Recognition of foreign conviction not subject to revision; application inadmissible, appeal dismissed.

Şedinţa publică din data de 3 noiembrie 2022

Asupra apelului de faţă;

În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin sentinţa penală nr. 86/2022 din 6 septembrie 2022 a Curţii de Apel Bacău, secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie, pronunţată în dosarul nr. x/2022, în temeiul art. 459 C. proc. pen., s-a respins, ca inadmisibilă, cererea de revizuire formulată de condamnata A..

Pentru a hotărî astfel, Curtea de Apel Bacău a reţinut că, prin cererea înregistrată la data de 01.09.2022, sub dosar nr. x/2022, condamnata A. a formulat cerere de revizuire împotriva sentinţei penale nr. 31 din 17.03.2020 a Curţii de Apel Bacău.

În drept, a invocat prevederile art. 453 alin. (1) lit. a) C. proc. pen., arătându-se că, la momentul la care s-au analizat condiţiile necesare în vederea recunoaşterii hotărârii penale străine, nu s-a cunoscut că revizuienta a fost judecată în lipsă de către autorităţile italiene, contrar celor menţionate în certificatul înaintat.

Analizând cererea revizuientei condamnate, instanţa a constatat că, prin sentinţa penală nr. 31 din 17.03.2020 a Curţii de apel Bacău, definitivă prin neapelare la data de 14.04.2020, în baza art. 166 alin. (6) lit. a) din Legea nr. 302/2004 republicată, s-a recunoscut sentinţa nr. 237/04 (nr. RG 791/03, nr. RGNR 1590/01) pronunţată de Tribunalul din Lodi la data de 25.02.2004, rămasă definitivă la data de 8.06.2004 şi sentinţa nr. 04/09 (nr. RG 1604/08, nr. RGNR 15479/07) pronunţată de Tribunalul din Bologna la data de 13.01.2009, rămasă definitivă la data de 27.01.2010 şi măsura de executare a pedepselor şi ordinul de încarcerare nr. 170/2010 din 18.10.2010 al Biroului de Executări Penale al Parchetului de pe lângă Tribunalul din Bologna, prin care s-a dispus ca persoana transferabilă A., să execute pedeapsa de 9 ani şi 8 luni închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii de furt calificat prevăzută de art. 110, art. 624, art. 625 nr. 4 C. pen. italian şi a infracţiunii de furt săvârşit cu violenţă sau cu ajutorul armelor prevăzută de art. 110, art. 628 alin. (1) din C. pen. italian, ce au corespondent în C. pen. român în infracţiunile de furt prevăzută de art. 228 alin. (1) C. pen. şi tâlhărie calificată prevăzută de art. 233, art. 234 alin. (1) lit. a) C. pen.

S-a dispus transferarea persoanei condamnate A. într-un penitenciar din România în vederea continuării executării pedepsei de 9 ani şi 8 luni închisoare.

În baza art. 72 C. pen., art. 156 alin. (1) din Legea nr. 302/2004, s-a dedus din pedeapsa închisorii perioada executată de la 5.02.2018 la zi, precum şi un număr de 135 de zile de eliberare anticipată acordate de Oficiul de Supraveghere din Pavia şi un număr de 18 zile acordate drept compensaţie conform Decretului Legislativ 92/2014.

Potrivit art. 453 alin. (1) lit. a) C. proc. pen., revizuirea poate fi cerută atunci când s-au descoperit fapte sau împrejurări ce nu au fost cunoscute la soluţionarea cauzei şi care dovedesc netemeinicia hotărârii pronunţate în cauză.

Totodată, conform art. 453 alin. (4) C. proc. pen., cazul prevăzut la alin. (1) lit. a) constituie motiv de revizuire dacă pe baza faptelor sau împrejurărilor noi se poate dovedi netemeinicia hotărârii de condamnare, de renunţare la aplicarea pedepsei, de amânare a aplicării pedepsei ori de încetare a procesului penal, iar cazurile prevăzute la alin. (1) lit. b) - d) şi f) constituie motive de revizuire dacă au dus la pronunţarea unei hotărâri nelegale sau netemeinice.

Cu titlu preliminar, instanţa a reţinut că revizuirea, fiind o cale extraordinară de atac de retractare împotriva sentinţelor penale definitive, nu poate deveni admisibilă decât în condiţiile existenţei vreunuia dintre cazurile expres şi limitativ prevăzute de art. 453 C. proc. pen., pentru a nu se aduce atingere principiului stabilităţii ordinii juridice.

Pentru a ne afla în prezenţa motivului prevăzut de art. 453 alin. (1) lit. a) C. proc. pen. este necesar să se fi descoperit fapte sau împrejurări noi, ce nu au fost cunoscute la soluţionarea cauzei şi care sunt de natură să ducă la schimbarea soluţiei din sentinţa atacată.

