Smuggling conviction upheld: 20,000 untaxed cigarettes still criminal under Fiscal Code threshold after decriminalisation challenge rejected.

Deliberând asupra recursului în casaţie formulat de recurentul A., reţine următoarele:

Prin Sentinţa penală nr. 45 din data de 31.03.2022 pronunţată de Judecătoria Segarcea în Dosarul nr. x/2021 în temeiul art. 270 alin. (3) din Legea nr. 86/2006 cu aplicarea art. 396 alin. (10) din C. proc. pen., a fost condamnat inculpatul A. la o pedeapsă de 1 an şi 6 luni închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii de "deţinerea, transportul... şi vânzarea bunurilor sau a mărfurilor care trebuie plasate sub un regim vamal cunoscând că acestea provin din contrabandă".

În baza art. 91 din C. pen., s-a dispus suspendarea executării pedepsei sub supraveghere a pedepsei de 1 an şi 6 luni închisoare.

A fost stabilit un termen de supraveghere de 2 ani, conform dispoziţiilor art. 92 din C. pen.

În baza art. 93 alin. (1) din C. pen. a fost obligat inculpatul ca pe durata termenului de supraveghere să respecte următoarele măsuri de supraveghere: a) să se prezinte la Serviciul de Probaţiune Dolj, la datele fixate de acesta; b) să primească vizitele consilierului de probaţiune desemnat cu supravegherea sa; c) să anunţe, în prealabil, schimbarea locuinţei şi orice deplasare care depăşeşte 5 zile; d) să comunice schimbarea locului de muncă; e) să comunice informaţii şi documente de natură a permite controlul mijloacelor sale de existenţă.

În baza art. 93 alin. (2) lit. b) din C. pen., s-a impus inculpatului să execute următoarea obligaţie: să frecventeze un program de reintegrare socială derulat de către Serviciul de Probaţiune Dolj.

În baza art. 93 alin. (3) din C. pen., pe parcursul termenului de supraveghere, s-a dispus ca inculpatul să presteze o muncă neremunerată în folosul comunităţii în cadrul Primăriei Băileşti, judeţ Dolj, o perioadă de 60 de zile lucrătoare.

În baza art. 404 alin. (2) din C. proc. pen. şi art. 96 din C. pen. s-a atras atenţia inculpatului asupra revocării suspendării executării pedepsei în cazul săvârşirii unei noi infracţiuni în cursul termenului de încercare/al nerespectării cu rea-credinţă a măsurilor de supraveghere sau a obligaţiilor impuse/neîndeplinirii obligaţiilor civile.

În baza art. 72 alin. (1) din C. pen. s-a constatat că inculpatul a fost reţinut de la data de 15.10.2021 până la data de 16.10.2021, urmând ca perioada indicată anterior să se scadă doar în cazul în care suspendarea se revocă şi pedeapsa devine executabilă, cu rolul de a fi trecută această perioadă în cazier, pentru a putea fi dedusă în caz de revocare.

În temeiul art. 404 alin. (4) lit. d) din C. proc. pen. raportat la art. 112 alin. (1) lit. f) din C. pen., a fost admisă cererea de confiscarea specială a 1000 pachete de ţigări marca x, fără marcaj fiscal românesc, ridicate de organele de poliţie de la inculpatul A. în data de 14.10.2021, cu ocazia constatării infracţiunii flagrante, care au fost predate reprezentanţilor ANAF - Direcţia Regională Vamală Craiova, conform procesului-verbal de predare primire din data de 21.10.2021.

Împotriva acestei sentinţe a declarat apel inculpatul A.

Prin Decizia penală nr. 1228 din data de 20 septembrie 2022 pronunţată de Curtea de Apel Craiova, secţia penală şi pentru cauze cu minori, s-a dispus în baza art. 421 pct. 1 lit. b) din C. proc. pen. respingerea apelului declarat de inculpatul A. împotriva Sentinţei penale nr. 45 din data de 31.03.2022 pronunţată de Judecătoria Segarcea în Dosarul nr. x/2021.

