Execution of multiple European Arrest Warrants for sentence enforcement and the deferment of surrender pending completion of a concurrent domestic imprisonment

Deliberând asupra contestaţiei de faţă, în baza actelor şi lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin Sentinţa penală nr. 117/F din data de 29 septembrie 2022, pronunţată în Dosarul nr. x/2022, Curtea de Apel Galaţi, secţia penală şi pentru cauze cu minori, în temeiul art. 13 din Decizia-cadru nr. 2002/584/JAI din 13 iunie 2002 a Consiliului Uniunii Europene privind mandatul european de arestare şi procedura de predare între statele membre ale Uniunii Europene şi art. 104 alin. (7) din Legea nr. 302/2004 privind cooperarea judiciară internaţională în materie penală, a luat act că persoana solicitată A. nu a consimţit să fie predată autorităţilor judiciare italiene.

În baza art. 109 alin. (1) în referire la art. 104 alin. (7) din Legea nr. 302/2004 privind cooperarea judiciară internaţională în materie penală, a admis cererea autorităţilor judiciare din Italia şi a dispus punerea în executare a unui număr de 7 (şapte) mandate europene de arestare emise de către autorităţile judiciare italiene pe numele persoanei solicitate A. la data de 27.07.2022, respectiv:

1. Mandatul european de arestare emis în baza Sentinţei nr. 51/2010 (R.G nr. 142/2020 Gip. R.G.N.R 299/2010) pronunţată la data de 16.06.2010 de Judecătorul pentru Anchete Preliminare de pe lângă Tribunalul Ordinar din Gela, definitivă la 15.07.2010.

2. Mandatul european de arestare emis în baza Sentinţei nr. 94/2015 (R.G nr. 343/2013 Dib. R.G.N.R 1862/2012) pronunţată la data de 24.02.2015 de Tribunalul Ordinar din Gela, definitivă la 12.06.2015.

3. Mandatul european de arestare emis în baza Sentinţei nr. 812/2021 (R.G nr. 10/2018 Dib. R.G.N.R 557/2016) pronunţată la data de 09.12.2021 de Tribunalul Ordinar din Gela, definitivă la 11.03.2022.

4. Mandatul european de arestare emis în baza Sentinţei nr. 698/2016 (R.G nr. 541/2012 Dib. R.G.N.R 175/2011) pronunţată la data de 24.11.2016 de Tribunalul Ordinar din Gela, definitivă la 21.12.2016.

5. Mandatul european de arestare emis în baza Sentinţei nr. 183/2019 (R.G nr. 370/2015 Dib. R.G.N.R 466/2012) pronunţată la data de 14.03.2019 de Tribunalul Ordinar din Gela, definitivă la 29.05.2019.

6. Mandatul european de arestare emis în baza Sentinţei nr. 236/2016 (R.G nr. 704/2014 Dib. R.G.N.R 193/2012) pronunţată la data de 29.03.2016 de Tribunalul Ordinar din Gela, confirmată de Curtea de Apel Caltanissetta prin Sentinţa nr. 459/2017, definitivă la 29.01.2018.

7. Mandatul european de arestare emis în baza Sentinţei nr. 274/2015 (R.G nr. 52/2014 Dib. R.G.N.R 982/2013) pronunţată la data de 04.06.2015 de Tribunalul Ordinar din Gela, confirmată de Curtea de Apel Caltanissetta prin Sentinţa nr. 978/2018, definitivă la 09.02.2019.

În baza art. 114 alin. (1) în ref. la art. 58 alin. (1) din Legea 302/2004 şi art. 24 paragraful 1 din Decizia - Cadru nr. 2002/584/JAI din 13 iunie 2002, a dispus amânarea predării persoanei solicitate A., până la punerea în libertate ca urmare a liberării condiţionate, ori până la executarea la termen a pedepsei de 1 an închisoare aplicate prin Sentinţa penală nr. 28 din 19.01.2022 a Judecătoriei Slobozia (Dosar nr. x/2020), definitivă prin neapelare la data de 29.03.2022, ori până la punerea în libertate a persoanei solicitate, în situaţia în care se dispune astfel printr-o hotărâre definitivă ce are drept efect înlăturarea consecinţelor condamnării menţionate anterior.

În baza art. 109 alin. (3) în referire la art. 104 alin. (7) şi 10 şi art. 58 alin. (3) din Legea 302/2004, şi art. 12 din Decizia - Cadru 2002/584/JAI din 13 iunie 2002, a dispus arestarea persoanei solicitate A. , pe o perioadă de 30 de zile, cu începere de la data încetării motivelor care au justificat amânarea predării, în vederea predării către autorităţile judiciare din Italia.

A luat act că persoana solicitată nu a renunţat la drepturile conferite de regula specialităţii.

