Road administrator's appeal upheld; fatal tree-fall damages award quashed and remanded for proportionality review.

Şedinţa publică din data de 7 iunie 2023

asupra cauzei de faţă, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

1. Obiectul cauzei

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Tribunalului Arad, secţia I civilă la data de 10.02.2020, reclamanţii A., B. şi C. au solicitat, în contradictoriu cu pârâţii Compania Naţională de Administrare a Infrastructurii Rutiere prin Direcţia Regională de Drumuri şi Poduri Timişoara şi Garda Forestieră Oradea, obligarea pârâtei la plata sumei de 7400 RON şi echivalentul în RON la data plăţii a contravalorii autoturismului în sumă de 883 euro reprezentând daune materiale; obligarea pârâtei la plata sumei de 600.000 euro (echivalentul în RON la data plăţii), reprezentând daune morale (200.000 euro pentru fiecare membru al familiei) şi obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată.

În drept, au fost invocate dispoziţiile art. 1349 şi urm. C. civ., art. 1376, art. 1377 C. civ., precum şi textele legale invocate în cuprinsul acţiunii.

Prin întâmpinare, pârâta Garda Forestieră Oradea, a solicitat respingerea, ca neîntemeiată, a cererii reclamanţilor, iar pe cale de excepţie a invocat lipsa calităţii procesuale pasive a instituţiei.

Prin întâmpinare, pârâta Compania Naţională de Administrare a Infrastructurii Rutiere S.A. a solicitat respingerea acţiunii, ca nefondată.

2. Primul ciclu procesual

Prin sentinţa nr. 247/06.10.2020, Tribunalul Arad, secţia I civilă a admis excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a pârâtei Garda Forestieră Oradea şi în consecinţă, a respins acţiunea, ca fiind introdusă împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă; a admis, în parte, acţiunea în contradictoriu cu pârâta Compania Naţională de Administrare a Infrastructurii Rutiere, prin Direcţia Regională de Drumuri şi Poduri Timişoara; a obligat pârâta la plata către reclamanta A. a sumei de 7.400 RON şi a sumei de 883 euro (echivalentul în RON de la data plăţii), cu titlu de daune materiale, precum şi a sumei de 80.000 euro (echivalentul în RON de la data plăţii), cu titlu de daune morale; a obligat pârâta la plata către reclamantul B. a sumei de 100.000 euro (echivalentul în RON de la data plăţii), cu titlu de daune morale; a obligat pârâta la plata către reclamantul C. a sumei de 100.000 euro (echivalentul în RON de la data plăţii), cu titlu de daune morale; a respins, în rest, acţiunea; a obligat pârâta la plata către reclamantă a sumei de 6.000 RON, reprezentând cheltuieli de judecată parţiale.

Prin decizia nr. 67/22.04.2021 pronunţată în dosarul nr. x/2020, Curtea de Apel Timişoara, secţia I civilă a respins apelul pârâtei Compania Naţională de Administrare a Infrastructurii Rutiere S.A. - Direcţia Regională de Drumuri şi Poduri Timişoara prin secţia Drumuri Naţionale Arad împotriva sentinţei şi a obligat apelanta să plătească intimatei A. suma de 5.950 RON, cu titlu de cheltuieli de judecată în apel.

Prin decizia nr. 815/12.04.2022, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia I civilă a admis recursul pârâtei Compania Naţională de Administrare a Infrastructurii Rutiere S.A. - Direcţia Regională de Drumuri şi Poduri Timişoara prin secţia Drumuri Naţionale Arad împotriva deciziei mai sus menţionate şi a trimis cauza, spre rejudecare, aceleiaşi instanţe de apel.

Dosarul a fost reînregistrat pe rolul Curţii de Apel Timişoara, secţia I civilă sub nr. x/2020*.

3. Al doilea ciclu procesual

Prin decizia nr. 290/27.10.2022, pronunţată în rejudecare, Curtea de Apel Timişoara, secţia I civilă a respins, ca nefondat, apelul pârâtei Compania Naţională de Administrare a Infrastructurii Rutiere prin Direcţia Regională de Drumuri şi Poduri Timişoara prin secţia Drumuri Naţionale Arad împotriva sentinţei; a obligat apelanta să plătească intimatei A. suma de 5.950 RON, cu titlu de cheltuieli de judecată în apel.

