Withdrawal of appeal challenging inadmissibility of constitutional referral for Article 435 CPP due to missing service proofs

Deliberând asupra recursului declarat de recurentul A. împotriva încheierii din data de 28 martie 2023, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia penală, în Dosarul nr. x/2016, constată următoarele:

Prin încheierea din data de 28 martie 2023, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia penală, în Dosarul nr. x/2016, s-a admis cererea formulată de recurentul inculpat A. şi s-a dispus sesizarea Curţii Constituţionale cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 438 alin. (1) pct. 8 din C. proc. pen.. Totodată, s-a respins, ca inadmisibilă, cererea formulată de recurentul inculpat A. de sesizare a Curţii Constituţionale cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 435 din C. proc. pen.

Pentru a dispune astfel, cu privire la dispoziţia de respingere a cererii de sesizare a Curţii Constituţionale, s-a reţinut că autorul excepţiei nu are niciun interes procesual propriu în invocarea neconstituţionalităţii dispoziţiilor art. 435 din C. proc. pen., atâta timp cât cererea de recurs în casaţie nu a fost formulată cu depăşirea termenului prevăzut de lege.

În acest sens, s-a avut în vedere că la dosarul înaintat instanţei supreme nu au fost ataşate şi dovezile de comunicare a deciziei penale recurate către D.N.A., Serviciul Teritorial Timişoara, inculpaţi, partea civilă şi partea responsabilă civilmente, ci doar borderourile de expediere către poştă . Deşi au fost efectuate demersuri pentru înaintarea dovezilor de comunicare, Curtea de Apel Timişoara a transmis că nu deţine aceste înscrisuri (adresa de la dosar I.C.C.J.), în acelaşi sens fiind şi precizările Tribunalului Timiş (procesul-verbal de la dosar I.C.C.J.). Prin urmare, în lipsa dovezilor de comunicare a deciziei recurate, nu se poate considera că termenul de declarare a recursului în casaţie s-ar fi împlinit.

În atare situaţie, întrucât, în speţă, nu se pune problema tardivităţii căii extraordinare de atac, s-a apreciat că nu poate fi stabilită o legătură efectivă între necesitatea pronunţării unei decizii în contenciosul constituţional cu privire la dispoziţiile art. 435 din C. proc. pen. şi soluţionarea prezentului recurs în casaţie.

Faţă de cele dezvoltate anterior, având în vedere că, prin raportare la aceste prevederi, nu este îndeplinită cerinţa prevăzută de art. 29 alin. (1) teza finală din Legea nr. 47/1992, Înalta Curte, în temeiul art. 29 alin. (5) din Legea nr. 47/1992, a respins, ca inadmisibilă, cererea formulată recurentul inculpat A., de sesizare a Curţi Constituţionale cu soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 435 din C. proc. pen.

Împotriva dispoziţiei încheierii din data de 28 martie 2023, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia penală, privind respingerea, ca inadmisibilă, a cererii formulată de recurentul inculpat A. de sesizare a Curţii Constituţionale cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 435 din C. proc. pen., a formulat recurs recurentul A..

Cauza a fost înregistrată pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia penală, la data de 21 aprilie 2023, sub Dosar nr. x/2016.1, cu termen de judecată la data de 25 aprilie 2023.

La data de 14 aprilie 2023, prin registratură, apărătorul ales al recurentului A., avocat B., a transmis o cerere prin care a solicitat retragerea recursului.

Examinând cererea de retragere a recursului formulată de recurentul A., Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie urmează a lua act de manifestarea de voinţă a recurentului, în considerarea următoarelor argumente:

Înalta Curte constată că recurentul A., prin apărătorul său ales, avocat B., şi-a manifestat voinţa de a-şi retrage recursul formulat împotriva dispoziţiei de respingere ca inadmisibilă a cererii formulată de recurentul inculpat A. de sesizare a Curţii Constituţionale cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 435 din C. proc. pen. din cuprinsul încheierii din data de 28 martie 2023, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia penală.

Înalta Curte reţine că dispoziţiile art. 4251 alin. (3) teza finală din C. proc. pen. fac trimitere expresă la prevederile art. 415 din C. proc. pen., din care rezultă, potrivit alin. (1), că, până la închiderea dezbaterilor la instanţa de control judiciar, părţile îşi pot retrage calea de atac declarată.

În consecinţă, evaluând manifestarea de voinţă a recurentului A. prin prisma consideraţiilor teoretice expuse anterior, Înalta Curte constată că aceasta respectă exigenţele art. 415 alin. (1) din C. proc. pen., aplicabile în procedura de faţă în condiţiile art. 4251 alin. (3) teza finală din C. proc. pen.

Ca urmare, dând eficienţă dreptului părţii de a dispune asupra cererii formulate, Înalta Curte va lua act de retragerea recursului declarat de recurentul A. împotriva încheierii din data de 28 martie 2023, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia penală, în Dosarul nr. x/2016.

În temeiul dispoziţiilor art. 275 alin. (2) din C. proc. pen., va obliga recurentul la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

În conformitate cu dispoziţiile prevăzute de art. 275 alin. (6) din C. proc. pen., onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu, în cuantum de 340 RON, se plăteşte din fondul Ministerului Justiţiei.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Ia act de retragerea recursului declarat de recurentul A. împotriva încheierii din data de 28 martie 2023, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia penală, în Dosarul nr. x/2016.

Obligă recurentul-petent la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru recurentul petent, în sumă de 340 RON, rămâne în sarcina statului şi se plăteşte din fondurile Ministerului Justiţiei.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 25 aprilie 2023.

GGC - NN