Limitation period expiry upheld; prosecutorial cassation appeal rejected, convictions annulled for abuse of trust and insurance fraud

Deliberând asupra recursului în casaţie formulat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Cluj împotriva Deciziei penale nr. 1097/A din 31 august 2022 pronunţată de Curtea de Apel Cluj, secţia penală şi de minori, în Dosarul nr. x/2022, privind pe inculpaţii A. şi B., constată următoarele:

Prin Sentinţa penală nr. 304 din data de 09.12.2020 pronunţată de Judecătoria Zalău, în temeiul art. 238 alin. (1) din C. proc. pen. raportat la art. 396 alin. (1), (2) şi 10 C. proc. pen., a fost condamnat inculpatul B. la pedeapsa de 1 (un) an închisoare, pentru comiterea infracţiunii de abuz de încredere.

În temeiul art. 245 alin. (1) din C. proc. pen. raportat la art. 396 alin. (1), (2) şi 10 C. proc. pen., a fost condamnat inculpatul B. la pedeapsa de 1 (un) an şi 3 (trei) luni închisoare, pentru comiterea infracţiunii de înşelăciune privind asigurările.

În temeiul art. 270 alin. (2) lit. c) din Legea nr. 86/2006, cu aplicarea art. 274 din Legea nr. 86/2006, raportat la art. 396 alin. (1), (2) şi 10 C. proc. pen., a fost condamnat inculpatul B. la pedeapsa de 5 (cinci) ani închisoare, pentru comiterea infracţiunii de contrabandă.

În baza art. 67 alin. (1) C. pen., s-au interzis inculpatului cu titlu de pedeapsă complementară, pe o durată de 3 (trei) ani, exercitarea drepturilor prev. de art. 66 alin. (1) lit. a), b) şi g) (dreptul de a ocupa funcţia de administrator a unei persoane juridice, de care s-a folosit pentru săvârşirea infracţiunilor), în condiţiile prevăzute de art. 68 alin. (1) lit. c) C. pen.

În baza art. 65 alin. (1) C. pen., s-au interzis inculpatului cu titlu de pedeapsă accesorie exercitarea drepturilor prev. de art. 66 alin. (1) lit. a), lit. b) şi lit. g) C. pen. pe durata şi în condiţiile prevăzute de art. 65 alin. (3) C. pen.

S-a constatat că infracţiunile pentru care inculpatul B. a fost condamnat prin sentinţă penală sunt săvârşite în concurs real cu infracţiunile pentru care inculpatul a fost condamnat prin sentinţa penală 81/2017 a Judecătoriei Şimleu Silvaniei pronunţată în Dosarul nr. x/2016, definitivă prin Decizia penală nr. 1345/A/2017 a Curţii de Apel Cluj la data de 24.10.2017.

În baza art. 97 alin. (1) C. pen., s-a anulat suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei rezultante de 1 an şi 4 luni închisoare aplicată inculpatului prin Sentinţa penală nr. 81/2017 a Judecătoriei Şimleu Silvaniei.

S-a descontopit pedeapsa rezultantă de 1 an şi 4 luni închisoare aplicată prin Sentinţa penală nr. 81/2017 a Judecătoriei Şimleu Silvaniei în cele 2 pedepse componente de: 1 an închisoare şi 1 an închisoare şi s-a înlăturat sporul de 4 luni închisoare aplicat.

În baza art. 38 alin. (1) C. pen. raportat la art. 40, art. 39 alin. (1) lit. b) C. pen., s-au contopit pedepsele de 1 (un) an închisoare, 1 (un) an şi 3 (trei) luni închisoare şi 5 (cinci) ani închisoare aplicate inculpatului B. prin sentinţa penală cu pedepsele de 1 an închisoare şi 1 an închisoare aplicate inculpatului prin Sentinţa penală nr. 81/2017 a Judecătoriei Şimleu Silvaniei, s-a stabilit pedeapsa cea mai grea de 5 ani închisoare la care s-a adăugat un spor de 1 an şi 5 luni închisoare (ce reprezintă 1/3 din totalul celorlalte pedepse), iar în final, s-a stabilit în sarcina inculpatului B. pedeapsa rezultantă de 6 (şase) ani şi 5 (cinci) luni închisoare cu executare în regim de detenţie.

În temeiul art. 238 alin. (1) din C. pen. raportat la art. 396 alin. (1), (2) şi 10 C. proc. pen., a fost condamnat inculpatul A. la pedeapsa de 1 (un) an închisoare, pentru comiterea infracţiunii de abuz de încredere.

În temeiul art. 245 alin. (1) din C. pen. raportat la art. 396 alin. (1), (2) şi 10 C. proc. pen., a fost condamnat inculpatul A. la pedeapsa de 1 (un) an şi 3 (trei) luni închisoare, pentru comiterea infracţiunii de înşelăciune privind asigurările.

