Extradition surrender arrest upheld after ECHR interim measure lifted; appeal rejected as unfounded

Deliberând asupra cauzei penale de faţă, în baza actelor şi lucrărilor dosarului constată următoarele:

Prin Sentinţa penală nr. 201/F din data de 15 decembrie 2022, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală, în baza art. 598 alin. (1) lit. c) a doua teză din C. proc. pen., s-a admis contestaţia la executare formulată de judecătorul delegat cu executarea din cadrul Curţii de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală, cu privire la Sentinţa penală nr. 51/F/1.03.2021 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală (definitivă prin Decizia penală nr. 267 din 26.03.2021 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia penală) şi s-a constatat că a dispărut împiedicarea la executarea acestei sentinţe, stabilită prin Sentinţa penală nr. 96/F din 7.05.2021 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a I penală.

În baza art. 43 alin. (6) din Legea nr. 302/2004, republicată, s-a dispus arestarea persoanei extrădate A. (cetăţean al Noii Zeelande), în vederea predării către autorităţile din Statele Unite ale Americii, pe o perioadă de 30 de zile, începând cu data punerii în executare a mandatului de arestare.

Pentru a pronunţa această hotărâre, instanţa de fond a reţinut la data de 14.12.2022 a fost înregistrată contestaţia la executare formulată de judecătorul delegat cu executarea din cadrul Curţii de Apel, secţia a II-a penală cu privire la executarea Sentinţei penale nr. 51/F din data de 01.03.2021, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală, în Dosarul nr. x/2020, definitivă prin Decizia penală nr. 267 din 26.03.2021 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia penală, privind pe persoana extrădabilă A., cerere întemeiată pe dispoziţiile art. 554 alin. (2) din C. proc. pen. raportat la art. 598 alin. (1) lit. c) teza a II-a din C. proc. pen.

În cuprinsul sesizării, s-a arătat că, prin sentinţa menţionată, în baza art. 52 alin. (3) din Legea nr. 302/2004, republicată şi art. 1 din Tratatul de extrădare dintre România şi Statele Unite ale Americii, semnat la Bucureşti la 10 septembrie 2007, ratificat de România prin Legea nr. 111/2008, a fost admisă cererea de extrădare formulată de autorităţile judiciare din Statele Unite ale Americii, dispunându-se extrădarea şi predarea, către autorităţile judiciare din Statele Unite ale Americii, a persoanei extrădabile A. faţă de care a fost emis Mandatul de arestare nr. 1:20-cr-78 (01), la data de 04.11.2020, de către magistratul competent din cadrul Tribunalului Districtual al Statelor Unite ale Americii pentru Districtul de Est al Statului Texas, în vederea urmăririi pentru săvârşirea infracţiunilor de: conspiraţie de asociere a unei organizaţii în cadrul căreia să efectueze şi să participe în mod direct sau indirect la administrarea organizaţiei prin activităţi de racket, faptă prevăzută şi pedepsită de Titlul 18 din Codul Statelor Unite, secţiunile 1962(d); conspiraţie să importe şi să exporte cocaină şi să producă şi să distribuie cinci kilograme sau mai mult de cocaină cu intenţie, cu bună ştiinţă şi cu credinţa că această cocaină va fi importată în mod ilegal în Statele Unite, faptă prevăzută şi pedepsită de Titlul 21 din Codul Statelor Unite, secţiunile 959 şi 963; conspiraţie la spălare de bani, respectiv să transporte, să transmită şi să transfere, tentativă să transporte, să transmită şi să transfere un instrument monetar sau fonduri dintr-un loc în afara Statelor Unite către un loc sau printr-un loc aflat în Statele Unite, cu intenţia de a promova executarea unor activităţi ilegale, faptă prevăzută şi pedepsită de Titlul 18 din Codul Statelor Unite ale Americii 1956 (a)(2)(A), toate cu încălcarea prevederilor din Titlul 18 Codul Statelor Unite, Secţiunea 1956 (h).

În baza art. 49 din Legea nr. 302/2004 republicată, s-a luat act că persoana extrădabilă a formulat opoziţie la extrădare.

S-a dispus ca extrădarea persoanei solicitate să fie efectuată cu respectarea regulii specialităţii, prevăzute de art. 17 din Tratatul de extrădare dintre România şi Statele Unite ale Americii, semnat la Bucureşti la 10 septembrie 2007, ratificat de România prin Legea nr. 111/2008 şi art. 74 din Legea nr. 302/2004, republicată.

