European Arrest Warrant execution: unfair trial defense at issuance stage and pending domestic case do not warrant refusal or deferral

Deliberând asupra cauzei de faţă, în baza actelor şi lucrărilor dosarului, constată următoarele:

Prin Sentinţa penală nr. 74/PI din data de 23 martie 2023 a Curţii de Apel Timişoara, secţia penală în baza art. 109 alin. (1) raportat la art. 104 alin. (6) şi (7) din Legea nr. 302/2004 republicată, s-a admis sesizarea formulată de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Timişoara.

În baza art. 104 alin. (6) din Legea nr. 302/2004 s-a dispus executarea mandatului european de arestare emis de către autorităţile judiciare din Grecia - Parchetul Curţii de Apel din Atena, la data de 10.03.2023 în Dosarul nr. x/2023, pe numele persoanei solicitate A. şi s-a dispus predarea acestuia către organele judiciare din Grecia.

În baza art. 104 alin. (3) din Legea nr. 302/2004, s-a constatat că persoana solicitată nu a consimţit la predarea sa organelor judiciare din Grecia şi nu a renunţat la beneficiul regulii specialităţii.

În baza art. 104 alin. (10) din Legea nr. 302/2004 republicată s-a dispus arestarea persoanei solicitate A. pe o durată de 30 (treizeci) zile, începând cu data de 23.03.2023, până la data de 21.04.2023, inclusiv.

În baza art. 98 alin. (2) din Legea nr. 302/2004 republicată, s-a dispus respectarea condiţiei ca, în cazul în care se va pronunţa o pedeapsă privativă de libertate de către autorităţile din Grecia, persoana solicitată să fie transferată în România pentru executarea pedepsei.

Pentru a se pronunţa în acest sens, Curtea de Apel Timişoara a reţinut că autorităţile judiciare din Grecia au emis mandat european de arestare pe numele persoanei solicitate în vederea urmăririi penale pentru comiterea infracţiunii de furt calificat comis de două persoane care s-au organizat cu scopul de a comite furturi consecutive (executate şi tentative), faptă prevăzută de art. 26 a, 27, 42 alin. (1), (37)4 alin. (1) cazul d-372 alin. (1) secţiunea a din C. pen. din Grecia, durata maximă a pedepsei prevăzută de legea penală din Grecia pentru această infracţiune fiind de 10 ani închisoare (pedeapsă privativă de libertate de la 5 la 10 ani).

În fapt, s-a reţinut că la data de 18.11.2022, în Atena, după ce persoana urmărită a inspectat partea din afară a magazinului de vânzări de ceasuri "x" situat pe strada x, deţinut de societatea "B.." pentru a vedea amplasarea interiorului, numărul de angajaţi de acolo şi, în general, condiţiile sale de funcţionare, co-făptaşul său C. sau D. sau E. sau E. sau E. a intrat în magazin şi pretinzând că vrea să cumpere un ceas de aur pentru tatăl său, l-a convins pe angajatul F. să-i arate 6 ceasuri de aur şi, fără a fi observat, a sustras un ceas marca "x", în valoare de 37.900 de euro, cu intenţia însuşirii acestuia împreună cu co-făptaşul său.

La data de 17.11.2022, în Atena, hotărând săvârşirea infracţiunii de furt, co-făptaşul menţionat a intrat în magazinul de bijuterii situat la intersecţia străzilor x, respectiv magazinul "G." şi pretinzând că vrea să cumpere un ceas de aur pentru tatăl său, a convins-o pe angajata H. să îi arate nişte ceasuri de aur şi fără să fie observat de către angajată, a ascuns între picioare unul dintre ceasurile arătate, dar atunci când angajaţii magazinului au realizat că lipseşte un ceas, acesta a fost forţat să îl pună înapoi pe tejgheaua magazinului şi să plece.

Curtea, verificând admisibilitatea cererii de executare a mandatului european de arestare, a constatat că nu există nici un motiv de refuz al executării acestuia, faptele pentru care este solicitată persoana urmărită sunt pedepsite şi de legea penală română, fiind îndeplinită condiţia dublei incriminări, în legislaţia penală română infracţiunea descrisă în mandatul european de arestare fiind reglementată de art. 228 alin. (1) din C. pen. cu aplicarea art. 35 alin. (1) din C. pen., respectiv infracţiunea de furt în formă continuată, iar termenul de prescripţie nu este împlinit.

