Jurisdictional conflict resolved: Bucharest Tribunal has sole jurisdiction over Insurance Guarantee Fund claim; lower rulings overturned.

Şedinţa publică din data de 6 iunie 2023

După deliberare, asupra cauzei de faţă, constată următoarele:

1. Cererea de chemare în judecată

Prin cererea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Piteşti, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, la data de 1 aprilie 2022, sub nr. x/2022, reclamanta A. a chemat în judecată Fondul de Garantare a Asiguraţilor, solicitând obligarea pârâtului la emiterea unei decizii, prin care să se admită sau să se respingă pretenţiile solicitate conform dispoziţiilor art. 13 alin. (4) din Legea nr. 213/2015, stabilirea unui termen de 10 zile de la rămânerea definitivă a hotărârii în care pârâtul să emită decizia, sub sancţiunea obligării la plata unei penalităţi în cuantum de 1.000 RON, pe fiecare zi de întârziere, şi aplicarea unei amenzi de 20% din salariul minim brut pe economie, pe zi de întârziere, conducătorului Fondului de Garantare a Asiguraţilor.

În motivarea în fapt, a arătat că, la data de 20 august 2019, a avut loc un accident rutier, în urma căruia B., tatăl său, a decedat iar reclamanta a suferit leziuni grave. Persoana vinovată de producerea accidentului era asigurată la o societate de asigurări, care a intrat în faliment, motiv pentru care reclamanta a formulat o cerere de despăgubiri la Fondul de Garantare a Asiguraţilor. Întrucât nu a primit niciun răspuns, a înţeles să apeleze la instanţele de judecată.

În drept, cererea de chemare în judecată a fost întemeiată pe dispoziţiile Legii nr. 213/2015 şi ale Legii nr. 554/2004.

Fondul de Garantare a Asiguraţilor a formulat întâmpinare, prin care a invocat excepţia necompetenţei materiale şi teritoriale a instanţelor din Argeş, în considerarea dispoziţiilor art. 1 şi art. 13 alin. (5) din Legea nr. 213/2015, respectiv art. 2 alin. (1) lit. g) şi art. 10 din Legea contenciosului administrativ.

2. Hotărârea Curţii de Apel Piteşti, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal

Prin sentinţa civilă nr. 125/F din data de 03 octombrie 2022, Curtea de Apel Piteşti, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal a admis excepţia de necompetenţă materială şi teritorială, invocată de pârâtul Fondul de Garantare a Asiguraţilor, şi a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Bucureşti, secţia civilă.

Pentru a dispune astfel, instanţa a reţinut că, deşi cererea de chemare în judecată este întemeiată pe dispoziţiile Legii nr. 554/2004, în realitate, raportul juridic este supus Legii nr. 213/2015 în cuprinsul căreia legiuitorul a optat pentru competenţa instanţelor civile în materia plăţii de către Fond a sumelor cuvenite creditorilor de asigurare.

Astfel, a operat transferul competenţei de la secţia de contencios administrativ şi fiscal a curţilor de apel către instanţele civile, iar normele de competenţă materială şi teritorială din C. proc. civ. sunt aplicabile în temeiul dispoziţiilor art. 13 alin. (5) din Legea nr. 123/2015, pentru a distinge între aceste instanţe civile.

Instanţa a apreciat că, din perspectiva competenţei teritoriale, aceasta aparţine instanţelor de la sediul Fondului de Garantare a Asiguraţilor, iar faţă de valoarea pretenţiei din cauza de faţă (peste 200.000 RON), litigiul este în competenţa Tribunalului Bucureşti, secţia civilă.

3. Hotărârea Tribunalului Bucureşti, secţia a VI-a civilă

Prin sentinţa civilă nr. 184 din 26 ianuarie 2023, Tribunalul Bucureşti, secţia a VI-a civilă a admis excepţia necompetenţei materiale a Tribunalului Bucureşti, secţia a VI-a civilă şi a declinat competenţa de soluţionare a cererii formulate de reclamanta A., în contradictoriu cu pârâtul Fondul de Garantare a Asiguratilor, în favoarea Curţii de Apel Piteşti. A constatat ivit conflictul negativ de competenţă şi a înaintat cauza către Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie în vederea soluţionării acestuia.

Pentru a dispune astfel, instanţa a apreciat că teza premisă, invocată ca şi fundament pentru declinarea competenţei, nu este incidentă în cauză, întrucât nu există o decizie de respingere a Fondului de Garantare a Asiguraţilor, care să facă obiectul contestaţiei, pentru a se atrage competenţa expresă indicată de legiuitor în favoarea instanţelor civile de la sediul Fondului.

