Typicality of "supporting an organized criminal group" under Romanian Penal Code Article 367 in transborder migration trafficking

Deliberând asupra cererii de recurs în casaţie formulate de inculpatul A., constată următoarele:

Prin Sentinţa penală nr. 574/P.I. din 25 noiembrie 2022 a Tribunalului Timiş, secţia penală, pronunţată în Dosarul nr. x/2022, printre altele, s-au dispus următoarele:

În baza art. 367 alin. (1), (3) şi 6 C. pen., a fost condamnat inculpatul A. la pedeapsa de 1 an închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de constituirea unui grup infracţional organizat sub forma sprijinirii.

În baza art. 67 alin. (2) C. pen., s-a aplicat inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute la art. 66 alin. (1) lit. a) şi lit. b) C. pen. pe o perioadă de 3 ani, care se execută potrivit art. 68 alin. (1) lit. c) C. pen. după executarea pedepsei închisorii, după graţierea totală ori a restului de pedeapsă, după împlinirea termenului de prescripţie a executării pedepsei sau după expirarea termenului de supraveghere a liberării condiţionate. În baza art. 65 alin. (1) C. pen., s-a aplicat inculpatului pedeapsa accesorie a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a), b) C. pen. pe durata şi în condiţiile art. 65 alin. (3) C. pen. din momentul rămânerii definitive a hotărârii de condamnare şi până când pedeapsa principală privativă de libertate a fost executată sau considerată ca executată.

În baza art. 263 alin. (1) şi alin. (2) lit. a) C. pen. cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen., art. 36 alin. (1) C. pen., a fost condamnat inculpatul A. la pedeapsa de 3 ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de trafic de migranţi în formă continuată (2 acte materiale).

În baza art. 67 alin. (2) C. pen., s-a aplicat inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute la art. 66 alin. (1) lit. a) şi lit. b) C. pen. pe o perioadă de 3 ani, care se execută potrivit art. 68 alin. (1) lit. c) C. pen. după executarea pedepsei închisorii, după graţierea totală ori a restului de pedeapsă, după împlinirea termenului de prescripţie a executării pedepsei sau după expirarea termenului de supraveghere a liberării condiţionate. În baza art. 65 alin. (1) C. pen., s-a aplicat inculpatului pedeapsa accesorie a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a), b) C. pen. pe durata şi în condiţiile art. 65 alin. (3) C. pen. din momentul rămânerii definitive a hotărârii de condamnare şi până când pedeapsa principală privativă de libertate a fost executată sau considerată ca executată.

În baza art. 38 alin. (1) C. pen. raportat la art. 39 alin. (1) lit. b) C. pen., au fost contopite pedepsele stabilite în cauză în pedeapsa cea mai grea, acea de 3 ani închisoare, la care s-a adăugat un spor obligatoriu de o treime din celelalte pedepse, respectiv un spor de 4 luni închisoare, urmând ca inculpatul să execute pedeapsa rezultantă de 3 ani şi 4 luni închisoare.

În baza art. 45 alin. (3) C. pen., s-a aplicat inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute la art. 66 alin. (1) lit. a) şi lit. b) C. pen. pe o perioadă de 3 ani, care se execută potrivit art. 68 alin. (1) lit. c) C. pen. după executarea pedepsei închisorii, după graţierea totală ori a restului de pedeapsă, după împlinirea termenului de prescripţie a executării pedepsei sau după expirarea termenului de supraveghere a liberării condiţionate. În baza art. 45 alin. (5) C. pen., s-a aplicat inculpatului pedeapsa accesorie constând în interzicerea exercitării drepturilor prevăzute la art. 66 alin. (1) lit. a), b) C. pen. pe durata şi în condiţiile art. 65 alin. (3) C. pen. din momentul rămânerii definitive a hotărârii de condamnare şi până când pedeapsa principală privativă de libertate a fost executată sau considerată ca executată.

