European Arrest Warrant surrender: suspension of limitation period for execution of foreign penalties by commission of new offenses in Romania

Mandat european de arestare. Motiv opțional de refuz. Prescrierea executării pedepsei

Cuprins pe materii: Drept procesual penal. Proceduri prevăzute în legi speciale. Proceduri prevăzute în Legea nr. 302/2004

Indice alfabetic: - drept procesual penal

- contestație

- mandat european de arestare

C. pen., art. 163 alin. (2)

Legea nr. 302/2004, art. 99 alin. (2) lit. g)

Potrivit dispozițiilor art. 163 alin. (2) C. pen., termenul de prescrierea a executării a unei pedepse aplicată de o autoritatea judiciară străină se întrerupe inclusiv prin săvârşirea, din nou, a unei infracţiuni pe teritoriul României, nefiind, astfel, posibilă reținerea incidenței dispoziţiilor art. 99 alin. (2) lit. g) din Legea nr. 302/2004.

I.C.C.J. Secția penală, decizia nr. 207 din 13 martie 2023

Prin sentința penală nr. 15/FCJI din 24 februarie 2023, pronunțată de Curtea de Apel Iași, Secția penală și pentru cauze cu minori - NCPP, în dosarul nr. x/45/2023, în temeiul art. 109 alin. (1), raportat la art. 104 alin. (6) din Legea nr. 302/2004, privind cooperarea judiciară internaţională în materie penală, s-a admis cererea formulată de Parchetul de pe lângă Curtea din Imperia doar pentru executarea mandatului european de arestare emis la de 22.11.2022, în dosarul cu număr de referintă x/2021/SEIP pe numele persoanei solicitate A., în vederea executării pedepsei de 3 ani şi 2 luni închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de primire de bunuri furate prev de art. 648 C. pen. italian.

În baza art. 99 alin. (2) lit. g) din Legea nr. 302/2004 privind cooperarea judiciară internaţională în materie penală, s-a respins solicitarea de predare a persoanei solicitate A. pentru executarea mandatelor europene de arestare emise la data de 22.11.2022 de Procuratura Republicii de pe lângă Tribunalul Imperia, fundamentate pe sentinţa nr. 1203/2016, pronunţată de Tribunalul Orinar din Imperia, sentinţa nr. 528/2014, pronunţată de Tribunalul Ordinar din Cuneo şi sentinţa nr. 581/2015, pronunţată de Tribunalul Ordinar din Imperia.

S-a constatat că persoana solicitată A. nu a consimţit la predare şi nu a renunţat la drepturile conferite de regula specialităţii.

S-a dispus predarea persoanei solicitate A. către autoritatea judiciară emitentă Parchetul de pe lângă Curtea din Imperia, în baza mandatului european de arestare emis la data de 22.11.2022, în dosarul cu număr de referintă x/2021/SEIP , în vederea executării pedepsei de 3 ani şi 2 luni închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de primire de bunuri furate prev. de art. 648 C. pen. italian, cu respectarea beneficiului regulii specialităţii.

În temeiul art. 114 alin. (1) rap. la art. 58 alin. (1) din Legea nr. 302/2004 privind cooperarea judiciară internaţională în materie penală, republicată, s-a amânat predarea persoanei solicitate A. către autoritatea judiciară emitentă, Parchetul de pe lângă Curtea din Imperia până la pronunțarea unei hotărări definitive în dosarul nr. y/333/2023 al Judecătoriei Vaslui, iar în caz de condamnare cu executarea în regim de detenţie a pedepsei, până la punerea în libertate ca urmare a liberării condiţionate sau până la executarea pedepsei la termen.

În temeiul art. 104 alin. (11) din Legea nr. 302/2004 privind cooperarea judiciară internațională în materie penală, republicată, s-a dispus arestarea persoanei solicitate A., în vederea predării, pe o durată de 30 de zile, începând cu data punerii efective în executare a mandatului de arestare.

În temeiul art. 104 alin. (13) din Legea 302/2004 privind cooperarea judiciară internațională în materie penală, republicată, s-a dispus emiterea de îndată a mandatului de arestare pe numele persoanei solicitate.

Conform art. 109 alin. (3) din Legea nr. 302/2004 privind cooperarea judiciară internațională în materie penală, republicată, s-a dispus ca mandatul de arestare să fie pus în executare la data încetării motivelor care au justificat amânarea predării.

Pentru a pronunţa această hotărâre, prima instanţă a constatat că la data de 19.01.2023, pe rolul Curţii de Apel Iaşi a fost înregistrată sesizarea Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Iaşi privind arestarea provizorie a persoanei solicitate A., în baza semnalării din Sistemul de Informații Schengen – Biroul Sirene Național din Italia, în baza mandatului european de arestare din 22.12.2022, emis de către procurorul adjunct al Parchetului de pe lângă Curtea din Imperia, în dosarul cu nr. de referinţă x/2021/SIEP, pentru executarea pedepsei de 5 ani , o lună şi 2 zile închisoare , aplicată prin ordinul de încarcerare x/2021/SIEP emis la 24.09.2021 de Parchetul de pe lângă Curtea din Imperia, pentru săvârşirea infracţiunii de primire de bunuri furate, prev. de art. 648 C. pen. italian

Prin încheierea din 20.01.2023, Curtea de Apel Iaşi a respins propunerea de arestare provizorie formulată de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Iaşi şi a dispus măsura controlului judiciar faţă de persoana solicitată A., pe o durată de 30 zile, măsura fiind menţinută ulterior.

