Admissibility of constitutional challenge to prosecutor's competence verification in preliminary chamber appeal lacking concrete effect on case resolution

Deliberând asupra cauzei penale de faţă, în baza actelor şi lucrărilor de la dosar, constată următoarele:

Prin încheierea penală din 28 februarie 2023 pronunţată de Curtea de Apel Cluj, secţia penală şi de minori, în Dosarul nr. x/2021, în temeiul art. 29 alin. (5) din Legea nr. 47/1992, a fost respinsă, ca inadmisibilă, cererea de sesizare a Curţii Constituţionale cu excepţia de neconstituţionalitate invocată de recurenta A. cu privire la dispoziţiile art. 58 din C. proc. pen.

În temeiul art. 275 alin. (2) C. proc. pen., a fost obligată recurenta la plata sumei de 100 RON, reprezentând cheltuieli de judecată.

Pentru a dispune această soluţie, Curtea de Apel Cluj a reţinut că, prin rechizitoriul nr. x/2018 din data de 15.12.2020, Parchetul de pe lângă Judecătoria Sectorului 1 Bucureşti a dispus trimiterea în judecată a inculpatului B., pentru săvârşirea infracţiunilor de complicitate la înşelăciune, faptă prevăzută de art. 48 alin. (1) raportat la art. 244 alin. (1) şi (2) din C. pen. şi de uz de fals, prevăzută de art. 323 din C. pen., cu aplicarea art. 38 alin. (1) din C. pen., a inculpatei SC C. SRL, pentru săvârşirea infracţiunii de complicitate la înşelăciune, prevăzută de art. 48 alin. (1) raportat la art. 244 alin. (1) şi (2) din C. pen. şi a inculpatei A., pentru săvârşirea infracţiunii de tăinuire, faptă prevăzută de art. 270 alin. (1) din C. pen.

În fapt, prin actul de sesizare a instanţei s-a reţinut în sarcina inculpatului B. că, în perioada 14 - 15.09.2018, în calitate de administrator al SC C. SRL, l-a ajutat pe un autor neidentificat să o inducă în eroare pe persoana vătămată D., prin faptul că i-a pus la dispoziţie contul bancar cu nr. x aparţinând societăţii sale, cont ce a fost inserat în cuprinsul facturii proforma falsificată nr. x/14.09.2018, în locul contului real aparţinând vânzătorului SC E. SRL, determinând-o astfel pe persoana vătămată să efectueze, în data de 21.09.2018, două transferuri bancare în sumă totală de 203.000 euro în acest cont, drept avans pentru un număr de 30 de autocamioane comercializate de SC E. SRL, cauzând un prejudiciu total de 203.000 euro şi, în perioada 21.09.2018 - 09.10.2018 (posibil în data de 26.09.2018), în calitate de administrator al SC C. SRL, inculpatul a depus la unitatea bancară F. SA înscrisul falsificat denumit "G. today, 12.09.2018", aparent încheiat între societatea H., prin reprezentant I., în calitate de creditor şi SC C. SRL, prin B., în calitate de debitor, pentru a justifica provenienţa sumei totale de 203.000 euro încasată, în două tranşe, în data de 21.09.2018 în contul cu nr. x aparţinând societăţii

Curtea a mai notat că, prin acelaşi act de sesizare s-a reţinut în sarcina inculpatei A. că, în data de 25.09.2018, în baza unei înţelegeri cu inculpatul B., ulterioară consumării infracţiunii de înşelăciune, a primit de la acesta prin transfer bancar în contul bancar nr. x, deschis la J. SA, suma de 302.250 RON (65.000 euro), cu titlu de avans al unei operaţiuni fictive de vânzare-cumpărare a unui apartament din municipiul Galaţi, Str. x, Jud. Galaţi, proprietatea soţilor A. şi K., putând să prevadă din împrejurări concrete că banii provin din săvârşirea unei fapte prevăzute de legea penală, sumă de bani pe care imediat a transferat-o integral, prin trei tranzacţii succesive, în contul fiicei sale L.