În baza art. 399 alin. (1) C. proc. pen. raportat. art. 202 alin. (1) - (3) C. proc. pen., art. 202 alin. (4) lit. b) C. proc. pen. şi art. 211 C. proc. pen., a fost menţinută măsura controlului judiciar luată faţă de inculpatul A. urmând ca legalitatea şi temeinicia măsurii să fie verificată înainte de expirarea termenului legal de 60 de zile.

În baza art. 404 alin. (4) lit. c) C. proc. pen. raportat la art. 249 C. proc. pen., au fost menţinute măsurile asigurătorii faţă de toate bunurile mobile şi imobile, precum şi conturile bancare deţinute pe teritoriul României de inculpatul A., luate prin ordonanţa din 21.02.2022 până la concurenţa sumei de 7.730 RON (rezultată din însumarea următoarelor sume: 144748,86 B. dinari sârbeşti - echivalentul a 5.800 RON, 24.128,36 B. dinari sârbeşti - echivalentul a 970 RON şi 23.958, 39 B. dinari sârbeşti - echivalentul a 960 RON) şi a sumei de 11.000 RON stabilită cu titlu de cheltuieli de judecată.

În temeiul art. 404 alin. (4) lit. d) C. proc. pen. raportat la art. 112 alin. (1) lit. d) C. pen., s-a dispus confiscarea specială de la inculpatul A. a sumei de 7.730 RON (rezultată din însumarea următoarelor sume: 144748,86 B. dinari sârbeşti - echivalentul a 5.800 RON, 24.128,36 B. dinari sârbeşti - echivalentul a 970 RON şi 23.958, 39 B. dinari sârbeşti - echivalentul a 960 RON).

Împotriva Sentinţei penale nr. 574/P.I. din 25 noiembrie 2022 a Tribunalului Timiş, secţia penală, pronunţată în Dosarul nr. x/2022, a declarat apel, printre alţii, inculpatul A.

Prin Decizia penală nr. 14/A din data de 20 ianuarie 2023 a Curţii de Apel Timişoara, secţia penală, pronunţată în Dosarul nr. x/2022, printre altele, în baza art. 421 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., a fost respins, ca nefondat, apelul declarat de inculpatul A. împotriva Sentinţei penale nr. 574/PI/25.11.2022 a Tribunalului Timiş, pronunţată în Dosarul nr. x/2022.

În baza art. 241 alin. (1) lit. c) C. proc. pen., s-a constatat încetată de drept măsura preventivă a controlului judiciar aplicată inculpatului, concomitent cu emiterea mandatului de executare a pedepsei cu închisoarea pe numele acestuia.

Pentru a pronunţa această hotărâre, instanţa de apel a constatat nu se poate tăgădui existenţa unui grup infracţional organizat specializat în traficul de migranţi. În acest sens, probele administrate atât în România, cât şi de autorităţile judiciare din Germania, au dovedit activitatea infracţională a acestui grup infracţional organizat şi specializat, cu caracter transfrontalier, derulată în perioada 2014 - 2018, grupul fiind format din mai multe persoane de origine arabă, care au acţionat în mod coordonat, în scopul comiterii de infracţiunii de trafic de migranţi, prin organizarea deplasărilor frauduloase a cetăţenilor din Irak, Iran şi Siria către Germania, prin îndrumarea, călăuzirea, transportul, transferul şi adăpostirea acestora, prin ţările de tranzit de pe rutele Irak/Iran/Siria - Turcia - Grecia/Bulgaria/Serbia - România, fiecare membru al grupului infracţional organizat cu caracter transfrontalier având atribuţii şi roluri determinate, în schimbul unor sume de bani cuprinse între 2.000 euro şi 20.000 euro/persoană transportată fraudulos (acuzaţii penale reţinute de autorităţile judiciare din Germania - membru al echipei comune de anchetă).