În temeiul art. 270 alin. (2) lit. c) din Legea nr. 86/2006, cu aplicarea art. 274 din Legea nr. 86/2006, raportat la art. 396 alin. (1), (2) şi 10 C. proc. pen., a fost condamnat inculpatul A. la pedeapsa de 5 (cinci) ani închisoare, pentru comiterea infracţiunii de contrabandă.

Potrivit art. 67 alin. (1) C. pen., s-au interzis inculpatului cu titlu de pedeapsă complementară, pe o durată de 3 (trei) ani, exercitarea drepturilor prev. de art. 66 alin. (1) lit. a), b) C. pen., în condiţiile prevăzute de art. 68 alin. (1) lit. c) C. pen.

Conform art. 65 alin. (1) C. pen., s-au interzis inculpatului cu titlu de pedeapsă accesorie exercitarea drepturilor prev. de art. 66 alin. (1) lit. a), lit. b) C. pen., pe durata şi în condiţiile prevăzute de art. 65 alin. (3) C. pen.

În baza art. 38 alin. (1) C. pen. raportat la art. 39 alin. (1) lit. b) C. pen. s-au contopit pedepsele de 1 (un) an închisoare, 1 (un) an şi 3 (trei) luni închisoare şi 5 (cinci) ani închisoare aplicate inculpatului A., stabilind pedeapsa cea mai grea de 5 ani închisoare, la care s-a adăugat un spor de 9 luni închisoare (ce reprezintă 1/3 din totalul celorlalte pedepse), iar în final s-a stabilit în sarcina inculpatului A. pedeapsa rezultantă de 5 (cinci) ani şi 9 (nouă) luni închisoare cu executare în regim de detenţie.

În baza art. 19 din C. proc. pen. rap. la art. 23 şi art. 397 din C. proc. pen., coroborat cu 1349 şi 1357 C. civ. s-a admis în parte acţiunea civilă formulată în cauză de partea civilă C. SA şi s-au admis în totalitate acţiunile civile formulate în cauză de părţile civile SC "D." S.A şi E. SA

Au fost obligaţi inculpaţii B. şi A., în solidar, la plata următoarelor sume: 540 RON către partea civilă C. SA, cu titlu de despăgubiri materiale; 187.204 RON către partea civilă E. SA cu titlu de despăgubiri materiale reprezentând suma achitată cu titlu de datorie vamală, respectiv taxe vamale şi T.V.A; 109.032 euro către partea civilă SC "D." S.A cu titlu de despăgubiri materiale reprezentând contravaloarea mărfii însuşite de către inculpaţi.

În temeiul art. 272 şi art. 274 C. proc. pen., s-a dispus avansarea din fondul Ministerului Justiţiei către Baroul Sălaj a sumei de 217 RON reprezentând onorariul parţial al apărătorului din oficiu pentru inculpatul A., av. F. care a asigurat asistenţa juridică a inculpatului în faza de judecată, cheltuieli ce au rămas în sarcina statului. În baza art. 274 alin. (1) C. proc. pen., a fost obligat fiecare inculpat în parte la plata către stat a sumei de câte 1400 RON cu titlu de cheltuieli judiciare avansate de stat (2000 RON pentru faza de urmărire penală, 100 RON pentru faza de cameră preliminară şi 700 RON pentru faza de judecată).

Prin Decizia penală nr. 415/A din data de 22 martie 2021 pronunţată de Curtea de Apel Cluj, în temeiul art. 421 pct. 1 lit. b) din C. proc. pen., s-au respins, ca nefondate, apelurile declarate de către partea civilă SC C. SA şi inculpaţii B. şi A. împotriva Sentinţei penale nr. 304 din 09.12.2020 a Judecătoriei Zalău. În baza art. 275 alin. (2) din C. proc. pen. au fost obligaţi apelanţii inculpaţii şi partea civilă să plătească câte 400 RON, fiecare, cheltuieli judiciare către stat.

Împotriva Deciziei penale nr. 415/A din data de 22 martie 2021 pronunţate de Curtea de Apel Cluj, ambii inculpaţi au declarat recurs în casaţie.