Pentru a hotărî astfel, instanţa de fond a reţinut următoarele:

Prin adresa nr. x/2022 din data de 28.09.2022, înregistrată pe rolul instanţei de fond sub nr. x/2022, Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Galaţi a solicitat luarea măsurii arestării persoanei solicitate A., pentru o perioadă de 30 zile, şi punerea în executare a mandatelor europene de arestare prin care se solicită predarea persoanei solicitate în vederea executării mai multor pedepse.

În temeiul art. 114 alin. (1) în referire la art. 58 alin. (1) din Legea nr. 302/2004, a solicitat a se dispune amânarea predării persoanei solicitate A., până la executarea pedepsei aplicate prin Sentinţa penală nr. 28 din 19.01.2022, pronunţată de Judecătoria Slobozia în Dosarul nr. x/2020.

Examinând actele şi lucrările dosarului, Curtea a reţinut că, la data de 27.07.2022, autorităţile judiciare italiene au emis pe numele persoanei solicitate A. un număr de 7 mandate europene de arestare prin care s-a solicitat predarea sa în vederea executării mai multor pedepse, astfel:

1. Mandatul european de arestare emis în baza Sentinţei nr. 51/2010 (R.G nr. 142/2020 Gip. R.G.N.R 299/2010) pronunţată la data de 16.06.2010 de Judecătorul pentru Anchete Preliminare de pe lângă Tribunalul Ordinar din Gela, definitivă la 15.07.2010; persoana solicitată a fost condamnată la o pedeapsă de 1 an şi 6 luni închisoare, pentru comiterea unor infracţiuni de vătămare corporală agravată, prevăzută de art. 110, 582 şi 585 din C. pen. italian şi jaf, prevăzută de art. 110 şi 628 alin. (1) şi (3) nr. 1 din C. pen. italian. S-a reţinut faptul că, la data de 24.02.2010, împreună cu alte persoane, a lovit-o pe persoana vătămată B., cauzându-i un traumatism cranio-facial. În aceleaşi împrejurări, i-a sustras acesteia din buzunarul gecii, prin folosirea violenţei, un portofel în care se aflau acte şi suma de 630 euro.

2. Mandatul european de arestare emis în baza Sentinţei nr. 94/2015 (R.G nr. 343/2013 Dib. R.G.N.R 1862/2012) pronunţată la data de 24.02.2015 de Tribunalul Ordinar din Gela, definitivă la 12.06.2015; persoana solicitată a fost condamnată la o pedeapsă de 20 zile de arest, pentru comiterea unei infracţiuni de conducere sub influenţa alcoolului, prevăzută de art. 186 alin. (2) lit. b) din Decretul Legislativ 285/1992. S-a reţinut faptul că, la data de 24.11.2012, persoana solicitată a condus pe drumurile publice, în Gela, un autoturism, deşi avea în sânge o îmbibaţie alcoolică de 1,00 g/l.

3. Mandatul european de arestare emis în baza Sentinţei nr. 812/2021 (R.G nr. 10/2018 Dib. R.G.N.R 557/2016) pronunţată la data de 09.12.2021 de Tribunalul Ordinar din Gela, definitivă la 11.03.2022; persoana solicitată a fost condamnată la o pedeapsă de 1 an închisoare, pentru comiterea unei infracţiuni de evadare din starea de arest la domiciliu, prevăzută de art. 385 din C. pen. italian. S-a reţinut că persoana solicitată, la data de 02.03.2016, a părăsit fără motiv domiciliul unde se afla în stare de arest.

4. Mandatul european de arestare emis în baza Sentinţei nr. 698/2016 (R.G nr. 541/2012 Dib. R.G.N.R 175/2011) pronunţată la data de 24.11.2016 de Tribunalul Ordinar din Gela, definitivă la 21.12.2016; persoana solicitată a fost condamnată la o pedeapsă de 3 luni închisoare, pentru comiterea unei infracţiuni de violare a obligaţiei de expulzare de pe teritoriul statului, prevăzută de art. 20 din C. pen. italian şi art. 14 din Decretul Legislativ 30/2007. S-a reţinut că persoana solicitată a fost găsită pe teritoriul Italiei la data de 19.12.2010, deşi se dispusese expulzarea sa încă din data de 17.06.2010.

5. Mandatul european de arestare emis în baza Sentinţei nr. 183/2019 (R.G nr. 370/2015 Dib. R.G.N.R 466/2012) pronunţată la data de 14.03.2019 de Tribunalul Ordinar din Gela, definitivă la 29.05.2019; persoana solicitată a fost condamnată la o pedeapsă de 2 ani închisoare, pentru comiterea unei infracţiuni de tăinuire, prevăzută de art. 648 din C. pen. italian. S-a reţinut că persoana solicitată, la data de 26.03.2012, a primit bunuri rezultate dintr-o infracţiune de furt, cunoscând provenienţa acestora.