S-a menţionat că, după înregistrarea cauzei în procedura de cameră preliminară, inculpaţii B., A. şi C. SRL au formulat cereri şi excepţii.

Prin încheierea penală nr. 177/25.03.2022 pronunţată de judecătorul de cameră preliminară din cadrul Judecătoria Cluj-Napoca, în temeiul art. 345 alin. (1) şi 346 alin. (2) C. proc. pen., au fost respinse, ca neîntemeiate, cererile şi excepţiile formulate de inculpaţii B. şi A.

Pe cale de consecinţă, s-a constatat legalitatea sesizării instanţei cu rechizitoriul nr. x/2018 din data de 15.12.2020 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Sectorului 1 Bucureşti, prin care s-a dispus trimiterea în judecată a inculpatului B., pentru săvârşirea infracţiunilor de complicitate la înşelăciune, prevăzută de art. 48 alin. (1) raportat la art. 244 alin. (1) şi (2) din C. pen. şi uz de fals, prevăzută de art. 323 din C. pen., cu aplicarea art. 38 alin. (1) din C. pen., a inculpatei SC C. SRL, pentru săvârşirea infracţiunii de complicitate la înşelăciune, prevăzută de art. 48 alin. (1) raportat la art. 244 alin. (1) şi (2) din C. pen. şi a inculpatei A., pentru săvârşirea infracţiunii de tăinuire, prevăzută de art. 270 alin. (1) din C. pen., constatându-se că au fost respectate dispoziţiile art. 328 C. proc. pen., precum şi legalitatea administrării probelor şi a efectuării actelor de urmărire penală, în cauza privind pe inculpaţii menţionaţi.

S-a dispus începerea judecăţii în cauza privind pe inculpaţii B. şi A.

Curtea a mei reţinut că, împotriva acestei încheieri penale au formulat contestaţie inculpaţii C. SRL, B. şi A.

Astfel, prin încheierea penală nr. 293 din 19.07.2022 a Tribunalului Cluj, în temeiul art. 4251 alin. (7) pct. 1 lit. b) rap. la art. 347 C. proc. pen., au fost respinse contestaţiile formulate de SC C. SRL, B. şi A. împotriva încheierii penale nr. 177/25.03.2022 a Judecătoriei Cluj Napoca.

În temeiul art. 275 alin. (2) C. proc. pen., au fost obligaţi inculpaţii la plata a câte 300 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare avansate de stat.

Împotriva acestei hotărâri au formulat recurs inculpaţii B., A. şi C. SRL, cauza fiind înregistrată pe rolul Curţii de Apel Cluj, secţia penală şi de minori sub nr. x/2021/a1*.

Totodată, s-a format Dosarul nr. x/211/201/a1*/a4 în care a fost pronunţată încheierea din 28 februarie 2023 prin care a fost respinsă, ca inadmisibilă, cererea de sesizare a Curţii Constituţionale cu excepţia de neconstituţionalitate invocată de recurenta A. cu privire la dispoziţiile art. 58 din C. proc. pen.

Astfel, Curtea a reţinut că, în cauza privind recursul formulat de inculpaţi împotriva încheierii penale nr. 293 din data de 19.07.2022 a Tribunalului Cluj, recurenta A. a formulat o cerere de sesizare a Curţii Constituţionale cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 58 din C. proc. pen.

S-a arătat că, în motivarea excepţiei de neconstituţionalitate invocate, recurenta A. a susţinut, în esenţă, că verificarea competenţei organului de cercetare penală ar trebui să fie precisă, respectată cu stricteţe şi să nu creeze suspiciuni pentru persoana cercetată penal.

Pentru motivele dezvoltate pe larg, autoarea excepţiei de neconstituţionalitate a considerat că, pentru a se preîntâmpina săvârşirea unor infracţiuni chiar de către persoane care acţionează în numele şi pentru statul român şi înfăptuiesc acte de justiţie, din cuprinsul textul de lege al art. 58 C. proc. pen. trebuie să fie înlocuit cuvântul dator cu obligat.