Revizuirea se formulează împotriva unei hotărâri care a dobândit autoritate de lucru judecat, doar în temeiul unor fapte sau împrejurări ce nu au fost cunoscute de instanţă la soluţionarea cauzei, descoperite după judecată şi care fac dovada că aceasta se întemeiază pe o eroare judiciară.

În acelaşi timp din analiza dispoziţiilor art. 453 alin. (4) C. proc. pen., rezultă că sentinţele supuse revizuirii în temeiul art. 453 alin. (1) lit. a) C. proc. pen., sunt doar cele în care au fost analizate pe fond acuzaţii aduse unei persoane, în care sesizarea instanţei s-a făcut prin rechizitoriu şi în care se dispun doar soluţii de condamnare, achitare, renunţare, amânare sau încetare a procesului penal.

În cazul de faţă, prin sentinţa a cărei revizuire se cere nu s-a dispus vreuna din aceste soluţii, ci doar recunoaşterea unei hotărâri de condamnare pronunţate în alt stat, fără a se putea analiza, în cadrul acestei proceduri, temeinicia acesteia din urmă, ci doar îndeplinirea condiţiilor extrinseci prevăzute de Legea nr. 302/2004.

Împotriva sentinţei penale nr. 86/2022 din 6 septembrie 2022 a Curţii de Apel Bacău, secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie, pronunţată în dosarul nr. x/2022, persoana condamnată A. a formulat apel, motivele fiind susţinute de apărătorul ales, astfel cum sunt consemnate în practicaua prezentei hotărâri.

Examinând legalitatea şi temeinicia hotărârii atacate, prin prisma dispoziţiilor legale incidente, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie consideră că apelul este nefondat, în considerarea celor ce succed:

Revizuirea constituie o cale extraordinară de atac care poate fi exer­citată împotriva hotărârilor judecătoreşti definitive pronunţate de instanţele penale, având caracterul unei căi de atac de retractare care permite instanţei penale să revină asupra propriei sale hotărâri şi, în acelaşi timp, caracterul unei căi de atac de fapt, prin care sunt constatate şi înlăturate erorile judiciare în rezolvarea cauzelor penale.

Fiind o cale extraordinară de atac, revizuirea poate privi exclusiv hotărârile determinate de art. 452 C. proc. pen. şi numai în cazurile prevăzute de art. 453 C. proc. pen., singurele apte a provoca o reexaminare în fapt a cauzei penale. O altă interpretare, în sensul extinderii acestei căi de atac la alte situaţii privitoare la eventuala nerespectare a unor condiţii formale de desfăşurare a judecăţii sau a unor raţionamente jurisdicţionale pretins eronate, este exclusă, în raport de dispoziţiile procesuale menţionate şi de principiul statuat prin art. 129 din Constituţia României, potrivit căruia părţile interesate, care îşi legitimează calitatea procesuală, pot exercita căile de atac numai în condiţiile legii.

Coroborând dispoziţiile legale enunţate, se impune concluzia condiţionării examinării temeiniciei hotărârii atacate prin exercitarea revizuirii, numai în condiţiile legii, cu consecinţa respingerii cererii pentru acest motiv, în situaţia afirmării generice a nelegalităţii şi netemeiniciei hotărârii a cărei retractare se cere.

Astfel, potrivit dispoziţiilor art. 452 C. proc. pen., hotărârile penale definitive pot fi supuse revizuirii atât cu privire la latura penală cât şi cu privire la latura civilă, din conţinutul acestui text legal rezultând că sunt supuse revizuirii numai hotărârile judecătoreşti care conţin o rezolvare a fondului cauzei, deoarece prin revizuire se urmăreşte înlăturarea erorilor de fapt, pe care le conţin hotărârile judecătoreşti.

În cauză, Înalta Curte constată că sentinţa penală nr. 31 din 17.03.2020 a Curţii de apel Bacău - pronunţată în baza art. 172 din Legea nr. 302/2004 - nu poate forma obiectul căii extraordinare de atac a revizuirii, întrucât nu sunt realizate condiţiile art. 452 C. proc. pen., deoarece nu conţine o rezolvare a fondului cauzei, în sensul dezlegării raportului juridic de drept substanţial, cu consecinţa pronunţării unei soluţii de condamnare, renunţare la aplicarea pedepsei, amânare a aplicării pedepsei, achitare sau încetare a procesului penal, ci vizează recunoaşterea unei hotărâri a instanţei italiene, prin care numita A., cetăţean român, a fost condamnată la pedeapsa închisorii, precum şi transferarea acesteia într-un penitenciar din România pentru continuarea executării pedepsei.