În baza art. 52 alin. (3) din Legea nr. 302/2004, republicată, s-a dispus menţinerea arestării provizorii în vederea extrădării a persoanei extrădate A. (până la predarea acesteia, conform art. 57 din Legea nr. 302/2004, republicată.

S-a constatat că persoana extrădată fost reţinută, arestată provizoriu în caz de urgenţă şi arestată provizoriu în vederea extrădării de la data de 19.11.2020 la zi.

S-a luat act că predarea bunurilor, instrumentelor, obiectelor de valoare, documentelor şi a altor dovezi aflate în posesia persoanei extrădabile A. la momentul depistării au fost remise autorităţilor judiciare americane.

La data rămânerii definitive, respectiv 26.03.2021, hotărârea a fost comunicată: Ministerului Justiţiei - Direcţia Drept Internaţional şi Tratate, Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti, Biroului Naţional Interpol Bucureşti, precum şi Arestului Central al D.G.P.M.B.

Prin Adresa nr. x/31.03.2021 - Biroul Naţional Interpol a informat că persoana extrădată urmează a fi preluată la data de 14.05.2021.

Prin Adresa nr. x/19.04.2020 Ministerul Justiţiei - Direcţia Drept Internaţional şi Cooperare Judiciară a informat că persoana extrădată a formulat o plângere care a fost înregistrată sub nr. x/21 pe rolul Curţii Europene a Drepturilor Omului, Curtea acordând cauzei un regim prioritar, în conformitate cu art. 41 din Regulamentul CEDO.

A decis, totodată, în conformitate cu dispoziţiile art. 39 din Regulamentul de procedură ca reclamantul A. să nu fie îndepărtat de pe teritoriul României până la data de 06 mai 2021.

La data de 05.05.2021, prin Adresa nr. x/05.05.2021 - Biroul Naţional Interpol a informat că persoana extrădată urmează a fi preluată de către autorităţile americane la data de 12.05.2021.

La data de 06.05.2021, prin adresa nr. x/06.05.2021 Ministerul Justiţiei - Direcţia Drept Internaţional şi Cooperare Judiciară a informat asupra faptului că în Cauza Matthews împotriva României - 19124/21, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a decis prelungirea, pe întreaga durată a procedurilor desfăşurate în faţa acesteia, a măsurii provizorii privind neîndepărtarea de pe teritoriul României a reclamantului A., cetăţean neo-zeelandez, (în corespondenţa Curţii se menţionează că în conformitate cu dispoziţiile art. 39 din Regulamentul de procedură, reclamantul nu poate fi extrădat pe durata procedurii în faţa Curţii). Curtea a atras de asemenea atenţia asupra faptului că nerespectarea de către un Stat Parte la Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale a măsurilor stabilite de către Curtea Europeană a Drepturilor Omului, în temeiul art. 39 din Regulamentul de procedură (măsuri provizorii), poate constitui o încălcare a Articolului 34 din Convenţie (se face referire în acest sens la jurisprudenţa Curţii în Mamatkulov şi Askarov împotriva Turciei, paragrafele 128 şi 129, respectiv punctul 5 din partea operativă).

Prin Sentinţa penală nr. 96 din 07.05.2021, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia I penală, definitivă prin Decizia penală nr. 517 din 20.05.2021 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, s-a admis contestaţia la executare, formulată de biroul de executări penale al Curţii de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală.

S-a constatat ivită o împiedicare la predarea către autorităţile judiciare din Statele Unite ale Americii a persoanei extrădate A., dispusă prin Sentinţa penală nr. 51/F/1. III.2021 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală, din Dosarul nr. x/2020, definitivă prin Decizia penală nr. 267/26.III.2021 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia penală, din Dosarul nr. x/2020, convenită pentru data de 12. V.2021.

S-a menţinut măsura arestării, în vederea predării, a persoanei extrădate.

S-a dispus informarea autorităţilor judiciare din Statele Unite ale Americii, prin intermediul Ministerului Justiţiei din România, precum şi a Centrului de Cooperare Poliţienească Internaţională din cadrul Inspectoratului General al Poliţiei Române şi Biroului Naţional Interpol, cu privire la această sentinţă penală şi la dispoziţiile art. 57, alin. (5) din Legea nr. 302/2004.