În condiţiile în care reclamanta a urmat procedura administrativă prevăzută de Legea nr. 213/2015 şi s-a adresat Fondului de Garantare a Asiguraţilor, în calitate de persoană juridică de drept public, care îşi exercită atribuţiile şi competenţele, potrivit legii, reţinând şi incidenţa prevederilor art. 12 din acelaşi act normativ, instanţa a apreciat că situaţia dedusă judecăţii excede competenţei instanţelor civile.

Prin urmare, având în vedere împrejurarea că Fondul de Garantare a Asiguraţilor este o autoritate centrală iar adresa de domiciliu a reclamantei este în municipiul Curtea de Argeş, în temeiul dispoziţiilor art. 130 alin. (2) şi art. 132 alin. (1) din C. proc. civ., coroborat cu dispoziţiile art. 10 alin. (1) şi (3) din Legea nr. 554/2004, tribunalul a admis excepţia necompetenţei materiale şi teritoriale şi şi-a declinat competenţa, la rândul său, în favoarea Curţii de Apel Piteşti, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal.

4. Soluţia şi considerentele Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie

Examinând conflictul negativ de competenţă, Înalta Curte reţine că Tribunalului Bucureşti, secţia a VI-a civilă îi revine competenţa de soluţionare a cauzei, în considerarea următoarelor dispoziţii legale şi argumente:

Scopul prezentei acţiuni este obligarea Fondului de Garantare a Asiguraţilor de a răspunde cererii de plată formulate de reclamantă la data de 19 noiembrie 2021 prin emiterea deciziei, în cuprinsul căreia să fie stabilit cuantumul despăgubirilor.

Înalta Curte reţine că activitatea Fondului de Garantare a Asiguraţilor este reglementată de Legea nr. 213/2015 care, la art. 13 prevede că "(1) În termen de 60 de zile de la data publicării în Monitorul Oficial al României a deciziei Autorităţii de Supraveghere Financiară de retragere a autorizaţiei de funcţionare şi constatare a existenţei indiciilor stării de insolvenţă a asigurătorului, Fondul este în drept să efectueze plăţi din disponibilităţile sale, în vederea achitării sumelor cuvenite creditorilor de asigurări, cu respectarea dispoziţiilor legale, după parcurgerea de către creditorul de asigurări a procedurii administrative de plată reglementate de prezenta lege. (3) În vederea efectuării plăţii sumelor cuvenite creditorilor de asigurări, Fondul procedează la verificarea dosarelor de daună şi a creanţelor de asigurări înregistrate în evidenţele sale, ţinând seama de normele aplicabile în materie şi de condiţiile de asigurare generale şi specifice prevăzute în contractele de asigurare încheiate cu asigurătorul faţă de care s-a stabilit starea de insolvenţă. (4) Aprobarea sau, după caz, respingerea sumelor pretinse de petenţi este de competenţa comisiei speciale, constituite conform art. 123; comisia specială poate dispune suspendarea soluţionării cererii de plată, în condiţiile art. 16 alin. (3). (5) În caz de respingere a sumelor pretinse se va emite o decizie de respingere, motivată; împotriva deciziei se poate formula contestaţie în termen de 30 zile de la comunicarea acesteia, sub sancţiunea decăderii, la instanţele civile de la sediul Fondului, potrivit normelor de competenţă generală din Legea nr. 134/2010, republicată, cu modificările şi completările ulterioare. (51) Hotărârile judecătoreşti pronunţate potrivit alin. (5) sunt supuse căilor de atac prevăzute de Legea nr. 134/2010, republicată, cu modificările şi completările ulterioare."

Legiuitorul a avut în vedere în cuprinsul dispoziţiilor art. 13 alin. (5) din Legea nr. 213/2015, doar situaţia în care comisia specială din cadrul Fondului, ca urmare a analizării cererii de plată, emite o decizie de admitere sau respingere a acesteia, ultima putând fi contestată în termen de 30 de zile, sub sancţiunea decăderii, la instanţele civile de la sediul instituţiei, potrivit normelor de competenţă generală prevăzute de Legea nr. 134/2010 privind C. proc. civ.

Legea nr. 213/2015 nu face nicio precizare cu privire la ipoteza în care Fondul de Garantare a Asiguraţilor nu emite decizie.