Totodată, a considerat că legiuitorul ar trebui să intervină în sensul de a nu permite omisiunea de verificare a competenţei teritoriale, prev. de art. 47 C. proc. pen., precum şi să prevadă sancţiuni corespunzătoare.

Analizând excepţia invocată, prin prisma dispoziţiilor art. 29 din Legea nr. 47 din 1992, Curtea de Apel Cluj a arătat că, din redactarea art. 29 din Legea nr. 47/1992 rezultă că cerinţele de admisibilitate a excepţiei sunt şi cele de admisibilitate a cererii de sesizare a Curţii cu excepţia ridicată.

În aplicarea acestui text de lege, s-a menţionat că instanţa realizează o verificare sub aspectul respectării condiţiilor legale în care excepţia de neconstituţionalitate, ca incident procedural, poate fi folosită, care nu echivalează cu o analiză a conformităţii prevederii atacate cu Constituţia şi nici cu soluţionarea de către instanţă a unui aspect de contencios constituţional, căci instanţa nu statuează asupra temeiniciei excepţiei, ci numai asupra admisibilităţii acesteia.

Conform art. 29 alin. (5) din Legea nr. 47/1992, republicată, dacă excepţia de neconstituţionalitate este inadmisibilă, fiind contrară prevederilor alin. (1), (2) şi (3), instanţa în faţa căreia s-a invocat excepţia respinge, printr-o încheiere motivată, cererea de sesizare a Curţii Constituţionale.

S-a mai notat că, referitor la condiţiile de admisibilitate prevăzute de art. 29 din Legea nr. 47/1992, în mod constant, instanţele judecătoreşti au statuat că cererea de sesizare a Curţii Constituţionale cu o excepţie de neconstituţionalitate este inadmisibilă atunci când vizează, în realitate, o chestiune de interpretare şi aplicare a legii sau atunci când nu are legătură cu cauza.

În cadrul examenului de admisibilitate a excepţiei de neconstituţionalitate, instanţa trebuie să analizeze, implicit, corectitudinea folosirii mijlocului procedural în scopul pentru care a fost prevăzut de lege.

În speţă, Curtea a constatat că nu este îndeplinită condiţia referitoare la existenţa unei legături între excepţia invocată şi cauza dedusă judecăţii (având ca obiect recursul formulat împotriva încheierii penale nr. 273/19.07.2022 a Tribunalului Cluj, pronunţată în procedura prevăzută de art. 347 din C. proc. pen.).

În esenţă, s-a reţinut că, autoarea excepţiei nu vizează aplicarea unui text de lege, a cărui neconformitate cu Constituţia este invocată, ci urmăreşte interpretarea acestuia şi aplicarea legii, atribut al instanţelor judecătoreşti sau chiar modificarea legii, atribut prevăzut în sarcina legiuitorului.

S-a mai considerat că, argumentele pe care se întemeiază excepţia nu fac referire la aspecte intrinseci de neconstituţionalitate ale textului legal criticat, iar soluţia de declarare a neconstituţionalităţii ce se urmăreşte nu ar avea relevanţă în soluţionarea recursului.

S-a notat că, în jurisprudenţa sa, Curtea Constituţională a statuat că nu este competentă să se pronunţe cu privire la aspectele ce ţin de aplicarea legii, aceste aspecte intrând în competenţa instanţei judecătoreşti învestite cu soluţionarea litigiului, respectiv a celor ierarhic superioare în cadrul căilor de atac prevăzute de lege (Decizia nr. 371 din 28 mai 2019).

De asemenea, Curtea a constatat că, prin excepţia invocată se tinde către o modificare sau completare a normei, atribuţie care nu este conferită Curţii Constituţionale, astfel cum rezultă din dispoziţiile art. 2 alin. (3) din Legea nr. 47/1992 potrivit cu care "Curtea Constituţională se pronunţă numai asupra constituţionalităţii actelor cu privire la care a fost sesizată, fără a putea modifica sau completa prevederile supuse controlului".