4. Calea de atac a recursului exercitată în cauză

Împotriva acestei decizii a declarat recurs, întemeiat pe dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ. şi art. 6 CEDO, pârâta Compania Naţională de Administrare a Infrastructurii Rutiere SA-Direcţia Regională de Drumuri şi Poduri Timişoara prin secţia Drumuri Naţionale Arad.

În motivarea recursului, s-a arătat că decizia recurată cuprinde motive străine de natura cauzei, ce încalcă directivele obligatorii ale deciziei de casare, situaţie faţă de care se impune casarea acesteia şi rejudecarea procesului în fond, în ce priveşte cuantumul daunelor morale acordate reclamanţilor, în sensul diminuării la suma de 13.636 euro pentru fiecare dintre aceştia, în conformitate cu dispoziţiile deciziei nr. 815/12.04.2022 a Înaltei Curţi, cu condiţiile de viaţă ale victimei, nivelul de trai existent în România şi despăgubirea medie în caz de deces cauzat prin accident, acordată de instanţele Uniunii Europene la un venit mediu lunar de 1.576 euro.

Prin păstrarea daunelor morale acordate de către prima instanţă, total disproporţionate în raport atât de condiţiile de viaţă ale familiei din prezenta speţă, cât şi cu nivelul de trai existent în România, instanţa de apel a conturat o îmbogăţire fără just temei în favoarea reclamanţilor, în evidentă contradicţie cu directivele deciziei de casare.

Soluţia instanţei de apel încalcă şi prevederile art. 6 CEDO, privind dreptul la un proces echitabil, întrucât cuantumul daunelor morale de 280.000 euro este exagerat în raport cu proporţionalitatea prevăzută de jurisprudenţa CEDO în funcţie de atingerea adusă, dar şi faţă de cuantumul veniturilor realizate de către defunctul D. anterior decesului.

Referitor la veniturile realizate de defunctul D. anterior decesului acestuia, recurenta a arătat că, aşa cum rezultă din probele dosarului, venitul său mediu lunar era de aproximativ 500-600 euro/lună, respectiv circa 7.000 euro/an.

Faţă de acest venit mediu anual al defunctului, instanţa de apel a acordat intimatilor-reclamanţi daune morale echivalente cu sumele cu care ruda (soţ/tată) acestora ar fi contribuit la bugetul familiei într-o perioadă de 40 de ani, sumă complet exagerată, care nu numai că acoperă pe deplin veniturile realizate de acesta, precum şi suferinţa cauzată soţiei şi copiilor săi (aflaţi aproape de majorat) de pierderea sa prematură, dar raportat la veniturile familiei intimaţilor-reclamanţi dinainte de pierderea rudei lor apropiate, reprezintă un folos material injust acordat acestora.

Aceeaşi concluzie rezultă din simpla analiză a despăgubirilor în caz de deces cauzat prin accident, acordate cu titlu de daune morale de instanţele de judecată din Uniunea Europeană la un venit mediu net lunar de 1.576 euro, care, în medie, este de 13.636 euro pentru fiecare persoană îndreptăţită la primirea unor astfel de despăgubiri.

Cuantumul daunelor morale, pe care se impune să le primească intimaţii-reclamanţi în urma prejudiciului suferit de aceştia prin pierderea prematură a rudei lor apropiate, trebuie să fie echivalent cu acela pe care le-ar primi în cazul în care defunctul D. ar fi decedat într-un accident de circulaţie, situaţia fiind similară.

Potrivit Ghidului pentru soluţionarea daunelor morale, editat de Fondul de Protecţie a Victimelor Străzii, se poate observa că în multe ţări din Uniunea Europeană (Danemarca, Olanda, Norvegia, Slovacia, Suedia), victimelor indirecte, adică persoanelor apropiate supravieţuitoare, aşa cum sunt intimaţii-reclamanţi din prezenta speţă, nici măcar nu li se acordă daune morale în urma decesului unei rude apropiate, iar în statele în care se acordă astfel de despăgubiri, cuantumul acestora este unul modic, media europeană în caz de deces fiind de 13.636 euro, la un venit mediu net lunar de 1.576 euro (mult mai ridicat decât venitul mediu net lunar din ţara noastră), respectiv echivalentul a mai puţin de 9 salarii medii nete lunare.