6. Mandatul european de arestare emis în baza Sentinţei nr. 236/2016 (R.G nr. 704/2014 Dib. R.G.N.R 193/2012) pronunţată la data de 29.03.2016 de Tribunalul Ordinar din Gela, confirmată de Curtea de Apel Caltanissetta prin Sentinţa nr. 459/2017, definitivă la 29.01.2018; persoana solicitată a fost condamnată la o pedeapsă de 1 an închisoare, pentru comiterea unei infracţiuni de fals privind identitatea, prevăzută de art. 496 din C. pen. italian. S-a reţinut că, la data de 03.01.2012, persoana solicitată, în lipsa unor documente de identitate, s-a prezentat în faţa organelor de poliţie sub o identitate falsă, declarând că se numeşte C.

7. Mandatul european de arestare emis în baza Sentinţei nr. 274/2015 (R.G nr. 52/2014 Dib. R.G.N.R 982/2013) pronunţată la data de 04.06.2015 de Tribunalul Ordinar din Gela, confirmată de Curtea de Apel Caltanissetta prin Sentinţa nr. 978/2018, definitivă la 09.02.2019; persoana solicitată a fost condamnată la o pedeapsă de 3 ani şi 6 luni închisoare, pentru comiterea unui număr de patru infracţiuni: extorsiune, prevăzută de art. 56, 81, 110, 629, alin. (1) şi (2) în referire la art. 628 alin. (3) nr. 1, violare de domiciliu, prevăzută de art. 110, 61 nr. 2, 614 alin. (1) şi (4), vătămare corporală, prevăzută de art. 110, 61 nr. 2 şi 582, şi fals privind identitatea, prevăzută de art. 496 din C. pen. italian. S-a reţinut că, în mod repetat, în luna iunie 2013, împreună cu alte persoane, a exercitat violenţe şi ameninţări asupra unui număr de două persoane vătămate, în scopul de a le determina să le remită diverse sume de bani, precum şi pentru a o determina pe persoana vătămată D. să se prostitueze în favoarea sa. În scopul indicat la prima faptă, la data de 21.06.2013, persoana solicitată împreună cu alte persoane, a pătruns prin efracţie în locuinţa persoanei vătămate E., lovind-o pe aceasta cu pumnii şi cu picioarele, cauzându-i leziuni vindecabile în 5 zile de îngrijiri medicale. La data de 02.06.2013, a făcut afirmaţii mincinoase cu privire la identitatea sa în faţa organelor de poliţie.

Verificând validitatea mandatelor europene de arestare, Curtea a constatat că acestea au fost emise de o autoritate judiciară competentă a unui stat membru al Uniunii Europene, respectiv de Parchetul Republicii de pe lângă Tribunalul Ordinar din Gela - Italia, şi îndeplinesc condiţiile de conţinut şi formă prevăzute de art. 87 din Legea nr. 302/2004.

Din actele dosarului nu rezultă existenţa vreunui motiv de refuz al executării mandatului european de arestare, dintre cele prevăzute de art. 99 alin. (1) din Legea nr. 302/2004, astfel încât cererea formulată de autorităţile judiciare italiene, de punere în executare a mandatului european de arestare, apare ca fiind pe deplin justificată.

Astfel, conform dispoziţiilor art. 99 alin. (1) din Legea nr. 302/2004, autoritatea judiciară română de executare refuză executarea mandatului european de arestare în următoarele cazuri:

a) când, din informaţiile de care dispune, reiese că persoana urmărită a fost judecată definitiv pentru aceleaşi fapte de către un stat membru, altul decât statul emitent, cu condiţia ca, în cazul condamnării, sancţiunea să fi fost executată ori să fie în acel moment în curs de executare sau executarea să fie prescrisă, pedeapsa să fi fost graţiată ori infracţiunea să fi fost amnistiată sau să fi intervenit o altă cauză care împiedică executarea, potrivit legii statului de condamnare;

b) când infracţiunea pe care se bazează mandatul european de arestare este acoperită de amnistie în România, dacă autorităţile române au, potrivit legii române, competenţa de a urmări acea infracţiune;

c) când persoana care este supusă mandatului european de arestare nu răspunde penal, datorită vârstei sale, pentru faptele pe care se bazează mandatul de arestare în conformitate cu legea română.

Or, în speţă, persoana solicitată nu se află în niciuna dintre aceste situaţii, întrucât nu a fost identificată nicio cauză - reală sau personală - pentru care persoana condamnată nu ar răspunde penal potrivit legii române, infracţiunile pe care se bazează mandatul european de arestare nu sunt acoperite de amnistie în România, iar persoana urmărită nu a fost judecată definitiv pentru aceleaşi fapte de către un stat membru.

Potrivit dispoziţiilor art. 84 din Legea nr. 302/2004, mandatul european de arestare este o decizie judiciară prin care o autoritate judiciară competentă a unui stat membru al Uniunii Europene solicită arestarea şi predarea de către un alt stat membru a unei persoane, în scopul efectuării urmăririi penale, judecăţii sau executării unei pedepse ori a unei măsuri de siguranţă privative de libertate.

