European Arrest Warrant surrender: interruption of execution limitation period by subsequent domestic convictions

Deliberând asupra cauzei penale de faţă, constată următoarele:

Prin Sentinţa penală nr. 25/FCJI din 03 aprilie 2023 pronunţate de Curtea de Apel Iaşi, secţia penală şi pentru cauze cu minori, în Dosarul nr. x/2023, s-a admis sesizarea formulată de Parchetul General al Republicii de pe lângă Curtea de Apel Torino, în dosarul cu numărul de referinţă 514/2014 SIEP (42/697/2023), pentru executarea mandatelor europene de arestare emise la data de 27.02.2023, pe numele persoanei solicitate A..

S-a constatat că persoana solicitată A. nu a consimţit la predare şi nu a renunţat la drepturile conferite de regula specialităţii.

S-a dispus predarea persoanei solicitate A. către autoritatea judiciară emitentă, Parchetul General al Republicii de pe lângă Curtea de Apel Torino, în baza mandatelor europene de arestare din data de 27.02.2023, emise în dosarul cu număr de referinţă 514/2014 SIEP (42/697/2023), în vederea executării pedepsei de 1 an, 2 luni şi 12 zile închisoare, aplicate pentru comiterea infracţiunilor de jaf organizat sau armat, trafic de vehicule furate, primire de bunuri furate, prevăzute de art. 56, 110, 624, 624 bis, 625, 648 din C. pen. italian şi furt în circumstanţe agravante, tâlhărie, tentativă la tâlhărie, prevăzute de art. 56, 110, 624, 625, 628 din C. pen. italian, cu respectarea beneficiului regulii specialităţii.

S-a constatat că persoana solicitată A. a fost reţinută şi arestată începând cu data de 21.03.2023, ora 0835.

În baza dispoziţiilor art. 104 alin. (9) din Legea nr. 302/2004, modificată, s-a menţinut măsura arestării persoanei solicitate A., pentru o durată de 30 de zile, de la 03.04.2023 la 02.05.2023, inclusiv, în vederea predării.

În temeiul dispoziţiilor art. 88 din Legea nr. 302/2004, cheltuielile judiciare avansate cu ocazia soluţionării cauzei, au rămas în sarcina statului.

În temeiul art. 275 alin. (6) C. proc. pen.., suma de 1.098 de RON, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, conform Delegaţiei nr. 31410 din 21.03.2023, a fost achitată Baroului Iaşi din fondurile Ministerului Justiţiei şi a rămas în sarcina statului.

S-a dispus ca, după rămânerea definitivă, prezenta hotărâre să fie comunicată autorităţilor prevăzute de art. 109 alin. (2) din Legea nr. 302/2004, modificată.

Pentru a pronunţa această hotărâre, Curtea de apel a constatat că la data de 21.03.2023, a fost înregistrată Sesizarea nr. x/21.03.2023 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Iaşi, privind arestarea provizorie a persoanei solicitate A., în vederea predării pentru executarea Mandatului european de arestare nr. x/2014 SIEP emis la data de 18.07.2014 de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel din Torino, în baza Sentinţei nr. 385/2006 din 06.11.2006 a Tribunalului pentru Familie din Torino, irevocabilă la data de 17.12.2007 şi a Mandatului european de arestare nr. x/2014 SIEP emis la data de 18.07.2014 de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel din Torino, în baza hotărârii Curţii de Apel din Torino nr. 38/2014 (1/2012 RG App) din data de 17.04.2014, în vederea executării pedepsei de 1 an, 2 luni şi 12 zile închisoare, aplicate pentru comiterea infracţiunilor de jaf organizat sau armat, trafic de vehicule furate, primirea de bunuri furate, prevăzute de art. 56, 110, 624, 624 bis, 625, 648 din C. pen. italian şi furt în circumstanţe agravante, tâlhărie, tentativă la tâlhărie, prevăzute de art. 56, 110, 624, 625, 628 din C. pen. italian.