Prin încheierea F din 31.08.2021, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, modificată prin Decizia penală nr. 752 din 14.09.2021, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia penală, s-a dispus înlocuirea măsurii arestului provizoriu cu măsura arestului la domiciliu faţă de persoana extrădabilă A., pe o durată de 30 de zile, începând cu data de 14.09.2021 până la data de 13.10.2021.

Prin încheierea F din 19.11.2021, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, în Dosar nr. x/2021, definitivă prin necontestare la data de 21.11.2022, s-a dispus înlocuirea măsurii preventive a arestului la domiciliu luată faţă de persoana extrădabilă A. cu măsura preventivă a controlului judiciar pe o perioadă de 60 zile, începând cu data rămânerii definitive a încheierii.

Măsura controlului judiciar a fost menţinută până în prezent.

La data de 14.12.2022, a fost înregistrată Lucrarea nr. x/2020 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti, de înaintare a adresei Ministerului Afacerilor Externe - Departamentul Agent Guvernamental, din care rezultă că la data de 12 decembrie 2022, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a decis ridicarea măsurii provizorii (reclamantul să nu fie îndepărtat "extrădat" de pe teritoriul României pe durata procedurilor desfăşurate în faţa Curţii), măsură dispusă la data de 5 mai 2021, potrivit art. 39 din Regulamentul de procedură al Curţii.

Având în vedere că prin Sentinţa penală nr. 51F din 01.03.2021 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, în Dosarul nr. x/2020, rămasă definitivă prin Decizia penală nr. 267 pronunţată la data de 26.03.2021 de către Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia Penală, s-a dispus extrădarea şi predarea persoanei solicitate A. (cetăţean al Noii Zeelande), legitimat cu paşaportul emis la data de 03.03.2020 pe numele B. (cetăţean al Noii Zeelande) către autorităţile judiciare din Statele Unite ale Americii, iar pe durata procedurilor desfăşurate în faţa Curţii Europene a Drepturilor Omului, persoana extrădabilă a fost pusă în libertate, s-a solicitat să se constate că lipsa dispoziţiei de arestare constituie, în mod evident, o împiedicare la executarea hotărârii de extrădare, întrucât în conformitate cu dispoziţiile art. 57 alin. (4) din Legea nr. 302/2004, persoana extrădată este predată şi preluată sub escortă, şi să se dispună în conformitate cu dispoziţiile art. 43 alin. (6) din Legea nr. 302/2004, arestarea în vederea predării, pe o perioadă de 30 zile, de la data încarcerării, măsură care reprezintă, în fapt, o punere în executare a dispoziţiei de admitere a cererii de extrădare.

Cauza a fost înregistrată pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia a II a penală, la data de 14.12.2022 sub nr. x/2022.

Curtea a reţinut că potrivit art. 598 alin. (1) lit. c) a doua teză din C. proc. pen., contestaţia împotriva executării hotărârii penale se poate face atunci când se iveşte vreo împiedicare la executare.

În speţă, conform adresei din data de 14 decembrie 2022, a Ministerului Afacerilor Externe - Departamentul Agent Guvernamental, la data de 12 decembrie 2022, în cauza Matthews împotriva României (nr. 19124/21) Curtea Europeană a Drepturilor Omului a decis ridicarea măsurii provizorii (reclamantul să nu fie îndepărtat "extrădat" de pe teritoriul României pe durata procedurilor desfăşurate în faţa Curţii), măsură dispusă la data de 5 mai 2021, potrivit art. 39 din Regulamentul de procedură al Curţii.

Curtea a reţinut, mai întâi, că la acest moment nu mai subzistă cauza de împiedicare la executarea hotărârii de extrădare constatată prin Sentinţa penală nr. 96/F/7.05.2021 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia I penală, respectiv măsura provizorie dispusă de Curtea Europeană a Drepturilor Omului în cauza Matthews împotriva României, aceasta fiind ridicată la 12.12.2022.

Pe cale de consecinţă, contrar susţinerilor apărării, devine incident cazul de contestaţie la executare prevăzut la art. 598 alin. (1) lit. c) a doua teză din C. proc. pen., întrucât există o împiedicare la executarea sentinţei penale prin care s-a dispus extrădarea şi predarea către autorităţile competente din Statele Unite ale Americii a cetăţeanului neozeelandez A., împiedicarea constând în lipsa unui mandat de arestare în baza căruia persoana extrădată să poată fi reţinută în vederea predării către autorităţile judiciare ale acestui stat.

Conform art. 43 alin. (6) din Legea nr. 302/2004, odată cu admiterea cererii de extrădare, prin sentinţă, instanţa dispune şi arestarea persoanei extrădate în vederea predării.