Curtea de apel a apreciat că inculpatul A. a avut, în plan intelectiv, reprezentarea existenţei unei grupări infracţionale specializate în traficul de migranţi, căreia, prin acţiunile sale, i-a acordat un ajutor material, faptele sale putând fi interpretate ca reprezentând o sprijinire a grupului infracţional organizat. În acest sens au fost reţinute, în primul rând, declaraţiile martorului C., acesta afirmând că la începutul lunii iunie 2018, s-a întâlnit cu inculpatul A., căruia i-a povestit că obţinea sume frumoase din activităţile frauduloase de transport de migranţi la solicitarea unui arab. În acest context, inculpatul A. i-a spus că este interesat să se implice şi el alături de inculpat în astfel de transporturi, menţionându-i totodată că în trecut a mai făcut astfel de activităţi în afara teritoriul României şi că deţine un microbuz de transport persoane marca x cu care ar putea transporta astfel mai mulţi migranţi cu ocazia aceleiaşi curse. Prin urmare, inculpatul A. a cunoscut împrejurarea că transporturile de migranţi nu erau organizate de C., ci de o altă persoană (un arab).

Sub aspectul cunoaşterii de către inculpatul A. a împrejurării că transporturile de migranţi nu erau ocazionale, ci reprezentau o adevărată "industrie" organizată, Curtea de apel a reţinut că sunt relevante discuţiile telefonice purtate de către martorul C. cu inculpatul A. în perioada 12 - 20.06.2018. Astfel, la data de 14.06.2018 (ora 13:16:19), martorul C. i-a explicat inculpatului A. că, deşi în aceeaşi zi, s-a deplasat pentru a prelua un grup de migranţi, respectivii se deplasaseră cu alte mijloace de transport şi astfel ajunseseră deja în Arad, locaţie de unde i s-a cerut să preia migranţii în jurul orei 02:00 - 03:00, însă nu a mai efectuat transportul din cauza orei târzii. Cu această ocazie, inculpatul A. i-a solicitat martorului C. să dea un răspuns pozitiv în cursul acelei zile, menţionând însă că transportul va fi efectuat doar dacă jumătate din banii promişi vor fi transferaţi înaintea efectuării transportului. Ulterior, la data de 16.06.2018 (ora 18:43:53, 18:50:16), martorul C. i-a transmis inculpatului A. solicitarea primită de la membrul grupării transfrontaliere cu care păstra legătura, în sensul de a prelua 9 migranţi, a-i transfera şi adăposti la domiciliul său, în schimbul sumei de 100 (euro) pe zi. La data de 17.06.2018 (ora 19:46:04), inculpatului A. i s-a transmis că au primit instrucţiuni pentru ca a doua zi să efectueze un transport fraudulos al unui grup mare de migranţi ("..Am vorbit şi a zis că mâine e de lucru..a zis că mâine. Mă sună. A zis că trebuie maşină mare, că sunt mulţi.."). Totodată, la data de 18.06.2018 (ora 14:22:27), discută aceleaşi persoane, iar martorul C. îi comunică inculpatului A. că "... m-a sunat omu şi a zis că e ceva de lucru, astăzi ... mai târziu un pic. Mi-a zis că mă sună. A zis că sunt 15 saci de ciment ... Şi a zis că mă sună şi îmi trimite tot, unde să mergem să-i ducem."

Pe de altă parte, s-a apreciat de instanţa de apel că modul în care s-a desfăşurat activitatea infracţională confirmă împrejurarea că inculpatul A. a cunoscut faptul că acţiunile sale, de transport a unor grupuri de migranţi, sunt circumscrise unui tablou mult mai amplu, activitatea fiind coordonată de un grup format din mai multe persoane şi care era specializat în comiterea de astfel de infracţiuni. Astfel, în noaptea de 12/13.06.2018 inculpatul A., împreună cu martorul C., au fost dirijaţi prin telefon, de un membru al grupului infracţional - D., spre locul de preluare a migranţilor (zona străzii E. din Timişoara), precum şi spre locul de debarcare a acestora (zona localităţii Giarmata, în apropierea unei parcări situate în vecinătatea autostrăzii, unde migranţii au fost urcaţi într-un tir). Apoi, sumele de bani aferente transportului efectuat în noaptea de 12/13.06.2018 le-au fost transmise celor doi prin sistemul F., banii provenind din Serbia. În noaptea de 19/20.06.2018 inculpatul A., alături de martorul C., au asigurat rolul de antemergători ai transportului de migranţi efectuat de G., pe care îl racolaseră pentru postul de şofer. Transportul a fost depistat de organele de poliţie, în microbuzul condus de G. aflându-se 11 migranţi. Şi de această dată sumele de bani aferente transportului au fost transmise prin sistemul F., banii provenind din Serbia.