La termenul de judecată din data de 01.02.2023 s-a dispus reunirea dosarului cu nr. z/45/2023 la dosarul cu nr. x/45/2023, având în vedere că au fost înaintate spre executare încă 3 mandate europene de arestare vizând pe aceeaşi persoană solicitată A., respectiv mandatele europene de arestare emise la data de 22.11.2022, de Procuratura Republicii de pe lângă Tribunalul Imperia, fundamentate pe sentinţa nr. 1203/2016, pronunţată de Tribunalul Ordinar din Imperia, sentinţa nr. 528/2014 pronunţată de Tribunalul Ordinar din Cuneo şi sentinţa nr. 581/2015 pronunţată de Tribunalul Ordinar din Imperia.

Curtea de apel a adus la cunoştinţa persoanei solicitate conţinutul şi efectele regulii specialităţii, precum şi posibilitatea de a consimţi la predare către autoritatea judiciară emitentă, punându-i-se în vedere caracterul irevocabil al consimţământului, dar şi caracterul definitiv al hotărârii de predare în baza consimţământului dat.

După ce a fost informată asupra tuturor aspectelor mai sus menționate, s-a procedat la ascultarea persoanei solicitate A., aceasta declarând, în termeni neechivoci, că nu este de acord să fie predată autorităţii judiciare din Italia, emitentă a mandatului european de arestare, precum şi faptul că nu renunţă la beneficiul regulii specialității.

Totodată persoana solicitată, prin apărător ales, a solicitat să se respingă predarea în vederea executării pedepsei de 5 ani, o lună şi 2 zile închisoare, invocând existenta motivului opţional de refuz prevăzut de art. 99 alin. (2) lit. g) din Legea nr. 302/2004 privind cooperarea judiciară internaţională în materie penală, precum şi existenta dosarului nr. y/333/2023 pe rolul Judecătoriei Vaslui.

Examinând mandatele europene de arestare emise pe numele persoanei solicitate A., în strânsă corelare cu normele juridice naționale și europene incidente în materie, Curtea de apel a reținut că mandatul european de arestare emis la de 22.11.2022, în dosarul cu număr de referinţă x/2021/SEIP vizează executarea pedepsei de 3 ani şi 2 luni închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de primire de bunuri furate prev. de art. 648 C. pen. italian, aplicată prin sentinţa penală nr. 253/2021 a Tribunalului Ordinar din Imperia.

Mandatele europene de arestare emise la data de 22.11.2022 de Procuratura Republicii de pe lângă Tribunalul Imperia sunt fundamentate pe sentinţa nr. 1203/2016, pronunţată de Tribunalul Ordinar din Imperia, prin care persoana solicitată a fost condamnată la pedeapsa de 1 an închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de furt, constând în sustragerea, la 31.08.2012, a unui telefon mobil în valoare de 699 euro, din vitrina unui supermarket din Imperia, sentinţa nr. 528/2014 pronunţată de Tribunalul Ordinar din Cuneo prin care persoana solicitată a fost condamnată la pedeapsa de 6 luni închisoare pentru săvârşirea, în calitate de coautor, a infracţiunii de furt, constând în aceea că a sustras la data de 20.03.2014 bunuri în valoare de 6491,60 euro din incinta magazinului X. din localitatea Borgo S Dalmazzo, prin îndepărtarea etichetelor codurilor de bare şi ascunderea produselor în obiecte vestimentare pe care le purta şi sentinţa nr. 581/2015 pronunţată de Tribunalul Ordinar din Imperia, prin care persoana solicitată a fost condamnată la o pedeapsă de 6 luni închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de conducere sub influenta alcoolului şi ultraj la u funcţionar public, constând în aceea că la data de 4.08.2010 A. a fost depistat în stare de ebrietate pe raza localităţii Santo Stefano al Mare la volanul unui autoturism marca Y. ocazie cu care a executat acte cu caracter amenințător la adresa carabinierilor, respectiv a mimat tăierea gâtului cu degetul mare al mâinii drepte.

Coroborând dispoziţiile legale în materia executării mandatelor europene de arestare, Curtea de apel a reţinut că niciunul dintre cele 4 mandate europene emise de autorităţile italiene nu vizează ordinul prin care s-a dispus cumularea tuturor pedepselor mai sus menţionate, fiind stabilită o pedeapsă rezultantă de 5 ani o lună şi 2 zile închisoare la care se face referire in cuprinsul solicitării autorităţilor italiene.