În ceea ce priveşte cererea persoanei solicitate privind amânarea predării acesteia, întrucât persoana solicitată ar avea un dosar penal pe rolul instanţelor din România, Curtea a constatat că apărările persoanei solicitate sunt nefondate, întrucât potrivit procesului-verbal încheiat de procuror rezultă că în dosarul penal nr. x/P/2023 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Arad se efectuează cercetări sub aspectul săvârşirii infracţiunii de conducere pe drumurile publice a unui vehicul pentru care legea prevede obligativitatea deţinerii permisului de conducere de către o persoană căreia exercitarea dreptului de a conduce i-a fost suspendată, însă, la acest moment, cercetările se efectuează în rem, iar persoana solicitată nu are calitatea procesuală de suspect sau inculpat în acel dosar.

Astfel, Curtea a reţinut că în cauză nu sunt îndeplinite prevederile legale privind amânarea predării, întrucât persoana solicitată nu este cercetată penal de către autorităţile judiciare române în dosarul penal menţionat nr. x/2023 aflat pe rolul Parchetului de pe lângă Judecătoria Arad, acesta neavând calitatea de suspect sau de inculpat în acest dosar, iar cercetările se efectuează în rem.

Apărările persoanei solicitate potrivit cărora este nevinovată de săvârşirea faptelor imputate prin mandatul european de arestare, s-a apreciat că nu pot fi verificate de autorităţile judiciare române, instanţa fiind îndrituită a analiza solicitarea autorităţilor judiciare din Grecia, doar din punct de vedere formal, potrivit Legii nr. 302/2004.

Persoana solicitată a invocat în apărare că există o cauză de refuz al executării, deoarece la pronunţarea încheierii prin care autorităţile judiciare din Atena au emis mandatul european de arestare nu a fost respectat dreptul la apărare al persoanei solicitate şi nu a fost citat, astfel fiind încălcat dreptul la un proces echitabil în sensul Convenţiei Europene a Drepturilor Omului şi fiind lipsit de o apărare efectivă, potrivit dispoziţiilor art. 19 din Legea nr. 302/2004, Curtea reţinând însă că motivul invocat nu se încadrează în cazurile de refuz de executare imperativ prevăzute de art. 99 alin. (1) lit. a) - c) din Legea nr. 302/2004 sau facultative prevăzute de art. 99 alin. (2) lit. a) - i) din Legea nr. 302/2004.

Curtea a arătat că motivul facultativ de refuz de executare prevăzut de art. 99 alin. (2) lit. i) din Legea nr. 302/2004 vizează citarea persoanei solicitate, asistarea acesteia de către avocat şi prezenţa la judecarea cauzei pe fond, iar nu la emiterea mandatului european de arestare.

Cu privire la propunerea de arestare preventivă a persoanei solicitate, Curtea a constatat că aceasta este admisibilă având în vedere că persoana solicitată a fost dată în urmărire internaţională prin Sistemul de Informaţii Schengen de către autorităţile judiciare din Grecia, aceste autorităţi au emis un mandat european de arestare împotriva persoanei urmărite internaţional, A., pentru săvârşirea infracţiunii de furt, astfel încât raportat la gravitatea faptei pentru care este cercetată se impune luarea măsurii arestării preventive în vederea predării către autorităţile judiciare din Grecia. Curtea a reţinut că potrivit art. 104 alin. (11) din Legea nr. 302/2004, în cazul predării persoanei solicitate în vedere executării mandatului european de arestare, singura măsură preventivă care poate fi dispună este măsura arestului preventiv, legea specială nepermiţând o măsură preventivă alternativă.

Împotriva acestei încheieri, persoana solicitată A. a formulat contestaţie.

Contestaţia nu a fost motivată în scris, iar susţinerile orale ale apărătorului din oficiu al contestatorului sunt consemnate în partea introductivă a prezentei decizii.

Examinând contestaţia formulată de persoana solicitată A., în conformitate cu art. 110 din Legea nr. 302/2004, Înalta Curte constată că este nefondată, pentru următoarele considerente:

Cu titlu preliminar, instanţa de control judiciar notează că, potrivit dispoziţiilor art. 84 alin. (1) din Legea nr. 302/2004 privind cooperarea judiciară internaţională în materie penală, republicată: "Mandatul european de arestare este o decizie judiciară prin care o autoritate judiciară competentă a unui stat membru al Uniunii Europene solicită arestarea şi predarea de către un alt stat membru a unei persoane, în scopul efectuării urmăririi penale, judecăţii sau executării unei pedepse ori a unei măsuri de siguranţă privative de libertate".

Totodată, alin. (2) al aceluiaşi text de lege statuează în sensul că:

"Mandatul european de arestare se execută pe baza principiului recunoaşterii şi încrederii reciproce, în conformitate cu dispoziţiile Deciziei-cadru a Consiliului nr. 2002/584/JAI/13 iunie 2002", modificată prin Decizia-cadru 2009/299/JAI din 26 februarie 2009, publicată în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene nr. L81/24 din 27 martie 2009.

