Public-official status of family doctors for bribery and forgery of state-issued medical referral forms; statutory preconditions for complementary penalties under the 1969 Penal Code

Deliberând asupra cauzei penale de faţă, în baza actelor şi lucrărilor dosarului, constată următoarele:

I. Prin Sentinţa penală nr. 1824 din 02.12.2019 pronunţată de Tribunalul Bucureşti, secţia I penală, între altele, s-au hotărât următoarele:

1. În temeiul dispoziţiilor art. 396 alin. (1) şi (2) C. proc. pen. şi art. 244 alin. (1) şi (2) C. pen., cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen., art. 5 C. pen. şi art. 19 din Legea nr. 682/2002, republicată, în interpretarea stabilită prin Decizia Curţii Constituţionale nr. 67/2015, publicată în Monitorul Oficial al României din 18.03.2015, a fost condamnat inculpatul A. la o pedeapsă de 1 an şi 8 luni închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de înşelăciune în formă continuată.

Conform art. 67 alin. (1) C. pen., s-a aplicat inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a), b), g) - dreptul de a avea calitatea de administrator/asociat în cadrul unei societăţi comerciale cu obiect de activitate prestări servicii medicale şi k) C. pen., pe o durata de 2 ani, după executarea pedepsei închisorii, după graţierea totală ori a restului de pedeapsă, după împlinirea termenului de prescripţie a executării pedepsei sau după expirarea termenului de supraveghere a liberării condiţionate, conform art. 68 alin. (1) lit. c) C. pen.

Conform art. 404 alin. (5) C. proc. pen. persoana condamnata este lipsită pe durata executării pedepsei închisorii, respectiv din momentul rămânerii definitive a hotărârii de condamnare şi până când pedeapsa principală privativă de libertate a fost executată sau considerată executată, de exerciţiul drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a), b) g) - dreptul de a avea calitatea de administrator/asociat în cadrul unei societăţi comerciale cu obiect de activitate prestări servicii medicale şi k) C. pen.

În temeiul dispoziţiilor art. 396 alin. (1) şi (2) C. proc. pen., art. 47 C. pen., raportat la art. 320 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen., art. 5 C. pen. şi art. 19 din Legea nr. 682/2002, republicată, în interpretarea stabilită prin Decizia Curţii Constituţionale nr. 67/2015, publicată în Monitorul Oficial al României din 18.03.2015, a fost condamnat inculpatul A. la o pedeapsă de 1 an închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de instigare la fals material în înscrisuri oficiale în formă continuată.

În temeiul dispoziţiilor art. 396 alin. (1) şi (2) C. proc. pen. şi al art. 323 teza I C. pen., cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen. şi art. 5 C. pen. şi a art. 19 din Legea nr. 682/2002, republicată, în interpretarea stabilită prin Decizia Curţii Constituţionale nr. 67/2015, publicată în Monitorul Oficial al României din 18.03.2015, a fost condamnat inculpatul A. la o pedeapsă de 1 an închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de uz de fals în formă continuată.

În temeiul dispoziţiilor art. 396 alin. (1) şi (2) C. proc. pen. şi al art. 322 C. pen., cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen. şi art. 5 C. pen. şi a art. 19 din Legea nr. 682/2002, republicată, în interpretarea stabilită prin Decizia Curţii Constituţionale nr. 67/2015, publicată în Monitorul Oficial al României din 18.03.2015, a fost condamnat inculpatul A. la o pedeapsă de 1 an închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de fals în înscrisuri sub semnătură privată în formă continuată.

În temeiul dispoziţiilor art. 396 alin. (1) şi (2) C. proc. pen. şi al art. 47 C. pen., raportat la art. 322 C. pen., cu aplicarea 35 alin. (1) C. pen. şi art. 5 C. pen. şi a art. 19 din Legea nr. 682/2002, republicată, în interpretarea stabilită prin Decizia Curţii Constituţionale nr. 67/2015, publicată în Monitorul Oficial al României din 18.03.2015, a fost condamnat inculpatul A. la o pedeapsă de 1 an închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de instigare la fals în înscrisuri sub semnătură privată în formă continuată.

În temeiul dispoziţiilor art. 396 alin. (1) şi (5) C. proc. pen. şi al dispoziţiilor art. 16 alin. (1) lit. b) C. proc. pen., a fost achitat inculpatul A. sub aspectul infracţiunii de dare de mită în formă continuată, prevăzută de art. 290 C. pen., raportat la 35 alin. (1) C. pen. şi art. 5 C. pen.

În temeiul dispoziţiilor art. 39 alin. (1) lit. b) C. pen. cu referire la art. 38 alin. (1) C. pen., s-a aplicat inculpatului A. pedeapsa cea mai grea de 1 an şi 8 luni închisoare, la care s-a adăugat un spor de o treime din totalul celorlalte pedepse stabilite, respectiv un spor de un an şi patru luni, inculpatul A. având de executat o pedeapsă principală rezultantă de 3 ani închisoare.

În temeiul art. 45 alin. (1) C. pen., s-a aplicat inculpatului A., alături de pedeapsa principală rezultantă, pedeapsa complementară a interzicerii exercitării drepturilor prev. de 66 alin. (1) lit. a), b), g) - dreptul de a avea calitatea de administrator/asociat în cadrul unei societăţi comerciale cu obiect de activitate prestări servicii medicale şi k) C. pen., pe o durata de 2 ani, după executarea pedepsei închisorii, după graţierea totală ori a restului de pedeapsă, după împlinirea termenului de prescripţie a executării pedepsei sau după expirarea termenului de supraveghere a liberării condiţionate, conform art. 68 alin. (1) lit. c) C. pen.

În temeiul art. 45 alin. (5) C. pen. raportat la art. 65 alin. (1) şi (3) C. pen., s-a interzis inculpatului A., cu titlu de pedeapsă accesorie exercitarea drepturilor prev. de 66 alin. (1) lit. a), b), g) - dreptul de a avea calitatea de administrator/asociat în cadrul unei societăţi comerciale cu obiect de activitate prestări servicii medicale şi k) C. pen. de la rămânerea definitivă a sentinţei şi până la executarea sau considerarea ca executată a pedepsei principale.

În conformitate cu disp. art. 404 alin. (4) lit. (a) C. proc. pen. şi art. 72 alin. (1) C. pen. s-a dedus din durata pedepsei rezultante aplicate de 3 ani închisoare, perioada în care inculpatul a fost reţinut, respectiv ziua de 29/30 martie 2013 şi arestat preventiv, respectiv de la 5 aprilie 2013 la 25 iulie 2013.

2. În temeiul dispoziţiilor art. 396 alin. (1) şi (2) C. proc. pen. şi art. 48 C. pen., raportat la art. 244 alin. (1) şi (2) C. pen., cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen. şi art. 5 C. pen. a fost condamnată inculpata B. la o pedeapsă de 1 an şi 6 luni închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de complicitate la înşelăciune în formă continuată.

În temeiul dispoziţiilor art. 396 alin. (1) şi (2) C. proc. pen. şi art. 321 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen. şi art. 5 C. pen. a fost obligată inculpata B. la o pedeapsă de 1 an închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de fals intelectual în formă continuată.

În temeiul dispoziţiilor art. 396 alin. (1) şi (5) C. proc. pen. şi al dispoziţiilor art. 16 alin. (1) lit. b) C. proc. pen., a fost achitată inculpata B. sub aspectul infracţiunii de luare de mită prevăzută de art. 289 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen. şi art. 5 C. pen.;

În temeiul dispoziţiilor art. 39 alin. (1) lit. b) C. pen. cu referire la art. 38 alin. (1) C. pen., s-a aplicat inculpatei B. pedeapsa cea mai grea de 1 an şi 6 luni închisoare, la care a fost adăugat un spor de o treime din cealaltă pedeapsă stabilită, respectiv un spor de patru luni, inculpata B. având de executat o pedeapsă principală rezultantă de 1 an şi 10 luni închisoare.

În baza art. 91 C. pen., s-a dispus suspendarea executării sub supraveghere a pedepsei principale rezultante de 1 an şi 10 luni închisoare pe un termen de 2 ani, termen de supraveghere stabilit în condiţiile art. 92 C. pen. de la data când hotărârea de condamnare va rămâne definitivă.

Conform art. 93 alin. (1) C. pen., pe durata termenului de supraveghere, s-a dispus ca inculpata va trebui să se supună următoarelor măsuri de supraveghere: a) să se prezinte la Serviciul de Probaţiune de pe lângă Tribunalul Bucureşti la datele fixate de acesta; b) să primească vizitele consilierului de probaţiune desemnat cu supravegherea sa; c) să anunţe, în prealabil, schimbarea locuinţei şi orice deplasare care depăşeşte 5 zile; d) să comunice schimbarea locului de muncă; e) să comunice informaţii şi documente de natură a permite controlul mijloacelor sale de existenţă.

În baza art. 93 alin. (2) C. pen., inculpata a fost obligată să frecventeze unul sau mai multe programe de reintegrare socială derulate de către serviciul de probaţiune sau organizate în colaborare cu instituţii din comunitate;

În baza art. 93 alin. (3) C. pen., inculpata a fost obligată să presteze o muncă neremunerată în folosul comunităţii, pe raza mun. Bucureşti, pe o perioadă de 60 zile în cadrul Direcţiei Generale de Asistenţă Socială şi Protecţie a Protecţia a Copilului Sector 2 sau în cadrul Administraţiei Domeniului Public Bucureşti - Sector 2, urmând ca, pe baza evaluării iniţiale, consilierul de probaţiune să decidă în care din cele două instituţii din comunitate menţionate în hotărârea judecătorească urmează a se executa obligaţia.

În baza art. 404 alin. (2) C. proc. pen., s-au pus în vedere inculpatei dispoziţiile art. 96 alin. (1) şi alin. (4) - (6) C. pen. referitoare la situaţiile care atrag revocarea suspendării sub supraveghere a executării pedepsei, respectiv săvârşirea unei noi infracţiuni pe parcursul termenului de supraveghere sau nerespectarea, cu rea-credinţă, a măsurilor de supraveghere sau a obligaţiilor impuse prin sentinţă.

În conformitate cu disp. art. 404 alin. (4) lit. (a) C. proc. pen. şi art. 72 alin. (1) C. pen., s-a dedus din durata pedepsei rezultante aplicate de 1 an şi zece luni închisoare, perioada în care inculpata a fost reţinută, respectiv ziua de 29/30 martie 2013 şi arestată preventiv, respectiv de la 31 martie 2013 la 12 iunie 2013.

3. În temeiul dispoziţiilor art. 396 alin. (1) şi (2) C. proc. pen. şi al art. 48 C. pen., raportat la art. 244 alin. (1) şi (2) C. pen., cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen. şi art. 5 C. pen., a fost condamnată inculpata C. la o pedeapsă de 1 an închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de complicitate la înşelăciune în formă continuată.