Astfel cum s-a reţinut şi în jurisprudenţa Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie (Decizia nr. 892/2017), "arestarea în vederea predării, prevăzută de dispoziţiile art. 43 alin. (6) din Legea nr. 302/2004, reprezintă, în fapt, o punere în executare a dispoziţiei de admitere a cererii de extrădare, situaţie oarecum similară mandatului de executare a pedepsei închisorii, emis în baza unei hotărâri judecătoreşti definitive de condamnare. Aceasta este o măsură distinctă de cea luată pe parcursul soluţionării cererii de extrădare şi până la momentul rămânerii definitive a hotărârii, iar împlinirea duratei maxime de 180 de zile a măsurii arestării provizorii în vederea extrădării, prevăzute de art. 43 alin. (3) din Legea nr. 302/2004, nu constituie un impediment în luarea măsurii arestării în vederea predării. În această din urmă ipoteză, temeiul privării de libertate este dat de însăşi soluţia dispusă, respectiv cea de admitere a cererii de extrădare, instanţa neputând analiza oportunitatea sau necesitatea acestei măsuri din perspectiva dispoziţiilor C. proc. pen. referitoare la arestarea preventivă. Verificarea pe care judecătorul o efectuează cu ocazia analizării îndeplinirii condiţiilor prevăzute de lege pentru a se dispune extrădarea constituie implicit şi o garanţie că lipsirea de libertate a persoanei nu este arbitrară. Predarea, ca o consecinţă directă a admiterii cererii de extrădare, presupune implicit privarea de libertate a persoanei extrădate, căci numai astfel organele de poliţie însărcinate cu executarea hotărârii definitive de extrădare pot proceda la reţinerea şi remiterea acesteia către autorităţile judiciare ale statului solicitant".

S-a arătat că, aceste considerente, pe care Curtea şi le-a însuşit pe deplin, sunt aplicabile, pentru identitate de raţiune, şi în situaţia din speţa de faţă, şi îşi menţin aplicabilitatea chiar şi după modificarea dispoziţiilor art. 57 din Legea nr. 302/2004, operată prin Legea nr. 306/2022 din 16.11.2022, alin. (6) al acestui articol, în forma în vigoare la momentul de faţă, făcând referire în continuare la arestarea provizorie ca măsură procesuală, iar nu la arestarea în vederea predării ca act de procedură îndeplinit în vederea executării dispoziţiei de extrădare şi care presupune punerea persoanei la dispoziţia statului solicitant.

În consecinţă, s-a apreciat că lipsa dispoziţiei de arestare constituie o împiedicare la executarea hotărârii de extrădare, împrejurare care se circumscrie cazului de contestaţie la executare prevăzut de art. 598 alin. (1) lit. c) a doua teză din C. proc. pen.

În ceea ce priveşte măsura controlului judiciar, dispusă anterior ca urmare a înlocuirii măsurii arestării provizorii, Curtea a constatat că obiectul prezentei cauze este reprezentat în mod exclusiv de asigurarea punerii în executare a sentinţei penale prin care s-a dispus extrădarea, iar nu de analiza posibilităţii înlocuirii măsurii provizorii cu o măsură mai grea. S-a menţionat că pe rolul instanţei este înregistrată o cauză distinctă având ca obiect verificarea legalităţii şi temeiniciei măsurii controlului judiciar, dispoziţiile art. 242 din C. proc. pen. putând fi eventual invocate şi analizate în această din urmă cauză.

Cât priveşte durata arestării în vederea predării, Curtea a reţinut că, deşi Legea nr. 302/2004 nu prevede o perioadă pentru care se poate dispune această măsură, dispoziţiile generale ale legii procesual penale române, aplicabile în lipsa unei reglementări speciale, prevăd o durată a arestării de cel mult 30 de zile, nefiind posibilă privarea de libertate sine die şi nici lăsarea duratei privării de libertate la aprecierea autorităţilor implicate în procesul de predare.

Împotriva Sentinţei penale nr. 201/F din data de 15 decembrie 2022, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală, a formulat contestaţie persoana extrădată A..

În motivarea contestaţiei, contestatorul a invocat faptul că durata totală a măsurii preventive ar depăşit termenul 180 de zile impus de art. 43 alin. (3) din Legea nr. 302/2004, că aspectele invocate în susţinerea contestaţiei la executare nu se circumscriu dispoziţiilor art. 598 alin. (1) lit. c) din C. proc. pen., precum şi faptul că, în eventualitatea în care contestatorul ar fi arestat şi predat, prevederile art. 551 din Legea nr. 302/2004, ar fi golite de conţinut.

