Appeal against inadmissibility of annulment complaint in driving offenses: declared inadmissible as remedy not provided by law

Deliberând asupra cauzei de faţă, în baza actelor şi lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin Decizia penală nr. 2/CA din 10.01.2022, pronunţată de Curtea de Apel Timişoara, secţia penală, în temeiul art. 431 C. proc. pen. rap. la art. 426 C. proc. pen., s-a respins, ca inadmisibilă, contestaţia în anulare formulată de petentul A. cu privire la Decizia penală nr. 19/CA/09.12.2021, pronunţată de Curtea de Apel Timişoara, în Dosarul nr. x/2021 şi Sentinţa penală nr. 1636/28.05.2021 pronunţată de Judecătoria Timişoara, în Dosarul nr. x/2019, definitivă prin Decizia penală nr. 1139/A/28.10.2021 pronunţată de Curtea de Apel Timişoara.

Pentru a dispune astfel, Curtea a reţinut, în esenţă, că, prin Sentinţa penală nr. 1636 din 28.05.2021 pronunţată în Dosarul nr. x/2019, Judecătoria Timişoara, în baza art. 396 alin. (1) şi (2) C. proc. pen. raportat la art. 334 alin. (1) C. pen. cu aplicarea art. 53 lit. c), art. 61 alin. (2) şi (4) lit. c) C. pen., a condamnat pe inculpatul A. la pedeapsa amenzii penale în cuantum de 2700 RON (contravaloarea a 1800 zile - amendă, suma corespunzătoare unei zile amendă fiind de 15 RON), pentru săvârşirea infracţiunii de conducere a unui vehicul neînmatriculat (fapta din data de 19.06.2016).

În baza art. 396 alin. (1) şi (2) C. proc. pen. raportat la art. 334 alin. (1) C. pen. cu aplicarea art. 53 lit. c), art. 61 alin. (2) şi (4) lit. c) C. pen., a condamnat pe inculpatul A. la pedeapsa amenzii penale în cuantum de 2700 RON (contravaloarea a 1800 zile - amendă, suma corespunzătoare unei zile amendă fiind de 15 RON), pentru săvârşirea infracţiunii de conducere pe drumurile publice a unui vehicul pentru care legea prevede obligativitatea deţinerii permisului de conducere de către o persoană al cărei permis de conducere i-a fost suspendat (fapta din data de 19.06.2016).

În baza art. 396 alin. (1) şi (2) C. proc. pen. raportat la art. 334 alin. (1) C. pen. cu aplicarea art. 53 lit. c), art. 61 alin. (2) şi (4) lit. c) C. pen., a condamnat pe inculpatul A. la pedeapsa amenzii penale în cuantum de 2700 RON (contravaloarea a 1800 zile - amendă, suma corespunzătoare unei zile amendă fiind de 15 RON), pentru săvârşirea infracţiunii de conducere pe drumurile publice a unui vehicul pentru care legea prevede obligativitatea deţinerii permisului de conducere de către o persoană al cărei permis de conducere i-a fost suspendat (fapta din data de 21.10.2016).

În baza art. 396 alin. (1) şi (2) C. proc. pen. raportat la art. 334 alin. (1) C. pen. cu aplicarea art. 53 lit. c), art. 61 alin. (2) şi (4) lit. c) C. pen., a condamnat pe inculpatul A. la pedeapsa amenzii penale în cuantum de 2700 RON (contravaloarea a 1800 zile - amendă, suma corespunzătoare unei zile amendă fiind de 15 RON), pentru săvârşirea infracţiunii de conducere pe drumurile publice a unui vehicul pentru care legea prevede obligativitatea deţinerii permisului de conducere de către o persoană al cărei permis de conducere i-a fost suspendat (fapta din data de 22.12.2016).

În baza art. 396 alin. (1) şi (2) C. proc. pen. raportat la art. 334 alin. (1) C. pen. cu aplicarea art. 53 lit. c), art. 61 alin. (2) şi (4) lit. c) C. pen., a condamnat pe inculpatul A. la pedeapsa amenzii penale în cuantum de 2700 RON (contravaloarea a 1800 zile - amendă, suma corespunzătoare unei zile amendă fiind de 15 RON), pentru săvârşirea infracţiunii de conducere pe drumurile publice a unui vehicul pentru care legea prevede obligativitatea deţinerii permisului de conducere de către o persoană al cărei permis de conducere i-a fost suspendat (fapta din data de 23.02.2017).

În baza art. 396 alin. (1) şi (2) C. proc. pen. raportat la art. 334 alin. (1) C. pen. cu aplicarea art. 53 lit. c), art. 61 alin. (2) şi (4) lit. c) C. pen.,a condamnat pe inculpatul A. la pedeapsa amenzii penale în cuantum de 2700 RON (contravaloarea a 1800 zile - amendă, suma corespunzătoare unei zile amendă fiind de 15 RON), pentru săvârşirea infracţiunii de conducere pe drumurile publice a unui vehicul pentru care legea prevede obligativitatea deţinerii permisului de conducere de către o persoană al cărei permis de conducere i-a fost suspendat (fapta din data de 28.03.2017).

