Tax evasion aggravation: statutory penalty limits for fiscal damage exceeding 500,000 euros

Asupra cauzei de faţă, în baza actelor şi lucrărilor dosarului, constată următoarele:

I. Prin Sentinţa penală nr. 452 pronunţată la data de 26.10.2021 în Dosarul nr. x/2018 Tribunalul Iaşi a hotărât următoarele:

A fost condamnată inculpata A. cetăţean român, fără antecedente penale, la o pedeapsă de 9 (nouă) ani închisoare pentru comiterea infracţiunii de evidenţiere, în actele contabile sau în alte documente legale, a cheltuielilor care nu au la bază operaţiuni reale ori evidenţierea altor operaţiuni fictive, în scopul sustragerii de la îndeplinirea obligaţiilor fiscale, prev. şi ped. de art. 9 alin. (1) lit. c) şi alin. (3) din Legea 241/2005 cu aplicarea art. 35 alin. (1) din C. pen. (faptă săvârşită la data de 25.11.2014).

În temeiul art. 67 alin. (2) din C. pen. cu referire la art. 66 alin. (1) lit. a), b), g) C. pen. a fost aplicată inculpatei pedeapsa complementară a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a), b), g) din C. pen., respectiv dreptul de a fi ales în autorităţile publice sau în orice alte funcţii publice, dreptul de a ocupa o funcţie care implică exerciţiul autorităţii de stat, dreptul de a ocupa o funcţie sau de a exercita o profesie, ori a desfăşura o activitate de natura aceleia de care s-a folosit condamnatul pentru săvârşirea infracţiunii, respectiv dreptul de a ocupa funcţia de asociat sau administrator al vreunei societăţi comerciale, pe o durată de 5 ani, pedeapsă care se va executa în condiţiile art. 68 din C. pen.

În temeiul art. 65 alin. (1) din C. pen. cu referire la art. 65 alin. (3) din C. pen. a fost aplicată inculpatei pedeapsa accesorie a interzicerii exercitării drepturilor prev. de art. 66 alin. (1) lit. a), b), g) din C. pen., respectiv dreptul de a fi ales în autorităţile publice sau în orice alte funcţii publice, dreptul de a ocupa o funcţie care implică exerciţiul autorităţii de stat, dreptul de a ocupa o funcţie sau de a exercita o profesie, ori a desfăşura o activitate de natura aceleia de care s-a folosit condamnatul pentru săvârşirea infracţiunii, respectiv dreptul de a ocupa funcţia de asociat sau administrator al vreunei societăţi comerciale de la data rămânerii definitive a hotărârii şi până la executarea sau considerarea ca executată a pedepsei principale.

În temeiul disp. art. 19 şi art. 25 din C. proc. pen. raportat la art. 1357, art. 1381, art. 1385, art. 1386 alin. (1) din C. civ., art. 174 din C. proc. fisc. , a fost admisă, în parte, acţiunea civilă formulată de partea civilă A.N.A.F. - Direcţia Generală Regională a Finanţelor Publice Iaşi, şi a fost obligată inculpata A. la plata sumei de 14.367.863,92 RON (3.273.327,96 euro), din care taxa pe valoare adăugată în cuantum de 3.939.546 RON şi impozit pe profit în cuantum de 10.428.317,92, la care s-a adăugat dobânda legală fiscală prevăzută de legislaţia fiscală în vigoare, dobândă ce se va calcula pentru fiecare zi de întârziere, începând cu ziua imediat următoare termenului de scadenţă şi până la data stingerii sumei datorate, inclusiv.

În baza disp. art. 11 din Legea nr. 241 din 2005, cu referire la prevederile art. 397 alin. (2) din C. proc. pen. şi ale art. 249 din C. proc. pen., a fost menţinută măsura asigurătorie dispusă prin ordonanţa procurorului din data de 08.08.2018 faţă de inculpata A. asupra cotei corespunzătoare inculpatei A. din imobilul casă cu suprafaţa desfăşurată de 75 m.p. cu valoare de impunere de 47.750 RON - fără acte de proprietate, situate în sat Lunca Cetăţuii, str. x, comuna Ciurea, judeţul Iaşi, înscrisă în evidenţele Primăriei com. Ciurea la nr. rol x, pusă în aplicare prin procesul-verbal de aplicare a sechestrului asigurator din data de 09.08.2018.

Potrivit disp. art. 397 raportat la art. 25 alin. (3) din C. proc. pen., a fost dispusă desfiinţarea înscrisurilor falsificate (aflate în original la A.N.A.F. - Direcţia Generală Regională a Finanţelor Publice Iaşi, în copie la dosar vol. 5 d.u.p.), respectiv a menţiunilor:

1. din declaraţia D394 aferentă Sem. II 2011, depusă şi înregistrată la organele fiscale sub nr. x/04.05.2012, achiziţii fictive de la S.C. B. S.R.L. CUI x şi S.C. C. S.R.L. CUI x, operaţiuni evidenţiate şi în declaraţia de decont TVA D300 aferentă lunii decembrie 2011, depusă şi înregistrată la organele fiscale sub nr. x/04.05.2012, pentru TVA-ul în sumă de 51.161 RON, aferent acestor achiziţii, desfiinţarea menţiunii urmând a se efectua şi din declaraţia de decont TVA D300 aferentă lunii decembrie 2011;

2. din declaraţia D394 aferentă lunii iunie 2012, depusă şi înregistrată la organele fiscale sub nr. x/16.08.2012, achiziţii fictive de la S.C. D. S.R.L. CUI x, operaţiuni evidenţiate şi în declaraţia de decont TVA D300 aferentă lunii iunie 2012, înregistrată la organele fiscale sub nr. x/16.08.2012, pentru TVA-ul în sumă de 12.247 RON, aferent acestor achiziţii, desfiinţarea menţiunii urmând a se efectua şi din declaraţia de decont TVA D300 aferentă lunii iunie 2012;

