Revision of final criminal conviction denied for citing rejected constitutional exception in unrelated administrative case

Şedinţa publică din data de 26 iunie 2023

Deliberând asupra apelului de faţă, în baza actelor şi lucrărilor dosarului, constată următoarele:

Prin sentinţa penală nr. 137 din data de 14 martie 2023, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia penală, în dosarul nr. x/2023 a fost respinsă, ca inadmisibilă, cererea de revizuire formulată de revizuentul A. împotriva sentinţei penale nr. 1081 din 03 decembrie 2013, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia penală, în dosarul nr. x/2009.

Pentru a dispune astfel, instanţa de fond a reţinut, în esenţă, că, în speţă, cazul de revizuire indicat, respectiv cazul prevăzut de art. 453 alin. (1) lit. f) din C. proc. pen., a fost invocat în mod formal, acesta nefiind incident în cauză în condiţiile în care în susţinerea cererii a fost invocată o decizie a Curţii Constituţionale de respingere, ca neîntemeiată, a excepţiei de neconstituţionalitate cu care a fost sesizată.

În acest sens, s-a reţinut că prima condiţie necesară pentru admiterea în principiu cererea de revizuire este ca prevederea legală invocată să fie declarată neconstituţională ca urmare a admiterii unei excepţii de neconstituţionalitate ridicate în acea cauză şi doar dacă consecinţele încălcării dispoziţiei constituţionale continuă să se producă şi nu pot fi remediate decât prin revizuirea hotărârii pronunţate.

Or, în cauză, în mod evident, nu este îndeplinită această condiţie întrucât prin Decizia nr. 310/2022 a Curţii Constituţionale indicată în cauză de apărarea revizuentului A. s-a dispus respingerea, ca neîntemeiată, a excepţiei de neconstituţionalitate ridicată de A. şi B. în Dosarul nr. x/2017 conexat cu Dosarul nr. x/2017 ale Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal şi s-a constatat că dispoziţiile art. 7 alin. (4) şi ale art. 20 din Legea nr. 182/2002 privind protecţia informaţiilor clasificate sunt constituţionale în raport cu criticile formulate.

Împotriva sentinţei penale nr. 137 din data de 14 martie 2023, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia penală, în dosarul nr. x/2023 a formulat apel revizuentul A., cauza înregistrându-se pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, Completul de 5 Judecători la data de 21 aprilie 2023 sub nr. x/2023, în cauză fiind stabilit termen la data de 26 iunie 2023.

Înalta Curte, Completul de 5 Judecători, analizând apelul formulat în cauză constată că acesta este nefondat pentru următoarele considerente:

Apelantul revizuent a invocat în susţinerea cererii de revizuire cazul de revizuire prevăzut de art. 453 alin. (1) lit. f) din C. proc. pen., susţinând, în esenţă, că cererea de revizuire s-a întemeiat pe împrejurarea constând în aceea că, prin considerentele hotărârii Curţii Constituţionale invocată ca temei al cazului de revizuire, a avut loc o confirmare a tuturor criticilor revizuentului care au vizat obstacularea, prin lege, a exercitului dreptului la apărare, consecinţa a imposibilităţii cunoaşterii suportului factual al acuzaţiei.

Cu titlu prealabil, instanţa reţine că revizuirea constituie o cale extraordinară de atac care poate fi exercitată împotriva hotărârilor judecătoreşti definitive pronunţate de instanţele penale, având caracterul unei căi de atac de retractare care permite instanţei penale să revină asupra propriei sale hotărâri şi, în acelaşi timp, caracterul unei căi de atac de fapt, prin care sunt constatate şi înlăturate erorile judiciare în rezolvarea cauzelor penale.

Revizuirea, fiind o cale extraordinară de atac, poate fi formulată numai în condiţiile şi în cazurile limitativ prevăzute de art. 453 alin. (1) C. proc. pen., singurele în măsură să conducă la o reexaminare a cauzei penale.

Potrivit dispoziţiilor art. 453 alin. (1) lit. f) C. proc. pen., revizuirea hotărârilor judecătoreşti definitive, cu privire la latura penală, poate fi cerută când hotărârea s-a întemeiat pe o prevedere legală care, după ce hotărârea a devenit definitivă, a fost declarată neconstituţională ca urmare a admiterii unei excepţii de neconstituţionalitate ridicate în acea cauză, în situaţia în care consecinţele încălcării dispoziţiei constituţionale continuă să se producă şi nu pot fi remediate decât prin revizuirea hotărârii pronunţate.

Din economia textului de lege sus menţionat rezultă că hotărârile penale definitive pot fi supuse revizuirii, dacă sunt întrunite cumulativ condiţiile expres prevăzute de lege: să existe o decizie a Curţii Constituţionale prin care a fost declarată neconstituţională o normă legală; decizia Curţii Constituţionale să fi fost publicată în Monitorul Oficial, ulterior rămânerii definitive a hotărârii; excepţia de neconstituţionalitate să fi fost invocată în cursul procesului penal în a cărui revizuire se cere de revizuent; hotărârea definitivă prin care cauza a fost soluţionată în fond să se fi întemeiat prevederea legală declarată neconstituţională; consecinţele încălcării dispoziţiei constituţionale să continue să se producă şi să nu poate fi remediate decât prin revizuirea hotărârii pronunţate.

Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, Completul de 5 Judecători, în acord cu instanţa fondului, apreciază că motivul invocat de apelantul revizuent a fost invocat în mod formal.

Astfel, se constată că revizuentul apelant A. a invocat cazul de revizuire prevăzut de art. 453 alin. (1) lit. f) din C. proc. pen., făcând trimitere la Decizia Curţii Constituţionale nr. 310 din 19 mai 2022, publicată în Monitorul Oficial, Partea I, nr. 922 din 20 septembrie 2022, prin care a fost respinsă, ca neîntemeiată, excepţia de neconstituţionalitate ridicată de A. şi B. în Dosarul nr. x/2017 conexat cu Dosarul nr. x/2017 ale Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal şi constată că dispoziţiile art. 7 alin. (4) şi ale art. 20 din Legea nr. 182/2002 privind protecţia informaţiilor clasificate sunt constituţionale în raport cu criticile formulate.

Înalta Curte, Completul de 5 Judecători constată că revizuentul apelant a invocat cazul de revizuire prevăzut de dispoziţiile art. 453 alin. (1) lit. f) din C. proc. pen. doar în mod formal întrucât susţinerile acestuia nu se circumscriu respectivului caz de revizuire.

În acest sens, instanţa constată că Decizia Curţii Constituţionale invocată de apelant ca temei al revizuirii, respectiv Decizia nr. 310 din 19 mai 2022, publicată în Monitorul Oficial, Partea I, nr. 922 din 20 septembrie 2022 este o decizie prin care a fost respinsă excepţia de neconstituţionalitate invocată de apelant astfel încât, în acord cu prima instanţă, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Completul de 5 Judecători constată că prima condiţie necesară pentru admisibilitatea cererii de revizuire este ca prevederea legală invocată să fie declarată neconstituţională ca urmare a admiterii unei excepţii de neconstituţionalitate ridicate în acea cauză şi doar dacă consecinţele încălcării dispoziţiei constituţionale continuă să se producă şi nu pot fi remediate decât prin revizuirea hotărârii pronunţate, condiţie care în mod evident nu este îndeplinită în cauză.

Mai mult decât atât, Completul de 5 Judecători constată că nici condiţia privind invocarea excepţiei de neconstituţionalitate în cursul procesului penal în a cărui revizuire se cere de revizuent nu este îndeplinită în cauză.

Astfel, apelantul revizuent A. a fost condamnat prin sentinţa penală nr. 1081 din 3 decembrie 2013 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia Penală, pronunţată în dosarul nr. x/2009, hotărâre rămasă definitivă prin decizia nr. 11 din 27 ianuarie 2015, pronunţată în dosarul nr. x/2014 al Înaltei Curţi de Casaţie si Justiţie, Completul de 5 Judecători.

Or, excepţia de neconstituţionalitate soluţionată de instanţa de contencios constituţional prin Decizia nr. 310 din 19 mai 2022, publicată în Monitorul Oficial, Partea I, nr. 922 din 20 septembrie 2022 a fost invocată de revizuent într-o cauză având ca obiect soluţionarea unor cereri de anulare a unui act administrativ, respectiv a Protocolului de cooperare instituţională încheiat între Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie şi Serviciul Român de Informaţii.

În contextul celor arătate, Înalta Curte, Completul de 5 Judecători constată că prima instanţă a evaluat just particularităţile cauzei şi a reţinut corect că nu sunt îndeplinite cerinţele impuse cumulativ de art. 459 C. proc. pen. astfel încât, în mod corect, a respins, ca inadmisibiă, cererea de revizuire formulată de revizuentul apelant.

Pentru considerentele mai sus expuse, în baza dispoziţiilor art. 421 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Completul de 5 Judecători va respinge, ca nefondat, apelul formulat de apelantul A. împotriva sentinţei nr. 137 din data de 14 martie 2023, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia penală, în dosarul nr. x/2023.

În baza art. 275 alin. (2) C. proc. pen., va obliga apelantul la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, urmând ca, în baza art. 275 alin. (6) C. proc. pen., onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru apelant, în cuantum de 680 RON, să rămână în sarcina statului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, apelul formulat de apelantul A. împotriva sentinţei nr. 137 din data de 14 martie 2023, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia penală, în dosarul nr. x/2023.

În baza art. 275 alin. (2) din C. proc. pen., obligă apelantul la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

În baza art. 275 alin. (6) din C. proc. pen., onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru apelant, în cuantum de 680 RON, rămâne în sarcina statului.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 26 iunie 2023.