Alin. (2) al aceluiaşi text de lege statuează că "mandatul european de arestare se execută pe baza principiului recunoaşterii şi încrederii reciproce, în conformitate cu dispoziţiile Deciziei-cadru a Consiliului nr. 2002/584/JAJ din 13 iunie 2002, publicată în Jurnalul Oficial al Comunităţilor Europene nr. L 190/1 din 18 iulie 2002."

Din economia dispoziţiilor legale cuprinse în legea specială - art. 85 şi urm. din Legea nr. 302/2004 - care reglementează executarea unui mandat european de arestare, rezultă că rolul instanţei române în această procedură se rezumă la verificarea condiţiilor de formă ale mandatului, la soluţionarea eventualelor obiecţiuni privind identitatea persoanei solicitate, precum şi la motivele de refuz al predării pe care aceasta le invocă.

Întrucât persoana solicitată a declarat că nu este de acord cu predarea sa, instanţa a procedat la audierea acesteia, după ce i-au fost aduse la cunoştinţă drepturile.

În ceea ce priveşte motivul opţional de refuz al predării prevăzut de art. 99 alin. (2) lit. c) din Legea nr. 302/2004, invocat de contestator, Curtea a apreciat că acesta nu este incident în cauză, întrucât împrejurarea invocată de persoana solicitată (urmează să se stabilească în România, după o absenţă de peste 10 ani) nu poate reprezenta o situaţie specială care ar împiedica executarea mandatului european de arestare.

Având în vedere ansamblul împrejurărilor obiective ale cauzei, astfel cum rezultă din conţinutul mandatului, precum şi datele personale ale persoanei solicitate care, deşi în prezent se află pe teritoriul României (din luna iulie 2022, la momentul punerii în executare a unei pedepse privative de libertate), a locuit în străinătate timp de peste 10 ani, pe teritoriul Italiei şi al Germaniei, ţări în care a fost derulată cea mai mare parte a activităţii infracţionale, ceea ce denotă că nu a păstrat legături semnificative cu ţara de origine, este necăsătorit, nu are ocupaţie (fişă evidenţă - fila x), nu a făcut dovada că este căsătorit şi nici că are un copil minor, s-a apreciat că predarea este singura măsură de natură a asigura buna desfăşurare a procedurii de executare a mandatului european de arestare.

În ceea ce priveşte motivul opţional de refuz prev. de art. 99 alin. (2) lit. d) din Legea 302/2004, referitor la prescrierea executării unora dintre pedepse, Curtea a constatat, pe de o parte, că intervenirea prescripţiei constituie un motiv facultativ, iar nu obligatoriu de refuz al predării, iar pe de altă parte, potrivit legii române, cursul prescripţiei se întrerupe prin săvârşirea din nou a unei infracţiuni (art. 163 C. pen.). Or, din fişa de cazier a persoanei solicitate rezultă că aceasta figurează cu o multitudine de condamnări, ce excedează celor menţionate în mandatele europene de arestare, pronunţate prin hotărâri judecătoreşti rămase definitive recent (2019 - 2022), existând prin urmare o puternică prezumţie că s-a întrerupt cursul prescripţiei prin săvârşirea de infracţiuni ulterior anului 2016.

Referitor la apărarea vizând neîndeplinirea condiţiei dublei incriminări, s-a arătat că şi această situaţie se înscrie în sfera motivelor facultative, iar nu obligatorii de refuz al predării, potrivit dispoziţiilor art. 99 alin. (2) lit. a) teza I din Legea nr. 302/2004 (art. 4 pct. 1 teza I din Decizia-cadru nr. 2002/584/JAI).

Prin urmare, motivele opţionale de refuz nu sunt aplicabile în prezenta cauză, persoana solicitată nefiind într-o situaţie specială, care ar impune refuzul predării, urmând a se lua în considerare raţiunile ce ţin, preponderent, de asigurarea bunei desfăşurări a procedurii şi recunoaşterea şi încrederea reciprocă ce stau la baza executării mandatelor europene de arestare, mai ales în contextul antecedenţei penale deosebite a persoanei solicitate.

Dispoziţiile art. 109 alin. (1) din Legea nr. 302/2004 prevăd că, în scopul luării unei hotărâri, instanţa ţine seama de toate împrejurările cauzei şi de necesitatea executării mandatului european de arestare.

Drept urmare, constatând că nu există niciun impediment privind punerea în executare şi predarea către autorităţile judiciare italiene a persoanei solicitate, neexistând niciunul dintre motivele de refuz obligatorii, prevăzute de art. 99 alin. (1) din Legea nr. 302/2004, şi că mandatele europene de arestare emise pe numele persoanei solicitate A. cuprind toate informaţiile prevăzute de art. 87 alin. (1) din Legea nr. 302/2004, Curtea a admis cererea autorităţii judiciare din Italia şi a dispus punerea în executare a mandatelor.