Din dispoziţiile art. 85 şi următoarele din Legea nr. 302/2004 republicată, rezultă că rolul instanţei de judecată în această procedură se rezumă la verificarea condiţiilor de formă ale mandatului, la soluţionarea eventualelor obiecţiuni privind identitatea persoanei solicitate, precum şi la motivele de refuz a predării pe care aceasta le invocă.

Învestit cu executarea unui mandat european de arestare, judecătorul hotărăşte asupra arestării şi predării persoanei solicitate, după ce, în prealabil, a verificat condiţiile referitoare la emiterea mandatului, identificarea persoanei solicitate, existenţa dublei incriminări a faptelor penale ce se impută acesteia sau a situaţiilor ce se constituie în motive de refuz la predare.

În acest fel, se pune în practică principiul recunoaşterii şi încrederii reciproce ce stă la baza executării, de către instanţa română, a mandatului european de arestare emis de autoritatea judiciară străină competentă.

În aceste coordonate de principiu, Înalta Curte reţine că în cauza de faţă, respectând rigorile legii, prima instanţă a verificat temeinic îndeplinirea condiţiilor care legitimează punerea în executare a mandatului european de arestare emis la data de 10.03.2023, în Dosarul nr. x/2023 de către autorităţile judiciare din Grecia - Parchetul Curţii de Apel din Atena faţă de persoana solicitată A., în vederea efectuării urmăririi penale sub aspectul săvârşirii infracţiunii de furt calificat comis de două persoane care s-au organizat cu scopul de a comite furturi consecutive (executate şi tentative), faptă prevăzută de art. 26 a, 27, 42 alin. (1), (37)4 alin. (1) cazul d-372 alin. (1) secţiunea a din C. pen. din Grecia, durata maximă a pedepsei prevăzută de legea penală din Grecia pentru această infracţiune fiind de 10 ani închisoare (pedeapsă privativă de libertate de la 5 la 10 ani). Deopotrivă, Înalta Curte reţine că infracţiunea ce formează obiectul mandatului european de arestare emis de autoritatea judiciară solicitantă intră în categoria faptelor prevăzute de art. 97 alin. (1) pct. 18 din Legea nr. 302/2004, care dau loc la predare fără îndeplinirea condiţiei dublei incriminări.

În acord cu instanţa de fond, se constată, pe de o parte, că nu este incident niciunul dintre motivele obligatorii sau opţionale de refuz la predare, prevăzute în mod expres şi limitativ de art. 99 alin. (1) lit. a) - c) şi alin. (2) din Legea nr. 302/2004, iar, pe de altă parte, că persoana solicitată nu a ridicat obiecţiuni cu privire la identitatea sa.

Referitor la susţinerea apărării cu privire la încălcarea dreptului la un proces echitabil, în sensul că autorităţile judiciare din Atena, care au emis mandatul european de arestare, nu l-a fost citat şi a fost lipsit de o apărare efectivă la momentul emiterii mandatului european de arestare pe numele său, se observă că aceasta este lipsită de temeinicie, dat fiind faptul că acest motiv nu face parte din cele obligatorii sau facultative de refuz al predării. Înalta Curte notează că motivul facultativ de refuz prevăzut de art. 99 alin. (2) lit. i) din Legea nr. 302/2004 vizează situaţiile în care persoana solicitată nu a fost citată, nu a fost asistată de apărător sau nu a fost prezentă la judecarea cauzei pe fond şi nu la emiterea mandatului european de arestare, motiv pentru care nu se poate afirma că nu i-a fost respectat dreptul la un proces echitabil în sensul definit de Convenţia Europeană a Drepturilor Omului.

Mai mult, se observă că mandatul european de arestare a fost emis tocmai pentru efectuarea de cercetări de către autorităţile judiciare din Grecia, unde persoana solicitată are posibilitatea să-şi facă apărările ce le consideră de cuviinţă pentru dovedirea nevinovăţiei sale.

De asemenea, în considerarea dispoziţiilor prevăzute de art. 100 din Legea 302/2004 republicată, Înalta Curte notează că din actele şi lucrările existente la dosar rezultă că persoana solicitată nu este cercetată de către autorităţile judiciare române într-o altă cauză penală.

Contrar susţinerilor apărării, din înscrisurile aflate la dosarul cauzei, rezultă că persoana solicitată nu are calitatea de suspect sau inculpat în dosarul penal nr. x/2023 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Arad, astfel cum rezultă din înscrisul aflat la fila x al lucrării nr. x/2023 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Timişoara şi mai mult, în dosarul penal menţionat s-a început urmărirea penală în rem, adică cu privire la săvârşirea unei fapte de conducere pe drumurile publice a unui vehicul pentru care legea prevede obligativitatea deţinerii permisului de conducere de către o persoană căreia exercitarea dreptului de a conduce i-a fost suspendată, şi nu in personam.

