Compensatory rights under ethnic persecution laws extended to children born during parental forced repatriation
Romania (RO)
Legislator summary
AI generatedThe High Court of Cassation and Justice dismissed the appeal filed by the County Pension House, upholding the appellate court's judgment that annulled the administrative decision denying benefits to the claimant and ordering the issuance of a new decision recognizing his entitlement under Law no. 189/2000. The dispute centered on whether a child born on February 2, 1942, during the forced repatriation of their parents from the Danube Delta region following the 1940 population exchange treaty with Bulgaria, qualified for compensatory rights under Government Ordinance no. 105/1999, which the pension house argued explicitly limited benefits to individuals who directly suffered ethnic persecution. The court ruled that the ordinance must be interpreted teleologically to include those who suffered indirect consequences of ethnic persecution, establishing that a child born into a family undergoing forced displacement and suffering the resulting adverse consequences is entitled to the same compensatory rights as those who directly endured the persecution, supported by the legislative intent to benefit all victims, including surviving spouses, thereby extending the definition of "persecuted person" to indirect victims.
Legislator headnote
AI generatedCompensatory rights under ethnic persecution laws extended to children born during parental forced repatriation: Potrivit prevederilor art. 1 din O.G. nr. 105/1999, aprobată prin Legea nr. 189/2000, beneficiază de prevederile prezentei ordonanțe, persoana, cetățean român, care în perioada regimurilor instaurate cu începere de la 6 septembrie 1940, până la 6 martie 1945, a suferit persecuții etnice, aflându-se în una dintre cele 6 situații enumerate.
Keywords
AI generatedRelated Decisions
AI generatedFull text
Asupra recursului de față;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acțiunea în contencios administrativ înregistrată la Curtea de Apel București, sub nr. 1137 din 27 aprilie 2004, reclamantul C.C. a solicitat în contradictoriu cu pârâta Casa Județeană de Pensii Ialomița, anularea hotărârii nr. 1492 din 15 ianuarie 2004, emisă de pârâtă și obligarea acesteia să emită o nouă hotărâre, prin care să-i recunoască drepturile prevăzute de Legea nr. 189/2000.
Curtea de Apel București, secția de contencios administrativ, prin sentința civilă nr. 1265 din 17 mai, 2004 a admis cererea formulată de reclamantul C.C., în contradictoriu cu pârâta Casa Județeană de Pensii Ialomița. A anulat hotărârea nr. 1492 din 15 ianuarie 2004, emisă de pârâtă, pe care a obligat-o să emită o nouă hotărâre, prin care să-i recunoască reclamantului, drepturile prevăzute de Legea nr. 189/2000, pentru perioada 2 februarie 1942 - 6 martie 1945.
În motivarea soluției s-a reținut că, întrucât reclamantul s-a născut în timpul refugiului părinților săi, acesta este îndreptățit a beneficia de prevederile Legii nr. 189/2000.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs, pârâta Casa Județeană de Pensii Ialomița, criticând-o pentru nelegalitate, susținând în esență că în art. 1 din O.G. nr. 105/1999, nu sunt enumerați copiii născuți în timpul refugiului părinților lor, pentru a beneficia de drepturile compensatorii prevăzute de Legea nr. 189/2000.
Recursul este nefondat.
Este necontestat faptul că reclamantul s-a născut la data de 2 februarie 1942, în comuna Sarighiol - Deal, județul Tulcea, în timpul refugiului părinților săi, care au făcut obiectul unui schimb de populație, urmare a tratatului încheiat între România și Bulgaria, semnat la 6 septembrie 1940, la Craiova.
Potrivit Certificatului extras emis de Arhivele Naționale - Direcția Județeană Ialomița, tatăl reclamantului, N.C., figurează în Tabloul de refugiați din Cadrilater, comuna Haschioi, satul Barza.
Potrivit prevederilor art. 1 din O.G. nr. 105/1999, aprobată prin Legea nr. 189/2000, beneficiază de prevederile prezentei ordonanțe, persoana, cetățean român, care în perioada regimurilor instaurate cu începere de la 6 septembrie 1940, până la 6 martie 1945, a suferit persecuții etnice, aflându-se în una dintre cele 6 situații enumerate.
Din interpretarea teleologică a prevederilor ordonanței, rezultă că atât obiectul, cât și scopul reglementării îl constituie acordarea unor drepturi compensatorii pentru prejudiciile suferite de persoanele persecutate de regimurile respective, în perioada arătată, din motive etnice.
Având în vedere că legiuitorul a urmărit ca de aceste drepturi compensatorii să se bucure toate persoanele, cetățeni români, care au avut de suferit consecințele persecuțiilor exercitate din motive etnice, prin persoană persecutată trebuie înțeleasă atât persoana care a suferit acele persecuții în mod nemijlocit, cât și acelea care au suferit persecuțiile respective în mod indirect, prin consecințele care s-au răsfrânt nemijlocit asupra lor.
Acesta este cazul copiilor care s-au născut în perioada în care părinții lor s-au refugiat sau au fost strămutați, ca urmare a unor persecuții din motive etnice și au suferit, astfel, toate consecințele nefavorabile ce au decurs din această situație.
Or, în cauză este necontestat că reclamantul, care s-a născut ulterior datei la care părinții săi au fost nevoiți să se refugieze din localitatea de domiciliu, a suferit aceleași consecințe nefavorabile și prejudicii pe care le-a suferit familia sa, ca urmare a persecuțiilor etnice exercitate.
Că legiuitorul a urmărit să acorde drepturi compensatorii, tuturor celor care au fost victimele și/sau au avut de suferit ca urmare a persecuțiilor din motive etnice, rezultă și din împrejurarea că astfel de drepturi au fost acordate prin art. 3 din O.G. nr. 105/1999, și soțului supraviețuitor.
Deci, dacă legiuitorul a înțeles să acorde o indemnizație lunară, soțului supraviețuitor, care nu a suferit persecuțiile și nici consecințele persecuțiilor din motive etnice, a fortiori trebuie să beneficieze de aceleași drepturi compensatorii, copilul care, fiind născut în perioada refugiului, a suferit în mod direct toate consecințele nefavorabile care s-au răsfrânt asupra familiei sale, ca urmare a persecuțiilor etnice.
Ca atare, soluția curții de apel este legală și temeinică, urmând ca recursul să fie respins ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge recursul declarat de Casa Județeană de Pensii Ialomița împotriva sentinței civile nr. 1265 din 17 mai 2004, a Curții de Apel București, secția de contencios administrativ, ca nefondat.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 7 aprilie 2005.