Persoana solicitată a precizat că nu renunţă la regula specialităţii prevăzută în art. 117 din Legea nr. 302/2004, situaţie în care s-a precizat că predarea către autorităţile italiene se va face sub condiţia ca aceasta să nu poată fi urmărită, judecată sau privată de libertate pentru o altă faptă anterioară predării.

Din actele ataşate la dosarul cauzei, respectiv Sentinţa penală nr. 28/19.01.2022, pronunţată de Judecătoria Slobozia în Dosarul nr. x/2020, definitivă prin neapelare la data de 29.03.2022, rezultă că A. a fost condamnat la o pedeapsă privativă de libertate de 1 an închisoare şi a fost arestat la data de 17.07.2022, durata pedepsei împlinindu-se la data de 16.07.2023.

Prin Sentinţa penală nr. 521 din 26.09.2022, pronunţată de Judecătoria Slobozia în Dosarul nr. x/2022, s-a admis contestaţia în anulare formulată de A., s-a dispus încetarea procesului penal pornit împotriva sa şi s-au înlăturat consecinţele condamnării dispuse prin sentinţa anterior menţionată, ca efect al intervenirii prescripţiei răspunderii penale şi s-a dispus anularea mandatului de executare emis în baza Sentinţei penale nr. 28/2022 a Judecătoriei Slobozia. S-a dispus punerea de îndată în libertate a condamnatului, la data rămânerii definitive a hotărârii, dacă nu este arestat în altă cauză. Hotărârea nu este definitivă.

Conform art. 24 paragraf 1 din Decizia - Cadru nr. 2002/584/JAI din 13.06.2002, autoritatea judiciară de executare poate, după ce a decis executarea mandatului de arestare european, să amâne predarea persoanei solicitate, astfel încât aceasta să poată fi anchetată în statul membru executor sau, dacă a fost deja condamnată, aceasta să poată executa, pe teritoriul acestui stat, o sentinţă pronunţată pentru o altă faptă decât cea la care se referă mandatul de arestare european.

Această normă este transpusă în legislaţia naţională prin prevederile art. 114 alin. (1) din Legea 302/2004, cu referire la dispoziţiile art. 58 alin. (1) din aceeaşi lege, conform cărora, în situaţia în care persoana solicitată este cercetată penal de către autorităţile judiciare române, predarea acesteia se amână până la soluţionarea definitivă a cauzei. În caz de condamnare cu executarea în regim de detenţie a pedepsei, predarea se amână până la punerea în libertate ca urmare a liberării condiţionate sau până la executarea pedepsei la termen.

Prin urmare, având în vedere scopul procesului penal şi finalitatea acestuia, constând în tragerea la răspundere penală a inculpatului, sancţionarea şi asigurarea executării condamnării, Curtea a apreciat că se impune amânarea predării persoanei solicitate A. către autorităţile judiciare din Italia până la punerea în libertate ca urmare a liberării condiţionate, ori până la executarea la termen a pedepsei de 1 an închisoare, aplicate prin Sentinţa penală nr. 28 din 19.01.2022 a Judecătoriei Slobozia (Dosar nr. x/2020), definitivă prin neapelare la data de 29.03.2022, ori până la punerea în libertate a persoanei solicitate, în situaţia în care se dispune astfel printr-o hotărâre definitivă ce are drept efect înlăturarea consecinţelor condamnării menţionate anterior.

Împotriva acestei sentinţe penale a declarat contestaţie, în termenul legal, persoana solicitată A.

Contestatorul a arătat că doreşte să execute într-un penitenciar din România pedepsele la care a fost condamnat de către instanţele italiene, întrucât în ţară poate fi vizitat de copii şi soţie. A arătat, totodată, că a început demersurile pentru recunoaşterea în România a hotărârilor pronunţate de către instanţele italiene.

Analizând contestaţia declarată de persoana solicitată A., Înalta Curte constată că aceasta este nefondată, având în vedere considerentele ce vor fi expuse în continuare:

Înalta Curte constată că sentinţa penală atacată este legală şi temeinică, iar Curtea de Apel Galaţi în mod corect a admis cererea autorităţilor judiciare din Italia şi a dispus punerea în executare a unui număr de 7 (şapte) mandate europene de arestare emise de către autorităţile judiciare italiene pe numele persoanei solicitate A. la data de 27.07.2022, precum şi amânarea predării persoanei solicitate A.

Astfel, se constată că, în cauză, dispoziţiile de predare şi arestare a persoanei solicitate s-au întemeiat pe existenţa unui mandat european de arestare, care, potrivit dispoziţiilor art. 84 alin. (1) din Legea nr. 302/2004, republicată, este o decizie judiciară prin care o autoritate judiciară competentă a unui stat membru al Uniunii Europene (în speţă autoritatea judiciară din Italia) solicită arestarea şi predarea de către un alt stat membru (România) a unei persoane, în scopul efectuării urmăririi penale, judecăţii sau executării unei pedepse ori a unei măsuri de siguranţă privative de libertate. Alin. 2 al aceluiaşi articol prevede că mandatul european de arestare se execută pe baza principiului recunoaşterii şi încrederii reciproce, în conformitate cu dispoziţiile Deciziei-cadru a Consiliului nr. 2002/584/JAI din 13 iunie 2002, publicată în Jurnalul Oficial al Comunităţilor Europene nr. L 190/1 din 18 iulie 2002.