În consecinţă, Curtea de apel a analizat solicitarea de predare a autorităţilor italiene în raport de conţinutul fiecărui mandat european de arestare, constatând că, în privinţa mandatelor europene de arestare emise la data de 22.11.2022 de Procuratura Republicii de pe lângă Tribunalul Imperia, fundamentate pe sentinţa nr. 1203/2016, pronunţată de Tribunalul Ordinar din Imperia, sentinţa nr. 528/2014 pronunţată de Tribunalul Ordinar din Cuneo şi sentinţa nr. 581/2015 pronunţată de Tribunalul Ordinar din Imperia este incident cazul opţional de refuz prevăzut de art. 99 alin. (2) lit. g) din Legea nr. 302/2004 privind cooperarea judiciară internaţională în materie penală potrivit căruia autoritatea judiciară română de executare poate refuza executarea mandatului european de arestare când, conform legislaţiei române, răspunderea pentru infracţiunea pe care se întemeiază mandatul european de arestare ori executarea pedepsei aplicate s-a prescris, dacă faptele ar fi fost de competenţa autorităţilor române.

În acest sens, în raport de pedepsele de 1 an închisoare şi de 6 luni închisoare aplicate prin sentinţa penală nr. 1203/2016, pronunţată de Tribunalul Ordinar din Imperia, definitivă la 1.12.2016, sentinţa nr. 528/2014 pronunţată de Tribunalul Ordinar din Cuneo, definitivă la 28.05.2014 şi sentinţa nr. 581/2015 pronunţată de Tribunalul Ordinar din Imperia, definitivă la 25.07.2015, în raport de data rămânerii definitive a acestora şi de termenele de prescripţie a executării pedepselor prevăzute de art. 162, alin. (1) lit. b) C. pen., rezultă că, potrivit legislaţiei române, este prescrisă executarea pedepselor, fiind fără relevanţă data ordinului de încarcerare prin care a fost stabilită pedeapsa rezultantă câtă vreme acest ordin cumulează pedepse pentru care se împlinise termenul de prescripţie a executării pedepsei.

Totodată, Curtea de apel a apreciat că se impune a da eficientă acestui motiv opţional de refuz în contextul în care faptele vizate de mandatele europene de arestare vizează infracţiuni de o gravitate redusă, săvârşite cu aproximativ 10 ani de zile în urmă, persoana solicitată fiind cetăţean român, integrat social, are o familie, un loc de muncă în cadrul cabinetului de traduceri pe care îl deţine împreună cu soţia.

În privinţa mandatului european de arestare emis la de 22.11.2022, în dosarul cu număr de referinţă x/2021/SEIP pe numele persoanei solicitate A., Curtea de apel a constatat că sunt îndeplinite condiţiile privind predarea persoanei solicitate, infracţiunea vizată se regăseşte, conform menţiunilor din mandat pe lista faptelor care dau loc la predare, sens în care Curtea nu mai are obligaţia de a verifica îndeplinirea condiţiei dublei incriminări şi nici de a verifica corectitudinea acestor menţiuni care sunt la latitudinea statului solicitant, în raport de propria incriminare. Totodată, Curtea de apel a constatat că nu este incident niciunul dintre motivele de refuz de executare.

Împotriva sentinței penale nr. 15/FCJI din 24 februarie 2023, pronunțate de Curtea de Apel Iași, Secția penală și pentru cauze cu minori - NCPP, în dosarul nr. x/45/2023, printre alții, a formulat contestaţie Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Iași.

În motivele scrise, Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Iași a susţinut că sentinţa penală nr. 15/FCJI/24.02.2023, pronunţată în dosarul nr. x/45/2023 al Curţii de Apel Iaşi este nelegală, întrucât, în mod greşit, instanţa de executare a constatat că în cauză este incident cazul opţional de refuz, prevăzut de art. 99 alin. (2) lit. g) din Legea nr. 302/2004, privind cooperarea judiciară internaţională în materie penală. Executarea celor două pedepse de 6 luni închisoare şi a pedepsei de 1 an închisoare, la care a fost condamnat A. prin sentinţele penale nr. 1203/2016, pronunţată de Tribunalul Ordinar din Imperia, definitivă la 01.12.2016, nr. 528/2014 pronunţată de Tribunalul Ordinar din Cuneo, definitivă la 28.05.2014 şi nr. 581/2015, pronunţată de Tribunalul Ordinar din Imperia, definitivă la 25.07.2015, nu s-au prescris, conform legislaţiei române, în raport de dispoziţiile art. 162 alin. (3) C. pen. şi în raport de dispoziţiile art. art. 163 alin. (2) C. pen. Curtea de Apel Iaşi a reţinut în motivarea sentinţei penale nr. 15/FCJI/24.02.2023, faptul că niciunul dintre cele patru mandate europene emise de autorităţile italiene nu vizează ordinul prin care s-a dispus cumularea tuturor pedepselor aplicate persoanei solicitate A.

Parchetul a solicitat să se constate că la lit. b) din toate cele patru mandate europene de arestare, la rubrica privind „Decizia pe care se bazează Mandatul European de Arestare", la pct. 1 se menţionează - Decizia de executare de pedepse concurente, în privinţa condamnatului în stare de libertate, cu contextual mandat de executare nr. x/2021, emis în data de 24.09.2021 de Procuratura Republicii din Imperia". Or, prin acest act emis de Parchetul Republicii de pe lângă Tribunalul Ordinar Imperia, Biroul executări penale, s-a calculat pedeapsa totală pe care persoana solicitată A. trebuie să o execute, ca urmare a revocării beneficiului suspendării condiţionate a executării pedepselor şi cumulării pedepselor din cele patru sentinţe penale, respectiv 5 ani, 1 luni şi 24 zile.