Prin urmare, s-a constatat faptul că inculpatul H., deşi nu cunoştea membrii grupului infracţional, a avut reprezentarea existenţei acestui grup şi a acceptat ca, prin actele sale, să sprijine activitatea acestuia, la dosarul cauzei existând suficiente probe care conduc către această concluzie. Inculpatul A. ştia că transporturile nu sunt organizate de C., acesta la rândul său fiind coordonat de "un arab", care-i transmitea locurile de preluare şi debarcare a migranţilor, avea reprezentarea amplorii activităţii infracţionale, în condiţiile în care transporturile erau organizate aproape zilnic, cunoştea împrejurarea că banii aferenţi transporturilor efectuate proveneau din străinătate, iar modul de realizare a transporturilor (existenţa antemergătorilor, racolarea unor şoferi) conferă activităţii realizate un caracter organizat.

Împotriva hotărârii pronunţată de instanţa de apel a declarat recurs în casaţie inculpatul A., la data de 20 februarie 2023.

Prin motivele de recurs în casaţie, invocând cazul de casare reglementat de art. 438 alin. (1) pct. 7 C. proc. pen., cu referire la infracţiunea prevăzută de art. 367 alin. (1), (3) şi (6) C. pen., inculpatul A. a susţinut că fapta comisă nu reprezintă o veritabilă sprijinire a unei asocieri infracţionale, nefiind, astfel, prevăzută de legea penală.

În acest sens, s-a arătat că, din considerentele hotărârilor pronunţate de instanţa de fond şi de cea de control judiciar se poate observa că niciun element obiectiv sau subiectiv nu converg spre concluzia unei aderări sau sprijiniri a grupului infracţional organizat. Recurentul a învederat că, la fila x a sentinţei, se arată că ar fi avut reprezentarea că cele două transporturi de migranţi efectuate s-ar fi circumscris unui context mai amplu, în cadrul unei activităţi derulată de un grup infracţional organizat.

Sub acest aspect, recurentul a subliniat că infracţiunea prevăzută de art. 367 C. pen. trebuie să aibă o existenţă distinctă de aceea a infracţiunii scop a grupului. Teoretic, cea dintâi poate chiar fi anchetată şi judecată fără ca fapta scop să se fi comis. Practica organelor judiciare denotă însă că, de cele mai multe ori, se tinde la probarea existenţei faptei de asociere din modul de comitere a infracţiunii predicat. Modalitatea de deducere de la special la general nu trebuie, însă, să aibă la bază prezumţii, ci probe dintre cele prevăzute de dispoziţiile procedural penale. Or, din considerentele hotărârii de condamnare, rezultă că argumentul prioritar a fost cel generat de o prezumţie. Fapta de trafic de migranţi, evident comisă şi recunoscută, apare ca prevăzută de legea penală, însă simpla comitere a acesteia nu generează prezumţia că ar fi înţeles să sprijine o grupare mai amplă. Dacă s-ar raţiona astfel, în realitate, orice faptă încadrată ca trafic de migranţi ar putea fi privită în contextul unei activităţi mai ample, transfrontaliere, această infracţiune pierzându-şi caracterul individual. Trebuie analizată sub element subiectiv doar intenţia de a înlesni traversarea frontierei de către un migrant. Pe de altă parte, fapta poate accepta participaţia penală de tipul pluralităţii ocazionale de făptuitori, iar nu în mod automat şi prezumat fapta prevăzută de art. 367 C. pen. Recurentul a precizat că o persoană care, mânată de nevoile financiare, a ales să transporte unele persoane între două locaţii trebuie să răspundă penal pentru fapta comisă, însă a prezuma că aceasta înseamnă o sprijinire a unui grup infracţional depăşeşte un raţionament fundamentat pe principiile răspunderii penale.