Prin Decizia penală nr. 535/RC din 23 noiembrie 2021 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, în Dosarul nr. x/2017, s-au admis recursurile în casaţie formulate de inculpaţii B. şi A. împotriva Deciziei penale nr. 415/A din data de 22 martie 2021 a Curţii de Apel Cluj, secţia penală şi de Minori, pronunţată în Dosarul nr. x/2019. S-a dispus casarea, în totalitate, a deciziei penale atacată şi, în parte, a Sentinţei penale nr. 304 din data de 09 decembrie 2020 a Judecătoriei Zalău, pronunţată în Dosarul nr. x/2019 şi, rejudecând:

S-a descontopit pedeapsa rezultantă de 6 ani şi 5 luni închisoare şi 3 ani pedeapsă complementară a interzicerii exercitării drepturilor prev. de art. 66 alin. (1) lit. a), b) şi g) din C. pen. aplicate inculpatului B., pe care le-a repus în individualitatea lor, după cum urmează: pedeapsa de 1 an închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii de abuz de încredere, prevăzută de art. 238 alin. (1) din C. pen. cu aplicarea art. 396 alin. (10) din C. proc. pen. pedeapsa de 1 an şi 3 luni închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii de înşelăciune privind asigurările, prevăzută de art. 245 alin. (1) din C. pen. cu aplicarea art. 396 alin. (10) din C. proc. pen. pedeapsa de 5 ani închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii de contrabandă, prevăzută de art. 270 alin. (2) lit. c) din Legea nr. 86/2006, cu aplicarea art. 274 din Legea nr. 86/2006 şi art. 396 alin. (10) din C. proc. pen. şi 3 ani pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 66 alin. (1) lit. a), b) şi g) (dreptul de a ocupa funcţia de administrator a unei persoane juridice, de care s-a folosit pentru săvârşirea infracţiunilor) din C. pen. pedepsele de 1 an închisoare şi 1 an închisoare aplicate prin Sentinţa penală nr. 81/2017 a Judecătoriei Şimleu Silvaniei, pronunţată în Dosarul nr. x/2016, definitivă prin Decizia penală nr. 1345/A/2017 a Curţii de Apel Cluj la data de 24.10.2017.

În baza art. 396 alin. (5) raportat la art. 16 alin. (1) lit. b) teza I din C. proc. pen., s-a dispus achitarea inculpatului B. pentru săvârşirea infracţiunii de contrabandă, prevăzută de art. 270 alin. (2) lit. c) din Legea nr. 86/2006, cu aplicarea art. 274 din Legea nr. 86/2006.

În temeiul art. 38 alin. (1) raportat la art. 40 din C. pen., art. 39 alin. (1) lit. b) din C. pen., s-au contopit pedepsele de 1 an închisoare, 1 an şi 3 luni închisoare aplicate inculpatului B. în cauză cu pedepsele de 1 an închisoare şi de 1 an închisoare aplicate prin Sentinţa penală nr. 81/2017 a Judecătoriei Şimleu Silvaniei, pronunţată în Dosarul nr. x/2016, definitivă la data de 24.10.2017, prin Decizia penală nr. 1345/A/2017 a Curţii de Apel Cluj, în pedeapsa cea mai grea, de 1 an şi 3 luni închisoare, la care s-a adăugat un spor de 1/3 din celelalte pedepse (3 pedepse în cuantum de câte 1 an închisoare), respectiv 1 an închisoare, inculpatul urmând să execute pedeapsa rezultantă de 2 ani şi 3 luni închisoare.

S-a descontopit pedeapsa rezultantă de 5 ani şi 9 luni închisoare şi 3 ani pedeapsă complementară a interzicerii exercitării drepturilor prev. de art. 66 alin. (1) lit. a), b) din C. pen. aplicate inculpatului A., în pedepsele componente, pe care le-a repus în individualitatea lor, după cum urmează: pedeapsa de 1 an închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii de abuz de încredere, prevăzută de art. 238 alin. (1) din C. pen. cu aplicarea art. 396 alin. (10) din C. proc. pen. pedeapsa de 1 an şi 3 luni închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii de înşelăciune privind asigurările, prevăzută de art. 245 alin. (1) din C. pen. cu aplicarea art. 396 alin. (10) din C. proc. pen. pedeapsa de 5 ani închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii de contrabandă, prevăzută de art. 270 alin. (2) lit. c) din Legea nr. 86/2006, cu aplicarea art. 274 din Legea nr. 86/2006 şi art. 396 alin. (10) din C. proc. pen. şi 3 ani pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 66 alin. (1) lit. a), b) din C. pen.

În baza art. 396 alin. (5) raportat la art. 16 alin. (1) lit. b) teza I din C. proc. pen., s-a dispus achitarea inculpatului A. pentru săvârşirea infracţiunii de contrabandă, prevăzută de art. 270 alin. (2) lit. c) din Legea nr. 86/2006, cu aplicarea art. 274 din Legea nr. 86/2006.

În temeiul art. 38 alin. (1) din C. pen. raportat la art. 39 alin. (1) lit. b) din C. pen., s-au contopit pedepsele în pedeapsa cea mai grea, de 1 an şi 3 luni închisoare, la care s-a adăugat un spor de 1/3 din cealaltă pedeapsă (de 1 an închisoare), respectiv 4 luni închisoare, inculpatul urmând să execute pedeapsa rezultantă de 1 an şi 7 luni închisoare.