Examinând contestaţia formulată de persoana extrădată A., prin prisma criticilor formulate şi a dispoziţiilor legale, se constată că aceasta este nefondată pentru următoarele considerente:

Înalta Curte constată că, în mod corect, Curtea de Apel Bucureşti, în temeiul art. 598 alin. (1) lit. c) teza a II-a din C. proc. pen., a admis contestaţia la executare formulată de Biroul "Executări penale" al Curţii de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală, a constatat că nu mai subzistă cauza de împiedicare la predarea către autorităţile judiciare din Statele Unite ale Americii a persoanei extrădate A..

Se constată că ulterior rămânerii definitive a sentinţei penale prin care s-a dispus extrădarea, a intervenit un impediment la predare, constând în împiedicare la îndepărtarea de pe teritoriul României a persoanei extrădate, dispusă de Curtea Europeană a Drepturilor Omului, pe durata desfăşurării procedurii în faţa sa, în cauza înregistrată sub nr. x/21. Ministerul Justiţiei - Direcţia Drept Internaţional şi Cooperare Judiciară, prin Adresa nr. x/2020/19.IV.2021, a informat că persoana extrădată a formulat plângere, înregistrată sub nr. x/21, la Curtea Europeană a Drepturilor Omului, care a acordat cauzei un regim prioritar, potrivit art. 41 din Regulamentul C.E.D.O., şi care, totodată, a decis, conform art. 39 din Regulamentul de procedură, ca persoana extrădată să nu fie îndepărtată de pe teritoriul României până la data de 6 mai 2021, iar, prin Adresa nr. x/2020/6 mai 2021, a informat că s-a dispus prelungirea, pe întreaga durată a procedurii, a măsurii provizorii privind neîndepărtarea, de pe teritoriul României, a persoanei extrădate.

Astfel, prin Sentinţa penală nr. 96/07.05.2021 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia I penală, definitivă prin Decizia penală nr. 517/20.05.2021 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, s-a admis contestaţia la executare, formulată de biroul de executări penale al Curţii de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală, s-a constatat ivită o împiedicare la predarea către autorităţile judiciare din Statele Unite ale Americii a persoanei extrădate A., dispusă prin Sentinţa penală nr. 51/F/1. III.2021 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală, din Dosarul nr. x/2020, definitivă prin Decizia penală nr. 267/26. III.2021 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia penală, din Dosarul nr. x/2020, convenită pentru data de 12.V.2021.

De asemenea, prin încheierea F/31.08.2021 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, modificată prin Decizia penală nr. 752/14.09.2021 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia penală, s-a dispus înlocuirea măsurii arestului provizoriu cu măsura arestului la domiciliu faţă de persoana extrădabilă A., pe o durată de 30 de zile, începând cu data de 14.09.2021 până la data de 13.10.2021.

Totodată, prin încheierea F/19.11.2021 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, în Dosar nr. x/2021, definitivă prin necontestare la data de 21.11.2022 s-a dispus înlocuirea măsurii preventive a arestului la domiciliu luată faţă de persoana extrădabilă A. cu măsura preventivă a controlului judiciar pe o perioadă de 60 zile, începând cu data rămânerii definitive a încheierii.

Măsura controlului judiciar a fost menţinută până în prezent.

Ulterior, conform adresei din data de 14 decembrie 2022, a Ministerului Afacerilor Externe - Departamentul Agent Guvernamental, la data de 12 decembrie 2022, în cauza Matthews împotriva României (nr. 19124/21) Curtea Europeană a Drepturilor Omului a decis ridicarea măsurii provizorii (reclamantul să nu fie îndepărtat "extrădat" de pe teritoriul României pe durata procedurilor desfăşurate în faţa Curţii), măsură dispusă la data de 5 mai 2021, potrivit art. 39 din Regulamentul de procedură al Curţii.

În acest context, instanţa de control judiciar reţine că motivul ce a stat la baza împiedicării predării contestatorului către autorităţile străine nu mai subzistă, aspect ce atrage incidenţa motivului de contestaţie la executare invocat.