Împotriva Deciziei penale nr. 1228 din data de 20.09.2022 pronunţată de Curtea de Apel Craiova, secţia penală şi pentru cauze cu minori, a declarat recurs în casaţie la data de 14.10.2022 inculpatul A., invocând cazul de casare prevăzut de art. 438 alin. (1) pct. 7 din C. proc. pen.

În esenţă, prin cererea de recurs în casaţie, recurentul A., prin apărător ales, a solicitat admiterea recursului în casaţie, desfiinţarea deciziei atacate şi, în rejudecare, în temeiul art. 16 alin. (1) lit. b) teza I din C. proc. pen. şi art. 4 din C. pen., achitarea sa pentru săvârşirea infracţiunii prevăzută de art. 270 alin. (3) din Legea nr. 86/2006, fapta nemaifiind prevăzută de lege urmare a dezincriminării conform Deciziei CCR nr. 176/2022. A arătat că aceasta este o decizie simplă, nu una interpretativă, prin pronunţarea acestei decizii fiind scoase din fondul activ legislativ prevederile art. 270 alin. (3) din Legea nr. 86/2006 privind Codul vamal al României.

În opinia sa, o astfel de intervenţie din partea Curţii Constituţionale are valoarea unei dezincriminări totale a infracţiunii de contrabandă asimilată, neputându-se considera că latura obiectivă a infracţiunii prevăzută de art. 270 alin. (3) din Legea nr. 86/2006 se poate regăsi în plenitudinea sa în alt text de lege, mai ales în condiţiile în care Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a pronunţat două decizii de îndrumare nr. 32/2015 şi nr. 17/2013. Prin urmare, a apreciat că de la momentul publicării acestei decizii în Monitorul Oficial al României, 05.03.2022, infracţiunea de contrabandă asimilată, prevăzută de art. 270 alin. (3) din Legea nr. 86/2006 şi reţinută în sarcina sa a fost abrogată ca efect direct al Deciziei CCR nr. 176/2022.

Recurentul a considerat că soluţia pronunţată de instanţa de apel nesocoteşte prevederile Deciziei CCR nr. 651/2018 şi încalcă principiile stipulate în art. 4 şi art. 5 din C. pen., din moment ce s-a apreciat că prevederea legală stipulată în art. 270 din Legea nr. 86/2006, aşa cum aceasta a fost modificată prin O.U.G. nr. 85/2022 poate retroactiva şi în privinţa situaţiei juridice existente la data săvârşirii infracţiunii. Chiar dacă se aduce în discuţie o aşa-zisă continuitate de reglementare, în realitate, în opinia recurentului, O.U.G. nr. 85/2022 completează cadrul legal existent în art. 270 din Legea nr. 86/2006 şi suplimentează condiţiile necesare pentru realizarea elementelor constitutive ale infracţiunii, introducând astfel limite cantitative sau valorice ale bunurilor ce nu existau la data comiterii faptei ori la data constatării neconstituţionalităţii art. 270 alin. (3) din Legea nr. 86/2006.

Prin încheierea din 29 noiembrie 2022, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia penală a admis, în principiu, cererea de recurs în casaţie formulată de recurentul A. împotriva Deciziei penale nr. 1228 din data de 20 septembrie 2022 pronunţată de Curtea de Apel Craiova, secţia penală şi pentru cauze cu minori şi a trimis cauza la Completul 5 în vederea soluţionării.

Prin încheierea menţionată s-a admis în principiu cererea de recurs în casaţie referitor la cazul de casare prevăzut în dispoziţiile art. 438 alin. (1) pct. 7 din C. proc. pen., respectiv "inculpatul a fost condamnat pentru o faptă care nu este prevăzută de legea penală", raportat la susţinerile recurentului care aduc în discuţie absenţa elementului obiectiv propriu infracţiunii analizate, ce se circumscriu formal cazului de casare invocat.