S-au menţinut celelalte dispoziţii ale Sentinţei penale nr. 304 din data de 09 decembrie 2020 a Judecătoriei Zalău, pronunţată în Dosarul nr. x/2019.

S-a dispus anularea formelor de executare emise pe numele inculpaţilor B. şi A. în baza Sentinţei penale nr. 304 din data de 09 decembrie 2020 a Judecătoriei Zalău, pronunţată în Dosarul nr. x/2019, definitivă prin Decizia penală nr. 415/A din data de 22 martie 2021 a Curţii de Apel Cluj, secţia penală şi de Minori, pronunţată în Dosarul nr. x/2019 şi emiterea unor noi forme de executare conform prezentei hotărâri. Cheltuielile judiciare au rămas în sarcina statului.

La data de 17.06.2022, contestatorul A. a formulat contestaţie în anulare împotriva Deciziei penale nr. 415/A/22.03.2021, invocând prev. art. 426 lit. b) din C. proc. pen. Ulterior, şi contestatorul B. a formulat contestaţie în anulare împotriva Deciziei penale nr. 415/A/22.03.2021, pronunţate în Dosarul nr. x/2019, invocând aceleaşi prev. ale art. 426 lit. b) din C. proc. pen.

Prin Decizia penală nr. 1097 din 31 august 2022 pronunţată de Curtea de Apel Cluj, secţia penală şi de Minori, în temeiul art. 431 şi art. 432 din C. proc. pen. cu trimitere la art. 426 lit. b) din C. proc. pen., s-a admis în principiu şi în fond contestaţia în anulare promovată de contestatorul A. împotriva Deciziei penale nr. 415/A/22.03.2021 a Curţii de Apel Cluj, pronunţată în Dosarul nr. x/2019, pe care a desfiinţat-o, în parte, în latura penală, în ceea ce priveşte omisiunea reţinerii incidenţei cauzei de încetare a procesului penal prev. de art. 16 alin. (1) lit. f) din C. proc. pen. (prescripţia răspunderii penale) sub aspectul săvârşirii infracţiunilor de abuz de încredere prev. de art. 238 alin. (1) din C. pen. (comisă în perioada 30.11.2014 - 07.01.2015), respectiv înşelăciune privind asigurările, prev. de art. art. 245 alin. (1) din C. pen. (comisă în perioada 30.11.2014 - 07.01.2015), de către A.. Rejudecând în aceste limite:

S-a descontopit pedeapsa rezultantă aplicată inculpatului, de 1 ani 7 luni închisoare, în pedepsele componente: pedeapsa de 1 ani închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii de abuz de încredere, pedeapsa de 1 an 3 luni ani închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii de înşelăciune privind asigurările şi înlătură sporul de 4 luni închisoare.

În temeiul art. 396 alin. (6) cu trimitere la art. 16 alin. (1) lit. f) din C. proc. pen., s-a dispus încetarea procesului penal pornit împotriva inculpatului A. pentru comiterea infracţiunii de abuz de încredere prev. de art. 238 alin. (1) din C. pen. (comisă în perioada 30.11.2014 - 07.01.2015) şi s-au înlăturat consecinţele penale ale condamnării, respectiv pedeapsa de 1 an închisoare, ca efect a intervenirii prescripţiei răspunderii penale.

În temeiul art. 396 alin. (6) cu trimitere la art. 16 alin. (1) lit. f) din C. proc. pen., s-a dispus încetarea procesul penal pornit împotriva inculpatului A. pentru comiterea infracţiunii de înşelăciune privind asigurările, prev. de art. art. 245 alin. (1) din C. pen. (comisă în perioada 30.11.2014 - 07.01.2015 şi s-au înlăturat consecinţele penale ale condamnării, respectiv pedeapsa de 1 an 3 luni închisoare, ca efect a intervenirii prescripţiei răspunderii penale.

S-a constatat că mandatul de executare a pedepsei închisorii nr. x/2020, emis conform Sentinţei penale nr. 304/09.12.2020, pronunţată de Judecătoria Zalău, în Dosarul nr. x/2019, definitivă prin Decizia penală nr. 415/A/22.03.2021 a Curţii de Apel Cluj a fost anulat prin Sentinţa penală nr. 237/2022 a Judecătoriei Sectorului 5 Bucureşti şi s-a dispus punerea de îndată în libertate a condamnatului dacă nu este arestat în altă cauză sau nu se află în executarea altor pedepse.