Faţă de această practică judiciară unitară a statelor care fac parte din Uniunea Europeană, acordarea, de către Curtea de Apel Timişoara, intimaţilor-reclamanţi din prezenta cauză, a unor daune morale de peste 7 ori mai mare decât media europeană celor doi copii ai defunctului D. şi de peste 5 ori mai mare decât această medie soţiei supravieţuitoare este nejustificată.

5. Apărările formulate în cauză

Prin întâmpinare, intimata-pârâtă Garda Forestieră Oradea a solicitat respingerea recursului, ca nefondat.

Intimata a expus considerentele instanţei de apel, apreciate de aceasta ca fiind legale şi temeinice, şi a arătat că recurentul-pârât nu a contestat calitatea sa de paznic al lucrului, în sensul art. 1377 C. civ., astfel că şi-a asumat răspunderea integrală pentru păstrarea copacilor sănătoşi din punct de vedere fitosanitar aflaţi pe DN 79A, care au cauzat moartea persoanei, iar prin prezentul recurs a reiterat motivele de apel.

Prin întâmpinare, intimaţii-reclamanţi au solicitat respingerea recursului, menţinerea deciziei atacate, ca fiind legală şi temeinică, arătând că instanţa de apel, în rejudecare, a procedat la o analiză proprie efectivă (în limitele stabilite prin decizia de casare), cu privire la constatarea şi aprecierea stării de fapt, în vederea calificării şi aplicării normelor juridice incidente, relativ la solicitarea apelantei de a diminua cuantumul daunelor morale.

În mod temeinic, instanţa de apel a apreciat că stingerea dreptului la viaţă al tatălui/soţului reclamanţilor a afectat negativ, iremediabil şi incomensurabil dreptul la familie şi la un mod de viaţă fericit, armonizat al acestora.

În motivarea deciziei recurate au fost avute în vedere criteriile de stabilire a daunelor morale privind consecinţele negative suferite de cel în cauză în plan fizic şi psihic, importanţa valorilor lezate, măsura în care au fost lezate aceste valori, intensitatea cu care au fost percepute consecinţele vătămării, măsura în care a fost afectată viaţa familială.

Statistica, prin care s-a stabilit că instanţele europene au acordat despăgubiri medii în sumă de 13.636 euro, nu este izvor de drept şi nu obligă instanţele din România.

Recurenta are obligaţia de a întreţine, repara, administra şi exploata autostrăzile, drumurile expres, drumurile naţionale, variantele ocolitoare, precum şi alte elemente de infrastructură rutieră definite conform legii, în scopul desfăşurării traficului rutier în condiţii de siguranţă.

Recurenta a prevăzut posibilitatea producerii accidentelor pe acest drum datorită vârstei arborilor, a iniţiat procedura de tăiere a acestora în luna iulie 2016, dar apoi a rămas în pasivitate până în luna noiembrie, când abia pe data de 08.11.2016, la două zile după producerea accidentului, a continuat această operaţiune.

Prin răspunsul la întâmpinarea intimatei-pârâte Garda Forestieră Oradea, recurenta a solicitat înlăturarea apărărilor din actul procedural, admiterea recursului astfel cum a fost formulat şi judecata în lipsă.

II. Soluţia şi considerentele Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie

Analizând recursul formulat, Înalta Curte reţine caracterul său întemeiat în limita criticilor circumscrise motivului legal de recurs prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ., prin care s-a invocat nelegalitatea deciziei atacate întrucât aceasta încalcă grav directivele obligatorii ale deciziei de casare nr. 815/12.04.2022 a Înaltei Curţi sub aspectul obiectivelor ce trebuie urmărite şi asigurate la stabilirea cuantumului despăgubirilor cuvenite pentru repararea prejudiciilor de ordin moral suferite de reclamanţi.

Apreciind că decizia de apel nr. 67/22.04.2021 a Curţii de Apel Timişoara, pronunţată în cel dintâi ciclu procesual al cauzei, suferă de viciul nemotivării, corespondent motivului de recurs prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ., Înalta Curte a dispus casarea acesteia şi trimiterea cauzei spre rejudecare la aceeaşi curte de apel care avea a da curs îndrumărilor sale cu aplicarea dispoziţiilor art. 501 alin. (1) şi (3) din C. proc. civ., respectând caracterul obligatoriu al problemelor de drept dezlegate şi judecând din nou, în limitele casării şi ţinând seama de toate motivele invocate înaintea instanţei a cărei hotărâre a fost casată.