Analizând recursul în casaţie declarat de recurentul A. în limitele stabilite prin încheierea de admitere în principiu, în temeiul art. 448 alin. (1) din C. proc. pen. Înalta Curte constată că este nefondat, pentru următoarele considerente:

Cu titlu preliminar, Înalta Curte precizează că potrivit C. proc. pen., recursul în casaţie este o cale extraordinară de atac prin care se atacă hotărâri definitive, care au intrat în autoritatea lucrului judecat şi care poate fi exercitată doar în cazuri anume prevăzute de lege şi numai pentru motive de nelegalitate. Astfel, potrivit art. 433 din C. proc. pen., scopul acestei căi de atac este judecarea, în condiţiile legii, a conformităţii hotărârii atacate cu regulile de drept aplicabile, iar conform art. 447 din acelaşi cod, pe calea recursului în casaţie instanţa verifică exclusiv legalitatea hotărârii atacate.

Drept urmare, orice chestiune de fapt analizată de instanţa de fond, respectiv de apel, intră în puterea lucrului judecat şi excede cenzurii instanţei învestită cu judecarea recursului în casaţie. Instanţa de casare nu judecă procesul propriu - zis, respectiv litigiul care are ca temei juridic cauza penală, ci judecă exclusiv dacă din punct de vedere al dreptului hotărârea atacată este corespunzătoare.

Aşadar, recursul în casaţie are ca scop verificarea conformităţii hotărârilor atacate cu regulile de drept aplicabile, scopul său fiind acela de a îndrepta erorile de drept comise de curţile de apel, ca instanţe de apel, prin raportare la cazurile de casare expres şi limitativ prevăzute de lege.

Pe cale de consecinţă, recursul în casaţie nu are în vedere elementele de fapt ce au fost stabilite cu autoritate de lucru judecat, aşa încât, Înalta Curte nu poate să reevalueze materialul probator şi să stabilească o situaţie de fapt diferită de cea menţionată în hotărârile atacate.

Spre deosebire de reglementarea anterioară, când recursul a constituit o cale de atac ordinară, în noua reglementare, recursul în casaţie a devenit o cale extraordinară de atac, revenindu-se astfel la sistemul clasic al dublului grad de jurisdicţie, pornindu-se de la teza potrivit cu care, în această cale de atac, nu se rejudecă litigiul, respectiv fondul cauzei, ci se fac doar aprecieri asupra hotărârii date şi dacă ea corespunde sau nu legii.

Recursul în casaţie reprezintă, astfel, un mijloc de reparare a ilegalităţilor şi nu are ca obiect rezolvarea unei acţiuni penale, ci desfiinţarea sentinţelor şi deciziilor care sunt contrare legii.

În această procedură nu se judecă raportul juridic dedus judecăţii în faţa primei instanţe ori în apel, ci se judecă exclusiv dacă hotărârea atacată este conformă cu regulile de drept, în cazuri şi condiţii expres prevăzute de lege.

Recursul în casaţie nu poate fi introdus decât în cazul unor erori de drept, dintre acestea patru fiind cazuri întemeiate pe încălcări ale legii penale - inculpatul a fost condamnat pentru o faptă care nu este prevăzută de legea penală; nu s-a constatat graţierea sau în mod greşit s-a constatat că pedeapsa aplicată inculpatului a fost graţiată; s-au aplicat pedepse în alte limite decât cele prevăzute de lege; în mod greşit s-a dispus încetarea procesului penal - şi un singur caz având ca temei încălcări ale legii procesual penale - încălcarea dispoziţiilor privind competenţa după materie sau după calitatea persoanei, atunci când judecata a fost efectuată de o instanţă inferioară celei legal competente.

În ceea ce priveşte cazul de casare prevăzut de art. 438 alin. (1) pct. 7 din C. proc. pen., acesta este incident în situaţia în care "inculpatul a fost condamnat pentru o faptă care nu este prevăzută de legea penală".

Cazul de casare menţionat vizează acele situaţii în care nu se realizează o corespondenţă deplină între fapta săvârşită şi configurarea legală a tipului respectiv de infracţiune, fie datorită împrejurării că fapta pentru care s-a dispus condamnarea definitivă a inculpatului nu întruneşte elementele de tipicitate prevăzute de norma de incriminare, fie datorită dezincriminării faptei.

Dispoziţiile menţionate exclud din sfera de analiză a instanţei de recurs situaţia de fapt şi modalitatea de interpretare a probatoriului, în acest stadiu verificându-se exclusiv doar dacă faptele astfel cum au fost reţinute de către instanţa de apel sunt prevăzute ca infracţiuni, respectiv dacă acestea corespund tiparului de incriminare ori întrunesc din punct de vedere obiectiv elementele constitutive ale infracţiunii reţinute în sarcina inculpatului.