3. din declaraţia D394 aferentă lunii iulie 2012, depusă şi înregistrată la organele fiscale sub nr. x/19.11.2012, achiziţii fictive de la S.C. E. S.R.L. CUI x, operaţiuni evidenţiate şi în declaraţia de decont TVA D300 aferentă lunii iulie 2012, înregistrată la organele fiscale sub nr. x/19.11.2012, pentru TVA-ul în sumă de 1.297 RON, aferent acestor achiziţii, desfiinţarea menţiunii urmând a se efectua şi din declaraţia de decont TVA D300 aferentă lunii iulie 2012;

4. din declaraţia D394 aferentă lunii august 2012, depusă şi înregistrată la organele fiscale sub nr. x/19.11.2012, achiziţii fictive de la S.C. F. S.R.L. CUI x, operaţiuni evidenţiate şi în declaraţia de decont TVA D300 aferentă lunii august 2012, înregistrată la organele fiscale sub nr. x/19.11.2012, pentru TVA-ul în sumă de 26.374 RON, aferent acestor achiziţii, desfiinţarea menţiunii urmând a se efectua şi din declaraţia de decont TVA D300 aferentă lunii august 2012;

5. din declaraţia D394 aferentă lunii octombrie 2012, depusă şi înregistrată la organele fiscale sub nr. x/07.02.2013, achiziţii fictive de la S.C. E. S.R.L. CUI x, operaţiuni evidenţiate şi în declaraţia de decont TVA D300 aferentă lunii octombrie 2012, înregistrată la organele fiscale sub nr. x/07.02.2013, pentru TVA-ul în sumă de 9.436 RON, aferent acestor achiziţii, desfiinţarea menţiunii urmând a se efectua şi din declaraţia de decont TVA D300 aferentă lunii octombrie 2012;

6. din declaraţia D394 aferentă lunii noiembrie 2012, depusă şi înregistrată la organele fiscale sub nr. x/07.02.2013, achiziţii fictive de la S.C. E. S.R.L. CUI x, operaţiuni evidenţiate şi în declaraţia de decont TVA D300 aferentă lunii noiembrie 2012, înregistrată la organele fiscale sub nr. x/07.02.2012, pentru TVA-ul în sumă de 4.647 RON, aferent acestor achiziţii, desfiinţarea menţiunii urmând a se efectua şi din declaraţia de decont TVA D300 aferentă lunii noiembrie 2012;

7. din declaraţia D394 aferentă lunii ianuarie 2013, depusă şi înregistrată la organele fiscale sub nr. x/06.06.2013, achiziţii fictive de la S.C. G. S.R.L. CUI x şi S.C. H. S.R.L., CUI x, operaţiuni evidenţiate şi în declaraţia de decont TVA D300 aferentă lunii ianuarie 2013, înregistrată la organele fiscale sub nr. x/06.06.2013, pentru TVA-ul în sumă de 213.299 RON, aferent acestor achiziţii, desfiinţarea menţiunii urmând a se efectua şi din declaraţia de decont TVA D300 aferentă lunii ianuarie 2013;

8. din declaraţia D394 aferentă lunii februarie 2013, depusă şi înregistrată la organele fiscale sub nr. x/06.06.2013, achiziţii fictive de la S.C. G. S.R.L. CUI x, operaţiuni evidenţiate şi în declaraţia de decont TVA D300 aferentă lunii februarie 2013, înregistrată la organele fiscale sub nr. x/06.06.2013, pentru TVA-ul în sumă de 42.006 RON, aferent acestor achiziţii, desfiinţarea menţiunii urmând a se efectua şi din declaraţia de decont TVA D300 aferentă lunii februarie 2013;

9. din declaraţia D394 aferentă lunii martie 2013, depusă şi înregistrată la organele fiscale sub nr. x/06.06.2013, achiziţii fictive de la S.C. G. S.R.L. CUI x şi de la S.C. H. S.R.L., CUI x, operaţiuni evidenţiate şi în declaraţia de decont TVA D300 aferentă lunii martie 2013, înregistrată la organele fiscale sub nr. x/06.06.2013, pentru TVA-ul în sumă de 35.032 RON, aferent acestor achiziţii, desfiinţarea menţiunii urmând a se efectua şi din declaraţia de decont TVA D300 aferentă lunii martie 2013;

10. din declaraţia D394 aferentă lunii aprilie 2013, depusă şi înregistrată la organele fiscale sub nr. x/18.06.2013, achiziţii fictive de la S.C. I. CUI x, operaţiuni evidenţiate şi în declaraţia de decont TVA D300 aferentă lunii aprilie 2013, înregistrată la organele fiscale sub nr. x/23.05.2013, pentru TVA-ul în sumă de 138.354 RON, aferent acestor achiziţii, desfiinţarea menţiunii urmând a se efectua şi din declaraţia de decont TVA D300 aferentă lunii aprilie 2013;

11. din declaraţia D394 aferentă lunii mai 2013, depusă şi înregistrată la organele fiscale sub nr. x/07.08.2013, achiziţii fictive de la S.C. J. S.R.L. CUI x, operaţiuni evidenţiate şi în declaraţia de decont TVA D300 aferentă lunii mai 2013, înregistrată la organele fiscale sub nr. x/07.08.2013, pentru TVA-ul în sumă de 10.817 RON, aferent acestor achiziţii, desfiinţarea menţiunii urmând a se efectua şi din declaraţia de decont TVA D300 aferentă lunii mai 2013;