Astfel, potrivit deciziei de casare, judecăţii înfăptuite prin decizia nr. 67/22.04.2021 îi lipsea o evaluare proprie a instanţei de apel asupra criteriilor ce determină stabilirea cuantumului daunelor morale acordate care să dea în acelaşi timp un răspuns real criticilor din motivele de apel formulate de pârâta Compania Naţională a Infrastructurii Rutiere S.A., simpla reiterare a statuărilor primei instanţe fără o analiză reală, efectivă, critică, adnotată considerându-se că nu corespunde exigenţei legale a motivării hotărârii impuse prin dispoziţiile art. 425 alin. (1) lit. b) C. proc. civ.

Totodată, având în vedere conţinutul criticilor din apelul pârâtei, care - ca şi în actualul recurs, reclama stabilirea unui cuantum exagerat de mare al daunelor morale, atât raportat la veniturile realizate de defunct anterior producerii incidentului, cât şi raportat la cuantumul despăgubirii medii în caz de deces cauzat prin accident, acordate de instanţele din Uniunea Europeană la un venit mediu net lunar mult mai mare decât cel din România (respectiv 1.576 eu) Înalta Curte a indicat criteriile concrete, adaptate circumstanţelor cauzei, ce trebuie avute în vedere de instanţă în stabilirea cuantumului despăgubirilor menite să compenseze prejudiciile de ordin moral, dar şi liniile diriguitoare care să ajute activitatea de evaluare a instanţei, precizând, între altele, că finalitatea compensatorie a despăgubirilor pentru prejudiciile de ordin moral "nu se poate atinge nici prin acordarea unor sume de bani excesive comparativ cu condiţiile de viaţă ale victimelor şi cu nivelul de trai existent în acest stat, astfel încât reparaţia bănească să nu conducă la o îmbogăţire fără just temei a beneficiarilor".

În acelaşi context, dat de soluţia precedentei decizii din apel, care validase acordarea sumei de 280.000 de euro pentru repararea prejudiciului moral încercat de reclamanţi şi a criticilor pârâtei de acordare a unei sume exagerat de mari, rămase fără răspuns în analiza instanţei, s-a arătat de instanţa de casare că "prin mărimea ei, suma de bani acordată cu titlu de daune morale nu trebuie, într-adevăr, să devină o sursă de îmbogăţire pentru victimă, dar nici să aibă numai un caracter pus simbolic, ci ea trebuie să reprezinte doar atât cât este necesar pentru a-i uşura ori compensa, în măsura posibilă, suferinţele pe care le-a îndurat sau eventual mai trebuie să le îndure. Aşadar, instanţa de judecată trebuie să stabilească un anumit echilibru între prejudiciul moral suferit şi despăgubirile acordate, în măsură să permită celui prejudiciat anumite avantaje care să atenueze suferinţele morale, fără a ajunge însă, în situaţia îmbogăţirii fără just temei".

Reamintind principiile ce se degajă din jurisprudenţa CEDO în materia stabilirii de daune pentru prejudiciile morale, instanţa de casare a mai indicat că "Pentru a-şi păstra caracterul de «satisfacţie echitabilă», daunele morale trebuie acordate într-un cuantum care să nu le deturneze de la scopul şi finalitatea prevăzute de lege, spre a nu deveni astfel un folos material injust, fără justificare cauzală în prejudiciul suferit şi consecinţele acestuia".

Or, refăcând judecata în urma casării cu trimitere, instanţa de apel a dat curs doar în mod parţial dezlegărilor şi îndrumărilor obligatorii ale deciziei de recurs, deoarece prin hotărârea pronunţată aceasta a refăcut argumentarea acordării daunelor morale pe care le-a stabilit într-un cuantum identic, dar omiţând a se preocupa de asigurarea finalităţii compensatorii a despăgubirilor după cum indicase instanţa de recurs, adică "comparativ cu condiţiile de viaţă ale victimelor şi cu nivelul de trai existent în acest stat, aşa încât reparaţia bănească să nu conducă la o îmbogăţire fără just temei a beneficiarilor" şi cât, prin cuantumul lor, daunelor morale să nu fie deturnate de la scopul şi finalitatea prevăzute de lege, acelea de a permite celui prejudiciat anumite avantaje care să atenueze suferinţele morale, fără a se ajunge în situaţia îmbogăţirii fără just temei.