Parchetul a arătat că prin sentinţa penală nr. 253/2021 din 26.02.2021, definitivă la 13.07.2021, persoana solicitată A. a fost condamnată la pedeapsa de 3 ani şi 2 luni închisoare, iar prin aceeaşi sentinţă, în baza art. 168 C. pen. italian s-a revocat suspendarea executării pedepsei acordată prin sentinţa Tribunalului din Imperia din 08.04.2015, definitivă la data de 27.05.2015 şi prin sentinţa Tribunalului din Imperia din 18.07.2016, definitivă la data de 01.12.2016.

De asemenea, prin ordonanţa nr. y/21/SIGE a Tribunalului Imperia, Instanţa de Executare, s-a revocat suspendarea condiţionată a pedepsei de 6 luni închisoare, aplicată persoanei solicitate A. prin sentinţa pronunţată la data de 22.03.2014 de Tribunalul Cuneo, definitivă la data de 28.05.2014.

Întrucât, suspendarea condiţionată a pedepselor de 1 an închisoare şi a celor două pedepse de 6 luni închisoare aplicate persoanei solicitate prin sentinţele penale nr. 1203/2016, pronunţată de Tribunalul Ordinar din Imperia, nr. 528/2014, pronunţată de Tribunalul Ordinar din Cuneo şi nr. 581/2015 pronunţată de Tribunalul Ordinar din Imperia, a fost revocată, instanţa de executare, Curtea de Apel Iaşi, trebuia să constate că, termenul de prescripţie a executării pedepsei, în cazul celor trei pedepse, nu s-a împlinit.

Astfel, potrivit dispoziţiilor art. 162 alin. (3) C. pen., în cazul revocării suspendării executării pedepsei sub supraveghere, termenul de prescripţie începe să curgă de la data când hotărârea de revocare a rămas definitivă şi se calculează în raport de restul de pedeapsă neexecutat.

Cum sentinţa penală nr. 253/2021 din 26.02.2021, de revocare a beneficiului suspendării condiţionate, a rămas definitivă la 13.07.2021, de la această dată se calculează termenul de prescripţie, prev. de art. 162 alin. (1) C. pen.

În ceea ce priveşte pedeapsa de 6 luni închisoare, aplicată condamnatului prin sentinţa penală nr. 528 din data de 22.03.2014 de Tribunalul Cuneo, definitivă la data de 28.05.2014, termenul de prescripţie, prev. de art. 162 alin. (1) C. pen. se calculează de la data revocării suspendării condiţionate a pedepsei, prin ordonanţa nr. y/21/SIGE a Tribunalului Imperia, Instanţa de Executare, respectiv 21.10.2021.

În opinia Parchetului, în mod greşit, Curtea de Apel Iaşi a reţinut că pedepsele de 1 an închisoare şi cele două pedepse de 6 luni închisoare, aplicate persoanei solicitate prin sentinţele penale nr. 1203/2016, pronunţată de Tribunalul Ordinar din Imperia, definitivă la 01.12.2016, sentinţa nr. 528/2014 pronunţată de Tribunalul Ordinar din Cuneo, definitivă la 28.05.2014 şi sentinţa nr. 581/2015, pronunţată de Tribunalul Ordinar din Imperia, definitivă la 25.07.2015, s-au prescris în raport de data rămânerii definitive a acestora şi de termenele de prescripţie a executării pedepselor, prevăzute de art. 162 alin. (1) lit. b) C. pen.

În final, s-a solicitat admiterea contestaţiei, iar în rejudecare să se dispună admiterea cererii formulate de Parchetul de pe lângă Curtea din Imperia de predare a persoanei solicitate A., în vederea executării pedepsei totale de 5 ani, 1 lună şi 24 zile închisoare, la care a fost condamnată prin sentinţa penală nr. 253/2021 din 26.02.2021, definitivă la 13.07.2021, sentinţa penală nr. 1203/2016, pronunţată de Tribunalul Ordinar din Imperia, definitivă la 01.12.2016, sentinţa nr. 528/2014 pronunţată de Tribunalul Ordinar din Cuneo, definitivă la 28.05.2014 şi sentinţa nr. 581/2015, pronunţată de Tribunalul Ordinar din Imperia, definitivă la 25.07.2015.

Examinând, printre altele, contestaţia formulată de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Iași, Înalta Curte constată următoarele:

Cu titlu preliminar, instanţa de control judiciar notează că, potrivit dispoziţiilor art. 84 alin. (1) din Legea nr. 302/2004 privind cooperarea judiciară internaţională în materie penală, republicată: „Mandatul european de arestare este o decizie judiciară prin care o autoritate judiciară competentă a unui stat membru al Uniunii Europene solicită arestarea şi predarea de către un alt stat membru a unei persoane, în scopul efectuării urmăririi penale, judecăţii sau executării unei pedepse ori a unei măsuri de siguranţă privative de libertate”.