Însă, chiar dacă nu are o reglementare proprie, sub aspect procedural, lipsa răspunsului pârâtului nu poate rămâne necenzurat pentru că nicio dispoziţie legală nu poate limita dreptul celui, care se consideră îndreptăţit la despăgubiri de a se adresa instanţei competente, ci dimpotrivă, art. 21 alin. (2) din Constituţia României prevede că acest drept poate fi exercitat neîngrădit.

În materia contestaţiei împotriva unei decizii de respingere a unei cereri de despăgubire sau de plată îndreptate către Fondul de Garantare a Asiguraţilor, în desfăşurarea activităţii sale de garantare a plăţii de indemnizaţii/despăgubiri rezultate din contractele de asigurare facultative şi obligatorii încheiate în condiţiile legii, în cazul falimentului unui asigurător, în baza dispoziţiilor art. 13 din Legea nr. 213/2015, instanţele civile de la sediul Fondului au competenţă materială şi teritorială exclusivă, fapt ce nu poate fi înlăturat de părţi.

Prin urmare, aceleaşi reguli de competenţă se aplică, din raţiuni de simetrie, şi în cazul refuzului de a soluţiona o cerere sau nesoluţionării ei în termen rezonabil, instanţele civile având plenitudine de competenţă, în analiza raportului juridic izvorât din raportul de asigurare, chiar şi în situaţia în care instituţia pârâtă se subrogă, prin efectul legii, asigurătorului aflat în faliment.

Înalta Curte reţine că natura juridică a pretenţiilor solicitate prin cererea înregistrată la Fondul de Garantare a Asiguraţilor este una civilă, respectiv un drept de creanţă izvorât din contractele de asigurare, în cazul producerii riscului asigurat, raportul juridic litigios nefiind un raport de drept administrativ, astfel că sunt aplicabile normele de competenţă generală prevăzute de C. proc. civ., iar nu normele speciale de competenţă din Legea nr. 554/2004.

Drept urmare, rezultă că asemenea litigii nu pot intra decât în sfera de competenţă procesuală pur civilă, iar nu în aceea specifică contenciosului administrativ.

Referitor la caracterul evaluabil al acţiunii, Înalta Curte reţine considerentele din cuprinsul hotărârii pronunţate în recursul în interesul legii nr. 32/2008, publicată în Monitorul Oficial nr. 830 din 10 decembrie 2008, prin care s-a statuat că, "întrucât dreptul subiectiv material constituie fundamentul acţiunii, fiind factorul configurator al acesteia, el impune şi toate consecinţele ce decurg de aici: calificarea acţiunii, determinarea competenţei, alcătuirea completului, determinarea căii de atac. Ca atare, se poate afirma că dreptul subiectiv, ce se cere a fi protejat în justiţie "transferă" caracterul său patrimonial sau nepatrimonial litigiului însuşi şi, astfel, procesul va putea fi evaluabil în bani, ori de câte ori în structura raportului juridic de drept substanţial, dedus judecăţii, intră un drept patrimonial, real sau de creanţă. În consecinţă, ori de câte ori pe calea acţiunii în justiţie se tinde a se proteja un drept patrimonial, evaluarea obiectului litigiului este posibilă şi necesară".

Prin acţiunea civilă promovată, reclamanta A. tinde la satisfacerea unui drept de creanţă, raportul juridic are un caracter patrimonial şi, în consecinţă, cererea este evaluabilă în bani, competenţa materială urmând a se stabili prin raportare la dispoziţiile art. 94 lit. k) din C. proc. civ.

Faţă de valoarea pretenţiei din cauză, peste 200.000 RON, în baza dispoziţiilor art. 13 alin. (5) din Legea nr. 213/2015 raportat la art. 94 alin. (1) lit. k) şi art. 95 pct. 1) din C. proc. civ., din punct de vedere material, competenţa de soluţionare a cauzei revine tribunalului.

Raportat la împrejurarea că Fondul de Garantare a Asiguraţilor are sediul în sectorul 2 al Municipiului Bucureşti, în considerarea dispoziţiilor art. 13 alin. (5) din Legea nr. 213/2015, competent să soluţioneze prezenta cauză este Tribunalul Bucureşti.

Pentru considerentele expuse şi având în vedere dispoziţiile art. 13 alin. (5) din Legea nr. 213/2015 şi art. 94 alin. (1) lit. k) din C. proc. civ., Înalta Curte, în baza dispoziţiilor art. 135 alin. (4) din C. proc. civ., va stabili competenţa de soluţionare a cererii formulate de A. în favoarea Tribunalului Bucureşti, secţia a VI-a civilă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Bucureşti, secţia a VI-a civilă.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 6 iunie 2023.