Deopotrivă, prevederile art. 438 alin. (1) pct. 7 din C. proc. pen., nu permit o analiză a conţinutului mijloacelor de probă, o nouă apreciere a materialului probator şi, pe această cale, stabilirea unei alte situaţii de fapt pe baza căreia să se concluzioneze că fapta nu este prevăzută de legea penală.

Verificările pe care instanţa de recurs în casaţie le face din perspectiva noţiunii de faptă care nu este prevăzută de legea penală vizează atât incriminarea abstractă, respectiv dacă conduita inculpatului este prevăzută de norma de incriminare, cât şi condiţiile de tipicitate obiectivă, respectiv identitatea dintre conduita propriu zisă şi elementele de conţinut ale incriminării sub aspectul laturii obiective.

În raport de consideraţiile teoretice expuse anterior, în limitele procesuale menţionate şi în raport cu situaţia de fapt astfel cum a fost stabilită definitiv de către curtea de apel, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie constată că prin Decizia Curţii Constituţionale nr. 176 din data de 24 martie 2022, publicată în Monitorul Oficial nr. 451/05.05.2022, s-a admis excepţia de neconstituţionalitate şi s-a constatat că dispoziţiile art. 270 alin. (3) din Legea nr. 86/2006 privind Codul vamal al României sunt neconstituţionale.

Totodată, se observă că, în intervalul de timp de 45 de zile în care dispoziţia constatată neconstituţională este în vigoare, dar suspendată de drept, prin O.U.G. nr. 85 din 17 iunie 2022, privind modificarea şi completarea unor acte normative din domeniul fiscal şi vamal, publicată în Monitorul Oficial nr. 594 din 17 iunie 2022, la art. III, s-a dispus modificarea articolului 270 din Legea nr. 86/2006 privind Codul vamal al României, după cum urmează:

1. La alin. (2), lit. a) şi b) vor avea următorul cuprins:

"a) introducerea în/sau scoaterea din ţară, prin locurile stabilite pentru controlul vamal, prin sustragere de la controlul vamal, a bunurilor sau a mărfurilor care trebuie plasate sub un regim vamal, dacă sunt depăşite limitele cantitative prevăzute la art. 452 alin. (1) lit. h) din Legea nr. 227/2015 privind Codul fiscal, cu modificările şi completările ulterioare, în cazul produselor accizabile supuse marcării, sau dacă valoarea în vamă a bunurilor sau a mărfurilor sustrase este mai mare de 20.000 de RON, în cazul produselor accizabile nesupuse marcării, şi mai mare de 40.000 de RON în cazul celorlalte bunuri sau mărfuri;

b) introducerea în/sau scoaterea din ţară, de două sau mai multe ori în decursul unui an, prin locurile stabilite pentru controlul vamal, prin sustragere de la controlul vamal, a bunurilor sau a mărfurilor care trebuie plasate sub un regim vamal, dacă prin fiecare introducere sau scoatere din ţară nu sunt depăşite limitele cantitative sau valorice prevăzute la lit. a), însă cumulat, sunt depăşite aceste limite;".

2. Alineatul (3) va avea următorul cuprins:

"(3) Sunt asimilate infracţiunii de contrabandă şi se pedepsesc potrivit alin. (1) colectarea, deţinerea, producerea, transportul, preluarea, depozitarea, predarea, desfacerea şi vânzarea bunurilor sau a mărfurilor care trebuie plasate sub un regim vamal, cunoscând că acestea provin din contrabandă sau sunt destinate săvârşirii acesteia, dacă sunt depăşite limitele cantitative sau valorice prevăzute la alin. (2) lit. a)."

Înalta Curte reţine că potrivit art. 4 din C. pen. "legea penală nu se aplică faptelor săvârşite sub legea veche, dacă nu mai sunt prevăzute de legea nouă. În acest caz, executarea pedepselor, a măsurilor educative şi a măsurilor de siguranţă, pronunţate în baza legii vechi, precum şi toate consecinţele penale ale hotărârilor judecătoreşti privitoare la aceste fapte încetează prin intrarea în vigoare a legii noi".