Deopotrivă, recurentul a arătat că reţinerea infracţiunii prevăzută de art. 367 C. pen. în sarcina altor persoane nu trebuie să conducă automat la reţinerea acestei infracţiuni faţă de toţi cei acuzaţi, sau cei care au comis acţiuni ocazionale de transport - cum este cazul recurentului. Sprijinirea grupului, în limbaj penal clasic, ar constitui o complicitate-înlesnire, ajutor. Or, elementul subiectiv trebuie să se raporteze la ansamblul activităţii, nu numai la actele materiale ale infracţiunii-predicat. Faptul că persoanele care l-ar fi racolat (decizia instanţei de apel, p. 42) ar fi avut legături directe cu membrii grupării nu înseamnă sub nicio formă că recurentul şi-ar fi asumat "pactul asociativ". Recurentul a arătat că anumite legislaţii (cazul Italiei) acceptă participaţia externă la un grup infracţional, însă legislaţia română nu prevede acest tip de participaţie mixtă.

Recurentul inculpat a subliniat faptul că nu critică elementul subiectiv al infracţiunii, ci tipicitatea obiectivă sub aspectul elementelor prevăzute de art. 367 C. pen. În opinia recurentului, faptele comise nu constituie o sprijinire a unui grup infracţional, fiind activităţi cu existenţă distinctă şi independentă. Aşadar, fapta sa de "sprijinire" a unei grupări infracţionale organizate nu este prevăzută de legea penală, impunându-se pronunţarea unei soluţii de achitare.

Deopotrivă, recurentul a solicitat şi suspendarea executării hotărârii recurate, pentru motivele expuse în cuprinsul cererii de recurs.

În partea introductivă a motivelor de recurs, inculpatul a solicitat şi reindividualizarea pedepsei aplicate pentru infracţiunea prevăzută de art. 263 alin. (1) şi (2) C. pen., fără a prezenta ulterior, în cuprinsul cererii, motive în susţinerea acestei solicitări.

Cererea de recurs în casaţie a fost comunicată Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Direcţia de Investigare a Infracţiunilor de Criminalitate Organizată şi Terorism - Serviciul Teritorial Timişoara şi inculpatului I., însă nu au fost depuse concluzii scrise.

Dosarul a fost înregistrat pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie la data de 08 martie 2023. Prin rezoluţia judecătorului de filtru s-a dispus întocmirea raportului de către magistratul asistent, în vederea discutării admisibilităţii cererii, în procedura prevăzută de art. 440 C. proc. pen., la termenul din data de 04 aprilie 2023.

Prin încheierea din data de 04 aprilie 2023, Înalta Curte a admis în principiu, cererea de recurs în casaţie formulată de inculpatul A. împotriva Deciziei penale nr. 14/A din data de 20 ianuarie 2023 a Curţii de Apel Timişoara, secţia penală, pronunţată în Dosarul nr. x/2022.

A respins cererea de suspendare a executării hotărârii recurate formulată de recurentul inculpat A.

A trimis cauza, în vederea judecării recursului în casaţie, Completului nr. 7 şi a fixat termen la data de 18 aprilie 2023, pentru când s-a citat recurentul inculpat A., cu asigurarea apărării.

Examinând admisibilitatea în principiu a cererii de recurs în casaţie cu care a fost învestită, Înalta Curte a constatat Decizia penală nr. 14/A din data de 20 ianuarie 2023 a Curţii de Apel Timişoara, secţia Penală (Dosarul nr. x/2022) a fost pronunţată în apel şi poate fi atacată cu recurs în casaţie, neregăsindu-se printre hotărârile enumerate de art. 434 alin. (2) C. proc. pen.

Deopotrivă, s-a constatat că cererea de recurs în casaţie a fost formulată în termenul prevăzut de art. 435 C. proc. pen. şi îndeplineşte condiţiile prevăzute art. 436 alin. (1) şi alin. (6), art. 437 alin. (1) lit. a), b) şi d) C. proc. pen. Referitor la îndeplinirea condiţiei impuse de art. 437 alin. (1) lit. c) C. proc. pen., se observă că recurentul inculpat a invocat cazul prevăzut de art. 438 alin. (1) pct. 7 C. proc. pen. (inculpatul a fost condamnat pentru o faptă care nu este prevăzută de legea penală).