În temeiul dispoziţiilor art. 396 alin. (1) şi (2) C. proc. pen. şi art. 321 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen. şi art. 5 C. pen., a fost condamnată inculpata C. la o pedeapsă de 1 an închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de fals intelectual în formă continuată.

În temeiul dispoziţiilor art. 396 alin. (1) şi (5) C. proc. pen. şi al dispoziţiilor art. 16 alin. (1) lit. b) C. proc. pen., a fost achitată inculpata C. sub aspectul infracţiunii de luare de mită prevăzută de art. 289 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen. şi art. 5 C. pen.;

În temeiul dispoziţiilor art. 39 alin. (1) lit. b) C. pen. cu referire la art. 38 alin. (1) C. pen., s-a aplicat inculpatei C. pedeapsa cea mai grea de 1 an închisoare, la care s-a adăugat un spor de o treime din cealaltă pedeapsă stabilită, respectiv un spor de patru luni, inculpata C. având de executat o pedeapsă principală rezultantă de 1 an şi patru luni închisoare.

În baza art. 91 C. pen., s-a dispus suspendarea executării sub supraveghere a pedepsei principale rezultante de 1 an şi patru luni închisoare pe un termen de 2 ani, termen de supraveghere stabilit în condiţiile art. 92 C. pen. de la data când hotărârea de condamnare va rămâne definitivă.

Conform art. 93 alin. (1) C. pen., pe durata termenului de supraveghere, s-a dispus ca inculpata să se supună următoarelor măsuri de supraveghere: să se prezinte la Serviciul de Probaţiune de pe lângă Tribunalul Bucureşti la datele fixate; b) să primească vizitele consilierului de probaţiune desemnat cu supravegherea sa; c) să anunţe, în prealabil, schimbarea locuinţei şi orice deplasare care depăşeşte 5 zile; d) să comunice schimbarea locului de muncă; e) să comunice informaţii şi documente de natură a permite controlul mijloacelor sale de existenţă.

În baza art. 93 alin. (2) C. pen., inculpata a fost obligată să frecventeze unul sau mai multe programe de reintegrare socială derulate de către serviciul de probaţiune sau organizate în colaborare cu instituţii din comunitate;

În baza art. 93 alin. (3) C. pen., inculpata a fost obligată să presteze o muncă neremunerată în folosul comunităţii, pe raza mun. Bucureşti, pe o perioadă de 60 zile în cadrul în cadrul Administraţiei Domeniului Public Bucureşti - Sector 1 sau în cadrul D. urmând ca, pe baza evaluării iniţiale, consilierul de probaţiune să decidă în care din cele două instituţii din comunitate menţionate în hotărârea judecătorească urmează a se executa obligaţia.

În baza art. 404 alin. (2) C. proc. pen., s-au pus în vedere inculpatei dispoziţiile art. 96 alin. (1) şi alin. (4) - (6) C. pen. referitoare la situaţiile care atrag revocarea suspendării sub supraveghere a executării pedepsei, respectiv săvârşirea unei noi infracţiuni pe parcursul termenului de supraveghere sau nerespectarea, cu rea-credinţă, a măsurilor de supraveghere sau a obligaţiilor impuse prin sentinţă.

În conformitate cu dispoziţiile art. 404 alin. (4) lit. (a) C. proc. pen. şi art. 72 alin. (1) C. pen., s-a dedus din durata pedepsei rezultante aplicate de 1 an şi patru luni închisoare, perioada în care inculpata a fost reţinută, respectiv ziua de 29/30 martie 2013 şi arestată preventiv, respectiv de la 31 martie 2013 la 12 iunie 2013.

4. În temeiul dispoziţiilor art. 396 alin. (1) şi (2) C. proc. pen. şi art. 48 C. pen., raportat la art. 244 alin. (1) şi (2) C. pen., cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen. şi art. 5 C. pen., a fost condamnată inculpata E. la o pedeapsă de 1 an şi 6 luni închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de complicitate la înşelăciune în formă continuată.

În temeiul dispoziţiilor art. 396 alin. (1) şi (2) C. proc. pen. şi art. 321 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen. şi art. 5 C. pen., a fost condamnată inculpata E. la o pedeapsă de 1 an închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de fals intelectual în formă continuată.

În temeiul dispoziţiilor art. 396 alin. (1) şi (5) C. proc. pen. şi art. 16 alin. (1) lit. b) C. proc. pen., a fost achitată inculpata E. sub aspectul infracţiunii de luare de mită prevăzută de art. 289 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen. şi art. 5 C. pen.;

În temeiul dispoziţiilor art. 39 alin. (1) lit. b) C. pen. cu referire la art. 38 alin. (1) C. pen., s-a aplicat inculpatei E. pedeapsa cea mai grea de 1 an şi 6 luni închisoare, la care s-a adăugat un spor de o treime din cealaltă pedeapsă stabilită, respectiv un spor de patru luni, inculpata E. având de executat o pedeapsă principală rezultantă de 1 an şi 10 luni închisoare.

În baza art. 91 C. pen., s-a dispus suspendarea executării sub supraveghere a pedepsei principale rezultante de 1 an şi 10 luni închisoare pe un termen de 2 ani, termen de supraveghere stabilit în condiţiile art. 92 C. pen. de la data când hotărârea de condamnare va rămâne definitivă.

Conform art. 93 alin. (1) C. pen., pe durata termenului de supraveghere, s-a dispus ca inculpata să se supună următoarelor măsuri de supraveghere: a) să se prezinte la Serviciul de Probaţiune de pe lângă Tribunalul Bucureşti la datele fixate de acesta; b) să primească vizitele consilierului de probaţiune desemnat cu supravegherea sa; c) să anunţe, în prealabil, schimbarea locuinţei şi orice deplasare care depăşeşte 5 zile; d) să comunice schimbarea locului de muncă; e) să comunice informaţii şi documente de natură a permite controlul mijloacelor sale de existenţă.

În baza art. 93 alin. (2) C. pen., inculpata a fost obligată să frecventeze unul sau mai multe programe de reintegrare socială derulate de către serviciul de probaţiune sau organizate în colaborare cu instituţii din comunitate;

În baza art. 93 alin. (3) C. pen., inculpata a fost obligată să presteze o muncă neremunerată în folosul comunităţii, pe raza mun. Bucureşti, pe o perioadă de 60 zile în cadrul Administraţiei Domeniului Public Bucureşti - Sector 3 sau în cadrul Direcţiei Generale de Asistenţă Socială şi Protecţie a Protecţia a Copilului Sector 1, urmând ca, pe baza evaluării iniţiale, consilierul de probaţiune să decidă în care din cele două instituţii din comunitate menţionate în hotărârea judecătorească urmează a se executa obligaţia.

În baza art. 404 alin. (2) C. proc. pen., s-au pus în vedere inculpatei dispoziţiile art. 96 alin. (1) şi alin. (4) - (6) C. pen. referitoare la situaţiile care atrag revocarea suspendării sub supraveghere a executării pedepsei, respectiv săvârşirea unei noi infracţiuni pe parcursul termenului de supraveghere sau nerespectarea, cu rea-credinţă, a măsurilor de supraveghere sau a obligaţiilor impuse prin sentinţă.

În conformitate cu dispoziţiile art. 404 alin. (4) lit. (a) C. proc. pen. şi art. 72 alin. (1) C. pen., s-a dedus din durata pedepsei rezultante aplicate de 1 an şi zece luni închisoare, perioada în care inculpata a fost reţinută, respectiv ziua de 29/30 martie 2013 şi arestată preventiv, respectiv de la 31 martie 2013 la 12 iunie 2013.

În temeiul dispoziţiilor art. 397 alin. (1) C. proc. pen., art. 19, art. 25 C. proc. pen. şi art. 1349, 1357, 1531 alin. (1), (15)32 şi art. 1381 - 1383 C. civ. a fost admisă în parte acţiunea civilă formulată în cauză de partea civilă partea civilă Casa de Asigurări de Sănătate a Municipiului Bucureşti şi s-a dispus obligarea inculpaţilor la despăgubiri materiale către aceasta, astfel cum au fost evidenţiate în hotărâre.

S-a constatat că cele două societăţi comerciale S.C F. şi SC G. SRL, care au avut calitatea de părţi responsabile civilmente au fost radiate din Registrul Comerţului Bucureşti, prin Sentinţa civilă nr. 4825 din 25 mai 2015 a Tribunalului Bucureşti, secţia a VII-a Civilă, pronunţată în Dosarul nr. x/2012, irevocabilă prin nerecurare la 02.07.2015, respectiv prin Sentinţa civilă nr. 1091 din 15 februarie 2016 a Tribunalului Bucureşti, secţia a VII-a Civilă, pronunţată în Dosarul nr. x/2012, irevocabilă prin nerecurare.

În conformitate cu dispoziţiile art. 404 alin. (4) lit. c) C. proc. pen., au fost menţinute măsurile asigurătorii, constând în sechestre asupra bunurilor imobile instituite prin Ordonanţa din data de 3 aprilie 2013.

Au fost anulate înscrisurile cu privire la care s-a reţinut caracterul fals, astfel cum au fost enumerate în cuprinsul sentinţei.

II. Împotriva acestei hotărâri au formulat apeluri, între alţii, Parchetul de pe lângă Tribunalul Bucureşti, inculpaţii H., I., C., B., E., A. şi partea civilă Casa Naţională de Asigurări de Sănătate a Municipiului Bucureşti.

Prin Decizia penală nr. 662 din 20 mai 2022, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a II a Penală, în Dosarul nr. x/2014, în baza art. 421 pct. 2 lit. a) C. proc. pen., au fost admise apelurile declarate, între alţii, de Parchetul de pe lângă Tribunalul Bucureşti, inculpaţii A., H., J., B. şi E., împotriva sentinţei pronunţată de instanţa de fond, a fost desfiinţată, în parte, hotărârea atacată şi, în rejudecare, între altele:

1. În ceea ce îl priveşte pe inculpatul A., s-a constatat că legea penală mai favorabilă este reprezentată de Noul C. pen.

Au fost descontopite pedepsele principală, complementare şi accesorii rezultante aplicate de tribunal inculpatului A. şi au fost repuse în individualitate lor pedepsele componente.

După înlăturarea dispoziţiilor art. 2561 C. pen., în baza art. 244 alin. (1), (2) C. pen. cu apl. art. 35 alin. (1) C. pen., art. 5 C. pen. şi art. 19 din Legea nr. 682/2002, a fost condamnat inculpatul A. la o pedeapsă de 2 ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de înşelăciune în formă continuată.