S-a menţionat în Referatul nr. x/2023 din 21.03.2023 al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Iaşi că, faţă de precizările din formularele SIS, faptele imputate persoanei solicitate se regăsesc în enumerarea din art. 97 alin. (1) (fapte care dau loc la predare) din Legea nr. 302/2004 rep. privind cooperarea judiciară internaţională în materie penală. De asemenea, au corespondent în legea penală română şi ar fi atras răspunderea sa penală dacă ar fi fost comise pe teritoriul naţional, întrunind elementele constitutive ale infracţiunilor de tentativă la furt calificat prevăzută de art. 32 alin. (1) C. pen. raportat la art. 228 - art. 229 alin. (1) lit. d) C. pen., sancţionată cu pedeapsa închisorii de la 1 la 5 ani, tăinuire prevăzută de art. 270 alin. (1) C. pen., sancţionată cu pedeapsa închisorii de la 1 la 5 ani sau amendă, tâlhărie prevăzută de art. 233 C. pen. sancţionată cu pedeapsa închisorii de la 2 la 7 ani.

S-a mai arătat în referat că în cadrul procedurii de identificare, numitul A. a declarat că îşi dă consimţământul la predare.

Astfel, constatându-se că nu există impedimente în ceea ce priveşte dubla incriminare şi că documentele transmise de autorităţile solicitante conţin informaţiile prevăzute la art. 87 alin. (1) din Legea nr. 302/2004 privind cooperarea judiciară internaţională în materie penală, prin Ordonanţa nr. 13/2023 emisă la data de 21.03.2023, ora 08:35, s-a dispus reţinerea persoanei solicitate A. pe o durată de 24 de ore, în vederea prezentării sale în faţa instanţei de judecată.

La termenul din data de 21.03.2023, în prezenţa apărătorului desemnat din oficiu, a fost identificată persoana solicitată A., care nu a formulat obiecţii în ceea ce priveşte identitatea. La acelaşi termen de judecată persoanei solicitate i s-a adus la cunoştinţă informarea privind drepturile persoanei private de libertate în baza unui mandat european de arestare.

Prin încheierea din 21.03.2023 s-a admis propunerea Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Iaşi şi s-a dispus arestarea provizorie a persoanei solicitate pe o durată de 15 zile, cu începere de la 21.03.2023 şi până la 04.04.2023, inclusiv.

Mandatele europene de arestare au fost înaintate instanţei în limba italiană, însoţite de traducerea în limba română. După primirea mandatelor europene de arestare, i s-au comunicat persoanei solicitate copii ale acestora, putând lua cunoştinţă de conţinutul mandatelor europene.

La termenul din data de 31.03.2023, fiind interpelată cu privire la posibilitatea de a consimţi la predare către autorităţile judiciare italiene, persoana solicitată a arătat că nu este de acord să fie predată către autorităţile din Italia şi nu renunţă la drepturile conferite de regula specialităţii.

Curtea de apel a reţinut că mandatele europene de arestare emise la data de 27.02.2023, de către de Parchetul General al Republicii de pe lângă Curtea de Apel Torino, au fost traduse în limba română şi depuse la Curtea de Apel Iaşi; mandatele sunt emise împotriva persoanei solicitate A., în vederea executării unei pedepse de 1 an, 2 luni şi 12 zile închisoare.

Astfel, s-a reţinut că din primul mandat european de arestare rezultă că prin Sentinţa nr. 38/2014, nr. 1/2012 R.G. App., pronunţată în data de 17.04.2014 de Curtea de Apel Torino, care a reformat parţial sentinţa pronunţată în data de 07.06.2011 de Tribunalul pentru Cauze cu Minori Torino, irevocabilă la 20.06.2014, persoana solicitată A. a fost condamnată la 5 luni închisoare şi 80 de euro amendă pentru comiterea infracţiunilor de furt în circumstanţe agravante, tâlhărie, tentativă la tâlhărie, prevăzute de art. 56, 110, 624, 625, 628 din C. pen. italian.