12. din declaraţia D394 aferentă lunii iunie 2013, depusă şi înregistrată la organele fiscale sub nr. x/01.08.2013, achiziţii fictive de la S.C. G. S.R.L. CUI x, operaţiuni evidenţiate şi în declaraţia de decont TVA D300 aferentă lunii iunie 2013, înregistrată la organele fiscale sub nr. x/23.05.2013, pentru TVA-ul în sumă de 34.884 RON, aferent acestor achiziţii, desfiinţarea menţiunii urmând a se efectua şi din declaraţia de decont TVA D300 aferentă lunii iunie 2013;

13. din declaraţia D394 aferentă lunii septembrie 2013, depusă şi înregistrată la organele fiscale sub nr. x/04.11.2013, achiziţii fictive de la S.C. B. S.R.L. CUI x, operaţiuni evidenţiate şi în declaraţia de decont TVA D300 aferentă lunii septembrie 2013, înregistrată la organele fiscale sub nr. x/31.10.2013, pentru TVA-ul în sumă de 11.962 RON, aferent acestor achiziţii, desfiinţarea menţiunii urmând a se efectua şi din declaraţia de decont TVA D300 aferentă lunii septembrie 2013;

14. din declaraţia D394 aferentă lunii ianuarie 2014, depusă şi înregistrată la organele fiscale sub nr. x/06.03.2014, achiziţii fictive de la S.C. K. S.R.L., CUI x, S.C. J. S.R.L., CUI x şi S.C. B. S.R.L., CUI x, operaţiuni evidenţiate şi în declaraţia de decont TVA D300 aferentă lunii ianuarie 2014, înregistrată la organele fiscale sub nr. x/06.06.2013, pentru TVA-ul în sumă de 524.590 RON, aferent acestor achiziţii, desfiinţarea menţiunii urmând a se efectua şi din declaraţia de decont TVA D300 aferentă lunii ianuarie 2014;

15. din declaraţia D394 aferentă lunii aprilie 2014, depusă şi înregistrată la organele fiscale sub nr. x/03.06.2014, achiziţii fictive de la S.C. K. S.R.L., CUI x, S.C. J. S.R.L., CUI x, S.C. B. S.R.L., CUI x şi S.C. G. S.R.L., CUI x, operaţiuni evidenţiate şi în declaraţia de decont TVA D300 aferentă lunii aprilie 2014, înregistrată la organele fiscale sub nr. x/03.06.2013, pentru TVA-ul în sumă de 647.047 RON, aferent acestor achiziţii, desfiinţarea menţiunii urmând a se efectua şi din declaraţia de decont TVA D300 aferentă lunii aprilie 2014;

16. din declaraţia D394 aferentă lunii mai 2014, depusă şi înregistrată la organele fiscale sub nr. x/15.07.2014, achiziţii fictive de la S.C. K. S.R.L., CUI x, operaţiuni evidenţiate şi în declaraţia de decont TVA D300 aferentă lunii mai 2014, înregistrată la organele fiscale sub nr. x/01.07.2014, pentru TVA-ul în sumă de 594.556 RON, aferent acestor achiziţii, desfiinţarea menţiunii urmând a se efectua şi din declaraţia de decont TVA D300 aferentă lunii mai 2014;

17. din declaraţia D394 aferentă lunii august 2014, depusă şi înregistrată la organele fiscale sub nr. x/14.18.2014, achiziţii fictive de la S.C. K. S.R.L., CUI x, operaţiuni evidenţiate şi în declaraţia de decont TVA D300 aferentă lunii august 2014, înregistrată la organele fiscale sub nr. x/08.10.2014, pentru TVA-ul în sumă de 148253 RON, aferent acestor achiziţii, desfiinţarea menţiunii urmând a se efectua şi din declaraţia de decont TVA D300 aferentă lunii august 2014;

18. din declaraţia D394 aferentă lunii septembrie 2014, depusă şi înregistrată la organele fiscale sub nr. x/23.10.2014, achiziţii fictive de la S.C. K. S.R.L., CUI x şi S.C. J. S.R.L., CUI x, operaţiuni evidenţiate şi în declaraţia de decont TVA D300 aferentă lunii septembrie 2014, înregistrată la organele fiscale sub nr. x/23.10.2014, pentru TVA-ul în sumă de 1.031.085 RON, aferent acestor achiziţii, desfiinţarea menţiunii urmând a se efectua şi din declaraţia de decont TVA D300 aferentă lunii septembrie 2014;

19. din declaraţia D394 aferentă lunii octombrie 2014, depusă şi înregistrată la organele fiscale sub nr. x/25.11.2014, achiziţii fictive de la S.C. J. S.R.L., CUI x, operaţiuni evidenţiate şi în declaraţia de decont TVA D300 aferentă lunii octombrie 2014, înregistrată la organele fiscale sub nr. x/25.11.2014, pentru TVA-ul în sumă de 402.500 RON, aferent acestor achiziţii, desfiinţarea menţiunii urmând a se efectua şi din declaraţia de decont TVA D300 aferentă lunii octombrie 2014.

Pentru a hotărî în acest sens, instanţa de fond a reţinut că fapta inculpatei A. care, în calitate de administrator al S.C. L. S.R.L., în scopul sustragerii de la îndeplinirea obligaţiilor fiscale, în perioada 04.05.2012 (data primei declaraţii D394) - 25.11.2014 (data ultimei declaraţii D394), a evidenţiat în 19 declaraţii informative D394 depuse la organele fiscale abilitate, operaţiuni fictive de achiziţie presupus efectuate în intervalul 05.07.2011 - 31.10.2014 de la S.C. B. S.R.L., S.C. C. S.R.L., S.C. D. S.R.L., S.C. E. S.R.L., S.C. F. S.R.L., S.C. G. S.R.L., S.C. H. S.R.L., S.C. I. S.R.L. şi S.C. J. S.R.L., operaţiuni evidenţiate şi în declaraţiile D 300 de decont TVA aferente perioadei, micşorându-şi astfel, în mod ilegal, obligaţiile de plată la bugetul de stat privind TVA-ul şi impozitul pe profit, cu consecinţa prejudicierii bugetului de stat cu suma de 14.367.863,92 RON (3.273.327,96 euro), din care taxa pe valoare adăugată în cuantum de 3.939.546 RON şi impozit pe profit în cuantum de 10.428.317,92 RON, întruneşte conţinutul constitutiv ale infracţiunii de evaziune fiscală, prevăzută de art. 9 alin. (1) lit. c) şi alin. (3) din Legea nr. 241 din 2005, cu aplicarea art. 41 alin. (2) din C. pen. din 1969 şi a art. 5 alin. (1) din C. pen.

