formulat o contestaţie împotriva dispoziţiilor din încheierea din data de 18 octombrie 2023 pronunţată de secţia penală a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, în dosarul nr. x/2023 privind atât ridicarea măsurii sechestrului asigurator dispusă în cursul urmăririi penale asupra sumelor de bani ridicate cu prilejul percheziţiei domiciliare efectuate la domiciliul inculpatului B., cât şi cele referitoare la menţinerea dispoziţiilor de ridicare a măsurii popririi asiguratorii dispuse asupra contului deţinut de inculpatul B., a măsurii sechestrului asigurator dispus în cursul urmăririi penale asupra sumelor de bani ridicate cu prilejul percheziţiei domiciliare efectuate la domiciliul inculpatului D., precum şi a măsurii popririi asiguratorii dispuse asupra sumei de bani consemnată de către E. cu destinaţia contravaloare cauţiune, Înalta Curte, Completul de 5 Judecători va respinge, ca nefondată, contestaţia formulată de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie împotriva încheierii din data de 18 octombrie 2023 pronunţată de secţia penală a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, în dosarul nr. x/2023 cu privire la inculpaţii D., B. şi intimata E. (fosta R. SRL).

De asemenea, în temeiul art. 275 alin. (3) din C. proc. pen., cheltuielile judiciare ocazionate de soluţionarea prezentei cauze vor rămâne în sarcina statului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondată, contestaţia formulată de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie împotriva încheierii din data de 18 octombrie 2023 pronunţată de secţia penală a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, în dosarul nr. x/2023 cu privire la inculpaţii D., B. şi intimata E. (fosta R. SRL).

În baza art. 275 alin. (3) din C. proc. pen., cheltuielile judiciare ocazionate de soluţionarea contestaţiei formulate de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - sectia Judiciară - Serviciul Judiciar Penal rămân în sarcina statului.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 6 noiembrie 2023.