În fapt, s-a reţinut că în Torino, în data de 22.07.2006, în participaţie cu numiţii B., C., D., în scopul de a obţine un beneficiu ilicit, după ce a blocat cu propriul corp o femeie în vârstă, în aşa fel încât să permită celorlalţi să-i ia geanta şi a-l lovi peste faţă pe poliţistul E., pentru a reuşi să fugă de la faţa locului ca să nu fie pedepsiţi şi pentru a deţine bunul sustras, prin acţiunile lor directe şi fără echivoc, au încercat să sustragă geanta persoanei vătămate acţionând cu violenţă asupra acesteia pentru a-şi însuşi geanta, dar şi asupra poliţistului pentru a reuşi să fugă.

De asemenea, s-a reţinut că la 24.07.2006, în Torino, în participaţie cu numiţii B., F. şi D., minori, în scopul de a obţine un beneficiu ilicit, prin acţiunile lor directe şi fără echivoc, au încercat să-şi însuşească genţile a două tinere neidentificate, dar fără a reuşi, din cauze care nu depindeau de voinţa lor, întrucât intervenise un trecător.

În acelaşi timp, s-a reţinut că în Torino, în data de 07.08.2006, în participaţie cu doi minori, în scopul de a obţine un beneficiu ilicit, şi-au însuşit portofelul cetăţeanului G., sustras din interiorul ghiozdanului pe care îl avea în spate.

Prin Sentinţa nr. 385/2006, nr. 641/06 şi 642/06 R.G. GUP pronunţată în data de 06.11.2006 de Tribunalul pentru Cauze cu Minori Torino - Judecător de cameră preliminară, irevocabilă la 17.12.2007, numitul A. a fost condamnat la pedeapsa de 10 luni şi 20 de zile închisoare şi 440 de euro amendă, pentru comiterea infracţiunilor de jaf organizat sau armat, trafic de vehicule furate, primire de bunuri furate, prevăzute de art. 56, 110, 624, 624 bis, 625, 648 din C. pen. italian, pedeapsa restantă fiind de 9 luni şi 12 zile închisoare şi 440 de euro amendă.

Ca situaţie de fapt, s-a reţinut că în Torino, la 15.08.2006, în participaţie cu minorul H., numitul I. - major şi cu încă o persoană neidentificată, în scopul de a obţine un beneficiu ilicit, a săvârşit fapte directe şi fără echivoc, pentru a-şi însuşi autoturismul x cu nr. de înmatriculare x al cărui proprietar era cetăţeana J., după ce spărseseră portiera faţă stânga, dar fără a reuşi în intenţiile lor din cauze care nu depindeau de voinţa lor.

De asemenea, în Torino, la 15.08.2006, în participaţie cu minorul H., numitul I. - major şi cu încă o persoană neidentificată, a primit de la o persoană care nu a fost identificată autoturismul x cu nr. de înmatriculare x provenit din furtul comis în dauna cetăţeanului K..

Tot în Torino, în data de 01.09.2006, în scopul de a obţine un beneficiu ilicit, şi-a însuşit portofelul deţinutului L. (în interiorul căruia se aflau suma de 450 de euro şi diferite carduri de credit), după ce îl smulsese acestuia din urmă în timp ce îl deţinea la cureaua pantalonilor.

Prin Ordinul de executare a pedepselor concurente nr. 514/2014 SIEP emis de Parchetul General al Republicii de pe lângă Curtea de Apel Torino la data de 18.07.2014, s-a dispus executarea pedepsei rezultante de 1 an, 2 luni şi 12 zile închisoare şi 520 de euro amendă.