Înalta Curte a constatat că este admisibilă cererea de recurs în casaţie formulată de inculpatul A. pentru cazul prevăzut de art. 438 pct. 7 C. proc. pen., în ceea ce priveşte verificarea în drept a situaţiei de fapt cu privire la problema de drept invocată referitor la infracţiunea de constituire a unui grup infracţional organizat sub forma sprijinirii, prev. de art. 367 alin. (1), (3) şi (6) C. pen.

Conform susţinerilor recurentului, faptele comise nu constituie o sprijinire a unui grup infracţional, fiind activităţi cu existenţă distinctă şi independentă. Aşadar, fapta sa de "sprijinire" a unei grupări infracţionale organizate nu este prevăzută de legea penală, impunându-se pronunţarea unei soluţii de achitare.

Astfel cum s-a menţionat anterior, analiza acestor aspecte se poate realiza strict în raport de situaţia de fapt, astfel cum a fost reţinută de instanţa a cărei hotărâre a fost atacată, fără a se proceda la o analiză a conţinutului mijloacelor de probă sau la o nouă apreciere a materialului probator.

Cu ocazia dezbaterilor asupra fondului recursului în casaţie, în esenţă, recurentul inculpat, prin avocat ales, a solicitat admiterea recursului în casaţie, şi, în baza art. 16 alin. (1) lit. b) C. proc. pen., achitarea pentru infracţiunea prevăzută de art. 367 alin. (1), (3) şi (6) C. pen., apreciind că fapta pentru care a fost condamnat nu este prevăzută de legea penală, întrucât lipsesc elementele de tipicitate ale infracţiunii de constituire a unui grup infracţional organizat, în forma sprijinirii. Argumentele recurentului sunt expuse pe larg în practicaua prezentei hotărâri.

Analizând recursul în casaţie potrivit art. 442 alin. (1) şi (2) din C. proc. pen., în limitele stabilite prin încheierea din data de 04 aprilie 2023, Înalta Curte apreciază că este nefondat, pentru următoarele considerente:

Recursul în casaţie este o cale extraordinară de atac, reprezentând un ultim nivel de jurisdicţie, în care părţile pot solicita reformarea unei hotărâri definitive, însă doar în limita cazurile de casare prevăzute expres şi limitativ de legiuitor la art. 438 din C. proc. pen. În această cale de extraordinară de atac nu se rejudecă litigiul, respectiv fondul cauzei, ci se fac doar aprecieri asupra hotărârii date şi dacă ea corespunde sau nu legii. Recursul în casaţie reprezintă, astfel, un mijloc de reparare a ilegalităţilor şi nu are ca obiect rezolvarea unei acţiuni penale, ci desfiinţarea sentinţelor şi deciziilor care sunt contrare legii.

Înalta Curte constată că inculpatul A. a susţinut că lipsesc elementele de tipicitate ale infracţiunii de constituire a unui grup infracţional organizat, în forma sprijinirii, prevăzută de art. 367 alin. (1), (3) şi (6) C. pen., fiind incidente dispoziţiile art. 438 alin. (1) pct. 7 C. proc. pen. (fapta nu este prevăzută de legea penală).

Din perspectiva cazului de casare prevăzut în art. 438 alin. (1) pct. 7 C. proc. pen. nu se poate realiza o analiză a conţinutului mijloacelor de probă, o nouă apreciere a materialului probator sau stabilirea unei alte situaţii de fapt, pe baza căreia să se concluzioneze că fapta nu este prevăzută de legea penală, verificarea hotărârii făcându-se doar în drept, statuările în fapt ale instanţei de apel neputând fi cenzurate în niciun fel (în acest sens este şi jurisprudenţa Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie: Decizia nr. 267/RC din 26 iunie 2017; Decizia nr. 414/RC din 20 octombrie 2017, Decizia nr. 7/RC din 15 ianuarie 2019, Decizia nr. 478/RC din 11 decembrie 2019, Decizia nr. 83/RC din 23 februarie 2021). Deoarece legea nu prevede competenţa de a administra probe cu privire la situaţia de fapt, instanţa de recurs în casaţie îşi fundamentează soluţia pe baza faptelor anterior constatate.

