Inadmissibility of appeal against final appellate decision on preventive detention under exclusive statutory appeal rules

Deliberând asupra contestaţiei de faţă, în baza actelor şi lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Prin încheierea din data de 28 februarie 2023 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia I penală, în Dosarul nr. x/2021, în baza art. 362 raportat la art. 208 alin. (4) C. proc. pen., s-a constatat legalitatea şi temeinicia măsurii arestării preventive luate faţă de apelantul-inculpat A. prin încheierea de şedinţă din 04.05.2021 a judecătorului de drepturi şi libertăţi din cadrul Judecătoriei Sector 3 Bucureşti, secţia penală, definitivă prin încheierea nr. 377/UP/11.06.2021 a judecătorilor de drepturi şi libertăţi din cadrul Tribunalului Bucureşti, secţia I Penală (Dosar nr. x/2021).

În baza art. 208 alin. (3) raportat la art. 207 alin. (4) C. proc. pen., a fost menţinută măsura arestării preventive faţă de inculpatul A.

A fost respinsă, ca nefondată, cererea apelantului-inculpat A. de înlocuirea a măsurii arestării preventive cu măsura arestului la domiciliu.

S-a făcut menţiunea că încheierea este definitivă.

II. Împotriva acestei încheieri formulat contestaţie apelantul-inculpat A.

Prin motivele de contestaţie, formulate în scris, contestatorul-inculpat A. a apreciat că îndeplineşte condiţiile pentru a se dispune înlocuirea măsurii arestării preventive cu măsura arestului la domiciliu.

De asemenea, a mai invocat faptul că reprezentantul Ministerului Public care a participat la şedinţa de judecată din data de 28.02.2023, este acelaşi procuror care a participat şi la judecata sa în fond, ca procuror de şedinţă, astfel încât acesta este incompatibil.

În fine, acesta a mai arătat şi faptul că dosarul asociat, creat ca urmare a menţinerii măsurii arestării preventive nu există.

Cauza a fost înregistrată pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie la data de 15.03.2023, fiind repartizată aleatoriu cu prim termen de judecată la data 22.03.2023,.

La termenul de judecată din data de 22.03.2023, Înalta Curte a pus în discuţie din oficiu excepţia inadmisibilităţii căii de atac formulate.

III. Examinând cu prioritate excepţia inadmisibilităţii căii de atac declarate de inculpatul A.:

În conformitate cu dispoziţiile art. 129 din Constituţia României: Împotriva hotărârilor judecătoreşti, părţile interesate şi Ministerul Public pot exercita căile de atac, în condiţiile legii.

Potrivit dispoziţiilor din Partea specială, Titlul III, Capitolul III C. proc. pen., admisibilitatea căilor de atac este condiţionată de exercitarea acestora potrivit dispoziţiilor legii procesual penale, prin care au fost reglementate hotărârile susceptibile a fi supuse examinării, căile de atac şi ierarhia acestora, termenele de declarare şi motivele pentru care se poate cere reformarea hotărârii atacate.

Potrivit art. 4251 alin. (1) C. proc. pen.: Calea de atac a contestaţiei se poate exercita numai atunci când legea o prevede expres, prevederile prezentului articol fiind aplicabile când legea nu prevede altfel.

De asemenea, conform art. 206 alin. (1) C. proc. pen.: Împotriva încheierilor prin care instanţa dispune, în primă instanţă, asupra măsurilor preventive inculpatul şi procurorul pot formula contestaţie, în termen de 48 de ore de la pronunţare sau, după caz, de la comunicare. Contestaţia se depune la instanţa care a pronunţat încheierea atacată şi se înaintează, împreună cu dosarul cauzei, instanţei ierarhic superioare, în termen de 48 de ore de la înregistrare.

Din interpretarea dispoziţiilor art. 206 alin. (1) C. proc. pen., rezultă că împotriva încheierilor prin care instanţa dispune, în primă instanţă, asupra măsurilor preventive poate fi declarată contestaţie.

Or, interpretând per a contrario aceste dispoziţii, se observă că art. 206 alin. (1) C. proc. pen. exclude calea de atac a contestaţiei împotriva încheierii pronunţate de instanţa de apel prin care se dispune asupra măsurilor preventive.

Astfel, prin încheierea din data de 28 februarie 2023 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia I penală, în Dosarul nr. x/2021, s-a constatat legalitatea şi temeinicia măsurii arestării preventive luate faţă de apelantul-inculpat A., a fost menţinută măsura arestării preventive şi a fost respinsă, ca nefondată, cererea acestuia de înlocuirea a măsurii arestării preventive cu măsura arestului la domiciliu, această hotărâre fiind definitivă.

Prin urmare, apelantul-inculpat a exercitat calea de atac a contestaţiei împotriva unei hotărâri definitive, pentru care legea nu mai prevede posibilitatea de reformare prin căile de atac.

Or, hotărârea judecătorească nu este susceptibilă de a fi atacată pe alte căi decât cele expres prevăzute de lege sau, cu alte cuvinte, căile de atac ale hotărârilor judecătoreşti nu pot exista în afara legii. Regula are valoare de principiu constituţional, dispoziţiile art. 129 din Constituţie fiind explicite în sensul că mijloacele procesuale de atac a hotărârii judecătoreşti sunt cele prevăzute de lege, iar exercitarea acestora se realizează în condiţiile legii.

În aceste condiţii, recunoaşterea unei căi de atac în alte situaţii decât cele prevăzute de legea procesuală penală constituie o încălcare a principiului legalităţii acesteia, precum şi a principiului constituţional al egalităţii în faţa legii şi autorităţilor şi, din acest motiv, apare ca o situaţie inadmisibilă în ordinea de drept. Prin urmare, inadmisibilitatea reprezintă o sancţiune procedurală care intervine atunci când părţile implicate în proces efectuează un act pe care legea nu îl prevede sau îl exclude, precum şi în situaţia când se încearcă exercitarea unui drept epuizat pe o altă cale procesuală ori chiar printr-un act neprocesual.

Pentru considerentele ce preced, constatând că în cauză apelantul-inculpat a declarat contestaţie împotriva unei hotărâri nesusceptibile de reformare prin promovarea unei căi de atac, Înalta Curte, în temeiul art. 4251 alin. (7) pct. 1 lit. a) teza a II-a C. proc. pen., va respinge, ca inadmisibilă, contestaţia formulată de inculpatul A. împotriva încheierii din data de 28 februarie 2023 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia I penală, în Dosarul nr. x/2021.

În conformitate cu dispoziţiile art. 275 alin. (2) din C. proc. pen., va obliga contestatorul-inculpat la plata sumei de 200 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

În temeiul art. 275 alin. (6) C. proc. pen., onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru contestatorul-inculpat A., în cuantum de 340 RON, va rămâne în sarcina statului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca inadmisibilă, contestaţia formulată de inculpatul A. împotriva încheierii din data de 28 februarie 2023 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia I penală, în Dosarul nr. x/2021.

Obligă contestatorul-inculpat la plata sumei de 200 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru contestatorul-inculpat A., în cuantum de 340 RON, rămâne în sarcina statului.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 22 martie 2023.

GGC - ED