Furtul organizat sau armat, marcat în mandatele europene de arestare, conform art. 97 alin. (1) pct. 18 din Legea nr. 302/2004, indiferent de denumirea pe care o are în legislaţia statului emitent, dă loc la predare fără a fi supus verificării îndeplinirii condiţiei dublei incriminări, fiind sancţionat de legea statului emitent cu o pedeapsă a cărei durată maximă depăşeşte 3 ani. Toate infracţiunile pentru care s-a dispus condamnarea se regăsesc şi în legislaţia română, fiind sancţionate astfel: tentativa la furt calificat prevăzută de art. 32 alin. (1) C. pen. raportat la art. 228 - art. 229 alin. (1) lit. d) C. pen., cu pedeapsa închisorii de la 1 la 5 ani; tăinuirea, prevăzută de art. 270 alin. (1) C. pen., cu pedeapsa închisorii de la 1 la 5 ani sau amendă; tâlhăria, prevăzută de art. 233 C. pen., cu pedeapsa închisorii de la 2 la 7 ani.

Cât priveşte conţinutul şi forma mandatelor europene de arestare, instanţa a constatat că acestea respectă dispoziţiile art. 87 din Legea nr. 302/2004, republicată. De asemenea, mandatele europene de arestare sunt întocmite în conformitate cu formularul din anexa nr. 1 a legii menţionate.

S-a reţinut că în primul mandat european de arestare s-a arătat că persoana interesată nu a primit personal notificarea deciziei, dar o va primi şi, la momentul notificării, va avea dreptul la deschiderea unui nou proces sau cale de atac în care are dreptul de a participa, dreptul de a cere reexaminarea cazului, depunere la dosar a noi probe şi poate înainta cerere de reformare a deciziei iniţiale; va fi informat de termenul în care poate cere un nou proces sau dreptul de a prezenta calea de atac în termen de 30 de zile.

În al doilea mandat european de arestare s-a menţionat că persoana interesată, fiind informată de data şi locul dezbaterii procesului, a numit un avocat sau pentru acesta a fost numit un avocat de către stat cu rambursarea cheltuielilor de judecată, cererea acestuia fiind acceptată, fiind efectiv apărat de acesta din urmă.

S-a mai menţionat că persoana solicitată a fost arestată pentru faptele comise şi transferată în cadrul unei comunităţi de găzduire de unde a plecat. Judecătorul, în urma plecării sale, a aplicat măsura regimului privativ de libertate în penitenciar, care nu a putut fi executată, având în vedere că persoana solicitată nu a mai fost găsită. Aceasta era la curent cu procesul intentat împotriva sa având în vedere că a participat la şedinţa de confirmare a arestării sale, circumstanţă în care a lăsat procură specială avocatului său pentru a fi judecat în procedura abreviată, beneficiind de micşorarea pedepsei cu o treime.

Persoana urmărită nu a formulat obiecţii privind identitatea, nu a fost de acord să fie predată şi nu a renunţat la beneficiile conferite de regula specialităţii.

Cu toate acestea, Curtea de apel a constatat că nu există niciunul dintre motivele de refuz obligatoriu al executării mandatului european de arestare, prevăzute de art. 99 alin. (1) din Legea nr. 302/2004.

Contrar susţinerilor apărării, răspunderea penală pentru infracţiunile pe care se întemeiază mandatele europene de arestare nu s-a prescris, întrucât persoana solicitată a fost condamnată definitiv pentru acestea.

În ceea ce priveşte prescripţia executării pedepsei, s-a constatat că din fişa de cazier judiciar rezultă că numitul A. a săvârşit mai multe infracţiuni după condamnarea sa definitivă, cursul termenului de prescripţie a executării fiind întrerupt şi nu s-a împlinit până în prezent.

Astfel, prin Sentinţa penală nr. 3788/ noul C. proc. pen.. din 19.12.2014, pronunţată de Judecătoria Iaşi în Dosarul nr. x/2014, definitivă prin Decizia penală nr. 172/04.03.2015 a Curţii de Apel Iaşi, numitul A. a fost condamnat la o pedeapsă de 1 an şi 6 luni închisoare cu suspendarea sub supraveghere a executării pentru săvârşirea, la data de 08.10.2014, a infracţiunii de conducere a unui vehicul fără permis de conducere, prevăzute de art. 335 alin. (1) C. pen.