Prin Decizia Curţii Constituţionale nr. 651 din data de 25 octombrie 2018 s-a constatat că soluţia legislativă cuprinsă în art. 4 din C. pen., care nu asimilează efectele unei decizii a Curţii Constituţionale prin care se constată neconstituţionalitatea unei norme de incriminare cu cele ale unei legi penale de dezincriminare, este neconstituţională.

În concluzie, dezincriminarea unei fapte penale poate interveni şi în baza unei decizii prin care s-a constatat neconstituţionalitatea normei de incriminare, cum este Decizia Curţii Constituţionale nr. 176 din data de 24.03.2022, prin care au fost constate neconstituţionale dispoziţiile art. 270 alin. (3) din Legea nr. 86/2006.

În considerentele acestei decizii s-a reţinut că dispoziţiile art. 270 alin. (3) din Legea nr. 86/2006 privind Codul vamal al României, prin faptul că nu reglementează un prag valoric/temporal câte lucruri asimilate contrabandei şi prin nesocotirea principiului ultima ratio în materie penală, aduc atingere principiului constituţional al statului de drept, consacrat în art. 1 alin. (3) din Legea fundamentală. S-a mai reţinut că, nereglementând un astfel de prag valoric/temporal, norma este afectată de un viciu de neconstituţionalitate şi din perspectiva stabilirii de către instanţă a pericolului social concret pe care îl prezintă faptele de contrabandă deduse judecăţii şi a aplicării unei pedepse corect individualizate, contrar dispoziţiilor constituţionale ale art. 124 privind înfăptuirea justiţiei. (considerentele 33 din Decizia Curţii Constituţionale nr. 176/2022).

Totodată, Înalta Curte constată că pentru o altă formă specifică de evaziune fiscală, şi anume infracţiunea reglementată de art. 2961 alin. (1) lit. l) din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal se prevedea că fapta constituie infracţiune doar când se depăşeşte limita a 10.000 de ţigarete. Norma menţionată prevedea că "constituie infracţiuni următoarele fapte: [...] l) deţinerea de către orice persoană în afara antrepozitului fiscal sau comercializarea pe teritoriul României a produselor accizabile supuse marcării, potrivit titlului VII, fără a fi marcate sau marcate necorespunzător ori cu marcaje false, peste limita a 10.000 ţigarete, 400 ţigări de foi de 3 grame, 200 ţigări de foi mai mari de 3 grame, peste 1 kg tutun de fumat, alcool etilic peste 40 litri, băuturi spirtoase peste 200 litri, produse intermediare de alcool peste 300 litri, băuturi fermentate, altele decât bere şi vinuri, peste 300 litri", sancţiunea fiind închisoarea de la 1 la 4 ani.

Prin Decizia nr. 17 din data de 18 noiembrie 2013, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Completul competent să judece recursul în interesul legii a reţinut că "pentru combaterea evaziunii fiscale legiuitorul a incriminat, în mod general, sustragerea de la plata taxelor şi impozitelor în Legea nr. 241/2005 şi, respectiv, a incriminat în alte legi speciale modalităţi concrete de sustragere de la plata taxelor, infracţiunile din aceste legi constituind forme specifice de evaziune fiscală. Omisiunea plăţii taxelor datorate este, aşadar, incriminată atât în Codul fiscal, cât şi în Legea nr. 241/2005, respectiv în Codul vamal. Astfel, infracţiunea din Codul fiscal [art. 2961 alin. (1) lit. l), deţinerea de bunuri accizabile în afara antrepozitului fiscal] este un act preparator al evaziunii fiscale incriminat distinct. Situaţia premisă se referă la depozite clandestine de produse accizabile, rezultate din producerea fără forme legale sau scoaterea din antrepozite fiscale fără forme legale a unor produse supuse accizării. [...] Evaziunea fiscală reprezintă incriminarea generală în cazul omisiunii plăţii taxelor şi impozitelor cu privire la bunuri aflate pe teritoriul României, iar infracţiunea de contrabandă reprezintă o infracţiune complexă cu privire la omisiunea plăţii aceloraşi taxe şi impozite, dacă bunurile au fost introduse în ţară în mod fraudulos. Contrabanda reprezintă astfel o normă complexă de incriminare a unei modalităţi specifice de sustragere de la plata taxelor, şi anume prin introducerea bunurilor cu încălcarea regimului juridic al frontierei. Obiectul juridic al infracţiunii de evaziune fiscală este diferit de cel al infracţiunii de contrabandă doar prin faptul că în cazul infracţiunii de contrabandă se apără şi regimul frontierei de stat, nu numai regimul administrării impozitelor, taxelor, contribuţiilor şi altor sume datorate bugetului general consolidat."