În baza art. 38 alin. (2) rap la art. 39 alin. (1) lit. c) C. pen., a contopit cele şase pedepse cu amenda şi s-a aplicat pedeapsa cea mai grea, amenda penală în cuantum de 2700 RON, la care a adăugat un spor obligatoriu de 4.500 RON, reprezentând o treime din celelalte pedepse (1/3 din 13.500 RON), urmând ca, în final, inculpatul să fie condamnat la pedeapsa rezultantă de 7.200 RON amendă penală.

A atras atenţia inculpatului asupra prevederilor art. 63 alin. (1) şi (3) C. pen., respectiv că în situaţia în care, cu rea-credinţă, nu execută pedeapsa amenzii, în tot sau în parte, numărul zilelor-amendă neexecutate se înlocuieşte cu un număr corespunzător de zile cu închisoare, iar unei zile-amendă, îi corespunde o zi de închisoare.

A pus în vedere inculpatului că, potrivit art. 559 alin. (1) C. proc. pen., are obligaţia să depună dovada plăţii integrale a amenzii la judecătorul delegat cu executarea din cadrul Judecătoriei Timişoara, în termen de 3 luni de la rămânerea definitivă a prezentei hotărâri.

Prin Decizia penală nr. 1139/A/28.10.2021 pronunţată de Curtea de Apel Timişoara în Dosarul nr. x/2019 s-a dispus, în temeiul art. 421 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., respingerea ca nefondată a apelului formulat de inculpatul apelant A. împotriva Sentinţei penale nr. 1636 din 28.05.2021 pronunţată de Judecătoria Timişoara.

Împotriva acestor hotărâri a formulat contestaţie în anulare condamnatul A. la data de 11.11.2021, înregistrată sub nr. x/2021.

Prin Decizia penală nr. 19/CA/09.12.2021 pronunţată de Curtea de Apel Timişoara, s-a respins, ca inadmisibilă, contestaţia în anulare formulată de contestatorul A. împotriva Sentinţei penale nr. 1636 din 28.05.2021, pronunţată de Judecătoria Timişoara în dosarul cu nr. x/2019, definitivă prin Decizia penală nr. 1139/A/28.10.2021 pronunţată de Curtea de Apel Timişoara, reţinându-se în motivare, printre altele, faptul că contestatorul şi-a întemeiat în drept contestaţia în anulare pe dispoziţiile art. 426 lit. d) şi i) C. proc. pen. fără însă a invoca aspecte de fapt care să se încadreze în aceste ipoteze, invocând simple nemulţumiri şi presupuneri ale sale în legătură cu modalitatea în care a fost instrumentat dosarul penal.

Împotriva Deciziei penale nr. 2/CA din 10.01.2022, pronunţate de Curtea de Apel Timişoara, cât şi a Sentinţei penale nr. 1636 din 28.05.2021, pronunţate de Judecătoria Timişoara în Dosarul nr. x/2019, definitivă prin Decizia penală nr. 1139/A din 28.10.2021 pronunţată de Curtea de Apel Timişoara, condamnatul A. a formulat contestaţie în anulare, fără a indica vreunul dintre temeiurile de drept cuprinse în art. 426 C. proc. pen., iar la momentul susţinerii admisibilităţii contestaţiei în anulare în faţa Curţii, acesta a arătat că anumite persoane din cadrul unor organe judiciare au dorit să-l determine să le vândă un teren din jud. Timiş şi/sau să renunţe la un număr de înmatriculare pe care îl are pe una dintre maşinile sale.

Curtea a constatat faptul că, în cauză, contestatorul s-a limitat la a indica temeiul de drept respectiv art. 426 C. proc. pen., fără a indica în mod concret niciunul din cazurile expres şi limitativ prevăzute de art. 426 C. proc. pen. şi nu a depus nici un fel de dovezi, şi nici la dosar nu există astfel de dovezi din care să rezulte că o astfel de contestaţie în anulare ar putea fi admisibilă.

Curtea a procedat la verificarea din oficiu a tuturor cazurilor prevăzute de dispoziţiile legii şi a constatat faptul că, în speţă, nemulţumirile condamnatului legate de modalitatea în care a fost instrumentat dosarul începând cu faza de urmărire penală şi apoi trecând prin faza de judecată pe fond şi în apel, nu se încadrează în niciunul dintre cazurile expres şi limitativ prevăzute de lege.

Mai mult Curtea a constatat că contestatorul a înţeles să formuleze contestaţie în anulare şi împotriva unei alte contestaţii în anulare formulate împotriva unei hotărâri pronunţate de Curtea de Apel Timişoara ca şi instanţă de apel, contestaţie care a fost respinsă ca inadmisibilă.