Prin Sentinţa penală nr. 2526/15.07.2015 pronunţată de Judecătoria Iaşi în Dosarul nr. x/2015 definitivă prin Decizia penală nr. 700/06.10.2015 a Curţii de Apel Iaşi, numitul A. a fost condamnat la pedeapsa de 4 ani închisoare, pentru comiterea, la data de 22.02.2015, a infracţiunii de tâlhărie calificată, prevăzute de art. 233 alin. (1), art. 234 alin. (1) lit. d), e) C. pen.

Prin Sentinţa penală nr. 2276 din 14.08.2019, pronunţată de Judecătoria Iaşi în Dosarul nr. x/2019, definitivă prin Decizia penală nr. 776/21.10.2019 a Curţii de apel Iaşi, numitul A. a fost condamnat la pedeapsa rezultantă de 3 ani şi 6 luni închisoare, pentru săvârşirea, la 26.01.2019, a infracţiunii de furt calificat, prevăzute de art. 228 alin. (1) - 229 alin. (1) lit. b) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (1) C. pen. şi pentru săvârşirea, la 04.03.2019, a infracţiunii de furt, prevăzute de art. 228 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (1) C. pen.

S-a constatat că persoana solicitată nu figurează ca fiind urmărită pe teritoriul României pentru fapte penale, dosarele indicate în procesul-verbal din 21.03.2023, privind verificările efectuate în baza de date ECRIS Global Persons Search, fiind finalizate prin hotărârile sus-menţionate.

Prima instanţă a avut în vedere că mandatul european de arestare se execută pe baza principiului recunoaşterii şi încrederii reciproce, în conformitate cu dispoziţiile Deciziei-cadru a Consiliului nr. 2002/584/JAI, din 13.06.2002, publicată în Jurnalul Oficial al Comunităţilor Europene nr. L 190/1 din 18.07.2002 [art. 84 alin. (2) din Legea nr. 302/2004 republicată].

Împotriva Sentinţei penale nr. 25/FCJI din 03 aprilie 2023 pronunţate de Curtea de Apel Iaşi, secţia penală şi pentru cauze cu minori, a formulat contestaţie persoana solicitată A..

În dezbateri, apărarea a invocat incidenţa dispoziţiilor art. 99 alin. (2) lit. g) din Legea nr. 302/2004, apreciind că, în raport de art. 161 şi art. 162 din C. pen., este împlinit termenul de prescripţie a executării pedepsei. Apărarea a mai arătat că persoana solicitată este o persoană diagnosticată cu afecţiuni psihiatrice confirmate de Institutul de Psihiatrie şi prin soluţia dispusă instanţa de fond a încălcat dreptul acesteia la libertate şi sănătate.

Examinând contestaţia formulată de persoana solicitată A. împotriva Sentinţei penale nr. 25/FCJI din 03 aprilie 2023 pronunţate de Curtea de Apel Iaşi, secţia penală şi pentru cauze cu minori, pe baza actelor dosarului, Înalta Curte constată următoarele:

Cu titlu preliminar, instanţa de control judiciar notează că, potrivit dispoziţiilor art. 84 alin. (1) din Legea nr. 302/2004 privind cooperarea judiciară internaţională în materie penală, republicată:

"Mandatul european de arestare este o decizie judiciară prin care o autoritate judiciară competentă a unui stat membru al Uniunii Europene solicită arestarea şi predarea de către un alt stat membru a unei persoane, în scopul efectuării urmăririi penale, judecăţii sau executării unei pedepse ori a unei măsuri de siguranţă privative de libertate2.

Totodată, alin. (2) al aceluiaşi text de lege statuează în sensul că:

"Mandatul european de arestare se execută pe baza principiului recunoaşterii şi încrederii reciproce, în conformitate cu dispoziţiile Deciziei-cadru a Consiliului nr. 2002/584/JAI/13 iunie 20022, modificată prin Decizia-cadru 2009/299/JAI din 26 februarie 2009, publicată în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene nr. L81/24 din 27 martie 2009.