În acest sens, Înalta Curte aminteşte că, potrivit dispoziţiilor art. 172 alin. (3) din Legea nr. 302/2004 privind cooperarea judiciară internaţională în materie penală, republicată, obiectul procedurii îl constituie verificarea condiţiilor prevăzute la art. 167 şi, în cazul în care sunt îndeplinite, recunoaşterea şi punerea în executare a hotărârii judecătoreşti străine. Dispoziţiile civile, dispoziţiile referitoare la pedepsele pecuniare, măsurile asigurătorii sau cheltuielile judiciare, precum şi orice dispoziţii, altele decât cele privind executarea pedepsei detenţiunii pe viaţă sau a închisorii sau a măsurii privative de libertate, din hotărârea judecătorească străină, nu constituie obiectul prezentei proceduri.

În conformitate cu prevederile art. 167 din Legea nr. 302/2004, transferarea unei persoane condamnate în vederea executării pedepsei poate avea loc numai în următoarele condiţii: a) hotărârea este definitivă şi executorie; b) fapta pentru care s-a aplicat pedeapsa ar fi constituit în cazul în care ar fi fost săvârşită pe teritoriul României, o infracţiune şi autorul ar fi fost sancţionabil. În cazul în care pedeapsa a fost aplicată pentru mai multe infracţiuni, verificarea infracţiunii se face pentru fiecare infracţiune în parte; c) persoana condamnată are cetăţenie română; d) persoana condamnată este de acord să execute pedeapsa în România. Consimţământul nu este necesar când persoana condamnată este cetăţean român şi trăieşte pe teritoriul României sau, deşi nu trăieşte pe teritoriul României, va fi expulzată în România. Dacă este necesar în raport cu vârsta ori cu starea fizică sau mintală a persoanei condamnate, consimţământul poate fi dat de reprezentantul acesteia; e) nu este incident vreunul din motivele de nerecunoaştere şi neexecutare prevăzute la art. 163 din aceeaşi lege.

În consecinţă, hotărârile pronunţate în baza art. 172 din Legea nr. 302/2004 nu se încadrează în categoria celor prin care să se fi soluţionat fondul cauzei, respectiv prin care să se fi soluţionat acţiunea penală, conform art. 396 C. proc. pen., prin condamnare, achitare sau încetarea procesului penal.

Ca atare, soluţionarea cauzei privind pe persoana condamnată A., de către instanţa română, nu a fost guvernată de dispoziţiile C. proc. pen., ci, de cele ale Legii nr. 302/2004 privind cooperarea judiciară internaţională în materie penală, act normativ ce reglementează o procedură specială în materia recunoaşterii hotărârilor judecătoreşti străine; discutând de o condamnare pronunţată de o instanţă străină faţă de cetăţeanul român A., raportat la normele legale incidente, devine evident că prin hotărârea de recunoaştere a condamnării, pronunţată de instanţa română în condiţiile Legii nr. 302/2004, nu s-a soluţionat fondul acţiunii penale.

Or, căile extraordinare de atac reglementate de legiuitorul român, în speţă revizuirea, vizează exclusiv hotărârile definitive prin care instanţele române s-au pronunţat asupra temeiniciei acuzaţiei penale.

Aşa fiind, Înalta Curte constată că hotărârea împotriva căreia s-a formulat cererea de revizuire nu se încadrează în categoria celor prin care să se fi soluţionat fondul acţiunii penale; mai mult, în procedura recunoaşterii hotărârilor judecătoreşti străine, temeinicia acuzaţiei penale reprezintă o chestiune ce excede competenţei instanţei române, a cărei învestire este limitată la verificarea îndeplinirii cerinţelor impuse de art. 167 din Legea nr. 302/2004.

În consecinţă, întrucât nu sunt îndeplinite cerinţele impuse cumulativ de art. 452 C. proc. pen. şi art. 459 alin. (3) din C. proc. pen., Înalta Curte constată că, în mod corect, instanţa de fond a respins, ca inadmisibilă, cererea de revizuire formulată de persoana condamnată A..

Faţă de considerentele expuse, în baza art. 421 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., Înalta Curte va respinge, ca nefondat, apelul declarat de persoana condamnată A. împotriva sentinţei penale nr. 86/2022 din 6 septembrie 2022 a Curţii de Apel Bacău, secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie, pronunţată în dosarul nr. x/2022.

În baza art. 275 alin. (2) C. proc. pen., va obliga revizuenta persoană condamnată la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, apelul declarat de persoana condamnată A. împotriva sentinţei penale nr. 86/2022 din 6 septembrie 2022 a Curţii de Apel Bacău, secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie, pronunţată în dosarul nr. x/2022.

Obligă revizuenta persoană condamnată la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 3 noiembrie 2022.