Din dispoziţiile art. 85 şi următoarele din Legea nr. 302/2004, republicată, rezultă că rolul instanţei de judecată în această procedură se rezumă la verificarea condiţiilor de formă ale mandatului, la soluţionarea eventualelor obiecţiuni privind identitatea persoanei solicitate, precum şi la motivele de refuz al predării pe care aceasta le invocă sau pe care instanţa le constată din oficiu.

Aşadar, învestit cu executarea unui mandat european de arestare, judecătorul hotărăşte asupra arestării şi predării persoanei solicitate, după ce, în prealabil, a verificat condiţiile referitoare la emiterea mandatului, identificarea persoanei solicitate, existenţa dublei incriminări a faptelor penale ce se impută acesteia sau a situaţiilor ce se constituie în motive de refuz la predare.

În acest fel, se pune în practică principiul recunoaşterii şi încrederii reciproce ce stă la baza executării, de către instanţa română, a mandatului european de arestare emis de autoritatea judiciară străină.

În aceste coordonate de principiu, Înalta Curte reţine că, în cauza pendinte, respectând prevederile legale, prima instanţă a verificat temeinic îndeplinirea condiţiilor care legitimează punerea în executare a mandatelor europene de arestare privind pe persoana solicitată A.

Se reţine că, faţă de acesta, autorităţile judiciare italiene au emis un număr de 7 mandate europene de arestare, prin care s-a solicitat predarea sa în vederea executării mai multor pedepse, astfel:

1. Mandatul european de arestare emis în baza Sentinţei nr. 51/2010 (R.G nr. 142/2020 Gip. R.G.N.R 299/2010), pronunţată la data de 16.06.2010 de Judecătorul pentru Anchete Preliminare de pe lângă Tribunalul Ordinar din Gela, definitivă la 15.07.2010; persoana solicitată a fost condamnată la o pedeapsă de 1 an şi 6 luni închisoare, pentru comiterea unor infracţiuni de vătămare corporală agravată, prevăzută de art. 110, 582 şi 585 din C. pen. italian şi jaf, prevăzută de art. 110 şi 628 alin. (1) şi (3) nr. 1 din C. pen. italian. S-a reţinut faptul că, la data de 24.02.2010, împreună cu alte persoane, a lovit-o pe persoana vătămată B., cauzându-i un traumatism cranio-facial. În aceleaşi împrejurări, i-a sustras acesteia din buzunarul gecii, prin folosirea violenţei, un portofel în care se aflau acte şi suma de 630 euro.

2. Mandatul european de arestare emis în baza Sentinţei nr. 94/2015 (R.G nr. 343/2013 Dib. R.G.N.R 1862/2012), pronunţată la data de 24.02.2015 de Tribunalul Ordinar din Gela, definitivă la 12.06.2015; persoana solicitată a fost condamnată la o pedeapsă de 20 zile de arest, pentru comiterea unei infracţiuni de conducere sub influenţa alcoolului, prevăzută de art. 186 alin. (2) lit. b) din Decretul Legislativ 285/1992. S-a reţinut faptul că, la data de 24.11.2012, persoana solicitată a condus pe drumurile publice, în Gela, un autoturism, deşi avea în sânge o îmbibaţie alcoolică de 1,00 g/l.

3. Mandatul european de arestare emis în baza Sentinţei nr. 812/2021 (R.G nr. 10/2018 Dib. R.G.N.R 557/2016), pronunţată la data de 09.12.2021 de Tribunalul Ordinar din Gela, definitivă la 11.03.2022; persoana solicitată a fost condamnată la o pedeapsă de 1 an închisoare, pentru comiterea unei infracţiuni de evadare din starea de arest la domiciliu, prevăzută de art. 385 din C. pen. italian. S-a reţinut că persoana solicitată, la data de 02.03.2016, a părăsit fără motiv domiciliul unde se afla în stare de arest.

4. Mandatul european de arestare emis în baza Sentinţei nr. 698/2016 (R.G nr. 541/2012 Dib. R.G.N.R 175/2011), pronunţată la data de 24.11.2016 de Tribunalul Ordinar din Gela, definitivă la 21.12.2016; persoana solicitată a fost condamnată la o pedeapsă de 3 luni închisoare, pentru comiterea unei infracţiuni de violare a obligaţiei de expulzare de pe teritoriul statului, prevăzută de art. 20 din C. pen. italian şi art. 14 din Decretul Legislativ 30/2007. S-a reţinut că persoana solicitată a fost găsită pe teritoriul Italiei la data de 19.12.2010, deşi se dispusese expulzarea sa încă din data de 17.06.2010.