În temeiul art. 431 şi art. 432 din C. proc. pen. cu trimitere la art. 426 lit. b) din C. proc. pen., s-a admis în principiu şi în fond contestaţia în anulare promovată de contestatorul B. împotriva Deciziei penale nr. 415/A/22.03.2021 a Curţii de Apel Cluj, pronunţată în Dosarul nr. x/2019, pe care a desfiinţat-o în parte, în latura penală, în ceea ce priveşte omisiunea reţinerii incidenţei cauzei de încetare a procesului penal prev. de art. 16 alin. (1) lit. f) din C. proc. pen. (prescripţia răspunderii penale) sub aspectul săvârşirii infracţiunilor de abuz de încredere prev. de art. 238 alin. (1) din C. pen. (comisă în perioada 30.11.2014 - 07.01.2015), respectiv înşelăciune privind asigurările, prev. de art. art. 245 alin. (1) din C. pen. (comisă în perioada 30.11.2014 - 07.01.2015), de către apelantul-inculpat B.. Rejudecând în aceste limite:

S-a descontopit pedeapsa rezultantă aplicată inculpatului, de 2 ani 3 luni închisoare, în pedepsele componente: pedeapsa de 1 an închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii de abuz de încredere şi pedeapsa de 1 an 3 luni închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii de înşelăciune privind asigurările, la care a fost condamnat prin Sentinţa penală nr. 304/09.12.2020 a Judecătoriei Zalău, pronunţată în Dosar nr. x/2019, respectiv pedepsele de 1 an închisoare, 1 an închisoare, la care a fost condamnat prin Sentinţa penală nr. 81/2017 a Judecătoriei Şimleu Silvaniei pronunţată în Dosarul nr. x/2016, definitivă prin Decizia penală nr. 1345/A/2017 a Curţii de Apel Cluj la data de 24.10.2017 şi s-a înlăturat sporul de 1 an închisoare.

În temeiul art. 396 alin. (6) cu trimitere la art. 16 alin. (1) lit. f) din C. proc. pen., s-a dispus încetarea procesului penal pornit împotriva inculpatului B., pentru comiterea infracţiunii de abuz de încredere prev. de art. 238 alin. (1) din C. pen. (comisă în perioada 30.11.2014 - 07.01.2015) şi s-au înlăturat consecinţele penale ale condamnării, respectiv pedeapsa de 1 an închisoare şi anularea suspendării sub supraveghere a pedepsei de 1 an 4 luni închisoare, la care a fost condamnat prin Sentinţa penală nr. 81/2017 a Judecătoriei Şimleu Silvaniei, pronunţată în dosarul x/2016, definitivă prin Decizia penală nr. 1345/A/2017 a Curţii de Apel Cluj la data de 24.10.2017, ca efect a intervenirii prescripţiei răspunderii penale.

În temeiul art. 396 alin. (6) cu trimitere la art. 16 alin. (1) lit. f) din C. proc. pen., s-a încetat procesul penal pornit împotriva inculpatului B., pentru comiterea infracţiunii de înşelăciune privind asigurările, prev. de art. art. 245 alin. (1) din C. pen. (comisă în perioada 30.11.2014 - 07.01.2015 şi s-au înlăturat consecinţele penale ale condamnării, respectiv pedeapsa de 1 an 3 luni închisoare şi anularea suspendării sub supraveghere a pedepsei de 1 an 4 luni închisoare, la care a fost condamnat prin Sentinţa penală nr. 81/2017 a Judecătoriei Şimleu Silvaniei pronunţată în Dosarul nr. x/2016, definitivă prin Decizia penală nr. 1345/A/2017 a Curţii de Apel Cluj la data de 24.10.2017, ca efect a intervenirii prescripţiei răspunderii penale.

S-a dispus anularea mandatului de executare a pedepsei închisorii nr. x/24.11.2021, emis conform Sentinţei penale nr. 304/09.12.2020, pronunţată de Judecătoria Zalău, în Dosarul nr. x/2019, definitivă prin Decizia penală nr. 415/A/22.03.2021 a Curţii de Apel Cluj şi Decizia penală nr. 535/RC/23.11.2021 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.

S-au menţinut celelalte dispoziţii ale Deciziei penale nr. 415/A/22.03.2021 a Curţii de Apel Cluj, pronunţată în Dosarul nr. x/2019. Onorariul apărătorului desemnat din oficiu, d-nul av. G., în cuantum de 627 RON, se va avansa din fondurile Ministerului Justiţiei. În temeiul art. 275 alin. (3) din C. proc. pen., cheltuielile judiciare avansate de stat au rămas în sarcina acestuia.

Decizia penală nr. 1097 din 31 august 2022 pronunţată de Curtea de Apel Cluj, secţia penală şi de minori a fost comunicată: inculpaţilor A. la data de 13.09.2022 şi B. la data de 14.09.2022 şi 13.09.2022, părţilor civile SC E. SA la data de 14.09.2022, SC C. SA la data de 14.09.2022, SC D. SA la data de 03.10.2022 şi Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Cluj la data de 13.09.2022.