Totodată, s-a reţinut că acest caz de casare vizează "acele situaţii în care nu se realizează o corespondenţă deplină între fapta săvârşită şi configurarea legală a tipului respectiv de infracţiune, fie din cauza împrejurării că fapta pentru care s-a dispus condamnarea definitivă a inculpatului nu întruneşte elementele de tipicitate prevăzute de norma de incriminare, fie a dezincriminării faptei (indiferent dacă vizează reglementarea în ansamblul său sau modificarea unor elemente ale conţinutului constitutiv)" (Decizia nr. 442/RC/2017 - Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia penală).

Înalta Curte constată că cererea de recurs în casaţie a fost admisă în principiu cu privire la infracţiunea de constituire a unui grup infracţional organizat, în forma sprijinirii, prevăzută de art. 367 alin. (1), (3) şi (6) C. pen., fiind pentru cazul prevăzut de art. 438 alin. (1) pct. 7 din Codul de procedură, întrucât nu sunt întrunite condiţiile de tipicitate ale infracţiunii în sensul că fapta nu corespunde modelului abstract de incriminare.

Art. 367. - Constituirea unui grup infracţional organizat

(1) Iniţierea sau constituirea unui grup infracţional organizat, aderarea sau sprijinirea, sub orice formă, a unui astfel de grup se pedepseşte cu închisoarea de la unu la 5 ani şi interzicerea exercitării unor drepturi.

(3) Dacă faptele prevăzute în alin. (1) şi alin. (2) au fost urmate de săvârşirea unei infracţiuni, se aplică regulile privind concursul de infracţiuni.

(6) Prin grup infracţional organizat se înţelege grupul structurat, format din trei sau mai multe persoane, constituit pentru o anumită perioadă de timp şi pentru a acţiona în mod coordonat în scopul comiterii uneia sau mai multor infracţiuni.

Prin grup infracţional organizat, în conformitate cu alin. (6) al art. 367 C. pen., se înţelege grupul structurat, format din trei sau mai multe persoane, constituit pentru o anumită perioadă şi pentru a acţiona în mod coordonat în scopul comiterii uneia sau mai multor infracţiuni. Acţiunile care reprezintă elementul material al laturii obiective a infracţiunii de constituire a unui grup infracţional organizat prevăzut de art. 367 C. pen., sunt iniţierea, constituirea, aderarea sau sprijinirea. Sprijinirea unui astfel de grup înseamnă înlesnirea sau ajutorul material ori moral dat în timpul existenţei grupului. În doctrină s-a reţinut că sprijinirea este activitatea unei persoane care nu face parte din grup şi poate consta în orice contribuţie, fie că priveşte existenţa şi organizarea grupului, fie activitatea acestuia, pregătirea infracţiunilor (T. Vasiliu, C. pen. comentat şi adnotat. Partea specială, vol. II, Ed. Ştiinţifică şi enciclopedică, Bucureşti, 1977, p. 455, 456).

Recurentul a susţinut că a avut o implicare tangenţială, întrucât a comis acţiuni ocazionale de transport, fără nicio legătură cu activitatea anterioară din cadrul grupării, astfel că nu sunt întrunite elementele de tipicitate ale acestei infracţiuni, impunându-se o soluţie de achitare din partea instanţelor de judecată.

Pentru a verifica dacă inculpatul A. a fost condamnat pentru o faptă care nu este prevăzută de legea penală, Înalta Curte are în vedere situaţia de fapt deja stabilită de instanţa de apel, care nu poate fi schimbată, având caracter definitiv.