Totodată, alin. (2) al aceluiaşi text de lege statuează în sensul că: „Mandatul european de arestare se execută pe baza principiului recunoaşterii şi încrederii reciproce, în conformitate cu dispoziţiile Deciziei-cadru a Consiliului nr. 2002/584/JAI/13 iunie 20022, modificată prin Decizia-cadru 2009/299/JAI din 26 februarie 2009, publicată în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene nr. L81/24 din 27 martie 2009.

Din dispoziţiile art. 85 şi următoarele din Legea nr. 302/2004 republicată, rezultă că rolul instanţei de judecată în această procedură se rezumă la verificarea condiţiilor de formă ale mandatului, la soluţionarea eventualelor obiecţiuni privind identitatea persoanei solicitate, precum şi la motivele de refuz a predării pe care aceasta le invocă.

Învestit cu executarea unui mandat european de arestare, judecătorul hotărăște asupra arestării şi predării persoanei solicitate, după ce, în prealabil, a verificat condiţiile referitoare la emiterea mandatului, identificarea persoanei solicitate, existenţa dublei încriminări a faptelor penale ce se impută acesteia sau a situaţiilor ce se constituie în motive de refuz la predare.

În acest fel, se pune în practică principiul recunoaşterii şi încrederii reciproce ce stă la baza executării, de către instanţa română, a mandatului european de arestare emis de autoritatea judiciară străină competentă.

Potrivit art. 99 alin. (2) lit. g) din Legea nr. 302/2004, privind cooperarea judiciară internaţională în materie penală, republicată, autoritatea judiciară română de executare poate refuza executarea mandatului european de arestare când, conform legislaţiei române, răspunderea pentru infracţiunea pe care se întemeiază mandatul european de arestare ori executarea pedepsei aplicate s-a prescris, dacă faptele ar fi fost de competenţa autorităţilor române.

Aşadar, art. 99 alin. (2) lit. g) din Legea nr. 302/2004 reglementează un caz de refuz al executării mandatului european de arestare, respectiv împlinirea termenului de prescripţie a răspunderii penale pentru infracţiunea sub aspectul căreia persoana solicitată este cercetată de către autorităţile judiciare străine, termen care se calculează conform codului de procedură penală român.

Astfel cum a reţinut şi instanţa de fond, se constată că la data de 22.12.2022 a fost emis mandatul european de arestare de către procurorul adjunct al Parchetului de pe lângă Curtea din Imperia, în dosarul cu nr. de referinţă x/2021/SIEP, pentru executarea pedepsei de 5 ani, o lună şi 24 zile închisoare, aplicată prin Ordinul de încarcerare x/2021/SIEP emis la 24.09.2021 de Parchetul de pe lângă Curtea din Imperia, pentru săvârşirea infracţiunii de primire de bunuri furate, prev. de art. 648 C. pen. italian.

De asemenea, au fost înaintate spre executare şi mandatele europene de arestare vizând pe aceeaşi persoană solicitată A., emise la data de 22.11.2022, de Procuratura Republicii de pe lângă Tribunalul Imperia, fundamentate pe sentinţa nr. 1203/2016, pronunţată de Tribunalul Ordinar din Imperia, sentinţa nr. 528/2014 pronunţată de Tribunalul Ordinar din Cuneo şi sentinţa nr. 581/2015 pronunţată de Tribunalul Ordinar din Imperia.

În contestaţie, Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Iași a solicitat desfiinţarea sentinţei şi, în rejudecare, să se constate că în speţă nu sunt incidente dispoziţiile art. 99 alin. (2) lit. g) din Legea nr. 302/2004 şi, pe cale de consecinţă, să se dispună predarea persoanei solicitate A., în vederea executării pedepsei totale de 5 ani, 1 lună şi 24 zile închisoare la care a fost condamnat prin sentinţa penală nr. 253/2021 din 26.02.2021, definitivă la 13.07.2021, sentinţa penală nr. 1203/2016, pronunţată de Tribunalul Ordinar din Imperia, definitivă la 01.12.2016, sentinţa nr. 528/2014 pronunţată de Tribunalul Ordinar din Cuneo, definitivă la 28.05.2014 şi sentinţa nr, 581/2015, pronunţată de Tribunalul Ordinar din Imperia, definitivă la 25.07.2015.

Aşa cum s-a menţionat anterior, în temeiul art. 99 alin. (2) lit. g) din Legea nr. 302/2004, care reprezintă reflectarea art. 4 pct. 4 din Decizia-cadru, executarea MEA poate fi refuzată când, potrivit legislaţiei române, răspunderea pentru infracţiunea pe care se întemeiază mandatul european de arestare ori executarea pedepsei aplicate s-a prescris, dacă faptele ar fi fost de competenţa autorităţilor române.

Or, în cauză, Curtea de Apel Iaşi a reţinut în mod greşit că executarea pedepselor de 1 an închisoare şi cele două pedepse de 6 luni închisoare, aplicate persoanei solicitate prin Sentinţa penală nr. 1203/2016, pronunţată de Tribunalul Ordinar din Imperia, definitivă la 01.12.2016, sentinţa nr. 528/2014 pronunţată de Tribunalul Ordinar din Cuneo, definitivă la 28.05.2014 şi sentinţa nr. 581/2015, pronunţată de Tribunalul Ordinar din Imperia, definitivă la 25.07.2015, s-a prescris în raport de data rămânerii definitive a acestora şi de termenele de prescripţie a executării pedepselor, prevăzute de art. 162 alin. (1) lit. b) C. pen.