Sub aspectul elementului material al infracţiunii, s-a menţionat că acesta constă în acţiunea de evidenţiere în actele contabile sau în alte documente legale, a cheltuielilor care nu au la bază operaţiuni reale sau a altor operaţiuni fictive. În ceea ce priveşte sintagma "operaţiuni fictive", aceasta are un sens propriu, stabilit prin chiar art. 2 lit. f) din Legea nr. 241/2005: disimularea realităţii prin crearea aparenţei existenţei unei operaţiuni care în fapt nu există. Evidenţierea, în sensul art. 9 alin. (1) lit. c) din Legea 241/2005, constă în reflectarea în registrele contabile, situaţiile contabile şi declaraţiile fiscale a unor cheltuieli sau operaţiuni care nu au la bază documente justificative valide.

Acţiunea de evidenţiere în actele contabile sau în alte documente legale, a cheltuielilor care nu au la bază operaţiuni reale sau a altor operaţiuni fictive a avut ca urmare imediată prejudicierea bugetului de stat, prin micşorarea, în mod ilegal, a obligaţiilor de plată la bugetul de stat privind atât taxa pe valoare adăugată, cât şi impozitul pe profit. Întrucât cuantumul prejudiciului cauzat depăşeşte 500.000 euro, în echivalentul monedei naţionale, în cauză s-a impus a fi reţinute şi prevederile alin. (3) al art. 9 din Legea nr. 241 din 2005.

În ceea ce priveşte calculul prejudiciului, având în vedere faptul că activitatea infracţională s-a derulat pe parcursul mai multor ani, s-a avut în vedere o medie a cursurilor valutare. Apreciind că luarea în considerare şi aplicarea unui curs valutar valabil în alt moment (momentul emiterii rechizitoriului sau al sesizării instanţei de judecată) ar determina o imprevizibilitate a normei şi, posibil, o îngreunare a situaţiei inculpatei, pe de o parte, iar, pe de altă parte, ar echivala cu posibilitatea alegerii în mod aleatoriu, fără niciun criteriu obiectiv, a cursului valutar, curs necunoscut de inculpată la data săvârşirii infracţiunii (ceea ce ar determina imposibilitatea acesteia de a-şi norma conduita), instanţa a avut în vedere evoluţia cursului valutar al Băncii Naţionale a României.

Sub aspectul laturii subiective, instanţa a reţinut că inculpata a acţionat în mod clar în comiterea faptei cu forma de vinovăţie a intenţiei directe, în sensul că inculpata a avut reprezentarea desfăşurării întregii sale conduite, precum şi a rezultatelor acesteia, urmărind că, prin evidenţierea în declaraţiile depuse la organele fiscale de numeroase achiziţii fictive efectuate în intervalul 2011 - 2014 de la furnizori - societăţi comerciale cu care nu a derulat toate operaţiunile comerciale menţionate, să sustragă societatea comercială a cărui administrator era de la îndeplinirea obligaţiilor fiscale, adică să determine micşorarea, în mod ilegal, a obligaţiilor de plată la bugetul de stat privind taxa pe valoare adăugată, respectiv impozitul pe profit.

Instanţa a notat că infracţiunea a fost comisă în forma continuată prevăzută de art. 35 alin. (1) din C. pen., întrucât operaţiunile evazioniste desfăşurate de către inculpată s-au desfăşurat pe o lungă perioadă de timp (2011 - 2014) şi au vizat multiple achiziţii fictive, ca şi depuneri succesive de deconturi de taxă pe valoare adăugată, însă, după acelaşi modus operandi şi în realizarea unui unic scop, constant urmărit de către inculpată.

În concret, instanţa a reţinut că, potrivit art. 9 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 241/2005, constituie infracţiunea de evaziune fiscală evidenţierea, în actele contabile sau în alte documente legale, a cheltuielilor care nu au la baza operaţiuni reale ori evidenţierea altor operaţiuni fictive, în scopul sustragerii de la îndeplinirea obligaţiilor fiscale. Din modul de redactare al textului de lege rezultă, fără echivoc, faptul că infracţiunea se consumă la momentul fiecărei evidenţieri în documentele legale a unor cheltuieli care nu au la baza operaţiuni reale. Legea nu impune o cerinţă minimă a numărului de evidenţieri, fiind suficient chiar şi una singură, cu condiţia ca operaţiunea să aibă drept scop sustragerea de la îndeplinirea obligaţiilor fiscale. Astfel fiind, este evident că evidenţierea repetată a mai multor operaţiuni comerciale va avea drept scop sustragerea de la îndeplinirea unor obligaţii fiscale într-un cuantum mai ridicat.

Fiind dovedită pe deplin vinovăţia inculpatei A. în săvârşirea infracţiunii reţinute în sarcina sa, instanţa a dispus condamnarea inculpatei în condiţiile art. 396 alin. (2) C. proc. pen.