Aspectele susţinute în formularea contestaţiei la executare pun în discuţie împrejurări ce vizează în mod exclusiv punerea în executare a hotărârii definitive de extrădare a persoanei extrădate A., împiedicarea la executare constând în lipsa unui mandat de arestare în baza căruia persoana să poată fi reţinută şi în vederea predării către autorităţile judiciare din Statele Unite ale Americii.

Predarea, ca o consecinţă directă a admiterii cererii de extrădare, presupune implicit privarea de libertate a persoanei extrădate, căci numai astfel organele însărcinate cu executarea hotărârii definitive de extrădare pot proceda la reţinerea şi remiterea acesteia către autorităţile judiciare ale statului solicitant.

Ca atare, lipsa dispoziţiei de arestare în vederea predării constituie o împiedicare la executarea hotărârii de extrădare, care presupune punerea persoanei extrădate la dispoziţia autorităţilor statului solicitant. Impedimentul se circumscrie cazului de contestaţie la executare prevăzut de art. 598 alin. (1) lit. c) din C. proc. pen.

În ceea ce priveşte critica contestatorului referitoare la termenul maximal şi imperativ de 180 de zile, prevăzut de dispoziţiile art. 43 alin. (3) din Legea nr. 302/2004 (republicată), se constată că acesta este un termen substanţial şi se referă la arestarea provizorie a persoanei extrădabile, în vederea extrădării, în cursul soluţionării cererii de extrădare, durata totală a acesteia neputând fi depăşită.

Termenul de 180 de zile, prevăzut de dispoziţiile art. 43 alin. (3) din Legea nr. 302/2004 (republicată), este un termen substanţial ce se referă la durata totală şi maximală a arestării provizorii a persoanei solicitate în procedura extrădării, ce se menţine în cursul soluţionării cererii şi încetează la data pronunţării soluţiei de predare, când se emite un mandat distinct, necesar punerii în executare a predării.

Ca atare, după rămânerea definitivă a sentinţei prin care s-a dispus extrădarea, în cauză nu mai sunt incidente dispoziţiile art. 43 alin. (3) din Legea nr. 302/2004, cererea de extrădare nemaifiind în curs de soluţionare în sensul art. 43 alin. (5) din Legea nr. 302/2004.

Or, în cauza de faţă, a fost admisă cererea de extrădare, prin sentinţa definitivă a instanţei române, fiind aplicabile, subsecvent, dispoziţiile art. 43 alin. (6) şi (7) din Legea nr. 302/2004 (republicată), care prevăd că, odată cu admiterea cererii de extrădare, prin sentinţă, instanţa dispune şi arestarea persoanei extrădate, în vederea predării şi, respectiv, că această măsură (a arestării, în vederea predării) încetează de drept dacă persoana extrădată nu este preluată de autorităţile competente ale statului solicitant, în termen de 30 de zile de la data convenită pentru predare, cu excepţia cazului prevăzut la art. 57 alin. (6) din aceeaşi lege.

Mai mult, se constată că acest aspect a mai fost evaluat de instanţa supremă stabilindu-se că aceasta este o măsură distinctă de cea luată pe parcursul soluţionării cererii de extrădare şi până la momentul rămânerii definitive a hotărârii, iar împlinirea duratei maxime de 180 de zile a măsurii arestării provizorii în vederea extrădării, prev. de art. 43 alin. (3) din Legea nr. 302/2004, nu constituie un impediment în luarea măsurii arestării în vederea predării (ICCJ, Sp, Decizia nr. 892/2017; ICCJ, Sp, Decizia nr. 651 din data de 08 iulie 2021).

Pentru considerentele expuse, Înalta Curte va respinge, ca nefondată, contestaţia declarată de contestatorul A. împotriva Sentinţei penale nr. 201/F din data de 15 decembrie 2022, pronunţate de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală.

În baza art. 275 alin. (2) din C. proc. pen., va obliga contestatorul persoană extrădată la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

În baza art. 275 alin. (6) din C. proc. pen., onorariul parţial cuvenit apărătorului desemnat din oficiu în sumă de 100 RON, va rămâne în sarcina statului, iar onorariul interpretului de limba engleză se va plăti din fondul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondată, contestaţia formulată de contestatorul A. împotriva Sentinţei penale nr. 201/F din data de 15 decembrie 2022, pronunţate de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală.

Obligă contestatorul la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Onorariul parţial cuvenit apărătorului desemnat din oficiu, în cuantum de 100 de RON, rămâne în sarcina statului.

Onorariul cuvenit interpretului de limba engleză se plăteşte din fondul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 01 februarie 2023.

GGC - NN