Astfel, s-a arătat că instanţa de contencios constituţional a reţinut în jurisprudenţa sa că, sunt inadmisibile excepţiile de neconstituţionalitate prin care se solicită modificarea sau completarea prevederilor supuse controlului de constituţionalitate (în acest sens a fost invocată decizia CCR nr. 427/2019).

Împotriva încheierii penale din 28 februarie 2023 pronunţate de Curtea de Apel Cluj, secţia penală şi de minori în Dosarul nr. x/2021 a formulat recurs, recurenta A.

Cauza a fost înregistrată pe rolul Înaltei Curţi, secţia penală, la data de 13 martie 2023, sub nr. x/2023.

La data de 29 martie 2023, recurenta A. a depus note scrise solicitând, în esenţă, admiterea recursului şi sesizarea Curţii Constituţionale cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 58 C. proc. pen., norme legale care, în opinia recurentei, nu instituie o obligaţie în sarcina organului de urmărire penală să îşi verifice competenţa.

De asemenea, recurenta a susţinut că excepţia de neconstituţionalitate are legătură cu cauza, fiind invocată în faza de cameră preliminară, în care a formulat critici cu privire la competenţa organului de urmărire penală. În acest sens, a menţionat că, procurorul din cadrul Parchetului de pe lângă Judecătoria Sectorului 1 Bucureşti nu şi-a verificat competenţa la debutul urmăririi penale şi, deşi inculpatul B. era cercetat şi la Cluj, procurorul nu şi-a declinat competenţa la Parchetul de pe lângă Judecătoria Cluj, ci dimpotrivă, a conexat cele două dosare.

Examinând recursul declarat de recurenta A., Înalta Curte constată că acesta este nefondat, pentru următoarele considerente:

Potrivit art. 29 alin. (1) din Legea 47/1992, Curtea Constituţională decide asupra excepţiilor ridicate în faţa instanţelor judecătoreşti privind neconstituţionalitatea unei legi sau ordonanţe ori a unei dispoziţii dintr-o lege sau dintr-o ordonanţa în vigoare, care are legătură cu soluţionarea cauzei în orice fază a litigiului şi oricare ar fi obiectul acestuia.

Cu privire la admisibilitatea cererii de sesizare a Curţii Constituţionale, se precizează că trebuie îndeplinite cerinţele prevăzute de art. 29 din Legea 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, şi anume:

- excepţia să fie ridicată în faţa instanţelor de judecată, la cererea uneia dintre părţi sau, din oficiu, de către instanţa de judecată sau de arbitraj comercial, respectiv de procuror în faţa instanţei de judecată, în cauzele în care participă;

- excepţia să vizeze neconstituţionalitatea unei legi sau ordonanţe ori a unei dispoziţii dintr-o lege sau dintr-o ordonanţa în vigoare;

- excepţia să nu aibă ca obiect prevederi constatate ca neconstituţionale printr-o decizie anterioară a Curţii Constituţionale;

- excepţia să aibă legătură cu soluţionarea cauzei, indiferent de obiectul acesteia.

În ceea ce priveşte primele trei condiţii, Înalta Curte constată că acestea sunt îndeplinite, respectiv excepţia a fost invocată de recurenta A., în calitate de recurent, într-un dosar aflat pe rolul Curţii de Apel Cluj, are în vedere neconstituţionalitatea dispoziţiilor art. 58 C. proc. pen., iar textul de lege criticat nu a fost declarat neconstituţional printr-o decizie anterioară a Curţii Constituţionale.

Referitor la condiţia privind legătura normei ce face obiectul excepţiei cu soluţionarea cauzei, Înalta Curte reţine că, pentru a fi admisibilă şi a crea obligaţia trimiterii cererii de sesizare la Curtea Constituţională, dispoziţia legală a cărei neconstituţionalitate se cere a fi constatată trebuie să producă un efect real, concret, asupra soluţiei ce se va pronunţa în cauză.