Verificând actele şi lucrările dosarului, se constată că prin sentinţa nr. 528/2014 pronunţată de Tribunalul Ordinar din Cuneo, Reg. Gen. nr. 419/2014 DIB- R.G.N.R nr. 1427/2014 emisă la data de 22.03.2014, de Tribunalul Ordinar din Cuneo, definitivă la data de 28.05.2014, persoană solicitată A. a fost condamnată la pedeapsa de 6 luni închisoare pentru săvârşirea, în calitate de coautor, a infracţiunii de furt, prevăzută de art. 110, 624, 625 nr. 2-7 C. pen. Italian, constând în sustragerea la data de 20.03.2014 de bunuri în valoare de 6491,60 euro din incinta magazinului X din localitatea Borgo S. Dalmazzo, prin îndepărtarea etichetelor codurilor de bare şi ascunderea produselor în obiecte vestimentare pe care le purta.

Din copia cazierului judiciar al persoanei solicitate rezultă că prin sentinţa penală 1496/09.12.2015, pronunţată în dos. x/333/2015 al Judecătoriei Vaslui, definitivă prin decizia penală nr. 214 din 14.03.2016 a Curţii de Apel Iaşi, aceasta a fost condamnată în România pentru săvârşirea la data de 22.02.2015 a infracţiunilor prev. de art. 335 alin. (2) C. pen. şi art. 337 C. pen. la pedeapsa rezultantă de 1 an şi 9 luni închisoare, cu aplic. art. 91 C. pen.

Prin sentinţa nr. 581/2015 Reg. gen. nr. 85/2015 DIB.-R.G. N.R. nr. 3179/2010 emisă la data de 08.04.2015 pronunţată de Tribunalul Ordinar din Imperia, definitivă la data de 25.07.2015, persoană solicitată A. a fost condamnată la o pedeapsă de 6 luni închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de conducere sub influenta alcoolului şi ultraj la un funcționar public, prevăzută de art.186 alin. (2) din Decretul Legislativ nr. 285/30.04.1992 (Codul Rutier) şi ultraj la un funcţionar public, prevăzut de art. 337 C. pen. italian, constând în aceea că la data de 4.08.2010 a fost depistată în stare de ebrietate pe raza localităţii Santo Stefano al Mare la volanul unui autoturism marca Y. ocazie cu care a executat acte cu caracter amenințător la adresa carabinierilor, respectiv a mimat tăierea gâtului cu degetul mare al mâinii drepte.

De asemenea, se constată că din cazierul judiciar rezultă că persoană solicitată A. a mai fost condamnată în România pentru săvârşirea la data de 19.08.2015 a infracţiunilor prev. de art. 335 alin. (2) C. pen. şi art. 336 alin. (1) C. pen. (sentinţa nr. 1700/15.11.2017, pronunţată în dosarul nr. x/333/2017 al Judecătoriei Vaslui, definitivă prin neapelare la data de 05.12.2017).

Prin sentinţa nr. 1203/2016, Reg. gen. nr. 1057/2014 DIB.-R.G.N.R. nr. 83/2013 emisă la data de 18.07.2016 de Tribunalul Ordinar din Imperia, definitivă la data de 01.12.2016, persoană solicitată A. a fost condamnată la o pedeapsă de un an închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de furt, prevăzută de art. 110, 624, 625 nr. 2 C. pen. italian, constând în sustragerea, la 31.08.2012, a unui telefon mobil în valoare de 699 euro, prin efracție, din vitrina unui supermarket din Imperia.

De asemenea, din fişa de cazier judiciar reiese că, la data de 23.08.2021 s-a dispus punerea în mişcare a acţiunii penale faţă de A. şi ulterior, la data de 26.01.2023 s-a dispus trimiterea în judecată a acestuia pentru săvârşirea la data de 09.02.2020 a infracţiunilor prev. de art. 337 C. pen. şi 335 alin. (2) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (1) C. pen. şi art. 38 alin. (1) C. pen.

Se observă că prin sentinţa penală nr. 253/2021 din 26.02.2021, definitivă la 13.07.2021, în baza art. 168 C. pen. italian s-a revocat suspendarea executării pedepsei acordată inculpatului prin sentinţa nr. 581 a Tribunalului din Imperia din 08.04.2015, definitivă la data de 27.05.2015 (6 luni închisoare) şi prin sentinţa nr. 1203 a Tribunalului din Imperia din 18.07.2016, definitivă la data de 01.12.2016 (1 an închisoare).