În baza art. 67 alin. (2) C. pen. i s-a interzis inculpatului, cu titlu de pedeapsă complementară, pe o perioadă de 5 ani după executarea pedepsei principale, drepturile prevăzute de art. 66 alin. (1) literele: a) dreptul de a fi ales în autorităţile publice sau în orice alte funcţii publice; b) dreptul de a ocupa o funcţie care implică exerciţiul autorităţii de stat; g) dreptul de a avea calitatea de administrator/asociat în cadrul unei societăţi comerciale cu obiect de activitate prestări servicii medicale

În baza art. 65 alin. (1) C. pen. i s-a interzis inculpatului, ca pedeapsă accesorie, drepturile prevăzute de art. 66 alin. (1) literele: a) dreptul de a fi ales în autorităţile publice sau în orice alte funcţii publice; b) dreptul de a ocupa o funcţie care implică exerciţiul autorităţii de stat; g) dreptul de a avea calitatea de administrator/asociat în cadrul unei societăţi comerciale cu obiect de activitate prestări servicii medicale.

Au fost menţinute pedepsele aplicate de tribunal pentru săvârşirea infracţiunilor de instigare la fals material în înscrisuri oficiale în formă continuată şi uz de fals în formă continuată prevăzute de art. 47 C. pen. rap. la art. 320 alin. (1) C. pen. cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen., a art. 5 C. pen. şi a art. 19 din Legea nr. 682/2002, respectiv art. 322 C. pen. cu apl. art. 35 alin. (1) C. pen. şi a art. 5 C. pen. şi a art. 19 din Legea nr. 682/2002, respectiv câte un an închisoare.

S-a constatat că prin încheierea din data de 25.10.2201, în baza art. 386 C. proc. pen., Curtea a schimbat încadrarea juridică dată faptelor inculpatului, din două infracţiuni, una de fals în înscrisuri sub semnătură privată şi alta de instigarea la fals în înscrisuri sub semnătură privată, prevăzute de art. 322 C. pen. cu apl. art. 35 alin. (1) C. pen., respectiv art. 48 C. pen. rap. la art. 322 C. pen. cu apl. art. 35 alin. (1) C. pen., într-o singură infracţiune de fals în înscrisuri sub semnătură private în formă continuată prevăzută de art. 322 C. pen. cu apl. art. 35 alin. (1) C. pen.

În baza art. 322 C. pen. cu apl. art. 35 alin. (1) C. pen. şi a art. 5 C. pen. şi a art. 19 din Legea nr. 682/2002, a fost condamnat acelaşi inculpat la o pedeapsă de 1 an închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de fals în înscrisuri sub semnătură privată în formă continuată.

În baza art. 290 alin. (1) C. pen. cu apl. art. 35 alin. (1) C. pen. şi a art. 5 C. pen. şi a art. 19 din Legea nr. 682/2002, a fost condamnat inculpatul A. la o pedeapsă de 3 ani închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii de dare de mită în formă continuată.

În baza art. 67 alin. (2) C. pen., i s-a interzis inculpatului cu titlu de pedeapsă complementară, pe o perioadă de 5 ani după executarea pedepsei principale, drepturile prevăzute de art. 66 alin. (1) literele: a) dreptul de a fi ales în autorităţile publice sau în orice alte funcţii publice; b) dreptul de a ocupa o funcţie care implică exerciţiul autorităţii de stat;

În baza art. 65 alin. (1) C. pen., i s-a interzis inculpatului ca pedeapsă accesorie drepturile prevăzute de art. 66 alin. (1) literele: a) dreptul de a fi ales în autorităţile publice sau în orice alte funcţii publice; b) dreptul de a ocupa o funcţie care implică exerciţiul autorităţii de stat;

Conform art. 39 alin. (1) lit. b) C. pen. au fost contopite pedepsele principale stabilite mai sus şi i s-a aplicat inculpatului pedeapsa cea mai grea, aceea de 3 ani închisoare la care s-a adăugat sporul de 1/3 din totalul celorlalte patru pedepse, respectiv 1 an şi 8 luni închisoare (5 ani:3), rezultând o pedeapsă de 4 ani şi 8 luni închisoare.

S-a stabilit că inculpatul A. va executa pedeapsa de 4 ani şi 8 luni închisoare, în regim de detenţie.

Conform art. 45 alin. (3) lit. a) C. pen., i s-a aplicat inculpatului, pe o durată de 5 ani după executarea pedepsei principale, pedeapsa complementară constând în interzicerea drepturilor prevăzute de art. 66 C. pen. literele: a) dreptul de a fi ales în autorităţile publice sau în orice alte funcţii publice; b) dreptul de a ocupa o funcţie care implică exerciţiul autorităţii de stat; g) dreptul de a avea calitatea de administrator/asociat în cadrul unei societăţi comerciale cu obiect de activitate prestări servicii medicale.

În baza art. 45 alin. (5) C. pen., i s-a interzis inculpatului ca pedeapsă accesorie drepturile prevăzute de art. 66 alin. (1) literele: a) dreptul de a fi ales în autorităţile publice sau în orice alte funcţii publice; b) dreptul de a ocupa o funcţie care implică exerciţiul autorităţii de stat; g) dreptul de a avea calitatea de administrator/asociat în cadrul unei societăţi comerciale cu obiect de activitate prestări servicii medicale.

În baza art. 72 alin. (1) C. pen., s-a dedus din durata pedepsei rezultante principale aplicate de 4 ani şi 8 luni închisoare, perioada în care inculpatul a fost reţinut, respectiv ziua de 29/30.03.2013 şi arestat preventiv, respectiv de la 05.04.2013 la 25.07.2013.

2. S-a constatat că, în ceea ce o priveşte pe inculpata B., legea penală mai favorabilă este reprezentată de Noul C. pen.

A fost descontopită pedeapsa principală aplicată de prima instanţă inculpatei B. şi au fost repuse în individualitate lor pedepsele componente.

Conform art. 16 alin. (1) lit. f) C. proc. pen., s-a dispus încetarea procesului penal pentru săvârşirea infracţiunii de complicitate la înşelăciune în formă continuată prevăzută de art. 48 C. pen. raportat la art. 244 alin. (1), (2) C. pen. cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen. şi a art. 5 C. pen., ca urmare a intervenirii prescripţiei răspunderii penale.

Conform art. 16 alin. (1) lit. f) C. proc. pen., s-a dispus încetarea procesului penal pentru săvârşirea infracţiunii de fals intelectual în formă continuată prevăzută de art. 321 alin. (1) C. pen. cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen. şi art. 5 C. pen., ca urmare a intervenirii prescripţiei răspunderii penale.

În baza art. 289 alin. (1) C. pen. cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen., a art. 75 alin. (2) lit. b) C. pen. şi a art. 5 C. pen., a fost condamnată inculpata B. la o pedeapsă de 2 ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de luare de mită în formă continuată

În baza art. 67 alin. (2) C. pen., i-au fost interzise inculpatei cu titlu de pedeapsă complementară, pe o perioadă de 2 ani, drepturile prevăzute de art. 66 alin. (1) literele: a) dreptul de a fi ales în autorităţile publice sau în orice alte funcţii publice; b) dreptul de a ocupa o funcţie care implică exerciţiul autorităţii de stat; g) dreptul de a exercita profesia de medic în relaţia cu o casă de asigurări de sănătate finanţată de stat.

În baza art. 65 alin. (1) C. pen., i-au fost interzise inculpatei cu titlu de pedeapsă accesorie drepturile prevăzute de art. 66 alin. (1), astfel: a) dreptul de a fi ales în autorităţile publice sau în orice alte funcţii publice; b) dreptul de a ocupa o funcţie care implică exerciţiul autorităţii de stat; g) dreptul de a exercita profesia de medic în relaţia cu o casă de asigurări de sănătate finanţată de stat.

A fost menţinută modalitatea de individualizare a executării pedepsei, respectiv suspendarea sub supraveghere, cu termenul, măsurile de supraveghere şi obligaţiile impuse de tribunal.

În baza art. 68 alin. (1) lit. b) C. pen., s-a dispus ca pedeapsa complementară să se execute de la rămânerea definitivă a hotărârii de condamnare.

Pedeapsa accesorie devine executabilă în condiţiile în care pedeapsa principală devine executabilă.

S-a constatat că inculpata a fost reţinută la data de 29/30.03.2013 şi arestată preventiv de la data de 31.03.2013, la 12.06.2013.

3. S-a constatat că, în ceea ce o priveşte pe inculpata C., legea penală mai favorabilă este reprezentată de C. pen. (1969)

A fost descontopită pedeapsa principală aplicată de prima instanţă inculpatei C. şi au fost repuse în individualitatea lor pedepsele componente.

În baza art. 20 alin. (1) C. pen. (1969) raportat la art. 26 C. pen. (1969) raportat art. 215 alin. (1), (2) şi 3 C. pen. (1969) cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (1969), art. 74 alin. (1) lit. a) şi alin. (2) C. pen. (1969), art. 76 alin. (1) lit. c) C. pen. (1969) şi a art. 5 C. pen. a fost condamnată inculpata C. la o pedeapsă de 6 luni închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii de complicitate la tentativă la înşelăciune în formă continuată.

În baza art. 71 C. pen. (1969), i-a fost aplicată inculpatei pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a şi b C. pen. (1969).

În baza art. 289 alin. (1) C. pen. (1969). cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (1969), a art. 74 alin. (1) lit. a) şi alin. (2) C. pen. (1969), art. 76 alin. (1) lit. e) C. pen. (1969) şi a art. 5 C. pen., a fost condamnată aceeaşi inculpată la o pedeapsă de 2 luni închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de fals intelectual în formă continuată.

În baza art. 71 C. pen. (1969), i-a fost aplicată inculpatei pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a şi b C. pen. (1969).

În baza art. 254 alin. (1) C. pen. (1969) cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (1969), art. 74 alin. (1) lit. a) şi alin. (2) C. pen. (1969), art. 76 alin. (1) lit. c) C. pen. (1969) şi a art. 5 C. pen., a fost condamnată inculpata C. la o pedeapsă de 1 an închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii de luare de mită în formă continuată.

În baza art. 65 alin. (1) C. pen. (1969), i-au fost interzise inculpatei cu titlu de pedeapsă complementară, exercitarea drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, şi lit. b) şi c) (dreptul de a desfăşura activitatea de medic în relaţie cu o casă de asigurări de sănătate a statului) pe o durată de 2 ani după executarea pedepsei principale.

În baza art. 71 C. pen. (1969), i-a fost aplicată inculpatei pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a şi b şi c (dreptul de a desfăşura activitatea de medic în relaţie cu o casă de asigurări de sănătate a statului) C. pen. (1969).

Conform art. 34 alin. (1) lit. b) rap. la art. 33 alin. (1) lit. C. pen (1969), au fost contopite pedepsele stabilite şi aplică pedeapsa cea mai grea, aceea de 1 an închisoare.