La individualizarea judiciară a pedepsei aplicate inculpatei, instanţa a avut în vedere criteriile generale de individualizare a pedepselor statuate de art. 74 C. pen.. Instanţa a notat că fapta penală reţinută în sarcina inculpatei prezintă un grad de pericol social concret sporit, reflectat cu prisosinţă în cuantumul prejudiciului cauzat bugetului de stat, că inculpata a înţeles ca, prin sustragerea de la îndeplinirea obligaţiilor fiscale, să obţină în mod facil venituri ilicite. De asemenea, s-a avut în vedere numărul foarte mare de acte materiale reţinute în sarcina inculpatei (19), lunga perioada de timp în care a desfăşurat activitatea infracţională (2011 - 2014), precum şi împrejurarea că inculpata nu şi-a manifestat în nici un fel intenţia de acoperi prejudiciul determinat prin fapta sa.

De asemenea, Tribunalul a reţinut că, în speţă, aplicarea pedepsei complementare este obligatorie, săvârşirea faptei penale pentru care s-a dispus condamnarea nerecomandând-o pe inculpată de a ocupa o funcţie în cadrul autorităţilor publice sau o funcţie electivă publică ori persoanelor care doresc să ocupe o funcţie ce implică exerciţiul autorităţii de stat. Modalitatea de săvârşire a faptei şi uşurinţa cu care inculpata a acţionat în scopul fraudării bugetului de stat dovedesc, de asemenea, că ea nu poate exercita pe viitor activităţi de administrare a societăţilor comerciale, activităţi de care s-a folosit în scopul săvârşirii infracţiunii de evaziune fiscală. Tribunalul a observat că inculpata s-a folosit de calitatea sa de administrator al societăţii comerciale şi a fost pe deplin conştientă de caracterul ilicit al acestora.

Sub aspectul acţiunii civile alăturate celei penale, instanţa de fond a reţinut că, în prezentul proces penal există o singură constituire de parte civilă, constituire ce a respectat condiţiile legale edictate de art. 20 alin. (1) şi (2) din C. proc. pen.. Astfel, prin adresa din 09.08.2018, Direcţia Generală Regională a Finanţelor Publice Iaşi s-a constituit parte civilă în procesul penal pentru suma de 2.361.315 RON, solicitând, totodată, introducerea în cauză a S.C. L. S.R.L., în calitate de parte responsabilă civilmente.

Ulterior, la data de 22.08.2019, partea civilă a comunicat la dosar un înscris prin care a înţeles să solicite rectificarea cererii formulate în sensul că îşi menţine pretenţiile civile comunicate şi prin Sesizarea penală iniţială nr. 3292/10.03.2015, solicitând a se constata săvârşirea infracţiunii prevăzute de art. 9 alin. (1) lit. c şi alin. (3) din Legea nr. 241/2005 în sarcina inculpatei A. şi obligarea acesteia la plata prejudiciului cauzat în cuantum de 21.692.255 RON precum şi a accesoriilor legale aferente acestui prejudiciu compus din impozit pe profit 7.175.818 RON, dobânzi impozit pe profit 579 144 RON, penalităţi impozit pe profit 365.632 RON, TVA 10.763.727 RON, dobânzi TVA - 1.523.359 RON, penalităţi TVA: 1.284.575 RON. S-a solicitat, de asemenea, în baza prevederilor art. 249 pct. 1 din C. proc. pen., luarea măsurii asigurătorii atât a sechestrului asigurător pentru a evita ascunderea bunurilor mobile şi imobile ale inculpatei, cât şi a popririi, pentru a evita distrugerea, înstrăinarea sau sustragerea de la urmărire a bunurilor care pot face obiectul confiscării speciale sau al confiscării extinse ori care pot servi la garantarea executării pagubei produse prin infracţiune.

Având în vedere că, în cauza de faţă, a fost dovedită existenţa faptei, comiterea acesteia de către inculpată, care a acţionat cu vinovăţie, sub forma intenţiei directe, că a fost dovedită valoarea prejudiciului material cauzat, în cuantumul precizat anterior de 14.367.863,92 RON (3.273.327,96 euro), din care taxa pe valoare adăugată în cuantum de 3.939.546 RON şi impozit pe profit în cuantum de 10.428.317,92, iar acesta este cert şi actual, fiind întrunite condiţiile răspunderii civile delictuale, instanţa, în temeiul disp. art. 19 şi art. 25 din C. proc. pen. raportat la art. 1357, art. 1381, art. 1385, art. 1386 alin. (1) din C. civ., art. 174 din C. proc. fisc. ,, a admis acţiunea civilă formulată de partea civilă ANAF - Direcţia Generală Regională a Finanţelor Publice Iaşi.

În considerarea dispoziţiilor art. 11 din Legea nr. 241 din 2005, cu referire la prevederile art. 397 alin. (2) din C. proc. pen. şi ale art. 249 din C. proc. pen., instanţa a menţinut măsura sechestrului asigurător dispusă prin ordonanţa procurorului din data de 08.08.2018 faţă de inculpata A., asupra cotei corespunzătoare inculpatei A. din imobilul casă cu suprafaţa desfăşurată de 75 m.p.cu valoare de impunere de 47.750 RON - fără acte de proprietate, situate în sat Lunca Cetăţuii, str. x, comuna Ciurea, judeţul Iaşi, înscrisă în evidenţele Primăriei com. Ciurea la nr. rol x, pusă în aplicare prin procesul-verbal de aplicare a sechestrului asigurator din data de 09.08.2018.

II. Prin Decizia penală nr. 626, din data de 17.08.2022, a Curţii de Apel Iaşi, secţia penală şi pentru cauze cu minori, în baza art. 421 pct. 1 lit. b) din C. proc. pen., a fost respins, ca nefondat, apelul formulat de inculpata A., împotriva Sentinţei penale nr. 452/26.10.2021, pronunţată de Tribunalul Iaşi, în Dosarul nr. x/2018, sentinţă pe care a menţinut-o.