Împotriva acestei decizii, contestatorul A. a formulat apel, reiterând aspectele cuprinse în conţinutul contestaţiei în anulare formulate.

Examinând cauza cu prioritate din perspectiva admisibilităţii căii de atac, Înalta Curte constată că apelul formulat este inadmisibil pentru considerentele ce se vor arăta în continuare.

Înalta Curte notează că, pe calea apelului formulat de către contestatorul A., se atacă decizia penală prin care s-a soluţionat procedura admiterii în principiu a contestaţiei în anulare, reglementată de art. 431 C. proc. pen.

Prin considerentele Deciziei penale nr. 2/CA din 10.01.2022, pronunţată de Curtea de Apel Timişoara, s-a constatat că cererea de contestaţie în anulare nu îndeplineşte condiţiile de admisibilitate în principiu.

În concepţia C. proc. pen., atât încheierea prin care se dispune admiterea în principiu a contestaţiei în anulare, cât şi sentinţa sau decizia prin care se dispune respingerea, ca inadmisibilă, a contestaţiei în anulare, în cadrul procedurii de examinare a admisibilităţii în principiu, prevăzută în art. 431 C. proc. pen., sunt hotărâri definitive, nesupuse căii de atac a apelului.

În acelaşi sens, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept în materie penală a statuat în considerentele Deciziei nr. 5/2015 că, hotărârile judecătoreşti pronunţate în etapa admiterii în principiu a contestaţiei în anulare, etapă reglementată distinct în dispoziţiile art. 431 C. proc. pen., sunt definitive.

Astfel, din interpretarea sistematică şi teleologică a dispoziţiilor art. 431 C. proc. pen. rezultă că hotărârea pronunţată prin care se constată inadmisibilitatea în principiu a contestaţiei în anulare, este definitivă.

Totodată, în sistemul nostru de drept, mijloacele procesuale de atac a hotărârilor judecătoreşti, exercitarea acestora şi efectele căilor de atac sunt guvernate de principiul legalităţii căilor de atac, regulă cu valoare de principiu constituţional, care semnifică instituirea prin lege a căilor de atac şi exercitarea lor în condiţiile legii, potrivit cu natura şi scopul acestora.

În consecinţă, dacă s-ar recunoaşte exercitarea unei căi de atac în situaţii neprevăzute de legea procesuală penală, s-ar produce o încălcare a principiului legalităţii căilor de atac, consacrat prin art. 129 din Constituţia României, potrivit căruia "împotriva hotărârilor judecătoreşti, părţile interesate şi Ministerul Public pot exercita căile de atac, în condiţiile legii".

De asemenea, legalitatea căilor de atac este un principiu a cărui respectare este impusă şi de exigenţele art. 6 din Convenţia Europeană a Drepturilor Omului, concretizând una dintre garanţiile unui proces echitabil.

Aşadar, recunoaşterea unei căi de atac în situaţii neprevăzute de legea procesual penală constituie o încălcare a principiului legalităţii căilor de atac şi, din acest motiv, apare ca o soluţie inadmisibilă în ordinea de drept. În privinţa deciziei penale atacate, pronunţată în baza art. 431 C. proc. pen., legea nu prevede posibilitatea exercitării vreunei căi ordinare de atac. În materia apelului, inadmisibilitatea intervine, în principal, în două situaţii, respectiv când apelul este îndreptat împotriva unei hotărâri nesusceptibile de apel şi când a fost declarat de o persoană care nu are calitatea procesuală de a apela. Acestora li se adaugă şi cazurile în care titularul dreptului de apel depăşeşte limitele în care i se recunoaşte dreptul său de apel, precum şi cele în care se declară apel împotriva unei hotărâri pe care aceeaşi parte o atacase anterior printr-un alt apel.

În speţă, apelul nu este obiectiv încuviinţat de lege, hotărârea atacată făcând parte din cele care, potrivit legii, nu pot fi atacate cu apel sau nu sunt supuse niciunei căi de atac.

Înalta Curte constată că decizia supusă controlului judiciar este definitivă astfel că demersul iniţiat de către contestatorul A. este inadmisibil şi, prin urmare, acesteia nu îi este recunoscută calea de atac a apelului împotriva Deciziei penale nr. 2/CA din 10.01.2022, pronunţată de Curtea de Apel Timişoara, secţia penală.

Pentru aceste considerente, Înalta Curte, în temeiul art. 421 pct. 1 lit. a) C. proc. pen., va respinge, ca inadmisibil, apelul formulat de contestatorul A. împotriva Deciziei penale nr. 2/CA din 10.01.2022, pronunţată de Curtea de Apel Timişoara, secţia penală.

În temeiul art. 275 alin. (2) C. proc. pen., va obliga apelantul la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca inadmisibil, apelul formulat de contestatorul A. împotriva Deciziei penale nr. 2/CA din 10.01.2022, pronunţată de Curtea de Apel Timişoara, secţia penală.

Obligă apelantul la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 11 octombrie 2022.

GGC - ED