Aşadar, aspectele invocate de către contestator nu pot fi reţinute nici ca temei pentru refuzul executării mandatului, potrivit art. 99 alin. (2) lit. b) din Legea nr. 302/2004, dar nici ca temei pentru amânarea predării, potrivit art. 114 alin. (1) raportat la art. 58 alin. (1) din Legea nr. 302/2004.

Înalta Curte reţine că persoana solicitată nu a consimţit la predarea sa către autoritatea judiciară emitentă, astfel cum rezultă din declaraţia dată în faţa primei instanţe în şedinţa publică din data de 23.03.2023, însă constată că în astfel de situaţii, aşa cum rezultă din dispoziţiile art. 104 alin. (7) din Legea nr. 302/2004, procedura de executare a mandatului european de arestare continuă cu audierea persoanei solicitate, care se limitează la consemnarea poziţiei acesteia faţă de existenţa unuia dintre motivele obligatorii sau opţionale de neexecutare, precum şi la eventuale obiecţii în ceea ce priveşte identitatea, ceea ce s-a şi întâmplat în speţă.

În raport cu aspectele învederate, Înalta Curte reţine că instanţa de fond, în mod temeinic şi legal, a autorizat predarea persoanei solicitate A. către autorităţile judiciare din Grecia şi, pe cale de consecinţă, în temeiul art. 104 alin. (10) din Legea nr. 302/2004 republicată, a dispus arestarea acesteia pentru o perioadă de 30 de zile, în vederea predării.

În ceea ce priveşte măsura arestării în vederea predării, Înalta Curte reţine că aceasta este obligatorie în situaţia dată în care s-a dispus punerea în executare a mandatului european de arestare, legea nereglementând nicio alternativă.

Astfel, sunt incidente dispoziţiile art. 104 alin. (13) din Legea nr. 302/2004 privind cooperarea judiciară internaţională în materie penală, potrivit cărora:

"După întocmirea sentinţei prevăzute la art. 109 sau a încheierii prevăzute la alin. (2) ori (9), după caz, judecătorul emite de îndată un mandat de arestare. Dispoziţiile C. proc. pen. cu privire la conţinutul şi executarea mandatului de arestare se aplică în mod corespunzător."

Din interpretarea sistematică a textelor care reglementează luarea măsurilor preventive pe parcursul procedurii, cât şi cu ocazia soluţionării cererii de punere în executare a unui mandat european cuprinse în art. 104 alin. (11) şi (13) din Legea nr. 302/2004 rezultă că măsura arestării este obligatorie şi se dispune de îndată atunci când s-a admis sesizarea şi s-a dispus predarea.

În acest sens, instanţa de control judiciar notează că dispoziţiile din Legea nr. 302/2004 republicată privind cooperarea judiciară internaţională în materie penală, sub aspectul posibilităţii înlocuirii măsurii arestării cu o altă măsură mai blândă, în condiţiile prevăzute de art. 211 - 222 din C. proc. pen., sunt aplicabile doar în cursul judecăţii, nu şi după rămânerea definitivă a hotărârii prin care instanţa s-a pronunţat asupra executării mandatului european de arestare prin sentinţă, hotărâre prin care se dispune, în mod obligatoriu şi arestarea persoanei solicitate în vederea predării.

În raport de cele ce preced, se constată că datele ce caracterizează persoana contestatorului invocate cu ocazia dezbaterilor nu pot fi evaluate la acest moment pentru a se dispune o măsură preventivă mai blândă faţă de acesta.

Pentru aceste considerente, în temeiul art. 110 din Legea nr. 302/2004, Înalta Curte va respinge, ca nefondată, contestaţia formulată de contestatorul A. împotriva Sentinţei penale nr. 74/PI din data de 23 martie 2023 pronunţată de Curtea de Apel Timişoara, secţia penală în Dosarul nr. x/2023.

În temeiul art. 275 alin. (2) din C. proc. pen., va obliga contestatorul la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu, în sumă de 1098 RON, va rămâne în sarcina statului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondată, contestaţia formulată de contestatorul A. împotriva Sentinţei penale nr. 74/PI din data de 23 martie 2023 pronunţată de Curtea de Apel Timişoara, secţia penală în Dosarul nr. x/2023.

Obligă contestatorul la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu, în sumă de 1098 RON, rămâne în sarcina statului.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 11 aprilie 2023.

GGC - ED