Finality of jurisdiction transfer decisions and prohibition of appeal under criminal procedure

Deliberând asupra cauzei de faţă, în baza actelor şi lucrărilor de la dosar, constată următoarele:

Prin Sentinţa penală nr. 146/F din 02.09.2022, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia I penală, în temeiul art. 74 alin. (1) C. proc. pen., s-a respins, ca neîntemeiată, cererea de strămutare a cauzei, care constituie dosarul penal nr. x/2021 al Judecătoriei Călăraşi, formulată de petentul-inculpat A.

Împotriva acestei sentinţe, a formulat contestaţie petentul A.

În cauză, cu ocazia dezbaterilor, reprezentantul Ministerului Public a invocat excepţia inadmisibilităţii căii de atac formulate de petent, întrucât este îndreptată împotriva unei hotărâri definitive.

Examinând contestaţia formulată de petentul A., Înalta Curte constată că este inadmisibilă pentru următoarele considerente:

C. proc. pen. reglementează hotărârile susceptibile de a fi supuse examinării, căile de atac care pot fi exercitate împotriva acestora, termenele de declarare şi motivele pentru care se poate cere reformarea hotărârilor.

Normele procesuale privind sesizarea instanţelor judecătoreşti şi soluţionarea cererilor în limitele competenţei atribuite prin lege sunt de ordine publică, corespunzător principiului stabilit prin art. 126 din Constituţia României.

Potrivit dispoziţiilor art. 129 din Constituţie, mijloacele procesuale de atac a hotărârii judecătoreşti sunt cele prevăzute de lege, iar exercitarea acestora se realizează în condiţiile legii.

În raport de aceste consideraţii teoretice, se constată că, prin Sentinţa penală nr. 146/F din 02.09.2022, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia I penală, în temeiul art. 74 alin. (1) C. proc. pen., s-a respins, ca neîntemeiată, cererea de strămutare a cauzei, care constituie dosarul penal nr. x/2021 al Judecătoriei Călăraşi, formulată de petentul-inculpat A.

Hotărârea prin care s-a pronunţat soluţia de respingere a strămutării este definitivă, în conformitate cu art. 74 C. proc. pen., care prevede: "(1) Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie sau curtea de apel competentă soluţionează cererea de strămutare prin sentinţă. (...) (6) sentinţa prevăzută la alin. (1) nu este supusă niciunei căi de atac".

Deopotrivă, în conformitate cu dispoziţiile art. 4251 C. proc. pen., calea ordinară de atac a contestaţiei se poate exercita numai atunci când legea prevede expres această cale de atac, prevederile acestui articol fiind aplicabile când legea nu prevede altfel.

Ca atare, având în vedere că soluţia de respingere a cererii de strămutare este definitivă, contestatorul a învestit Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie cu soluţionarea unei căi de atac neprevăzută de legea procesual penală, ceea ce încalcă principiul legalităţii căilor de atac.

Înalta Curte reiterează că o hotărâre judecătorească nu poate fi atacată pe alte căi decât cele expres prevăzute de lege sau, cu alte cuvinte, căile de atac ale hotărârilor judecătoreşti nu pot exista în afara legii. Astfel, dând eficienţă principiului stabilit prin art. 129 din Constituţie privind exercitarea căilor de atac în condiţiile legii procesual penale, precum şi celui privind liberul acces la justiţie statuat prin art. 21 din legea fundamentală, respectiv exigenţelor art. 13 din Convenţia europeană pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, C. proc. pen. a stabilit un sistem coerent al căilor de atac, acelaşi pentru toate persoanele aflate în situaţii juridice identice.

Recunoaşterea unei căi de atac în alte condiţii decât cele prevăzute de legea procesuală constituie o încălcare a principiului legalităţii acesteia şi, din acest motiv, apare ca o soluţie inadmisibilă în ordinea de drept.

Pentru aceste considerente, în temeiul art. 4251 alin. (7) pct. 1 lit. a) raportat la art. 74 alin. (6) din C. proc. pen., Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie va respinge, ca inadmisibilă, contestaţia formulată de petentul A. împotriva Sentinţei penale nr. 146/F din 02.09.2022, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia I penală.

În baza art. 275 alin. (2) C. proc. pen., va obliga contestatorul la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, iar în raport de alin. (6) al aceluiaşi articol onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru petent, în cuantum de 340 RON, se va suporta din fondul Ministerului Justiţiei.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca inadmisibilă, contestaţia formulată de petentul A. împotriva Sentinţei penale nr. 146/F din 02.09.2022, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia I penală.

Obligă contestatorul la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru petent, în cuantum de 340 RON, se suportă din fondul Ministerului Justiţiei.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 22 noiembrie 2022.

GGC - ED