Pentru Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Cluj termenul s-a împlinit la data de 14.10.2022, în conformitate cu art. 269 alin. (2) şi (4) din C. proc. pen.

Împotriva Deciziei penale nr. 1097 din 31 august 2022 pronunţată de Curtea de Apel Cluj, secţia penală şi de minori a declarat recurs în casaţie Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Cluj, la data de 11.10.2022.

Cererea de recurs în casaţie a fost comunicată către: inculpaţii A. la data de 13.10.2022 şi B. la data de 13.10.2022 şi 13.10.2022, părţilor civile SC E. SA la data de 14.10.2022, SC C. SA la data de 14.10.2022, retur plic, SC D. SA la data de 21.10.2022.

În cauză, inculpaţii B. şi A., prin avocat H., au depus concluzii scrise.

În esenţă, au solicitat în temeiul art. 440 alin. (2) din C. proc. pen., respingerea recursului în casaţie ca inadmisibil, întrucât potrivit art. 434 alin. (1) din C. proc. pen., pot fi atacate cu recurs în casaţie deciziile pronunţate de curţile de apel şi de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, ca instanţe de apel, cu excepţia deciziilor prin care s-a dispus rejudecarea cauzelor. Or, în prezenta cauză, parchetul a formulat un recurs în casaţie împotriva unei decizii pronunţate nu în calea de atac ordinară a apelului, ci în soluţionarea unei căi extraordinare de atac, şi anume a contestaţiei în anulare, prin urmare, această ultimă hotărâre nu poate fi atacată cu recurs în casaţie, sub sancţiunea inadmisibilităţii. Potrivit dispoziţiilor art. 432 alin. (4) din C. proc. pen., sentinţa dată în contestaţia în anulare este supusă apelului, iar decizia dată în apel este definitivă.

S-a mai susţinut că prin Decizia nr. 5/2015, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept în materie penală, a stabilit că hotărârea pronunţată în procedura admisibilităţii în principiu a contestaţiei în anulare, împotriva unei sentinţe pentru care nu este prevăzută o cale de atac, nu poate fi suspusă apelului. Astfel, contestaţia în anulare fiind întemeiată şi admisă în baza art. 426 lit. b) din C. proc. pen., iar aceasta a fost formulată de condamnat împotriva unei decizii pronunţate în apel, în mod corect, a fost soluţionată de Curtea de Apel Cluj printr-o decizie definitivă.

S-a apreciat că deşi dispoziţiile art. 438 alin. (1) pct. 8 din C. proc. pen., vizează numai situaţiile în care în mod greşit s-a dispus încetarea procesului, aceste dispoziţii sunt aplicabile numai în cazurile în care pretinsa greşită încetare a procesului penal s-a dispus de către instanţa de apel, în soluţionarea căii ordinare a apelului declarat împotriva sentinţei primei instanţe.

În ipoteza în care instanţa de apel a dispus condamnarea, în apel, a inculpatului, acesta, evident, nu va putea formula un recurs în casaţie, întemeiat pe dispoziţiile art. 438 alin. (1) pct. 8 din C. proc. pen., ci o contestaţie în anulare, întemeiată pe dispoziţiile art. 426 lit. b) din C. proc. pen., această (ultimă) cale extraordinară de atac urmând a fi soluţionată de curtea de apel competentă, care se va pronunţa în mod definitiv nu asupra apelului, ci asupra contestaţiei în anulare. Aşa fiind, decizia definitivă pronunţată în soluţionarea contestaţiei în anulare, prin care s-a dispus încetarea procesului penal, constatându-se intervenirea prescripţiei generale a răspunderii penale, nu poate fi atacată cu recurs în casaţie, ci numai decizia dată în apel, de instanţa de apel, când aceasta din urmă ar fi dispus încetarea procesului penal. În cadrul contestaţiei în anulare, formulate de condamnat, parchetul a avut posibilitatea să pună concluzii şi să le argumenteze, iar argumentele parchetului şi ale contestatorului au fost analizate de o instanţă într-o cale extraordinară de atac.

Pe de altă parte, considerarea ca admisibil a prezentului recurs în casaţie ar constitui o reexaminare a hotărârii definitive date într-o cale extraordinară de atac printr-o altă cale extraordinară de atac.

Cauza a fost înregistrată pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie la data de 09.11.2022, sub Dosar nr. x/2022, iar judecătorul de filtru a dispus întocmirea raportului de către magistratul asistent desemnat în cauză, în vederea verificării admisibilităţii cererii, în procedura prevăzută de art. 440 din C. proc. pen., la data de 17.01.2023.