În baza art. 35 alin. (2) C. pen. (1969), i-au fost interzise inculpatei cu titlu de pedeapsă complementară, exercitarea drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, şi lit. b) şi c) (dreptul de a desfăşura activitatea de medic în relaţie cu o casă de asigurări de sănătate a statului) pe o durată de 2 ani după executarea pedepsei principale.

În baza art. 71 C. pen. (1969), i-a fost aplicată inculpatei pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a şi b şi c (dreptul de a desfăşura activitatea de medic în relaţie cu o casă de asigurări de sănătate a statului) C. pen. (1969).

În baza art. 861 C. pen. (1969), s-a dispus suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei aplicate, pe un termen de încercare de 3 ani.

Conform art. 71 alin. (5) C. pen. (1969), s-a suspendat executarea pedepsei accesorii prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a şi lit. b) şi c) C. pen. (1969), pe durata suspendării sub supraveghere a pedepsei principale.

Pedeapsa complementară va deveni executabilă numai dacă pedeapsa principală se va executa în regim de detenţie.

Conform art. 863 C. pen. (1969) pe durata termenului de încercare, s-a dispus ca inculpata să se supună următoarelor măsuri de supraveghere: a) să se prezinte la datele fixate, la judecătorul desemnat cu supravegherea sau la Serviciul de probaţiune; b) să anunţe în prealabil orice schimbare de domiciliu, reşedinţă sau locuinţă şi orice deplasare care depăşeşte 8 zile, precum şi întoarcerea; c) să comunice şi să justifice schimbarea locului de munca; d) să comunice informaţii de natură a putea fi controlate mijloacele sale de existenţă.

S-a atras atenţia inculpatei asupra dispoziţiilor art. 864 C. pen. (1969).

4. S-a constatat că, în ceea ce o priveşte pe inculpata E., legea penală mai favorabilă este reprezentată de Noul C. pen.

A fost descontopită pedeapsa principală aplicată de instanţa de fond inculpatei E. şi au fost repuse în individualitate lor pedepsele componente.

În baza art. 48 C. pen. raportat la art. 244 alin. (1), (2) C. pen. cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen., art. 75 alin. (2) lit. b) C. pen. şi a art. 5 C. pen., a fost condamnată inculpata E. la o pedeapsă de 1 an închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de complicitate la înşelăciune în formă continuată.

În baza art. 321 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen., art. 75 alin. (2) lit. b) C. pen. şi a art. 5 C. pen., a fost condamnată aceeaşi inculpată la o pedeapsă de 6 luni închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii de fals intelectual în formă continuată.

În baza art. 289 alin. (1) C. pen. cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen., a art. 75 alin. (2) lit. b) C. pen. şi a art. 5 C. pen., a fost condamnată inculpata E. la o pedeapsă de 2 ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de luare de mită în formă continuată

În baza art. 67 alin. (2) C. pen., i-au fost interzise inculpatei, cu titlu de pedeapsă complementară, pe o perioadă de 2 ani, drepturile prevăzute de art. 66 alin. (1) literele: a) dreptul de a fi ales în autorităţile publice sau în orice alte funcţii publice; b) dreptul de a ocupa o funcţie care implică exerciţiul autorităţii de stat; g) dreptul de a exercita profesia de medic în relaţia cu o casă de asigurări de sănătate finanţată de stat.

În baza art. 65 alin. (1) C. pen., i-au fost interzise inculpatei, cu titlu de pedeapsă accesorie, drepturile prevăzute de art. 66 alin. (1) literele: a) dreptul de a fi ales în autorităţile publice sau în orice alte funcţii publice; b) dreptul de a ocupa o funcţie care implică exerciţiul autorităţii de stat; g) dreptul de a exercita profesia de medic în relaţia cu o casă de asigurări de sănătate finanţată de stat.

Conform art. 39 alin. (1) lit. b) C. pen., au fost contopite pedepsele principale stabilite mai sus, şi i-a fost aplicată inculpatei pedeapsa cea mai grea, aceea de 2 ani închisoare la care a fost adăugat sporul de 1/3 din totalul celorlalte pedepse, respectiv 6 luni închisoare (1 an şi 6 luni: 3), urmând ca inculpate E. să execute o pedeapsă de 2 ani şi 6 luni închisoare.

Conform art. 45 alin. (alin. (3) lit. a) C. pen., i-a fost aplicată inculpatei, pe o durată de 2 ani, pedeapsa complementară constând în interzicerea drepturilor prevăzute de art. 66 C. pen., literele: a) dreptul de a fi ales în autorităţile publice sau în orice alte funcţii publice; b) dreptul de a ocupa o funcţie care implică exerciţiul autorităţii de stat; g) dreptul de a exercita profesia de medic în relaţia cu o casă de asigurări de sănătate finanţată de stat.

Conform art. 45 alin. (5) C. pen., i-a fost aplicată inculpatei, ca pedeapsa accesorie interzicerea drepturilor prevăzute de art. 66 C. pen., literele: a) dreptul de a fi ales în autorităţile publice sau în orice alte funcţii publice; b) dreptul de a ocupa o funcţie care implică exerciţiul autorităţii de stat; g) dreptul de a exercita profesia de medic în relaţia cu o casă de asigurări de sănătate finanţată de stat.

În baza art. 91 C. pen., s-a dispus suspendarea executării pedepsei principale, sub supraveghere, pe un termen de supraveghere de 3 ani, conform dispoziţiilor art. 92 C. pen., cu menţinerea măsurilor de supraveghere şi a obligaţiilor impuse de tribunal.

În baza art. 68 alin. (1) lit. b) C. pen., s-a stabilit că pedeapsa complementară se va executa de la rămânerea definitivă a hotărârii de condamnare.

Pedeapsa accesorie devine executabilă în condiţiile în care pedeapsa principală devine executabilă.

S-a constatat că inculpata a fost reţinută la data de 29/30.03.2013 şi arestată preventiv de la data de 31.03.2013 la 12.06.2013.

În baza art. 289 alin. (3) C. pen., s-a confiscat de la inculpata E. suma de 24.440,4 RON.

În baza art. 289 alin. (3) C. pen., s-a confiscat de la inculpata B. suma de 14.123,36 RON.

În baza art. 254 alin. (3) C. pen. (1969), s-a confiscat de la inculpata C. suma de 239 RON.

În baza art. 397 alin. (1) C. proc. pen., raportat la art. 1357 C. civ., a fost admisă, în parte, acţiunea civilă formulată de partea civilă Casa de Asigurări de Sănătate a Municipiului Bucureşti, în contradictoriu cu inculpaţii K., A., L., M., N., O., P., Q., R., S., T., U., I., H., J., V., B., E., W., X. şi Y.

Au fost obligaţi inculpaţii, în solidar între ei şi, în solidar, cu inculpata Y. şi cu inculpaţii care au fost condamnaţi prin Sentinţa penală nr. 127/F/31.01.2014 pronunţată de Tribunalul Bucureşti, definitivă prin Decizia penală nr. 1181/A/09.10.2014 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a II-a Penală să achite părţii civile, în funcţie de participarea la producerea pagubei, astfel cum s-a menţionat pe larg în cuprinsul deciziei.

Au fost menţinute celelalte dispoziţii ale sentinţei apelate, care nu sunt contrare prezentei decizii.

Sub aspectul situaţiei de fapt (va fi precizată doar situaţia de fapt reţinută în sarcina inculpaţilor care au invocat cazul de recurs în casaţie prevăzut de art. 438 alin. (1) pct. 7 C. proc. pen.), instanţa de apel a reţinut următoarea situaţie de fapt:

1. Inculpatul A.

Inculpaţii K., în perioada ianuarie 2011 - iunie 2012, şi A. în perioada ianuarie 2011 - aprilie 2012, în calitate de asociaţi şi administratori ai SC F. şi SC G. SRL au primit, direct sau prin intermediari (de regulă şoferii L. şi M.), de la medici sau de la asistentele mai multor medici (despre activitatea cărora se va vorbi ulterior) un număr de 13.950 bilete de trimitere pentru investigaţii paraclinice (7695 bilete G., 6255 bilete F.) despre care ştiau că sunt false pe care le-au dus, personal sau prin intermediari, la cele două laboratoare ale societăţilor menţionate. Activitatea inculpatului A. se limitează doar la primirea a unui număr de 12368 bilete de trimitere (5278 bilete F., 7090 G.), deoarece, în sarcina acestuia nu i se mai pot reţine biletele de trimitere înregistrate după data de 09.04.2012, când a cesionat părţile sociale ale ambelor societăţi şi i-a încetat funcţia de administrator.

Cei doi inculpaţi i-au instigat pe angajaţii celor două laboratoare să completeze în fals pe aceste bilete, respectiv să aplice ştampila societăţii, după caz, precum şi să efectueze menţiuni necorespunzătoare adevărului cu privire la, după caz, prezentarea pacientului sau primirea probelor biologice sau efectuarea analizelor medicale, precum şi alte menţiuni cu caracter obligatoriu pentru decontarea analizelor. Au instigat angajaţii să introducă biletele falsificate în evidenţa informatizată pe baza căreia acestea au realizat ulterior raportări lunare şi suplimente ale acestora către CASMB (câte 17 raportări pentru fiecare societate şi 2 suplimente la SC F. precum şi să calculeze comisioanele aferente fiecărei luni ce urmau a fi plătite medicilor şi asistentelor medicale care întocmeau biletele false.

Inculpatul K. a semnat raportările aferente lunilor mai 2011, iulie 2011, mai 2012 pentru SC G. SRL şi suplimentul lunii iulie 2011, precum şi raportările lunilor august 2011, septembrie 2011, ianuarie 2012, martie 2012 şi iulie 2012 pentru SC F., ambii inculpaţi cunoscând caracterul fals al conţinutului acestora, luând măsuri ca acestea, împreună cu biletele de trimitere pentru investigaţii paraclinice, să fie depuse la CASMB în vederea decontării. Raportările aferente lunii aprilie 2011 a SC F. şi august 2011 la SC G. SRL au fost semnate în numele inculpatului K. de către inculpatul A., ambii inculpaţi cunoscând caracterul fals al conţinutului acestora, luând măsuri ca acestea, împreună cu biletele de trimitere pentru investigaţii paraclinice, să fie depuse la CASMB în vederea decontării. În perioada ianuarie 2011 - iunie 2012 SC F. şi SC G. SRL au înaintat spre decontare către CASMB un număr total de 27.617 bilete de trimitere pentru investigaţii paraclinice (F. 11.388 bilete, iar G. 16.229 bilete). Un număr de 13.950 bilete de trimitere pentru investigaţii paraclinice reprezintă bilete emise fără ştirea pacienţilor şi fără consultarea acestora.