Pentru a hotărî în acest sens, instanţa de apel, în urma propriei evaluări a probaţiunii nu a identificat împrejurări sau temeiuri care să conducă la o reevaluare a situaţiei de fapt reţinută de instanţa de fond şi nici a încadrării juridice stabilite. S-a menţionat că susţinerile apelantei privind nemotivarea sentinţei pronunţate de instanţa de fond nu pot fi primite. Astfel, motivarea hotărârii reprezintă un element de transparenţă a justiţiei, inerent oricărui act jurisdicţional. Hotărârea judecătorească nu este un act discreţionar, ci rezultatul unui proces logic de analiză ştiinţifică a probelor administrate în cauză în scopul aflării adevărului, proces de analiză necesar stabilirii stării de fapt desprinse din acestea prin înlăturarea unor probe şi reţinerea altora, urmare a unor raţionamente logice făcute de instanţă şi care îşi găsesc exponenţialul în motivarea hotărârii judecătoreşti.

Hotărârea reprezintă astfel, rezultatul concret, sinteza operei de judecată, iar motivarea acesteia este argumentarea în scris a raţiunii ce determină pe judecător să adopte soluţia dispusă în cauză. Motivarea hotărârilor justifică echitatea procesului penal, pe de o parte, prin dreptul justiţiabilului de a fi convins că justiţia a fost înfăptuită, respectiv că judecătorul a examinat toate mijloacele procesuale şi procedurale propuse de participanţi şi, pe de altă parte, prin dreptul acestuia de a cunoaşte oportunitatea promovării căilor de atac.

Analizând sentinţa apelată din perspectiva acestor considerente, Curtea a constatat că hotărârea pronunţată de instanţa de fond este motivată, chiar dacă există preluări din conţinutul actului de sesizare, acestea vizează chestiuni pur tehnice, legate de cele 19 acte materiale sau modul de calcul al prejudiciului şi chiar reţinerea unei situaţii similare sau identice celei menţionate în rechizitoriu nu echivalează "de plano" cu o lipsă de motivare câtă vreme motivarea sentinţei prezintă raţionamentul propriu al judecătorului care a examinat chestiunile esenţiale ce i-au fost deduse judecăţii, fiind expusă situaţia de fapt reţinută, probele în baza cărora a fost reţinută situaţia de fapt, motivele pentru care au fost înlăturate argumentele părţilor, temeiul legal al soluţiilor dispuse, instanţa de fond răspunzând cu argumente proprii la fiecare dintre criticile şi mijloacele de apărare invocate de inculpata.

Curtea şi-a însuşit ca fiind pe deplin justă evaluarea probaţiunii realizată de instanţa de fond, situaţia de fapt reţinută şi încadrarea juridică a faptei pentru aceleaşi considerente pe care Curtea nu le-a reiterat, urmând a răspunde doar criticilor formulate de apelantă. În ceea ce priveşte susţinerile inculpatei privind nevinovăţia sa, acestea sunt contrazise de probele administrate în cauză care sunt de natură a răsturna prezumţia de nevinovăţie şi a demonstra fără dubiu vinovăţia inculpatei. În plus, Curtea a reţinut că, deşi instanţa de fond a realizat analiza materialului probator şi a arătat considerentele pentru care fapta există şi a fost săvârşită de inculpata cu vinovăţie, în apelul promovat inculpata nu a învederat aspecte noi sau împrejurări pentru care raţionamentul instanţei de fond nu este corect, limitându-se a susţine nevinovăţia bazat pe necunoaşterea de carte şi pe faptul că un contabil a depus facturi la ANAF. Aceste apărări însă sunt lipsite de relevanţă în contextul în care faptul că inculpata nu ştie să scrie şi să citească nu reprezintă o împrejurare exoneratoare de răspundere penală cu atât mai mult cu cât, în aceleaşi condiţii, inculpata a dobândit calitatea de administrator şi asociat unic al S.C. L. S.R.L., calitate care presupune în egală măsură drepturi şi obligaţii.

În ceea ce priveşte susţinerea inculpatei, în sensul că un contabil a depus facturi la ANAF, aceasta este o apărare nedovedită, pe de o parte, iar pe de altă parte, chiar şi reală dacă ar fi, un contabil acţionează în baza unui contract încheiat cu S.C. L. S.R.L., pe care inculpata o reprezenta şi nu în mod individual şi autonom, răspunderea pentru întocmirea şi depunerea documentelor la ANAF revenind tot administratorului societăţii, respectiv inculpatei.

În ceea ce priveşte cuantumul prejudiciului, Curtea a lua act de împrejurarea că inculpata nu a formulat vreo critică sub acest aspect în faţa instanţei de fond deşi a avut această posibilitate şi nici în faţa instanţei de apel, solicitările înaintate la dosar după moment închiderii dezbaterilor fiind inadmisibile, cercetarea judecătorească fiind finalizată odată cu dezbaterile asupra fondului cauzei. În plus, cuantumul prejudiciului nu reprezintă o chestiune de care să ţină existenţa faptei, pentru care esenţial este să existe un prejudiciu şi simpla împrejurare că nu a fost întocmită o expertiză financiar contabilă în cauză, ci doar un raport de inspecţie fiscală al ANAF, câtă vreme inculpata nu a contestat cuantumul prejudiciului nu este de natură să influenţeze existenţa faptei şi nici vinovăţia inculpatei, expertiza contabilă nefiind o probă obligatorie care să fie dispusă din oficiu în cauză. Totodată raportat la cuantumul prejudiciului, mult peste limita de 500.000 euro, în lipsa unor critici fundamentate şi reale legate de modul de calcul, nu se poate pune problema unei eventuale schimbări a încadrării juridice.