În cuprinsul cererii de recurs în casaţie formulată de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Cluj sunt menţionate numele şi prenumele procurorului din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Cluj (I.), hotărârea care se atacă (Decizia penală nr. 1097/A din 31.08.2022, pronunţată de Curtea de Apel Cluj, secţia penală şi de minori), precum şi semnătura titularului cererii, în raport de dispoziţiile art. 437 alin. (1) din C. proc. pen.

Totodată, prin cererea formulată de parchet a fost indicat drept temei pe care se întemeiază calea de atac - art. 438 alin. (1) pct. 8 din C. proc. pen., respectiv în mod greşit s-a dispus încetarea procesului penal şi s-a solicitat admiterea în principiu a cererii de recurs în casaţie şi în urma rejudecării cauzei, casarea Deciziei penale nr. 1097/A/2022 a Curţii de Apel Cluj şi înlăturarea greşitei aplicări a legii, respectiv a soluţiei prin care s-a admis contestaţia în anulare şi s-a dispus încetarea procesului penal faţă de inculpatul A. pentru comiterea infracţiunii de abuz de încredere, prev. de art. 238 alin. (1) din C. pen. şi înşelăciune privind asigurările, prev. de art. 245 alin. (1) din C. pen. şi faţă de inculpatul B. pentru comiterea infracţiunii de abuz de încredere, prev. de art. 238 alin. (1) şi înşelăciune privind asigurările, prev. de art. 245 alin. (1) din C. pen.

În cuprinsul motivelor de recurs în casaţie, s-a susţinut că hotărârea este nelegală, în speţă fiind incident cazul de recurs în casaţie prevăzut în art. 438 alin. (1) pct. 8 din C. proc. pen., în condiţiile în care în mod greşit s-a constatat împlinit termenul de prescripţie a răspunderii penale.

Infracţiunile pentru care s-a dispus încetarea procesului penal au fost săvârşite în perioada 30.11.2014 - 07.01.2015. Infracţiunea de abuz de încredere este pedepsită cu închisoarea de la 3 luni la 2 ani sau cu amendă, iar infracţiunea de înşelăciune privind asigurările este pedepsită cu închisoarea de la 1 an la 5 ani. Raportat la aceste pedepse prevăzute de lege, termenul de prescripţie generală pentru infracţiunea de abuz de încredere şi pentru infracţiunea de înşelăciune privind asigurările este de 5 ani, potrivit art. 154 alin. (1) lit. d) C. pen. Termenul de prescripţie specială pentru ambele infracţiuni este aşadar de 10 ani, potrivit art. 155 alin. (4) C. pen.

Ţinând seama de datele la care au fost săvârşite aceste infracţiuni, respectiv perioada 30.11.2014 - 07.01.2015, aceste termene de prescripţie specială nu erau împlinite la data de 22.03.2021, când a fost pronunţată Decizia penală nr. 415/A/2021, urmând a fi împlinite în data de 29.01.2025 (în varianta cea mai favorabilă inculpatului), ţinând seama şi de suspendarea termenului prescripţiei răspunderii penale pe durata stării de urgenţă (2 luni).

În esenţă, s-a susţinut că, în cauza de faţă, au fost evident îndeplinite acte de procedură, indicând în acest sens că în Dosarul nr. x/2015 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Zalău acţiunea penală a fost pusă în mişcare împotriva inculpaţilor A. şi B. prin ordonanţa din 07.05.2018. Întrucât valabilitatea actului de procedură este guvernată de principiul tempus regit actum şi nu de principiul aplicării legii penale mai favorabile, urmează a fi examinat în ce condiţii acest act de procedură a avut efect întreruptiv de prescripţie.

Prin Decizia nr. 473/2018, instanţa de control constituţional a preluat considerentele Deciziei nr. 511/2013, reiterând faptul că, în lumina Convenţiei europene a drepturilor omului şi a jurisprudenţei dezvoltate de Curtea Europeană a Drepturilor Omului în aplicarea dispoziţiilor art. 7, retroactivitatea legii penale nu poate afecta, în sensul agravării, condiţiile de incriminare a faptei şi pedeapsa pentru aceasta. Ca atare, dincolo de controversele doctrinare cu privire la natura juridică a instituţiei prescripţiei, ceea ce este cert şi constituie un reper juridic important în analiza controlului de constituţionalitate este faptul că legislaţiile statelor semnatare ale Convenţiei trebuie să respecte prevederile art. 7 parag. 1 din această convenţie, care reprezintă fundamentul protecţiei juridice sub aspectul neretroactivităţii legii. Curtea Constituţională a reţinut, de asemenea, că soluţia legislativă criticată priveşte declararea imprescriptibilităţii executării pedepselor principale în cazul infracţiunilor de omor şi al infracţiunilor intenţionate urmate de moartea victimei, pentru care, la data intrării în vigoare a dispoziţiilor legale criticate, nu s-a împlinit termenul de prescripţie, iar opţiunea legiuitorului pentru aplicarea imediată a dispoziţiilor din materia prescripţiei, mai severe, inclusiv pentru infracţiuni comise anterior, pentru care termenul de prescripţie a executării pedepsei nu s-a împlinit încă, nu este de natură să încalce dispoziţiile din art. 15 alin. (2) din legea fundamentală.