Deşi pacienţii nu au beneficiat de analizele medicale înscrise în aceste bilete de trimitere, inculpaţii K. şi A., în calitate de administratori ai SC F. şi SC G. SRL, au decontat fraudulos de la CASMB pe baza raportărilor societăţilor menţionate servicii medicale care nu au fost prestate în cuantum de 867087,27 RON (SC F. SRL), respectiv 1117331,67 lei (SC G. SRL), în total 1984418,94 RON. Se va considera că inculpatul A. a decontat împreună cu inculpatul K., doar suma de 1874084,61 RON, compusă din suma de 1076905,67 RON decontată la G. şi suma de 797178,94 RON decontată la F., pe baza biletelor de trimitere falsificate până la data de 09.04.2012, când a cesionat părţile sociale ale ambelor societăţi şi i-a încetat funcţia de administrator.

Inculpaţii K., în perioada ianuarie 2011 - 30.05.2012, şi A., în perioada ianuarie - 09.04.2012, în calitate de asociaţi şi administratori au decontat de la CASMB, prin intermediul cabinetului de medicină internă al SC F., bilete de investigaţii clinice în număr de 1568, astfel: 86 de la medicul Z., 77 de la medicul H., 565 de la medicul E., 136 de la medicul V., 3 de la medicul AA., 34 de la medicul J., 245 de la medicul BB., 24 de la medicul U., 7 (de la medicul T., 50 de la asistenta CC. pe numele medicului DD., 29 de la asistentele EE. şi FF., pe numele medicului GG., 60 de la asistentele EE. şi FF., pe numele medicului HH., 43 de la asistentele I. şi Y. pe numele medicului II., 38 de la asistentele I. şi Y. pe numele medicului JJ., 146 de la Asistentele KK., LL. şi Y. pe numele medicului MM., deşi cunoşteau faptul că acestea erau false în sensul că pacienţii pe numele cărora fuseseră emise biletele nu au beneficiat de aceste servicii medicale (respectiv consultaţia). Valoarea totală a serviciilor medicale decontate în acest mod este de 18.317 RON. Pentru inculpatul A. se va reţine că a decontat împreună cu inculpatul K., doar un număr de 1440 de bilete de trimitere clinice în valoare de 16686 RON, bilete emise până la data de 09.04.2012, când a cesionat părţile sociale ale ambelor societăţi şi i-a încetat funcţia de administrator.

Inculpaţii K., în perioada ianuarie 2011 - 30.05.2012, şi A., în perioada ianuarie 2011 - 09.04.2012, în urma unor înţelegeri prealabile, în schimbul emiterii biletelor paraclinice şi clinice false, au dat, lunar, cu titlul de mită, sume de bani (în plicuri) medicilor Z. - 2069,37 RON, H. - 13749,3 RON, NN. - 8045,1, E. - 24616,6 RON, V. - 12653,7 RON, J. - 1481 RON, OO.- 26801,86 RON, PP. - 3458,54 RON (decembrie 2011 - februarie 2012) şi AA. - 171,81 RON (martie 2012), prin intermediul inculpatului L., iar medicilor B. - 14123,36 RON, PP. - 4.730,77 RON şi AA. - 1.648,08 RON, prin intermediul inculpatului N.. Inculpatei C. i-au promis darea sumei de 633,59 RON, însă nu a mai apucat să o încaseze, deoarece biletele de trimitere aferente lunii mai 2012 nu au mai fost decontate de către CASMB. Aceşti medici aveau încheiate cu laboratoarele contracte de prestări servicii, respectiv de trimitere a analizelor prelevate de la pacienţii lor, la F. şi G., urmând să primească un comision de 10 % din valoarea analizelor. Comisionul era plătit atât pentru biletele reale cât şi pentru cele fictive. Comisionul plătit de inculpaţii K. şi A. medicilor care emiteau bilete de trimitere fictive reprezintă mită dată în schimbul încălcării legii de către aceştia, în exercitarea atribuţiilor de serviciu.

2. E.

Faptele inculpatei E. - medic de familie, care:

- în perioada 12.01.2011 - 31.05.2012, în exercitarea atribuţiilor de serviciu, împreună cu asistenta sa medicală QQ., au falsificat un număr de 2026 de bilete de trimitere pentru investigaţii paraclinice pe care le-au încredinţat angajaţilor SC G. SRL şi SC F., în scopul decontării frauduloase de la CASMB;

- în perioada 16.08.2011 - 30.05.2012, în exercitarea atribuţiilor de serviciu, împreună cu asistenta sa medicală QQ., au falsificat un număr de 565 bilete de trimitere pentru investigaţii clinice pe care le-au încredinţat angajaţilor SC F., pentru ca aceştia, prin intermediul cabinetului medical de medicină internă (dr. RR.), să deconteze servicii medicale (consultaţii) pe care nu le prestau;

întrunesc elementele constitutive ale infracţiunii de fals intelectual în formă continuată prevăzută de art. 321 alin. (1) C. pen. cu apl. art. 35 alin. (1) C. pen. şi art. 5 C. pen.

Faptele aceleiaşi inculpate care, în aceleaşi perioade:

- a înlesnit inducerea în eroare a CASMB de către inculpaţii K. şi A., în calitate de administratori ai SC F. şi SC G. SRL, care au decontat fraudulos un număr de 1875 bilete paraclinice de la CASMB, prin intermediul societăţilor menţionate pentru servicii medicale care nu au fost prestate în cuantum de 244404,67 RON;

- a înlesnit inducerea în eroare a CASMB de către inculpaţii K. şi A., în calitate de administratori ai SC F. şi SC G. SRL, care au decontat fraudulos un număr de 565 de bilete clinice de la CASMB, prin intermediul societăţilor menţionate, în numele cabinetul de medicină internă, pentru servicii medicale care nu au fost prestate în cuantum de 6.565,20 RON;

întrunesc elementele constitutive ale infracţiunii de complicitate la înşelăciune în formă continuată prevăzută de art. 48 C. pen. rap. la art. 244 alin. (1), (2) C. pen. cu apl. art. 35 alin. (1) C. pen. şi a art. 5 C. pen.

În perioada 12.01.2011 - 31.05.2012, în baza unei înţelegeri prealabile, pentru emiterea biletelor paraclinice fictive, a primit de la K. şi A., lunar, o sumă de bani în cuantum de 10% din valoarea totală a analizelor prescrise în cuprinsul biletelor paraclinice falsificate şi decontate, sumele primite în 14 luni totalizând suma de 24404,4 RON, faptă ce întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de luare de mită în formă continuată prevăzută de art. 289 alin. (1) C. pen. cu apl. art. 35 alin. (1) C. pen. şi a art. 5 C. pen.

3. B.

Inculpata B., în calitatea de medic de familie în cadrul CMI dr. B. din Bucureşti, str. x, în perioada 01.07.2011 - 14.10.2011, în exercitarea atribuţiilor de serviciu a falsificat un număr de 1.203 de bilete de trimitere pentru investigaţii paraclinice (în sensul că emitea bilete de trimitere fără ştirea pacientului înscris în lista sa de capitaţie), pe care, prin intermediul inculpatului N., le-a încredinţat angajaţilor SC G. SRL şi SC F.. Deşi pacienţii nu au beneficiat de analizele medicale înscrise în aceste bilete de trimitere, inculpaţii K. şi A., administratori ai SC F. şi SC G. SRL, au decontat fraudulos de la CASMB prin intermediul societăţilor menţionate servicii medicale care nu au fost prestate în cuantum de 141.233,63 RON.

Pentru emiterea biletelor de trimitere fictive, inculpata B. a primit de la K. şi A., prin intermediul lui N., o sumă de bani în cuantum de 10% din valoarea totală a analizelor prescrise în biletele falsificate. Sumele erau plătite în baza unei înţelegeri prealabile în fiecare lună în care medicul furniza astfel de bilete. Astfel, în perioada 01.07.2011 - 14.10.2011, sus-numita a primit în 4 luni în total suma de 14.123,36 RON.

III. Împotriva hotărârii instanţei de apel au declarat recurs în casaţie inculpaţii C. (la data de 30.06.2022) prin SS., H. (la data de 22.06.2022), prin apărător ales, avocat TT., B., E. şi A. (la data de 21.06.2022), prin apărător ales, avocat UU.

Inculpaţii B., E. şi A., au invocat cazul de casare prevăzut de art. 438 alin. (1) pct. 7 C. proc. pen., prin prisma căruia au arătat, în esenţă, că, în ceea ce priveşte infracţiunile de înşelăciune, respectiv complicitate la înşelăciune, pentru care au fost trimişi în judecată şi condamnaţi inculpaţii A. şi E., faptele reţinute în sarcina acestora nu realizează elementele de tipicitate ale infracţiunii prevăzute de art. 244 C. pen., motiv pentru care se impune achitarea inculpaţilor.

În susţinerea acestei solicitări, a criticat, în esenţă situaţia de fapt reţinută în rechizitoriu şi modalitatea de interpretare a probelor.

Cu privire la infracţiunea de luare de mită reţinută în sarcina inculpatelor E. şi B., s-a arătat că fapta imputată acestora nu este prevăzută de legea penală, întrucât medicul care funcţionează exclusiv în cadrul cabinetului individual de medicină de familie nu face parte din categoria funcţionarilor publici pentru a putea fi considerat subiect activ al infracţiunii de luare de mită.

Corelativ, în privinţa recurentului-inculpat A., în sarcina căruia s-a reţinut săvârşirea infracţiunii de dare de mită, în legătură cu medicul de familie E., apărarea a arătat că fapta imputată nu realizează elementele de tipicitate ale infracţiunii prevăzute de art. 290 C. pen., întrucât medicul de familie nu are calitatea de funcţionar pentru a putea fi subiect activ al infracţiunii de corupţie.

În ceea ce priveşte infracţiunea de fals intelectual reţinută în sarcina inculpatei E., s-a arătat, de asemenea, că, în raport de calitatea acesteia de medic de familie, titular al unui cabinet individual, aceasta nu poate fi subiect activ al infracţiunii de fals intelectual, prevăzută de art. 321 C. pen., iar biletele de trimitere nu au valoarea unor înscrisuri oficiale.

Inculpata C., a invocat cazul de casare prevăzut de art. 438 alin. (1) pct. 12 C. proc. pen., prin prisma căruia, în esenţă, a arătat că, instanţa de apel, în mod greşit, a aplicat inculpatei pedeapsa complementară constând în interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a lit. b) şi c) C. pen. (1969) (dreptul de a desfăşura activitatea de medic în relaţie cu o casă de asigurări de sănătate a statului) pe o durată de 2 ani după executarea pedepsei principale, pe lângă pedeapsa principală de 1 an închisoare, dispusă pentru săvârşirea infracţiunii de luare de mită în formă continuată, prevăzută de art. 254 alin. (1) C. pen. (1969).