5. Mandatul european de arestare emis în baza Sentinţei nr. 183/2019 (R.G nr. 370/2015 Dib. R.G.N.R 466/2012), pronunţată la data de 14.03.2019 de Tribunalul Ordinar din Gela, definitivă la 29.05.2019; persoana solicitată a fost condamnată la o pedeapsă de 2 ani închisoare, pentru comiterea unei infracţiuni de tăinuire, prevăzută de art. 648 din C. pen. italian. S-a reţinut că persoana solicitată, la data de 26.03.2012, a primit bunuri rezultate dintr-o infracţiune de furt, cunoscând provenienţa acestora.

6. Mandatul european de arestare emis în baza Sentinţei nr. 236/2016 (R.G nr. 704/2014 Dib. R.G.N.R 193/2012), pronunţată la data de 29.03.2016 de Tribunalul Ordinar din Gela, confirmată de Curtea de Apel Caltanissetta prin Sentinţa nr. 459/2017, definitivă la 29.01.2018; persoana solicitată a fost condamnată la o pedeapsă de 1 an închisoare, pentru comiterea unei infracţiuni de fals privind identitatea, prevăzută de art. 496 din C. pen. italian. S-a reţinut că, la data de 03.01.2012, persoana solicitată, în lipsa unor documente de identitate, s-a prezentat în faţa organelor de poliţie sub o identitate falsă, declarând că se numeşte C.

7. Mandatul european de arestare emis în baza Sentinţei nr. 274/2015 (R.G nr. 52/2014 Dib. R.G.N.R 982/2013), pronunţată la data de 04.06.2015 de Tribunalul Ordinar din Gela, confirmată de Curtea de Apel Caltanissetta prin Sentinţa nr. 978/2018, definitivă la 09.02.2019; persoana solicitată a fost condamnată la o pedeapsă de 3 ani şi 6 luni închisoare, pentru comiterea unui număr de patru infracţiuni: extorsiune, prevăzută de art. 56, 81, 110, 629, alin. (1) şi (2) în referire la art. 628 alin. (3) nr. 1, violare de domiciliu, prevăzută de art. 110, 61 nr. 2, 614 alin. (1) şi (4), vătămare corporală, prevăzută de art. 110, 61 nr. 2 şi 582, şi fals privind identitatea, prevăzută de art. 496 din C. pen. italian. S-a reţinut că, în mod repetat, în luna iunie 2013, împreună cu alte persoane, a exercitat violenţe şi ameninţări asupra unui număr de două persoane vătămate, în scopul de a le determina să le remită diverse sume de bani, precum şi pentru a o determina pe persoana vătămată D. să se prostitueze în favoarea sa. În scopul indicat la prima faptă, la data de 21.06.2013, persoana solicitată împreună cu alte persoane, a pătruns prin efracţie în locuinţa persoanei vătămate E., lovind-o pe aceasta cu pumnii şi cu picioarele, cauzându-i leziuni vindecabile în 5 zile de îngrijiri medicale. La data de 02.06.2013, a făcut afirmaţii mincinoase cu privire la identitatea sa în faţa organelor de poliţie.

Înalta Curte constată că toate faptele pentru care este solicitat contestatorul A. au corespondent în legislaţia română, fiind astfel îndeplinită condiţia prevăzută de art. 97 alin. (2) din Legea nr. 302/2004, republicată, condiţie care, chiar dacă nu ar fi îndeplinită, s-ar circumscrie unui motiv facultativ, iar nu obligatoriu de refuz al predării, potrivit dispoziţiilor art. 99 alin. (2) lit. a) teza I din Legea nr. 302/2004.

Înalta Curte constată, pe de o parte, că nu este incident niciunul dintre motivele obligatorii sau opţionale de refuz la predare, prevăzute în mod expres şi limitativ de art. 99 alin. (1) lit. a) - c) şi alin. (2) din Legea nr. 302/2004, republicată, iar pe de altă parte, că persoana solicitată nu a ridicat obiecţiuni cu privire la identitatea sa.

Astfel, se reţine că, în cuprinsul dispoziţiilor art. 99 alin. (1) din Legea nr. 302/2004, republicată, sunt reglementate cazurile în care autoritatea judiciară română de executare refuză executarea mandatului european de arestare, iar la alin. (2) al aceluiaşi articol sunt enumerate cazurile ce constituie motive opţionale de refuz al executării mandatului european de arestare.

Analizând dispoziţiile legale menţionate, prin raportare la datele concrete ale cauzei, Înalta Curte constată că nu există niciunul dintre cazurile de refuz obligatoriu al predării persoanei solicitate, întrucât aceasta nu a fost judecată definitiv pentru aceleaşi fapte de către un stat membru, infracţiunile pe care se bazează mandatul european de arestare nu sunt acoperite de amnistie în România, iar persoana condamnată răspunde penal potrivit legii române.