Din dispoziţiile art. 85 şi următoarele din Legea nr. 302/2004 republicată, rezultă că rolul instanţei de judecată în această procedură se rezumă la verificarea condiţiilor de formă ale mandatului, la soluţionarea eventualelor obiecţiuni privind identitatea persoanei solicitate, precum şi la motivele de refuz a predării pe care aceasta le invocă.

Învestit cu executarea unui mandat european de arestare, judecătorul hotărăşte asupra arestării şi predării persoanei solicitate, după ce, în prealabil, a verificat condiţiile referitoare la emiterea mandatului, identificarea persoanei solicitate, existenţa dublei incriminări a faptelor penale ce se impută acesteia sau a situaţiilor ce se constituie în motive de refuz la predare.

În acest fel, se pune în practică principiul recunoaşterii şi încrederii reciproce ce stă la baza executării, de către instanţa română, a mandatului european de arestare emis de autoritatea judiciară străină competentă.

În cauză, se constată că faţă de persoana solicitată A. au fost emise Mandatul european de arestare nr. 514/2014 SIEP şi Mandatul european de arestare nr. 514/2014 SIEP în vederea executării pedepsei de 1 an, 2 luni şi 12 zile închisoare, pentru comiterea infracţiunilor de jaf organizat sau armat, trafic de vehicule furate, primirea de bunuri furate, prevăzute de art. 56, 110, 624, 624 bis, 625, 648 din C. pen. italian şi furt în circumstanţe agravante, tâlhărie, tentativă la tâlhărie, prevăzute de art. 56, 110, 624, 625, 628 din C. pen. italian.

Înalta Curte constată că mandatele europene emise de autorităţile judiciare din Italia îndeplinesc toate condiţiile de fond şi de formă prevăzute de lege, fiind descrise faptele pentru care este cercetată persoana solicitată, îndeplinindu-se astfel condiţia prevăzută de art. 87 alin. (1) lit. e) din Legea nr. 302/2004, republicată, respectiv aceea a descrierii circumstanţelor în care au fost comise infracţiunile, activitatea infracţională reţinută în sarcina acesteia fiind detaliată ţinând cont de specificul fazei procesuale în care a fost emis mandatul.

De asemenea, Înalta Curte constată că infracţiunile pentru care este cercetată persoana solicitată sunt sancţionate de legea statului solicitant şi au corespondent în legea penală română.

În continuare, Înalta Curte constată că nu există niciunul dintre cazurile de refuz al predării persoanei solicitate prevăzute de art. 99 din Legea nr. 302/2004, republicată, privind cooperarea judiciară internaţională în materie penală şi observă că nu sunt întrunite nici cerinţele de refuz facultativ al predării, reglementate de art. 99 alin. (2) din acelaşi act normativ.

Înalta Curte constată că persoana solicitată a arătat că nu este de acord să fie predată către autorităţile din Italia şi nu renunţă la drepturile conferite de regula specialităţii, însă, predarea în baza mandatelor europene de arestare emise de statul solicitând nu este condiţionată de acordul de voinţă al persoanei solicitate dacă se apreciază că sunt îndeplinite toate condiţiile pentru aceasta.

În apărare, persoana solicitată a invocat incidenţa dispoziţiilor art. 99 alin. (2) lit. g) din Legea nr. 302/2004, apreciind că, în raport de art. 161 şi art. 162 din C. pen., este împlinit termenul de prescripţie a executării pedepsei. Susţinerile nu sunt fondate.

Potrivit art. 99 alin. (2) lit. g) din Legea nr. 302/2004, privind cooperarea judiciară internaţională în materie penală, republicată, autoritatea judiciară română de executare poate refuza executarea mandatului european de arestare când, conform legislaţiei române, răspunderea pentru infracţiunea pe care se întemeiază mandatul european de arestare ori executarea pedepsei aplicate s-a prescris, dacă faptele ar fi fost de competenţa autorităţilor române.