Astfel, s-a arătat că, potrivit dispoziţiilor art. 65 alin. (1) C. pen. (1969) pedeapsa complementară a interzicerii unor drepturi poate fi aplicată, dacă pedeapsa principală stabilită este închisoarea de cel puţin 2 ani şi instanţa constată că, faţă de natura şi gravitatea infracţiunii, împrejurările cauzei şi persoana infractorului această pedeapsă este necesară.

Or, în speţă, în opinia apărării, în raport de cuantumul pedepsei principale (1 an închisoare), inculpatei C. nu i se putea aplica pedeapsa complementară.

IV. Prin încheierea din 20.10.2022, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, s-au admis în principiu cererile de recurs în casaţie formulate de inculpaţii E., A., C. şi B. împotriva Deciziei penale nr. 662/A din 20 mai 2022, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a II-a Penală în Dosarul nr. x/2014, apreciindu-se că acestea îndeplinesc condiţiile de admisibilitate prevăzute de art. 434 - 438 C. proc. pen.

V. Analizând recursurile în casaţie declarate de inculpaţii E., A., C. şi B., în limitele prevăzute de art. 442 alin. (1) şi (2) C. proc. pen., Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie constată următoarele:

Recursul declarat de inculpata C. este fondat.

Potrivit dispoziţiilor art. 433 C. proc. pen., în calea extraordinară a recursului în casaţie, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie este obligată să verifice, în condiţiile legii, conformitatea hotărârii atacate cu regulile de drept aplicabile.

Totodată, art. 438 alin. (1) pct. 12 C. proc. pen. prevede că hotărârile sunt supuse casării în situaţia în care s-au aplicat pedepse în alte limite decât cele prevăzute de lege, cazul de casare fiind incident în situaţia în care pedeapsa (principală ori complementară) stabilită şi aplicată, este nelegală.

Pe de altă parte, potrivit art. 65 C. pen. 1969: (1)Pedeapsa complementară a interzicerii unor drepturi poate fi aplicată, dacă pedeapsa principală stabilită este închisoarea de cel puţin 2 ani şi instanţa constată că, faţă de natura şi gravitatea infracţiunii, împrejurările cauzei şi persoana infractorului, această pedeapsă este necesară.

(2) Aplicarea pedepsei interzicerii unor drepturi este obligatorie când legea prevede această pedeapsă.

(3) Condiţia arătată în alin. (1) cu privire la cuantumul pedepsei principale trebuie să fie îndeplinită şi în cazul în care aplicarea pedepsei prevăzute în acel alineat este obligatorie.

Verificând, în acest context, hotărârea atacată, Înalta Curte constată că instanţa de apel a condamnat-o pe inculpata C. la o pedeapsă principală de 1 an închisoare, în baza art. 254 alin. (1) C. pen. (1969) cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (1969), art. 74 alin. (1) lit. a) şi alin. (2) C. pen. (1969), art. 76 alin. (1) lit. c) C. pen. (1969) şi a art. 5 C. pen., pentru săvârşirea infracţiunii de luare de mită în formă continuată.

De asemenea, în baza art. 65 alin. (1) C. pen. (1969), i-au fost interzise inculpatei cu titlu de pedeapsă complementară, exercitarea drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a şi lit. b) şi c) (dreptul de a desfăşura activitatea de medic în relaţie cu o casă de asigurări de sănătate a statului) pe o durată de 2 ani după executarea pedepsei principale.

În ceea ce priveşte infracţiunea de luare de mită, Înalta Curte reţine că, potrivit art. 254 alin. (1) C. pen. din 1969, fapta funcţionarului care, direct sau indirect, pretinde ori primeşte bani sau alte foloase care nu i se cuvin ori acceptă promisiunea unor astfel de foloase sau nu o respinge, în scopul de a îndeplini, a nu îndeplini ori a întârzia îndeplinirea unui act privitor la îndatoririle sale de serviciu sau în scopul de a face un act contrar acestor îndatoriri, se pedepseşte cu închisoare de la 3 la 12 ani şi interzicerea unor drepturi.

Din analiza dispoziţiilor art. 254 alin. (1) C. pen. din 1969, se constată că, pe lângă aplicarea pedepsei principale a închisorii, este obligatorie şi interzicerea unor drepturi ca pedeapsă complementară, fiind necesar a fi aplicate dispoziţiile art. 65 alin. (2) C. pen. din 1969 care prevăd că aplicarea pedepsei interzicerii unor drepturi este obligatorie când legea prevede această pedeapsă.

Aceste dispoziţii nu sunt însă de strictă interpretare trebuind a fi coroborate cu dispoziţiile alin. (3) al art. 65 C. pen. din 1969 care prevăd că în cazul în care aplicarea pedepsei interzicerii unor drepturi este obligatorie este necesar să fie îndeplinită şi condiţia prevăzută la alin. (1) al aceluiaşi text de lege, respectiv ca pedeapsa principală stabilită să fie de cel puţin 2 ani.

Or, în cauza de faţă, pedeapsa principală aplicată inculpatei pentru infracţiunea de luare de mită prevăzută de art. 254 alin. (1) C. pen. (1969) cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (1969), art. 74 alin. (1) lit. a) şi alin. (2) C. pen. (1969), art. 76 alin. (1) lit. c) C. pen. (1969) şi a art. 5 C. pen., este de 1 an închisoare.

În aceste condiţii, se constată că nu sunt îndeplinite condiţiile cumulative prevăzute de art. 65 alin. (1) - (3) C. pen. din 1969, privind aplicarea pedepsei complementare a interzicerii unor drepturi pe lângă pedeapsa principală de 1 an închisoare aplicată inculpatei pentru infracţiunea de luare de mită.

În consecinţă, pentru a înlătura greşita aplicare a legii, Înalta Curte, în temeiul art. 448 alin. (1) pct. 2 lit. a) C. proc. pen., va admite recursul în casaţie declarat de inculpata C. împotriva Deciziei penale nr. 662/A din 20 mai 2022 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a II-a Penală, pronunţată în Dosarul nr. x/2014, pe care o va casa, în parte şi, rejudecând:

Va înlătura pedeapsa complementară a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a), teza a II-a şi lit. b) şi c) (dreptul de a desfăşura activitatea de medic în relaţie cu o casă de asigurări de sănătate a statului) C. pen. 1969 aplicată inculpatei C.

Va menţine celelalte dispoziţii ale deciziei penale recurate.

Cheltuielile judiciare avansate de stat cu ocazia soluţionării recursului în casaţie declarat de inculpata C. vor rămâne în sarcina acestuia.

Recursurile în casaţie declarate de inculpaţii E., A. şi B. sunt nefondate.

Inculpaţii au invocat cazul de casare prevăzut de art. 438 alin. (1) pct. 7 C. proc. pen. (inculpatul a fost condamnat pentru o faptă care nu este prevăzută de legea penală).

Analizând criticile formulate de inculpaţi, Înalta Curte reţine că aceştia, în esenţă, au invocat faptul că, în ceea ce priveşte infracţiunile de înşelăciune, respectiv complicitate la înşelăciune, pentru care au fost trimişi în judecată şi condamnaţi inculpaţii A. şi E., faptele reţinute în sarcina acestora nu realizează elementele de tipicitate ale infracţiunii prevăzute de art. 244 C. pen., motiv pentru care se impune achitarea inculpaţilor.

Totodată, art. 438 alin. (1) pct. 7 C. proc. pen. prevede că hotărârile sunt supuse casării în situaţia în care inculpatul a fost condamnat pentru o faptă care nu este prevăzută de legea penală, cazul de casare fiind incident când fapta pentru care inculpatul a fost condamnat constituie contravenţie, abatere disciplinară, faptă de natură civilă (delictuală sau contractuală) ori când fapta pentru care s-a pronunţat soluţia definitivă de condamnare nu întruneşte elementele de tipicitate obiectivă prevăzute de norma de incriminare, când instanţa a ignorat o normă care conţine dispoziţii de dezincriminare a faptei, astfel încât nu se mai realizează o corespondenţă deplină între fapta săvârşită şi noua configurare legală a tipului respectiv de infracţiune. Acest temei de casare include şi situaţiile referitoare la lipsa situaţiei premisă a infracţiunii sau neîntrunirea condiţiilor privind subiecţii acesteia.

În ceea ce priveşte motivul de recurs vizând infracţiunile de înşelăciune, respectiv complicitate la înşelăciune, pentru care au fost trimişi în judecată şi condamnaţi inculpaţii A. şi E., Înalta Curte apreciază că acesta este nefondat.

Potrivit dispoziţiilor art. 433 din C. proc. pen., în calea extraordinară a recursului în casaţie, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie este obligată să verifice, în condiţiile legii, conformitatea hotărârii atacate cu regulile de drept aplicabile, iar, conform art. 447 din C. proc. pen., pe această cale instanţa examinează exclusiv legalitatea deciziei recurate.

Se constată, astfel, că recursul în casaţie este o cale extraordinară de atac, prin care sunt supuse verificării hotărâri definitive care au intrat în autoritatea de lucru judecat, însă, numai în cazuri anume prevăzute de lege şi exclusiv pentru motive de nelegalitate, strict circumscrise dispoziţiilor art. 438 alin. (1) din C. proc. pen.

Drept urmare, chestiunile de fapt analizate de instanţa de fond şi/sau apel intră în puterea lucrului judecat şi nu pot face obiectul cenzurii Înaltei Curţi învestită cu judecarea recursului în casaţie, fiind obligatoriu ca motivele de casare prevăzute limitativ de lege şi invocate de recurent să se raporteze exclusiv la situaţia factuală şi elementele care au circumstanţiat activitatea imputată astfel cum au fost stabilite prin hotărârea atacată, în baza analizei mijloacelor de probă administrate în cauză.

Astfel, calea de atac extraordinară a recursului în casaţie nu presupune examinarea unei cauze sub toate aspectele, ci doar controlul legalităţii hotărârii atacate, respectiv al concordanţei acesteia cu regulile de drept aplicabile, însă exclusiv din perspectiva motivelor prevăzute de art. 438 alin. (1) din C. proc. pen., având, aşadar, ca scop exclusiv sancţionarea deciziilor neconforme cu legea materială şi procesuală şi nicidecum judecarea propriu-zisă a procesului penal prin reaprecierea faptelor şi a vinovăţiei persoanei condamnate/achitate.

Or, analizând criticile invocate de recurenţii A. şi E., Înalta Curte constată că, prin acestea, recurenţii solicită reinterpretarea situaţiei de fapt şi reaprecierea probatoriului administrat de instanţele de fond, aspecte care nu pot face obiectul cenzurii instanţei supreme în analiza recursurilor în casaţie. Recursul în casaţie nu are ca finalitate remedierea unei greşite aprecieri a faptelor, a unei inexacte sau insuficiente stabiliri a adevărului printr-o interpretare deficitară a probatoriului administrat, întrucât instanţa de casare nu rejudecă procesul propriu-zis, ci judecă exclusiv dacă din punct de vedere al dreptului hotărârea atacată este corespunzătoare.