În ceea ce priveşte aplicarea dispoziţiilor C. pen. anterior, Curtea a constatat că aceasta solicitare este vădit nefondată atâta vreme cât infracţiunea pentru care a fost condamnată inculpata este o infracţiune continuată care s-a epuizat după intrarea în vigoare a noului C. pen., respectiv 25.11.2014, nefiind incidente dispoziţiile art. 5 din C. pen.

În acest context, Curtea a apreciat că la individualizarea judiciară a pedepsei aplicate inculpatei instanţa de fond a ţinut cont, în mod global, de criteriile generale prev. de art. 72 C. pen. din 1969 dar şi de faptul că inculpata nu are antecedente penale, este integrată social, având o familie.

Ţinând seama de natura şi gravitatea faptei imputate în prezenta cauză, de numărul mare al actelor materiale (19), de cuantumul ridicat al prejudiciului cauzat, nerecuperat, de poziţia nesinceră a inculpatei, în contextul în care pedeapsa aplicată acesteia este orientată spre limita minimă de pedeapsă, în mod evident nu se impune şi nu este posibilă reducerea cuantumului pedepsei, în sensul solicitat de inculpată, instanţa de fond manifestând deja o marjă rezonabilă de clemenţă, în limita puterii de apreciere cu care a fost învestită.

III. Împotriva Deciziei penale nr. 626 din 17 august 2022 a Curţii de Apel Iaşi noul C. proc. pen.., secţia penală şi pentru cauze cu minori, a declarat recurs în casaţie inculpata A..

Cauza a fost a fost înregistrată pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie la data de 11.11.2022, când s-a stabilit termen la data de 19.01.2023, pentru examinarea în cameră de consiliu a admisibilităţii în principiu a cererilor de recurs în casaţie, conform art. 440 alin. (1) din C. proc. pen.

Cererea de recurs în casaţie a fost întemeiată pe dispoziţiile art. 438 alin. (1) pct. 12 din C. proc. pen.

Prin motivele formulate s-a solicitat admiterea recursului, casarea deciziei penale recurate şi, în rejudecare, înlăturarea greşitei aplicări a legii prin nereţinerea agravantei de la art. 9 alin. (3) din Legea nr. 241/2005, cu consecinţe asupra limitei de pedeapsă.

În esenţă, recurenta inculpată afirmă că nu se justifică reţinerea agravantei de la art. 9 alin. (3) din Legea nr. 241/2005, întrucât aceasta nu a cunoscut valoarea prejudiciului cauzat prin săvârşirea actelor materiale, nefiind ştiutoare de carte, neavând cunoştinţe în administrarea şi gestionarea societăţilor comerciale.

În opinia inculpatei, s-a dispus condamnarea la o pedeapsă în alte limite decât cele prevăzute de lege datorită greşitei încadrări juridice.

Prin încheierea de şedinţă din data de 19 ianuarie 2021, Înalta Curte a admis în principiu cererea de recurs în casaţie formulată de inculpata A. şi s-a acordat termen pentru data de 2 februarie 2023.

IV. Examinând decizia atacată prin prisma criticilor circumscrise cazului de casare prevăzut de art. 438 alin. (1) pct. 12 din C. proc. pen., Înalta Curte apreciază că recursul în casaţie declarat de inculpata A. este nefondat, pentru următoarele considerente:

Potrivit dispoziţiilor art. 433 din C. proc. pen., în calea extraordinară a recursului în casaţie, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie verifică, în condiţiile legii, conformitatea hotărârii atacate cu regulile de drept aplicabile, iar, conform art. 447 din C. proc. pen., pe această cale se verifică exclusiv legalitatea deciziei.

Se constată, aşadar, că recursul în casaţie este o cale extraordinară de atac, prin care sunt supuse verificării hotărâri definitive care au intrat în autoritatea de lucru judecat, însă, numai în cazuri anume prevăzute de lege şi doar pentru motive de nelegalitate. Drept urmare, chestiunile de fapt analizate de instanţa de fond şi, respectiv, apel, intră în puterea lucrului judecat şi excedează cenzurii instanţei învestită cu judecarea recursului în casaţie.

Prin limitarea cazurilor în care poate fi promovată, această cale extraordinară de atac tinde să asigure echilibrul între principiul legalităţii şi principiul respectării autorităţii de lucru judecat, legalitatea hotărârilor definitive putând fi verificată doar pentru motivele expres şi limitativ prevăzute, fără ca pe calea recursului în casaţie să poată fi invocate şi, corespunzător, să poată fi analizate de către Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, orice încălcări ale legii, ci numai cele pe care legiuitorul le-a apreciat ca fiind importante.

Potrivit dispoziţiilor art. 438 alin. (1) pct. 12 din C. proc. pen., hotărârile sunt supuse casării în cazul în care "s-au aplicat pedepse în alte limite decât cele prevăzute de lege", cazul de casare fiind incident în situaţia în care pedeapsa stabilită sau aplicată este nelegală, excluzându-se criticile privind greşita individualizare. Astfel, prin "pedepse în alte limite decât cele prevăzute de lege", legiuitorul a avut în vedere limitele de pedeapsă ce sunt prevăzute de textul de lege în raport cu încadrarea juridică şi cu cauzele de atenuare sau agravare ale pedepsei ale căror incidenţă a fost stabilită de instanţa de apel.

De altfel, cazul de recurs în casaţie prevăzut de art. 438 alin. (1) pct. 12 din C. proc. pen. nu permite cenzurarea reţinerii sau cenzurarea omisiunii reţinerii unei cauze de reducere/agravare a pedepsei ori a unei circumstanţe prin decizia din apel, ci permite doar evaluarea stabilirii sancţiunii în limitele de lege, ca urmare a efectelor cauzei sau circumstanţei doar dacă acestea au fost reţinute de instanţa de apel.