Din examinarea fişei de cazier rezultă că inculpatul a comis pe teritoriul României mai multe infracţiuni la următoarele date, respectiv, 22.02.2015, 19.08.2015 şi 09.02.2020. Faţă de dispoziţiile Codului penal, şi anume art. 163 alin. (2), termenul de prescripţie a executării unei pedepse se întrerupe prin săvârşirea unei alte infracţiuni, astfel că se constată că executarea pedepselor aplicate prin sentinţele penale nr. 1203/2016, pronunţată de Tribunalul Ordinar din Imperia, sentinţa nr. 528/2014, pronunţată de Tribunalul Ordinar din Cuneo şi sentinţa nr. 581/2015, pronunţată de Tribunalul Ordinar din Imperia nu s-a prescris, dacă faptele ar fi fost de competenţa autorităţilor române. Legea română prevede un termen de prescripţie a executării pedepsei de 5 ani la care se adaugă durata pedepsei stabilite ceea ce face ca termenele de prescripţie e executării pedepselor întrerupte la datele de 22.02.2015, 19.08.2015 şi 09.02.2020 să se împlinească cel mai devreme în luna august 2025 (în raport de hotărârea rămasă definitivă la 28.05.2014 şi faţă de data comiterii ultimei infracţiuni, la 09.02.2020), chiar fără luarea în considerare a faptului că unele dintre hotărâri au fost ulterior modificate de către instanţele italiene prin revocarea suspendării executării pedepsei.

Prin ordonanţa nr. y/2/SIGE din 21.10.2021 a Tribunalului Imperia, Instanţa de Executare, s-a revocat suspendarea condiţionată a pedepsei de 6 luni închisoare, aplicată persoanei solicitate A. prin sentinţa nr. 528 pronunţată la data de 22.03.2014 de Tribunalul Cuneo, definitivă la data de 28.05.2014.

Potrivit dispoziţiilor art. 162 alin. (3) C. pen., în cazul revocării suspendării executării pedepsei sub supraveghere, termenul de prescripţie începe să curgă de la data când hotărârea de revocare a rămas definitivă.

Aşadar, ca urmare a suspendării executării pedepsei, termenul de prescripţie începe să curgă de la data când hotărârea de revocare a rămas definitivă, respectiv din anul 2021 (conform sentinţei penale nr. 253/2021 din 26.02.2021, definitivă la 13.07.2021 şi ordonanţei nr. y/21/SIGE din 21.10.2021 a Tribunalului Imperia), astfel că termenul de prescripţie s-ar fi împlinit după cum urmează:

pentru pedeapsa de 6 luni închisoare aplicată prin sentinţa nr. 528/2014, în raport de ordonanţa nr. y/21/SIGE din 21 octombrie 2021 a Tribunalului Imperia, termenul de prescripţie a executării pedepsei s-ar fi împlinit la 20 aprilie 2027;

pentru pedeapsa de 6 luni închisoare aplicată prin sentinţa nr. 581/2015, în raport de sentinţa penală nr. 253/2021 definitivă la 13 iulie, termenul de prescripţie a executării pedepsei s-ar fi împlinit la 25 ianuarie 2027;

pentru pedeapsa de 1 an închisoare aplicată prin sentinţa nr. 1203, în raport de sentinţa penală nr. 253/2021 definitivă la 13 iulie 2021, termenul de prescripţie a executării pedepsei s-ar fi împlinit la 25 februarie 2027.

Mai mult, având în vedere dispoziţiile art. 163 alin. (2) C. pen., potrivit căruia cursul termenului de prescripţie a executării se întrerupe şi prin săvârşirea din nou a unei infracţiuni, se constată că, în raport de săvârşirea infracţiunilor de pe teritoriul României, a fost întrerupt termenul de prescripţie al executării pedepselor la care a fost condamnat în străinătate, astfel că nu sunt incidente dispoziţiile art. 99 alin. (2) lit. g) din Legea nr. 302/2004, republicată (decizia nr. 214/2016, Curtea de Apel Iași, Secția penală și pentru cauze cu minori – NCPP; sentinţa nr. 1700/15.11.2017 pronunţată în dosarul nr. x/333/2017 al Judecătoriei Vaslui, definitivă prin neapelare la data de 05.12.2017; prin Rechizitoriul nr. din 26.01.2023 s-a dispus trimiterea în judecată a acestuia pentru săvârşirea la data de 09.02.2020 a infracţiunilor prev. de art. 337 C. pen. şi 335 alin. (2) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (1) C. pen. şi art. 38 alin. (1) C. pen.

În ceea ce priveşte condamnarea persoanei solicitate la pedeapsa de 3 ani şi 2 luni închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de primire de bunuri furate prev. de art. 648 C. pen. italian, aplicată prin sentinţa penală nr. 253/2021 din 26.02.2021 a Tribunalului Ordinar din Imperia, definitivă la 13.07.2021, se constată că nu a fost împlinit termenului de prescripție a răspunderii penale, criticile apărării fiind nefondate. Instanța de control judiciar, în acord cu judecătorul primei instanței, constată că nu există niciun impediment la predarea persoanei solicitate pentru infracţiunea vizată de mandatul european de arestare emis la data de 22.11.2022, în dosarul cu număr de referinţă x/2021/SIEP, nefiind incident motivul opţional de refuz prevăzut de art. 99 alin. (2) lit. g) din Legea nr. 302/2004, republicată, întrucât predarea vizează executarea pedepsei aplicate în mod definitiv de autorităţile judiciare străine.