Răspunzând criticilor pârâtei din apel - care contestase suma acordată drept echivalent al prejudiciilor de ordin moral ca fiind complet exagerată prin raportare la venitul mediu lunar al victimei directe sau la venitul familiei de dinaintea pierderii rudei apropiate ori prin raportare la cuantumul despăgubirii medii în caz de deces cauzat prin accident, acordat de instanţele din Uniunea Europeană funcţie de un venit mediu net lunar mai mare decât cel din România (respectiv de 1.576 eu) - instanţa de rejudecare s-a rezumat să reţină că aceasta nu a făcut dovada mediei europene a sumelor acordate în caz de deces (ca fiind de 13.636 euro) ori a neacordării de daune morale rudelor victimei imediate în unele ţări membre şi, de asemenea, că nu poate dimensiona cuantumul daunelor morale funcţie de criterii economice precum cel referitor la veniturile realizate de defunct.

Or, dimensionarea cuantumului daunelor morale comparativ cu condiţiile de viaţă ale victimelor şi cu nivelul de trai în acest stat a constituit, precum s-a arătat, o linie de îndrumare a deciziei de casare menită să asigure o aşezare echitabilă a despăgubirii acordată victimei, care să păstreze un raport rezonabil de proporţionalitate cu dauna suferită, aşa încât nivelul stabilit să nu le deturneze de la scopul şi finalitatea prevăzute de lege.

Instanţa de apel a refuzat această raportare motivând, eronat şi împotriva deciziei de casare, că în stabilirea daunelor morale nu pot fi utilizate criterii economice precum cele referitoare la veniturile realizate de defunct, cu toate că raportarea la care îndruma decizia instanţei de recurs avea ca obiectiv, în circumstanţa criticilor pârâtei, verificarea cerinţei ca reparaţia bănească acordată să nu conducă la o îmbogăţire fără just temei, ci să permită celui prejudiciat anumite avantaje care să atenueze suferinţele morale.

Aceste exigenţe şi aceste nuanţe sunt importante şi au semnificaţia lor proprie atunci când în discuţie se află compensarea prejudiciilor de ordin moral provocate prin suferinţele de ordin sufletesc, moral şi psihic îndurate de rudele celor decedaţi în accidente ori în circumstanţe factuale asimilate acestora, precum cele în speţă, având în vedere dimensiunea majoră a acestora, aproape sau chiar incomensurabilă şi imposibilitatea, din acest motiv, a acoperirii integrale a unor atare prejudicii. Tendinţa dimensionării daunelor acordate spre acelaşi nivel major al prejudiciului încercat devine un factor de rupere a echilibrului şi de pierdere a calităţii de "satisfacţie echitabilă" a daunelor morale care, aşa cum a statuat deja anterior decizia de casare, atrage consecinţa deturnării acestora de la scopul şi finalitatea prevăzută de lege, atare despăgubiri nefiind menite, spre exemplu, să preia rolul şi funcţia daunelor materiale.

Or, păstrând acelaşi cuantum al daunelor morale ce fusese acordat de instanţe în primul ciclu procesual de judecată a cauzei, fără a-l supune verificării cerinţelor la care îndruma decizia de casare, instanţa de apel s-a plasat prin judecata sa într-o poziţie de contradicţie făţişă în raport cu aceasta, pronunţând din acest motiv o soluţie nelegală, ce a fost dată cu nesocotirea dispoziţiilor art. 501 alin. (1) şi (3) C. proc. civ. şi casabilă pe temeiul dispoziţiilor art. 497 coroborat cu art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ.

În consecinţă, pentru aceste motive, va fi admis recursul formulat de pârâtă şi va fi casată decizia atacată, cu trimiterea cauzei spre rejudecare aceleiaşi instanţe de apel.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de pârâta Compania Naţională de Administrare a Infrastructurii Rutiere S.A. - Direcţia Regională de Drumuri şi Poduri Timişoara, prin secţia Drumuri Naţionale Arad împotriva deciziei nr. 290 din 27 octombrie 2022 a Curţii de Apel Timişoara, secţia I civilă.

Casează decizia atacată şi trimite cauza, spre rejudecare, aceleiaşi curţi de apel.

Definitivă.

Pronunţată astăzi, 7 iunie 2023, prin punerea soluţiei la dispoziţia părţilor, prin mijlocirea grefei, conform art. 402 C. proc. civ.