Fiind expresia cerinţei pertinenţei excepţiei de neconstituţionalitate în desfăşurarea procesului, legătura cu soluţionarea cauzei poate fi stabilită numai în urma unei analize concrete a particularităţilor speţei, prin evaluarea atât a aplicabilităţii textului criticat în cauza dedusă judecăţii, cât şi a necesităţii invocării excepţie de neconstituţionalitate în scopul restabilirii stării de legalitate (mutatis mutandis, Decizia nr. 591/21.10.2014 a Curţii Constituţionale, publicată în M.Of. nr. 916/16.12.2014).

Înalta Curte constată că excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 58 C. proc. pen., referitoare la verificarea competenţei organelor de urmărire penală, nu are vreun efect asupra soluţionării căii de atac a recursului în procedura de cameră preliminară, cale de atac ce a fost examinată de Curtea de Apel Cluj, cu prioritate, din perspectiva admisibilităţii.

Prin urmare, Înalta Curte reţine că, în cauză recurenta A. a înţeles să solicite sesizarea Curţii Constituţionale cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 58 C. proc. pen., într-o cale de atac inadmisibilă ab initio, dispoziţiile criticate pentru neconstituţionalitate nedeterminând ele însele inadmisibilitatea căii de atac în care a fost invocată excepţia de neconstituţionalitate.

Sub acest aspect, se reţine că, în jurisprudenţa instanţei de contencios constituţional în mod constant s-a reţinut că, o excepţie de neconstituţionalitate ridicată într-o acţiune ab initio inadmisibilă este, de asemenea, inadmisibilă în condiţiile în care nu sunt contestate chiar dispoziţiile legale care determină o atare soluţie în privinţa cauzei în care a fost ridicată excepţia.

În consecinţă, indiferent de soluţia pronunţată de Curtea Constituţională referitor la excepţia de neconstituţionalitate invocată, decizia sa nu va produce niciun efect cu privire la o astfel de cauză (decizia Curţii Constituţionale nr. 372/2022, publicată în M. Of. nr. 1179 din 08 decembrie 2022).

Ca atare, chiar şi în situaţia în care s-ar admite cererea de sesizare a Curţii Constituţionale cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 58 C. proc. pen., indiferent de soluţia pronunţată de Curtea Constituţională, aceasta nu va putea să producă un efect real şi concret asupra recursului, formulat succesiv căii de atac a contestaţiei declarate în procedura de cameră preliminară, reglementată de art. 342 şi urm. C. proc. pen.

Înalta Curte notând şi faptul că, scopul invocării unei excepţii de neconstituţionalitate nu poate fi acela de a supune formal, jurisdicţiei constituţionale orice dispoziţie legală, ci de a împiedica pronunţarea unei soluţii întemeiate pe o dispoziţie neconstituţională, constată că soluţia pronunţată de Curtea de Apel Cluj, secţia penală şi de minori cu privire la cererea de sesizare a Curţii Constituţională este legală şi temeinică.

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 29 alin. (5) din Legea 47/1992, Înalta Curte va respinge, ca nefondat, recursul formulat de recurenta A. împotriva încheierii penale din 28 februarie 2023 pronunţate de Curtea de Apel Cluj, secţia penală şi de minori în Dosarul nr. x/2021, privind cererea de sesizare a Curţii Constituţionale cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 58 din C. proc. pen.

În temeiul art. 275 alin. (2) C. proc. pen., va obliga recurenta la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul formulat de recurenta A. împotriva încheierii penale din 28 februarie 2023 pronunţate de Curtea de Apel Cluj, secţia penală şi de minori în Dosarul nr. x/2021, privind cererea de sesizare a Curţii Constituţionale cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 58 din C. proc. pen.

Obligă recurenta la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 29 martie 2023.

GGC - ED