Art. 99 alin. (2) lit. g) din Legea nr. 302/2004 reglementează un caz de refuz al executării mandatului european de arestare, respectiv împlinirea termenului de prescripţie a răspunderii penale pentru infracţiunea sub aspectul căreia persoana solicitată este cercetată de către autorităţile judiciare străine, termen care se calculează conform C. proc. pen. român.

Astfel cum a reţinut şi instanţa de fond, se constată că din fişa de cazier judiciar rezultă că persoana solicitată A. a fost condamnată în România prin Sentinţa penală nr. 3788/ noul C. proc. pen.. din 19.12.2014, pronunţată de Judecătoria Iaşi în Dosarul nr. x/2014, definitivă prin Decizia penală nr. 172/04.03.2015 a Curţii de Apel Iaşi, la o pedeapsă de 1 an şi 6 luni închisoare cu suspendarea sub supraveghere a executării pentru săvârşirea, la data de 08.10.2014, a infracţiunii de conducere a unui vehicul fără permis de conducere, prevăzute de art. 335 alin. (1) C. pen.

De asemenea, prin Sentinţa penală nr. 2526/15.07.2015 pronunţată de Judecătoria Iaşi în Dosarul nr. x/2015 definitivă prin Decizia penală nr. 700/06.10.2015 a Curţii de Apel Iaşi, A. a fost condamnat la pedeapsa de 4 ani închisoare, pentru comiterea, la data de 22.02.2015, a infracţiunii de tâlhărie calificată, prevăzute de art. 233 alin. (1), art. 234 alin. (1) lit. d), e) C. pen.

Tot din fişa de cazier mai rezultă şi că A. a fost condamnat prin Sentinţa penală nr. 2276 din 14.08.2019, pronunţată de Judecătoria Iaşi în Dosarul nr. x/2019, definitivă prin Decizia penală nr. 776/21.10.2019 a Curţii de apel Iaşi, la pedeapsa rezultantă de 3 ani şi 6 luni închisoare, pentru săvârşirea, la 26.01.2019, a infracţiunii de furt calificat, prevăzute de art. 228 alin. (1) - 229 alin. (1) lit. b) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (1) C. pen. şi pentru săvârşirea, la 04.03.2019, a infracţiunii de furt, prevăzute de art. 228 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (1) C. pen.

Aşadar, se constată că inculpatul a comis pe teritoriul României mai multe infracţiuni la următoarele date, respectiv, 08.10.2014, 22.02.2015 şi 04.03.2019. Faţă de dispoziţiile C. pen., şi anume art. 163 alin. (2), termenul de prescripţie a executării unei pedepse se întrerupe prin săvârşirea unei alte infracţiuni, astfel că se constată că executarea pedepselor aplicate prin Sentinţa nr. 385/2006, nr. 641/06 şi 642/06 R.G. GUP pronunţată în data de 06.11.2006 de Tribunalul pentru Cauze cu Minori Torino - Judecător de cameră preliminară, irevocabilă la 17.12.2007 şi prin Sentinţa nr. 38/2014, nr. 1/2012 R.G. App., pronunţată în data de 17.04.2014 de Curtea de Apel Torino, care a reformat parţial sentinţa pronunţată în data de 07.06.2011 de Tribunalul pentru Cauze cu Minori Torino, irevocabilă la 20.06.2014 nu s-a prescris, dacă faptele ar fi fost de competenţa autorităţilor române. Legea română prevede un termen de prescripţie a executării pedepsei de 5 ani la care se adaugă durata pedepsei stabilite ceea ce face ca termenele de prescripţie a executării pedepselor întrerupte la datele de 08.10.2014, 22.02.2015 şi 04.03.2019 să se împlinească cel mai devreme în luna octombrie 2024 (în raport de hotărârea rămasă definitivă la 21.10.2019 şi faţă de data comiterii ultimei infracţiuni, la 04.03.2019).