În motivarea cazului de recurs întemeiat pe art. 438 pct. 12 din C. proc. pen., în esenţă, inculpata A. a menţionat că nu se justifică reţinerea agravantei prevăzută de art. 9 alin. (3) din Legea nr. 241/2005, aceasta având consecinţe asupra limitei de pedeapsă.

Înalta Curte constată că, instanţa de fond şi de apel au reţinut, în fapt, că inculpata A., în calitate de administrator al S.C. L. S.R.L. în scopul sustragerii de la îndeplinirea obligaţiilor fiscale, în perioada 04.05.2012 (data primei declaraţii D394) - 25.11.2014 (data ultimei declaraţii D394), a evidenţiat în 19 declaraţii informative D394 depuse la organele fiscale abilitate, operaţiuni fictive de achiziţie presupus efectuate în intervalul 05.07.2011 - 31.10.2014 de la S.C. B. S.R.L., S.C. C. S.R.L., S.C. D. S.R.L., S.C. E. S.R.L., S.C. F. S.R.L., S.C. G. S.R.L., S.C. H. S.R.L., S.C. I. S.R.L. şi S.C. J. S.R.L., operaţiuni evidenţiate şi în declaraţiile D 300 de decont TVA aferente perioadei, micşorându-şi astfel, în mod ilegal, obligaţiile de plată la bugetul de stat privind TVA-ul şi impozitul pe profit, cu consecinţa prejudicierii bugetului de stat cu suma de 14.367.863,92 RON (3.273.327,96 euro), din care taxa pe valoare adăugată în cuantum de 3.939.546 RON şi impozit pe profit în cuantum de 10.428.317,92 RON.

Prin Sentinţa penală nr. 452 pronunţată la data de 26.10.2021 de Tribunalul Iaşi, menţinută prin Decizia penală nr. 626 din 17 august 2022 a Curţii de Apel Iaşi noul C. proc. pen.., secţia penală şi pentru cauze cu minori, inculpata a fost condamnată la o pedeapsă de 9 (nouă) ani închisoare pentru comiterea infracţiunii de evidenţiere, în actele contabile sau în alte documente legale, a cheltuielilor care nu au la bază operaţiuni reale ori evidenţierea altor operaţiuni fictive, în scopul sustragerii de la îndeplinirea obligaţiilor fiscale, prev. şi ped. de art. 9 alin. (1) lit. c) şi alin. (3) din Legea 241/2005 cu aplicarea art. 35 alin. (1) din C. pen. (faptă săvârşită la data de 25.11.2014).

Potrivit art. 9 alin. (1) lit. c) din Legea 241/2005:

"Constituie infracţiuni de evaziune fiscală şi se pedepsesc cu închisoare de la 2 la 8 ani şi interzicerea unor drepturi sau cu amenda următoarele fapte săvârşite în scopul sustragerii de la îndeplinirea obligaţiilor fiscale: c) evidenţierea, în actele contabile sau în alte documente legale, a cheltuielilor care nu au la bază operaţiuni reale ori evidenţierea altor operaţiuni fictive."

Conform art. 9 alin. (3) din Legea nr. 241/2005: "Dacă prin faptele prevăzute la alin. (1) s-a produs un prejudiciu mai mare de 500.000 euro, în echivalentul monedei naţionale, limita minimă a pedepsei prevăzute de lege şi limita maximă a acesteia se majorează cu 7 ani."

Înalta Curte constată că, în cauză, aşa cum s-a reţinut la fond şi la apel, prejudiciul cauzat bugetului de stat este în sumă de 14.367.863,92 RON (3.273.327,96 euro) iar întinderea acestuia ca urmare a săvârşirii unei infracţiuni de evaziune fiscală produce consecinţe asupra încadrării juridice a faptei, astfel că aplicarea agravantei prevăzută de art. 9 alin. (3) din Legea nr. 241/2005 devine obligatorie în cazul în care prejudiciul produs este mai mare de 500.000 euro.

De altfel, în cadrul procesual reglementat de prevederile art. 433 din C. proc. pen., care limitează scopul recursului în casaţie la verificarea conformităţii hotărârii atacate cu regulile de drept aplicabile, schimbarea încadrării juridice este o operaţiune ce excedează acestei căi de atac.

Prin urmare, Înalta Curte observă că pedeapsa prevăzută de lege pentru infracţiunea prevăzută de art. 9 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 241/2005 este închisoare de la 2 la 8 ani, iar limita minimă a pedepsei prevăzute de lege şi limita maximă a acesteia se majorează cu 7 ani dacă se reţine şi art. 9 alin. (3) din Legea 241/2005.

În acest context, având în vedere că inculpata a fost condamnată la o pedeapsă de 9 (nouă) ani închisoare, Înalta Curte reţine că pedeapsa aplicată inculpatei este în limitele prevăzute de lege.

Pentru aceste motive, în temeiul art. 448 alin. (1) pct. 1 din C. proc. pen., Înalta Curte va respinge, ca nefondat, recursul în casaţie formulat de inculpata A. împotriva Deciziei penale nr. 626 din 17 august 2022 a Curţii de Apel Iaşi noul C. proc. pen.., secţia penală şi pentru cauze cu minori pronunţată în Dosarul nr. x/2018.

În conformitate cu art. 275 alin. (2) din C. proc. pen., va obliga recurenta - inculpată la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Potrivit art. 275 alin. (6) din C. proc. pen., onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru recurenta - inculpată A., în cuantum de 680 RON, va rămâne în sarcina statului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul în casaţie formulat de inculpata A. împotriva Deciziei penale nr. 626 din 17 august 2022 a Curţii de Apel Iaşi noul C. proc. pen.., secţia penală şi pentru cauze cu minori, pronunţată în Dosarul nr. x/2018.

Obligă recurenta-inculpată la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru recurenta-inculpată A., în cuantum de 680 RON, rămâne în sarcina statului.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, azi, 2 februarie 2023.

GGC - NN