Drept urmare, datele cauzei converg spre o soluţie de predare a persoanei solicitate A. către autoritatea judiciară emitentă Parchetul de pe lângă Curtea din Imperia, în baza mandatului european de arestare emis la data de 22.11.2022, în dosarul cu număr de referinţă x/2021/SIEP, în vederea executării pedepsei totale de 5 ani, 1 lună şi 24 zile închisoare, la care a fost condamnată prin sentinţa penală nr. 253/2021 din 26.02.2021, definitivă la 13.07.2021, sentinţa penală nr. 1203/2016, pronunţată de Tribunalul Ordinar din Imperia, definitivă la 01.12.2016, sentinţa nr. 528/2014 pronunţată de Tribunalul Ordinar din Cuneo, definitivă la 28.05.2014 şi sentinţa nr. 581/2015, pronunţată de Tribunalul Ordinar din Imperia, definitivă la 25.07.2015, cu respectarea beneficiului regulii specialităţii.

Pentru considerente expuse, Înalta Curte a admis contestaţia formulată de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Iași împotriva sentinței penale nr. 15/FCJI din 24 februarie 2023, pronunțate de Curtea de Apel Iași, Secția penală și pentru cauze cu minori - NCPP, în dosarul nr. x/45/2023.

A desființat, în parte, sentinţa penală contestată şi, rejudecând:

În temeiul art. 109 alin. (1), raportat la art. 104 alin. (6) din Legea nr. 302/2004, privind cooperarea judiciară internaţională în materie penală, a admis cererea formulată de Parchetul de pe lângă Curtea din Imperia privind predarea persoanei solicitate A. şi pentru executarea mandatelor europene de arestare emise la data de 22.11.2022 de Procuratura Republicii de pe lângă Tribunalul Imperia, cuprinse în totalul restului de pedeapsă de 5 ani, 1 lună, 24 zile de închisoare, în dosarul cu număr de referinţă x/2021/SIEP. fundamentate pe:

- sentinţa nr. 1203/2016, Reg. gen. nr. 1057/2014 DIB. - R.G.N.R. nr. 83/2013 emisă la data de 18.07.2016 de Tribunalul Ordinar din Imperia, definitivă la data de 01.12.2016, de condamnare la o pedeapsă de un an închisoare pentru săvârşirea de către A. infracţiunii de furt, prevăzută de art. 110, 624, 625 nr. 2 C. pen. italian, constând în sustragerea, la 31.08.2012, a unui telefon mobil în valoare de 699 euro, prin efracţie, din vitrina unui supermarket din Imperia.

- sentinţa nr. 528/2014, pronunţată de Tribunalul Ordinar din Cuneo, Reg. Gen. nr. 419/2014 DIB - R.G.N.R nr. 1427/2014 emisă la data de 22.03.2014, de Tribunalul Ordinar din Cuneo, definitivă la data de 28.05.2014, de condamnare la pedeapsa de 6 luni închisoare pentru săvârşirea de către A., în calitate de coautor a infracţiunii de furt, prevăzută de art. 110, 624, 625 nr. 2-7 C. pen. italian, constând în sustragerea la data de 20.03.2014 de bunuri în valoare de 6491,60 euro din incinta magazinului X. din localitatea Borgo S. Dalmazzo, prin îndepărtarea etichetelor codurilor de bare şi ascunderea produselor în obiecte vestimentare pe care le purta.

- sentinţa nr. 581/2015 Reg. gen. nr. 85/2015 DIB. - R.G.N.R. nr. 3179/2010 emisă la data de 08.04.2015, pronunţată de Tribunalul Ordinar din Imperia, definitivă la data de 25.07.2015, de condamnare la o pedeapsă de 6 luni închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de conducere sub influenta alcoolului şi ultraj la un funcționar public, prevăzută de art. 186 alin. (2) din Decretul Legislativ nr. 285/30.04.1992 (Codul Rutier) şi ultraj la un funcţionar public, prevăzut de art. 337 C. pen. italian, constând în aceea că, la data de 4.08.2010, A. a fost depistat în stare de ebrietate pe raza localităţii Santo Stefano al Mare la volanul unui autoturism marca Y. ocazie cu care a executat acte cu caracter amenințător la adresa carabinierilor, respectiv a mimat tăierea gâtului cu degetul mare al mâinii drepte.

A constatat că persoana solicitată A. nu a consimţit la predare şi nu a renunţat la drepturile conferite de regula specialităţii.

A dispus predarea persoanei solicitate A. către autoritatea judiciară emitentă Parchetul de pe lângă Curtea din Imperia, în baza mandatului european de arestare emis la data de 22.11.2022, în dosarul cu număr de referinţă x/2021/SIEP, în vederea executării pedepsei totale de 5 ani, 1 lună şi 24 zile închisoare, la care a fost condamnat prin sentinţa penală nr. 253/2021 din 26.02.2021, definitivă la 13.07.2021, sentinţa penală nr. 1203/2016, pronunţată de Tribunalul Ordinar din Imperia, definitivă la 01.12.2016, sentinţa nr. 528/2014 pronunţată de Tribunalul Ordinar din Cuneo, definitivă la 28.05.2014 şi sentinţa nr, 581/2015, pronunţată de Tribunalul Ordinar din Imperia, definitivă la 25.07.2015, cu respectarea beneficiului regulii specialităţii.

A menţinut celelalte dispoziţii ale sentinţei care nu contravin deciziei.