Cu privire la acest caz de casare, în jurisprudenţa Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie s-a reţinut că dispoziţiile art. 438 alin. (1) pct. 7 C. proc. pen. exclud în totalitate din sfera de cenzură a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie modificarea situaţiei de fapt, în acest stadiu putându-se analiza doar dacă faptele, astfel cum au fost reţinute de către instanţa de apel sunt prevăzute ca infracţiuni, dacă acestea corespund tiparului de incriminare ori întrunesc - din punct de vedere obiectiv, elementele constitutive ale infracţiunii reţinute în sarcina inculpatului (Decizia nr. 350/RC/2015 - Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia penală).

De asemenea, este nefondată critica vizând faptul că infracţiunile de luare de mită imputate inculpatelor E. şi B., respectiv dare de mită în cazul inculpatului A. nu ar fi prevăzute de legea penală, motivat de faptul că medicul care funcţionează exclusiv în cadrul cabinetului individual de medicină de familie nu face parte din categoria funcţionarilor publici pentru a putea fi considerat subiect activ al infracţiunii de luare de mită.

Potrivit art. 289 alin. (1) C. pen., infracţiunea de luare de mită este definită ca fapta funcţionarului public care, direct ori indirect, pentru sine sau pentru altul, pretinde ori primeşte bani sau alte foloase care nu i se cuvin ori acceptă promisiunea unor astfel de foloase, în legătură cu îndeplinirea, neîndeplinirea, urgentarea ori întârzierea îndeplinirii unui act ce intră în îndatoririle sale de serviciu sau în legătură cu îndeplinirea unui act contrar acestor îndatoriri.

În ceea ce priveşte infracţiunea de dare de mită, legiuitorul a reglementat-o ca fiind promisiunea, oferirea sau darea de bani ori alte foloase, în condiţiile arătate în art. 289 C. pen.

În cazul ambelor infracţiuni, analizând elementele constitutive doar din perspectiva criticilor invocate, Înalta Curte reţine că o condiţie esenţială pentru existenţa acestei infracţiuni este aceea ca subiectul activ să fie calificat, putând fi numai un funcţionar public în accepţiunea dispoziţiilor art. 175 C. pen. care săvârşeşte fapta în exercitarea atribuţiilor de serviciu sau de o altă persoană atunci când aceasta se încadrează în vreuna dintre categoriile la care face referire art. 308 C. pen.

Noţiunea de funcţionar public este reglementată în art. 175 C. pen. Astfel, la alin. (1) se prevede că funcţionar public, în sensul legii penale, este persoana care, cu titlu permanent sau temporar, cu sau fără o remuneraţie:

a) exercită atribuţii şi responsabilităţi, stabilite în temeiul legii, în scopul realizării prerogativelor puterii legislative, executive sau judecătoreşti;

b) exercită o funcţie de demnitate publică sau o funcţie publică de orice natură;

c) exercită, singură sau împreună cu alte persoane, în cadrul unei regii autonome, al altui operator economic sau al unei persoane juridice cu capital integral sau majoritar de stat, atribuţii legate de realizarea obiectului de activitate al acesteia.

La alin. (2) al aceluiaşi text de lege sunt reglementate categoriile de persoane asimilate funcţionarului public (funcţionari publici asimilaţi). În acest sens se arată că este considerată funcţionar public, în sensul legii penale, persoana care exercită un serviciu de interes public pentru care a fost învestită de autorităţile publice sau care este supusă controlului ori supravegherii acestora cu privire la îndeplinirea respectivului serviciu public.

Sunt considerate "funcţionari publici", în condiţiile art. 175 alin. (2) teza a II-a C. pen., şi unele dintre persoanele care exercită profesii liberale atunci când, deşi funcţionează în baza unei legi speciale şi nu sunt finanţate de la bugetul de stat, exercită un serviciu de interes public şi sunt supuse controlului sau supravegherii unei autorităţi publice. (Decizia nr. 2 din 15 ianuarie 2014 a Curţii Constituţionale publicată în Monitorul Oficial nr. 71 din 29 ianuarie 2014).

În acest sens, s-a pronunţat şi Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept în materie penală care, prin Decizia nr. 20/HP/2014 (M.Of. nr. 766 din 22 octombrie 2014) a dat următoarea interpretare, în sensul că sunt asimilaţi funcţionarilor publici şi persoanele fizice care exercită o profesie de interes public pentru care este necesară o abilitare specială a autorităţilor publice, aşa-numitele profesii liberale. În acest sens se constată că profesiile liberale se organizează şi se exercită numai în condiţiile legii, ale statutului profesiei şi codului deontologic şi au statutul unor funcţii autonome, care se exercită în birouri sau cabinete ori în cadrul asociaţiilor profesionale înfiinţate potrivit legii.

Tot prin Decizia nr. 2/2014, Curtea Constituţională a statuat că determinante pentru includerea sau excluderea persoanelor de la incidenţa normei penale sunt criterii precum natura serviciului prestat, temeiul juridic în baza căruia care se prestează respectiva activitate sau raportul juridic dintre persoana în cauză şi autorităţile publice, instituţiile publice, instituţiile sau alte persoane juridice de interes public.

În ceea ce priveşte profesia de medic de familie, aceasta este reglementată de Legea nr. 95/2006 privind reforma în domeniul sănătăţii, unde se prevede la art. 65 că medicul de familie este furnizorul de îngrijiri de sănătate care coordonează şi integrează serviciile medicale furnizate pacienţilor de către el însuşi sau de către alţi furnizori de servicii de sănătate, asigurând accesul în sistemul sanitar pentru pacienţii săi, la nivelurile de competenţă cele mai adecvate nevoilor acestora.

Referitor la noţiunea de "cabinet de medicină de familie", potrivit art. 70 din acelaşi act normativ anterior menţionat, asistenţa medicală primară şi continuitatea în acest domeniu se desfăşoară în cabinete de medicină de familie şi centre de permanenţă înfiinţate în condiţiile legii, iar art. 76 reglementează destinatarii serviciilor medicale, respectiv pacienţii asiguraţi, înscrişi pe lista proprie sau a altor cabinete, sau neasiguraţi.

În ceea ce priveşte finanţarea medicinii de familie, la art. 85 alin. (1) lit. a), se) arată că un cabinetul de medicină de familie poate realiza venituri, printre altele şi din contracte încheiate cu casele de asigurări de sănătate din cadrul sistemului de asigurări sociale de sănătate, în condiţiile contractului-cadru.

În titlul I al acestui act normativ, denumit "Sănătatea publică", la art. 1 se prevede că obiectul prezentului titlu îl constituie reglementarea domeniului sănătăţii publice, obiectiv de interes social major. Art. 2 alin. (4) prevede că asistenţa de sănătate publică este o componentă a sistemului de sănătate publică, iar la alin. (5) se arată că Ministerul Sănătăţii reprezintă autoritatea centrală în domeniul sănătăţii publice.

Aplicând coroborat aceste dispoziţii legale la cauza dedusă judecăţii, Înalta Curte, în ceea ce priveşte natura serviciului prestat, reţine că inculpatele E. şi B., în calitate de medici de familie organizate în cabinete individuale de medicină de familie, îndeplineau atribuţii în cadrul sistemului public de sănătate, prestând servicii de sănătate publică.

Cu privire la criteriul vizând raportul juridic dintre medicul de familie şi autorităţile publice, se constată că inculpatele, ca medici de familie, se aflau în subordonarea Ministerului Sănătăţii Publice (autoritatea centrală în domeniul sănătăţii publice) şi a direcţiilor de sănătate publică judeţene şi a municipiului Bucureşti.

Acestea îşi desfăşurau activitatea în baza legii sănătăţii publice, respectiv a Legii nr. 95/2006 privind reforma în domeniul sănătăţii, act normativ care reglementează domeniului sănătăţii publice (obiectiv de interes major), având ca scop protejarea sănătăţii populaţiei.

Un alt criteriu care trebuie avut în vedere la determinarea calităţii de funcţionar public a unei persoane este cel reprezentat de natura finanţării activităţii desfăşurate, astfel cum rezultă din considerentele Deciziei Curţii Constituţionale nr. 2/2014.

Potrivit prevederilor art. 85 din Legea nr. 95/2006, medicul de familie poate realiza venituri inclusiv din contracte încheiate cu casele de asigurări de sănătate din cadrul sistemului de asigurări sociale de sănătate, în acest caz finanţarea asigurându-se din fondurile bugetului de stat.

Faţă de aceste argumente, în acord cu instanţa de apel, Înalta Curte apreciază că medicul de familie poate fi asimilat noţiunii de funcţionar public în sensul art. 175 alin. (1) lit. b) teza a II-a C. pen. (o funcţie publică de orice natură).

În susţinerea acestei soluţii prezintă relevanţă Decizia nr. 26 din 03.12.2014 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept în materie penală, prin care s-a statuat:

Astfel, sintagma "funcţie publică de orice natură", în sensul art. 175 alin. (1) lit. b) din C. pen., defineşte o categorie mai largă decât funcţia publică, aşa cum este înţeleasă în dreptul administrativ, iar noţiunea de "funcţionar public" este mai cuprinzătoare decât cea la care se referă art. 2 din Legea nr. 188/1999 privind Statutul funcţionarilor publici, republicată, cu modificările şi completările ulterioare. (...)

Dintr-o altă perspectivă se constată că "funcţia publică" reprezintă ansamblul atribuţiilor şi responsabilităţilor stabilite de autoritatea sau instituţia publică, în temeiul legii, în scopul realizării competenţelor sale, iar " interesul public" este acel interes care implică garantarea şi respectarea de către instituţiile şi autorităţile publice a drepturilor, libertăţilor şi intereselor legitime ale cetăţenilor, recunoscute de Constituţie, legislaţia internă şi tratatele internaţionale la care România este parte.

Aşadar, conceptul de "funcţie publică" se află în strânsă corelaţie cu noţiunea de "interes public", ambele urmărind satisfacerea trebuinţelor de interes general, în baza prerogativelor constituţionale care fac să prevaleze interesul public faţă de cel privat.

Or, funcţionarul public îşi desfăşoară activitatea în scopul realizării interesului public şi ca atare, în exercitarea funcţiei, are îndatorirea de a considera interesul public mai presus decât interesul personal.

Noţiunea de "serviciu public" desemnează fie o formă de activitate prestată în folosul interesului public, fie o subdiviziune a unei instituţii din administraţia internă împărţită pe secţii, servicii etc.