Drept urmare, datele cauzei converg spre o soluţie de predare a persoanei solicitate A. către autoritatea judiciară emitentă, Parchetul General al Republicii de pe lângă Curtea de Apel Torino, în baza mandatelor europene de arestare din data de 27.02.2023, emise în dosarul cu număr de referinţă 514/2014 SIEP (42/697/2023), în vederea executării pedepsei de 1 an, 2 luni şi 12 zile închisoare, aplicate pentru comiterea infracţiunilor de jaf organizat sau armat, trafic de vehicule furate, primire de bunuri furate, prevăzute de art. 56, 110, 624, 624 bis, 625, 648 din C. pen. italian şi furt în circumstanţe agravante, tâlhărie, tentativă la tâlhărie, prevăzute de art. 56, 110, 624, 625, 628 din C. pen. italian, cu respectarea beneficiului regulii specialităţii.

În ceea ce priveşte apărarea referitoare la faptul că prin predarea persoanei solicitate s-ar încălca dreptul acesteia la libertate şi sănătate având în vedere afecţiunile psihiatrice ale acesteia, se constată că aceste aspecte nu se circumscriu dispoziţiilor art. 58 alin. (2) lit. a) din Legea nr. 302/2004, republicată, privind cooperarea judiciară internaţională în materie penală, care să conducă la o amânare a predării către autorităţile judiciare străine, nereprezentând o boală gravă care face imposibilă predarea imediată. Mai mult, nu au fost avansate dovezi din care să rezulte că predarea persoanei solicitate către autorităţile judiciare italiene ar avea consecinţe grave asupra sănătăţii sale.

Concluzionând, se constată că instanţa de fond a analizat mandatul european de arestare, reţinând îndeplinirea tuturor condiţiilor prevăzute de Legea nr. 302/2004 republicată, privind cooperarea judiciară internaţională în materie penală şi a admis, în mod corect, cererea de executare a acestuia, dispunând menţinerea măsurii arestării în vederea predării pe o perioadă de 30 zile, de la 03.04.2023 la 02.05.2023, inclusiv, în vederea predării, aceasta reprezentând singura măsură oportună pentru buna desfăşurare a procedurii de executare şi recunoaştere a mandatului european de arestare, ce are la bază principiului recunoaşterii şi încrederii reciproce, în conformitate cu dispoziţiile Deciziei-cadru a Consiliului nr. 2002/584/JAI/13 iunie 2002, publicată în jurnalul Oficial al Comunităţilor Europene nr. L 190/1 din 18 iulie 2002.

De asemenea, se constată că instanţa de fond a avut în vedere că persoana solicitată nu a renunţat la drepturile conferite de regula specialităţii, dispunând predarea cu respectarea dispoziţiilor legale privind cooperarea judiciară internaţională în materie penală, astfel că nu va putea fi urmărită, judecată sau privată de libertate pentru o altă faptă anterioară predării decât dacă statul membru de executare o consimte.

Pe cale de consecinţă, pentru motivele arătate, Înalta Curte, constatând legală şi temeinică sentinţa penală atacată, în baza art. 4251 alin. (7) pct. 1 lit. b) C. proc. pen., va respinge, ca nefondată, contestaţia formulată de persoana solicitată A. împotriva Sentinţei penale nr. 25/FCJI din 03 aprilie 2023 pronunţate de Curtea de Apel Iaşi, secţia penală şi pentru cauze cu minori, în Dosarul nr. x/2023.

În baza art. 275 alin. (2) din C. proc. pen., va obliga contestatorul persoană solicitată la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu, în sumă de 1.098 RON, se va plăti din fondurile Ministerului Justiţiei, conform art. 275 alin. (6) din C. proc. pen.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondată, contestaţia formulată de persoana solicitată A. împotriva Sentinţei penale nr. 25/FCJI din 03 aprilie 2023 pronunţate de Curtea de Apel Iaşi, secţia penală şi pentru cauze cu minori, în Dosarul nr. x/2023.

Obligă contestatorul persoană solicitată la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu, în sumă de 1.098 RON, se plăteşte din fondurile Ministerului Justiţiei.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 18 aprilie 2023.

GGC - NN