Admissibility of constitutional exception on emergency decree amending prescription rules despite lack of link to general prescription plea

Deliberând asupra recursului de faţă, în baza actelor şi lucrărilor dosarului, constată următoarele:

Prin încheierea din 03 octombrie 2022, pronunţată de Curtea de Apel Cluj, secţia penală, în Dosarul nr. x/2022, s-a respins cererea de sesizare a Curţii Constituţionale cu privire la neconstituţionalitatea dispoziţiilor O.U.G. nr. 71/2022 invocată de către inculpatul A..

Pentru a se pronunţa în acest sens, Curtea de Apel Cluj a reţinut că excepţia invocată de către condamnatul contestator nu are legătură cu soluţionarea cauzei, nefiind astfel îndeplinită condiţia prevăzută la art. 29 alin. (1) teza finală din Legea nr. 47/1992.

Chiar dacă condamnatul contestator a formulat contestaţie în anulare fundamentată pe dispoziţiile art. 426 lit. b) din C. proc. pen., invocând intervenţia prescripţiei generale a răspunderii penale, s-a arătat că ordonanţa de urgenţă vizată de către condamnatul contestator se referă la prescripţia specială a răspunderii penale.

S-a arătat că Ordonanţa de Urgenţă a Guvernului criticată nu poate fi aplicabilă în nicio situaţie în cauză, deoarece nu constituie o lege penală mai favorabilă, astfel că ea nu poate retroactiva.

În acest context, s-a apreciat că această Ordonanţă nu are legătură cu soluţionarea cauzei, raportat la datele concrete ale speţei.

Împotriva încheierii din din data de 03 octombrie 2022, pronunţate de Curtea de Apel Cluj, secţia penală şi de minori, a formulat contestaţie recurentul A. apreciind că sunt îndeplinite condiţiile pentru sesizarea Curţii Constituţionale.

Examinând recursul formulat de recurentul A., Înalta Curte constată că acesta este neîntemeiat, pentru următoarele considerente:

Potrivit art. 29 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, Curtea Constituţională decide asupra excepţiilor ridicate în faţa instanţelor judecătoreşti privind neconstituţionalitatea unei legi sau ordonanţe ori a unei dispoziţii dintr-o lege sau dintr-o ordonanţă în vigoare, care are legătură cu soluţionarea cauzei în orice fază a litigiului şi oricare ar fi obiectul acestuia.

Cu privire la admisibilitatea cererii de sesizare a Curţii Constituţionale, se observă că trebuie îndeplinite cerinţele prevăzute de art. 29 din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, şi anume:

- excepţia să fie ridicată în faţa instanţelor de judecată, la cererea uneia dintre părţi sau, din oficiu, de către instanţa de judecată sau de arbitraj comercial, respectiv de procuror în faţa instanţei de judecată, în cauzele în care participă;

- excepţia să vizeze neconstituţionalitatea unei legi sau ordonanţe ori a unei dispoziţii dintr-o lege sau dintr-o ordonanţă în vigoare;

- excepţia să nu aibă ca obiect prevederi constatate ca neconstituţionale printr-o decizie anterioară a Curţii Constituţionale;

- excepţia să aibă legătură cu soluţionarea cauzei, indiferent de obiectul acesteia.

În ceea ce priveşte primele trei condiţii, Înalta Curte constată că acestea sunt îndeplinite, respectiv excepţia a fost invocată de către recurentul A. într-un dosar aflat pe rolul Curţii de Apel Cluj, are în vedere neconstituţionalitatea Ordonanţei de Urgenţă a Guvernului din 30 mai 2022 privind art. 155 din C. pen., iar textul de lege criticat nu a fost declarat neconstituţional printr-o decizie anterioară a Curţii Constituţionale.

Referitor la condiţia privind legătura normelor ce fac obiectul excepţiei cu soluţionarea cauzei, Înalta Curte reţine că, pentru a fi admisibilă şi a crea obligaţia trimiterii cererii de sesizare la Curtea Constituţională, dispoziţia legală a cărei neconstituţionalitate se cere a fi constatată trebuie să producă un efect real, concret, asupra soluţiei ce se va pronunţa în cauză.

Legătură dintre norma ce face obiectul excepţiei şi soluţionarea cauzei este, de asemenea, o condiţie de admisibilitate pentru sesizarea Curţii Constituţionale. Această condiţie presupune că norma invocată orientează soluţia.

Recurentul a criticat Ordonanţa de Urgenţă a Guvernului din 30 mai 2022 privind art. 155 din C. pen. considerând că aceste dispoziţii sunt neconstituţionale având în vedere că vizează modificări ale C. pen. pe bază de Ordonanţă de Urgenţă a Guvernului care, este un act administrativ, nu este legea organică şi care nu poate modifica C. pen.

Înalta Curte constată că recurentul a formulat contestaţie în anulare invocând existenţa cazului prevăzut de art. 426 lit. b) din C. proc. pen., respectiv a cauzei de încetare a procesului penal, constând în incidenţa prescripţiei generale a răspunderii penale.

Ordonanţa de urgenţă a guvernului criticată prevede că art. 155 din Legea nr. 286/2009 privind C. pen. se modifică şi va avea următorul conţinut: cursul termenului prescripţiei răspunderii penale se întrerupe prin îndeplinirea oricărui act de procedură în cauză, care, potrivit legii, trebuie comunicat suspectului sau inculpatului.

Astfel, textul de lege criticat are în vedere instituţia prescripţiei speciale a răspunderii penale, aspect ce nu poate avea un efect real, concret, asupra soluţiei ce se va pronunţa pe fondul contestaţiei în anulare formulate de recurent, ce evocă prescripţia generală şi în raport cu care este incidentă Decizia Curţii Constituţionale ce generează o lege penală mai favorabilă care ar avea aplicabilitate de principiu.

Conchizând, Înalta Curte constată că dispoziţiile legale criticate nu au legătura cu soluţionarea cauzei, întrucât art. 155 din C. pen., referitor la întreruperea cursului prescripţiei răspunderii penale, astfel cum a fost modificat de ordonanţa de urgenţă criticată, nu poate fi incident în cauza dedusă judecăţii în condiţiile evaluării legii penale mai favorabile ce ar putea conduce la aplicarea art. 154 din C. pen.

Faţă de aceste considerente, Înalta Curte va respinge, ca nefondat, recursul formulat de recurentul A. împotriva încheierii din data de 03 octombrie 2022, pronunţate de Curtea de Apel Cluj, secţia penală şi de minori.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul formulat de recurentul A. împotriva încheierii din data de 03 octombrie 2022, pronunţate de Curtea de Apel Cluj, secţia penală şi de minori.

Obligă recurentul la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 01 februarie 2023.

GGC - NN