În prezent, art. 452 alin. (1) lit. h) din Codul fiscal din 2015 reglementează o soluţie legislativă identică, incriminând ca infracţiune "deţinerea de către orice persoană în afara antrepozitului fiscal sau comercializarea pe teritoriul României a produselor accizabile supuse marcării, potrivit prezentului titlu, fără a fi marcate sau marcate necorespunzător ori cu marcaje false peste limita a 10.000 ţigarete, 400 ţigări de foi de 3 grame, 200 ţigări de foi mai mari de 3 grame, peste 1 kg tutun de fumat, alcool etilic peste 40 litri, băuturi spirtoase peste 200 litri, produse intermediare peste 300 litri, băuturi fermentate, altele decât bere şi vinuri, peste 300 litri [...]", pedeapsa stabilită fiind închisoarea de la 1 la 5 ani (considerentul 35 din Decizia Curţii Constituţionale nr. 176/2022).

Potrivit art. 3 alin. (2) din Legea nr. 187/2012 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 286/2009 privind C. pen., dispoziţiile art. 4 din C. pen. nu se aplică în situaţia în care fapta este incriminată de legea nouă sau de o altă lege în vigoare, chiar sub o altă denumire.

Prin urmare, trebuie verificat dacă fapta concretă comisă de recurent şi încadrată în dispoziţiile art. 270 alin. (3) din Legea nr. 86/2006 (text ce a fost declarat neconstituţional) nu se încadrează în alte dispoziţii legale în vigoare şi care să o incrimineze ca fiind infracţiune.

Analizând situaţia de fapt reţinută în sarcina recurentului prin Decizia penală nr. 1228 din data de 20 septembrie 2022 pronunţată de Curtea de Apel Craiova, secţia penală şi pentru cauze cu minori, se constată că recurentul în data de 14.10.2021, orele 22:00, a fost depistat pe raza com. Cârna, pe DJ 561 (Giurgiţa - Bârca), având asupra sa, în timp ce conducea autoturismul x cu nr. x, un număr de 20.000 de ţigarete (1.000 de pachete) marca x, ce nu aveau aplicate marcaje fiscale româneşti.

Întrucât acţiunea de deţinere a ţigărilor fără timbre de accizare de către recurentul A. depăşeşte cu mult cantitatea de 10.000 ţigarete, fapta reţinută în decizia recurată este incriminată în continuare ca infracţiune de art. 452 alin. (1) lit. h) din Legea nr. 227/2015, privind Codul fiscal (în vigoare din 01.01.2016).

În consecinţă, cererea recurentului de aplicare a art. 4 din C. pen. este neîntemeiată, fapta comisă de acesta regăsindu-se incriminată într-o altă dispoziţie legală în vigoare, astfel cum s-a arătat mai sus.

Pentru aceste considerente, în temeiul dispoziţiilor art. 448 alin. (1) pct. 1 din C. proc. pen., Înalta Curte va respinge, ca nefondat, recursul în casaţie formulat de recurentul A. împotriva Deciziei penale nr. 1228 din data de 20 septembrie 2022 a Curţii de Apel Craiova, secţia penală şi pentru cauze cu minori.

În temeiul art. 275 alin. (2) din C. proc. pen., va obliga recurentul la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul în casaţie declarat de recurentul A. împotriva Deciziei penale nr. 1228 din data de 20 septembrie 2022 a Curţii de Apel Craiova, secţia penală şi pentru cauze cu minori.

Obligă recurentul la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 17 ianuarie 2023.

GGC - ED