Totodată, Înalta Curte constată că nu este aplicabilă niciuna dintre situaţiile de refuz facultativ la predare prevăzute de art. 99 alin. (2) din Legea nr. 302/2004, republicată.

Înalta Curte reţine că persoana solicitată a precizat că nu renunţă la regula specialităţii prevăzută în art. 117 din Legea nr. 302/2004, urmând ca predarea către autorităţile italiene să se facă sub condiţia ca aceasta să nu poată fi urmărită, judecată sau privată de libertate pentru o altă faptă anterioară predării.

În ceea ce priveşte motivul opţional de refuz prev. de art. 99 alin. (2) lit. d) din Legea 302/2004, referitor la prescrierea executării unora dintre pedepse, se constată că în mod corect a reţinut judecătorul primei instanţe că intervenirea prescripţiei constituie un motiv facultativ, iar nu obligatoriu de refuz al predării, pe de o parte, iar pe de altă parte că, potrivit legii române, cursul prescripţiei se întrerupe prin săvârşirea din nou a unei infracţiuni (art. 163 C. pen.); or, din fişa de cazier a persoanei solicitate rezultă că aceasta figurează cu o multitudine de condamnări, ce excedează celor menţionate în mandatele europene de arestare, pronunţate prin hotărâri judecătoreşti rămase definitive recent (2019 - 2022), existând prin urmare o puternică prezumţie că s-a întrerupt cursul prescripţiei prin săvârşirea de infracţiuni ulterior anului 2016.

Cu privire la faptul că persoana solicitată a refuzat să fie predată autorităţilor judiciare italiene, Înalta Curte constată că lipsa acordului persoanei solicitate cu privire la predarea sa nu are nicio relevanţă în prezenta speţă, acesta putând constitui un motiv opţional de refuz prevăzut de dispoziţiile art. 99 alin. (2) lit. c) Legea nr. 302/2004, republicată, doar atunci când mandatul european de arestare a fost emis în scopul executării unei pedepse cu închisoarea sau a unei măsuri de siguranţă privative de libertate, dacă persoana solicitată este cetăţean român sau trăieşte în România şi are o rezidenţă continuă şi legală pe teritoriul României pentru o perioadă de cel puţin 5 ani şi aceasta declară că refuză să execute pedeapsa ori măsura de siguranţă în statul membru emitent, ceea ce nu este cazul în speţa de faţă, aşa cum în mod corect a motivat prima instanţă.

Înalta Curte reţine că, potrivit dispoziţiilor art. 114 raportat la art. 58 alin. (1) din Legea nr. 302/2004, republicată, în situaţia în care persoana extrădată este cercetată penal de către autorităţile judiciare române, predarea acesteia se amână până la soluţionarea definitivă a cauzei. În caz de condamnare cu executarea în regim de detenţie a pedepsei, predarea se amână până la punerea în libertate ca urmare a liberării condiţionate sau până la executarea pedepsei la termen.

Înalta Curte constată că în cauză sunt incidente aceste dispoziţii, care constituie un impediment la predarea imediată a persoanei solicitate, aceasta aflându-se în executarea pedepsei pe teritoriul României, prima instanţă dispunând în mod corect amânarea predării până la punerea în libertate ca urmare a liberării condiţionate sau până la executarea la termen a pedepsei de 1 an închisoare, aplicate prin Sentinţa penală nr. 28 din 19.01.2022 a Judecătoriei Slobozia (Dosar nr. x/2020), definitivă prin neapelare la data de 29.03.2022, ori până la punerea în libertate a persoanei solicitate, în situaţia în care se dispune astfel printr-o hotărâre definitivă ce are drept efect înlăturarea consecinţelor condamnării menţionate anterior.

Având în vedere aceste considerente, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, în temeiul art. 4251 alin. (7) pct. 1 lit. b) din C. proc. pen., va respinge ca nefondată, contestaţia formulată de persoana solicitată A. împotriva Sentinţei penale nr. 117/F din data de 29 septembrie 2022, pronunţată de Curtea de Apel Galaţi, secţia penală şi pentru cauze cu minori, în Dosarul nr. x/2022.

În temeiul art. 275 alin. (2) din C. proc. pen., va obliga contestatorul - persoana solicitată la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

În temeiul art. 275 alin. (6) din acelaşi cod, onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru contestatorul persoană solicitată, în cuantum de 1.098 RON, va rămâne în sarcina statului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondată, contestaţia formulată de persoana solicitată A. împotriva Sentinţei penale nr. 117/F din data de 29 septembrie 2022, pronunţată de Curtea de Apel Galaţi, secţia penală şi pentru cauze cu minori, în Dosarul nr. x/2022.

Obligă contestatorul la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru contestatorul persoană solicitată, în cuantum de 1098 RON, rămâne în sarcina statului.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 12 octombrie 2022.

GGC - ED