În speţă, Înalta Curte constată că instanţa de apel, prin decizia penală atacată, a reţinut că inculpatul A. a avut, în plan intelectiv, reprezentarea existenţei unei grupări infracţionale specializate în traficul de migranţi, căreia, prin acţiunile sale, i-a acordat un ajutor material, faptele sale putând fi interpretate ca reprezentând o sprijinire a grupului infracţional organizat. În acest sens pot fi observate, în primul rând, declaraţiile martorului C., acesta afirmând că la începutul lunii iunie 2018, s-a întâlnit cu inculpatul A., căruia i-a povestit că obţinea sume frumoase din activităţile frauduloase de transport de migranţi la solicitarea unui arab. În acest context, inculpatul A. i-a spus că este interesat să se implice şi el alături de inculpat în astfel de transporturi, menţionându-i totodată că în trecut a mai făcut astfel de activităţi în afara teritoriul României şi că deţine un microbuz de transport persoane marca x cu care ar putea transporta astfel mai mulţi migranţi cu ocazia aceleiaşi curse. Prin urmare, inculpatul A. a cunoscut împrejurarea că transporturile de migranţi nu erau organizate de C., ci de o altă persoană (un arab). Apoi, sub aspectul cunoaşterii de către inculpatul A. a împrejurării că transporturile de migranţi nu erau ocazionale, ci reprezentau o adevărată "industrie" organizată, sunt relevante discuţiile telefonice purtate de către martorul C. cu inculpatul A. în perioada 12 - 20.06.2018.

De asemenea, instanţa de apel a constatat că modul în care s-a desfăşurat activitatea infracţională confirmă împrejurarea că inculpatul A. a cunoscut faptul că acţiunile sale, de transport a unor grupuri de migranţi, sunt circumscrise unui tablou mult mai amplu, activitatea fiind coordonată de un grup format din mai multe persoane şi care era specializat în comiterea de astfel de infracţiuni.

Înalta Curte apreciază că există concordanţă între situaţia de fapt descrisă în actul de sesizare şi încadrarea juridică reţinută [art. 367 alin. (1), (3) şi (6) C. pen.].

Se observă că în faţa instanţei de apel inculpatul A. a invocat împrejurarea că nu a cunoscut existenţa niciunui grup pe care să-l fi sprijinit prin săvârşirea infracţiunii de trafic de migranţi, singura persoană cu care a avut vreo legătură fiind martorul C.

Astfel, Înalta Curte constată că motivele invocate de inculpatul A. în cererea de recurs în casaţie au fost susţinute cu titlu de apărări de fond şi în faţa instanţei de apel care le-a analizat în raport, cu probele administrate în cauză şi le-a apreciat, ca netemeinice. Se constată că, în raport de situaţia de fapt reţinută în cauză şi probele dosarului (declaraţiile martorului C. coroborate cu discuţiile telefonice purtate de către inculpatul A. cu acesta în perioada 12 - 20.06.2018), instanţa de apel a reţinut în mod corect faptul că inculpatul, deşi nu cunoştea membrii grupului infracţional, a avut reprezentarea existenţei acestui grup şi a acceptat ca, prin actele sale, să sprijine activitatea acestuia. Prin urmare, motivele invocate în susţinerea recursului în casaţie nu vizează aspecte de legalitate a hotărârii atacate, ce pot fi examinate în calea extraordinară de atac, ci reprezintă critici ce ţin de fondul cauzei, de modalitatea în care instanţa de apel a reţinut, pe baza probelor din dosar, vinovăţia acestuia.

Pentru considerentele prezentate, Înalta Curte, în temeiul dispoziţiilor art. 448 alin. (1) pct. 1 C. proc. pen., va respinge, ca nefondat, recursul în casaţie formulat de inculpatul A. împotriva Deciziei penale nr. 14/A din data de 20 ianuarie 2023 a Curţii de Apel Timişoara, secţia penală, pronunţate în Dosarul nr. x/2022.

În temeiul dispoziţiilor art. 275 alin. (2) C. proc. pen., va obliga recurentul inculpat A. la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul în casaţie formulat de inculpatul A. împotriva Deciziei penale nr. 14/A din data de 20 ianuarie 2023 a Curţii de Apel Timişoara, secţia penală, pronunţate în Dosarul nr. x/2022.

Obligă recurentul inculpat A. la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 18 aprilie 2023.

GGC - ED