Din categoria serviciilor de interes public fac parte acele entităţi care, prin activitatea pe care o desfăşoară, sunt chemate să satisfacă anumite interese generale ale membrilor societăţii.

Concluzionând, se constată că medicul de familie deţine calitatea de funcţionar public în sensul legii penale, desfăşoară un serviciu de interes public, se află în subordinea Ministerului Sănătăţii şi are obligaţia de a contribui la protejarea sănătăţii populaţiei, iar activitatea sa poate fi finanţată şi din fondurile bugetului de stat.

În plus, caracterul liberal al profesiei de medic nu poate justifica lipsa răspunderii penale pentru infracţiunea de luare de mită în cazurile în care acesta condiţionează actul medical la care este obligat profesional, moral şi legal, de banii sau foloasele care nu i se cuvin şi pe care, direct sau indirect, le pretinde, primeşte ori le acceptă.

Raportat la situaţia de fapt reţinută cu autoritate de lucru judecat de instanţa de apel, Înalta Curte constată că faptele imputate inculpaţilor E., B. şi A. întrunesc, în cazul primelor două, elementele constitutive ale infracţiunii de luare de mită, prevăzute de art. 289 alin. (1) C. pen. şi ale infracţiunii de dare de mită, prevăzute de art. 290 alin. (1) C. pen. în cazul celui de-al treilea inculpat.

Cu privire la critica formulată de inculpata E., în sensul că, în raport de calitatea acesteia de medic de familie, titular al unui cabinet individual, aceasta nu poate fi subiect activ al infracţiunii de fals intelectual, prevăzută de art. 321 C. pen., iar biletele de trimitere nu au valoarea unor înscrisuri oficiale, Înalta Curte apreciază critica neîntemeiată.

Falsificarea unui înscris oficial cu prilejul întocmirii acestuia, de către un funcţionar public aflat în exercitarea atribuţiilor de serviciu, prin atestarea unor fapte sau împrejurări necorespunzătoare adevărului ori prin omisiunea cu ştiinţă de a insera unele date sau împrejurări i constituie infracţiunea de fals intelectual, prevăzută de art. 321 C. pen.

În ceea ce priveşte condiţiile esenţiale privind existenţa acestei infracţiuni, raportat la criticile invocate, Înalta Curte constatată că subiectul activ este calificat, fiind reprezentat de funcţionarul public aflat în exercitarea atribuţiilor de serviciu care este competent să întocmească înscrisul oficial. De asemenea, înscrisul falsificat este necesar a fi unul oficial în accepţiunea dispoziţiilor art. 178 C. pen.

Cu privire la condiţia privind subiectul activ al infracţiunii, cum anterior s-a arătat, inculpata E., medic de familie, are calitatea de funcţionar public în sensul legii penale.

Referitor la situaţia premisă, respectiv ca înscrisul să fie unul oficial, Înalta Curte reţine că art. 178 alin. (2) din C. pen. defineşte înscrisul oficial ca fiind "orice înscris care emană de la o persoană juridică dintre cele la care se referă art. 176 ori de la persoana prevăzută în art. 175 alin. (2) sau care aparţine unor asemenea persoane".

La art. 176 din C. pen. se precizează că "Prin termenul public se înţelege tot ce priveşte autorităţile publice, instituţiile publice sau alte persoane juridice care administrează sau exploatează bunurile proprietate publică", iar la art. 175 alin. (2) din C. pen. se menţionează că "De asemenea, este considerată funcţionar public, în sensul legii penale, persoana care exercită un serviciu de interes public pentru care a fost învestită de autorităţile publice sau care este supusă controlului ori supravegherii acestora cu privire la îndeplinirea respectivului serviciu public".

Astfel, înscrisurile care emană de la autorităţi publice, instituţii publice sau alte persoane juridice care administrează sau exploatează bunurile proprietate publică, persoane care exercită un serviciu de interes public pentru care a fost învestită de autorităţile publice sau care este supusă controlului ori supravegherii acestora cu privire la îndeplinirea respectivului serviciu public sau aparţine acestora au caracter de înscrisuri oficiale.

În ceea ce priveşte biletul de trimitere pentru investigaţii paraclinice, Înalta Curte reţine că modul de utilizarea şi completare a biletului de trimitere pentru investigaţii paraclinice se realizează în baza Ordinului nr. 868/2011 privind aprobarea modelului unic al biletului de trimitere pentru investigaţii paraclinice utilizat în sistemul asigurărilor sociale de sănătate şi a Instrucţiunilor privind utilizarea şi modul de completare a biletului de trimitere pentru investigaţii paraclinice utilizat în sistemul asigurărilor sociale de sănătate.

Potrivit art. 1 din acest ordin, biletul de trimitere pentru investigaţii paraclinice este un imprimat cu regim special, în baza căruia se recomandă investigaţii medicale paraclinice decontate de casele de asigurări de sănătate, fiind aprobat ca model unic, conform anexelor la ordin.

Conform art. 2, Casa Naţională de Asigurări de Sănătate organizează tipărirea, distribuirea, înserierea şi numerotarea formularelor de bilete de trimitere pentru investigaţii paraclinice, formulare ce conţin elemente de protecţie împotriva falsificării şi contrafacerii, potrivit tuturor elementelor prevăzute în anexa nr. 1, respectiv în anexele nr. 1a, 1b, 1c, 1d şi 1f.

În ceea ce priveşte responsabilul cu completarea acestor bilete, la lit. A) pct. 2 din anexa nr. 2a la ordin, se arată că biletul de trimitere pentru investigaţii paraclinice se completează de către medicii de familie aflaţi în relaţie contractuală cu casa de asigurări de sănătate în condiţiile contractului-cadru şi ale normelor metodologice de aplicare a acestuia şi numai pentru persoanele asigurate în sistemul de asigurări sociale de sănătate.

De asemenea, biletele de trimitere pentru investigaţii paraclinice au un regim special de tipărire şi păstrare. Astfel, la lit. B) pct. 1 din anexa nr. 2a la ordin se prevede că biletul de trimitere este tipărit pe hârtie autocopiantă în două culori. Exemplarul 2 (roz) rămâne în carnet, la medicul de familie care a făcut trimiterea, iar exemplarul 1 (alb) se predă asiguratului, care îl depune la furnizorul de servicii medicale paraclinice care va efectua investigaţiile recomandate. Furnizorul de servicii medicale paraclinice va păstra exemplarul alb (originalul), pe care îl va prezenta casei de asigurări de sănătate doar la solicitarea acesteia.

Or, faţă de aceste considerente şi având în vedere că biletele de trimitere provin de la un funcţionar public, medicul de familie, astfel cum anterior s-a arătat, au un regim special de tipărire, distribuire, păstrare, întocmire şi decontare, fiind înseriate, numerotate şi conţinând elemente de protecţie împotriva falsificării şi contrafacerii, Înalta Curte constată că biletele de trimitere pentru investigaţii paraclinice emise de medicul de familie sunt înscrisuri oficiale în sensul legii penale.

Conchizând, Înalta Curte reţine că faptele inculpatei E., medic de familie, care:

- în perioada 12.01.2011 - 31.05.2012, în exercitarea atribuţiilor de serviciu, împreună cu asistenta sa medicală QQ., au falsificat un număr de 2026 de bilete de trimitere pentru investigaţii paraclinice pe care le-au încredinţat angajaţilor SC G. SRL şi SC F., în scopul decontării frauduloase de la CASMB;

- în perioada 16.08.2011 - 30.05.2012, în exercitarea atribuţiilor de serviciu, împreună cu asistenta sa medicală QQ., au falsificat un număr de 565 bilete de trimitere pentru investigaţii clinice pe care le-au încredinţat angajaţilor SC F., pentru ca aceştia, prin intermediul cabinetului medical de medicină internă (dr. RR.), să deconteze servicii medicale (consultaţii) pe care nu le prestau întrunesc elementele constitutive ale infracţiunii de fals intelectual în formă continuată, prevăzută de art. 321 alin. (1) C. pen. cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen. şi art. 5 C. pen.

Pentru aceste considerente, Înalta Curte, în temeiul art. 448 alin. (1) pct. 1 C. proc. pen., va respinge ca nefondate, recursurile în casaţie declarate de inculpaţii E., A. şi B. împotriva Deciziei penale nr. 662/A din 20 mai 2022 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a II-a Penală, pronunţată în Dosarul nr. x/2014.

În ceea de priveşte cererile de extindere a efectelor recursului în casaţie formulate de intimatele-inculpate H. şi I., raportat la soluţia ce urmează a fi pronunţată în cauză, Înalta Curte apreciază că nu sunt incidente dispoziţiile art. 443 alin. (1) C. proc. pen., privind efectul extensiv al recursului în casaţie.

În temeiul art. 275 alin. (2) C. proc. pen., va obliga pe recurenţii-inculpaţi E., A. şi B. la plata sumei de câte 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Potrivit art. 275 alin. (6) C. proc. pen., onorariul cuvenit interpretului de limbă turcă se va plăti din fondul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, iar onorariile parţiale cuvenite apărătorilor desemnaţi din oficiu pentru intimatele-inculpate H. şi I., până la prezentarea apărătorilor aleşi, în cuantum de câte 170 RON, vor rămâne în sarcina statului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul în casaţie declarat de inculpata C. împotriva Deciziei penale nr. 662/A din 20 mai 2022 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a II-a Penală, pronunţată în Dosarul nr. x/2014.

Casează, în parte, decizia penală atacată, numai în ceea ce priveşte pedeapsa complementară a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a), teza a II-a şi lit. b) şi c) (dreptul de a desfăşura activitatea de medic în relaţie cu o casă de asigurări de sănătate a statului) C. pen. 1969 aplicată inculpatei C. şi, rejudecând:

Înlătură pedeapsa complementară a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a), teza a II-a şi lit. b) şi c) (dreptul de a desfăşura activitatea de medic în relaţie cu o casă de asigurări de sănătate a statului) C. pen. 1969 aplicată inculpatei C.

Menţine celelalte dispoziţii ale deciziei penale recurate.

Cheltuielile judiciare avansate de stat cu ocazia soluţionării recursului în casaţie declarat de inculpata C. rămân în sarcina acestuia.

Respinge, ca nefondate, recursurile în casaţie declarate de inculpaţii E., A. şi B. împotriva Deciziei penale nr. 662/A din 20 mai 2022 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a II-a Penală, pronunţată în Dosarul nr. x/2014.

Obligă recurenţii-inculpaţi E., A. şi B. la plata sumei de câte 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Onorariul cuvenit interpretului de limbă turcă se va plăti din fondul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.

Onorariile parţiale cuvenite apărătorilor desemnaţi din oficiu pentru intimatele-inculpate H. şi I., până la prezentarea apărătorilor aleşi, în cuantum de câte 170 RON, rămân în sarcina statului.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, azi, 16 martie 2023.

GGC - ED