Examinarea efectelor neconstituţionalităţii art. 155 alin. (1) C. pen. nu antrenează principiul legii penale mai favorabile, iar actele de procedură îndeplinite înainte de 25.06.2018 şi-au produs efectele de întrerupere a cursului termenului de prescripţie, valabilitatea lor fiind guvernată de principiul tempus regit actum. Ulterior întocmirii ordonanţei din 07.05.2018, a început să curgă un nou termen general de prescripţie de 5 ani, care în mod evident nu a fost împlinit la 22.03.2021, data soluţionării definitive a cauzei, termenul de prescripţie specială urmând a se împlini în data de 29.01.2025 (în varianta cea mai favorabilă inculpatului), ţinând seama şi de suspendarea termenului prescripţiei răspunderii penale pe durata stării de urgenţă (2 luni).

În cuprinsul Deciziei CCR nr. 358/2022, s-a arătat că, între 26 aprilie 2018 şi 30 mai 2022, "fondul activ al legislaţiei nu conţine vreun caz care să permită întreruperea cursului prescripţiei răspunderii penale".

Întrucât întreruperea cursului prescripţiei este o instituţie de drept procesual, pretinsa inexistenţă a vreunui caz de întrerupere în perioada mai 2018 şi mai 2022 nu are vreo consecinţă asupra actelor întreruptive de prescripţie îndeplinite în perioada 2014 - 2018, întrucât nu se aplică principiul legii penale mai favorabile. Per a contrario, interpretarea cauzelor întreruptive de prescripţie ca fiind supuse principiului legii penale mai favorabile, ar face ca Deciziile Curţii Constituţionale nr. 297/2018 şi nr. 358/2022 să retroactiveze, producând efecte şi pentru trecut, ceea ce contravine flagrant dispoziţiei constituţionale prevăzute de art. 147 alin. (4) din legea fundamentală. Art. 5 alin. (1) C. pen. nu poate fi interpretat astfel încât să lipsească de eficientă dispoziţiile art. 147 alin. (4) din Constituţie.

Caracterul întreruperii prescripţiei ca instituţie de drept procesual penal rezultă şi din faptul că spre deosebire de prescripţia răspunderii penale, care este de unică aplicare, în momentul în care termenul de prescripţie este împlinit, cauzele de întrerupere sunt de aplicare în timp, pe durata întregului termen de prescripţie şi îşi produc efectele de îndată. Odată prescripţia întreruptă, procesul penal va continua, fiind greu de motivat şi de justificat, după întocmirea de acte procesuale, administrarea de probe, dispunerea unei soluţii în cauză, că de fapt, cauzele de întrerupere au fost altele decât cele avute în vedere în momentul judecării cauzei şi că acestea nu şi-au produs efectul. O astfel de interpretare ar aduce grave atingeri şi principiului securităţii raporturilor juridice şi implicit drepturilor părţii adverse.

În aceste condiţii, potrivit art. 448 alin. (1) pct. 2 lit. a) teza a III-a din C. proc. pen., s-a solicitat casarea Deciziei penale nr. 1097/A/2022 din 31.08.2022 a Curţii de Apel Cluj, înlăturarea greşitei aplicări a legii şi respingerea, ca nefondată, a contestaţiei în anulare formulată de inculpaţi.

Prin încheierea din 17 ianuarie 2023, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, în baza art. 440 alin. (4) din C. proc. pen., a admis în principiu, cererea de recurs în casaţie formulată de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Cluj împotriva Deciziei penale nr. 1097/A din 31.08.2022 pronunţată de Curtea de Apel Cluj, secţia penală şi de minori, în Dosarul nr. x/2022, privind pe inculpaţii A. şi B.

S-a trimis cauza Completului 2, în compunere de 3 judecători şi s-a acordat termen la data de 14 martie 2023, cu citarea intimatelor părţi civile, a intimaţilor inculpaţi A. şi B., precum şi asigurarea apărării (apărător ales/din oficiu).

Procedând, prioritar, la verificarea îndeplinirii condiţiilor de admisibilitate prevăzute de art. 434, art. 435 şi art. 437 alin. (1) lit. a), b) şi d) din C. proc. pen., Înalta Curte a constatat că cererea de recurs în casaţie formulată de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Cluj a fost introdusă în termenul legal prevăzut de art. 435 din C. proc. pen. şi îndeplineşte condiţia de admisibilitate prevăzută de art. 434 din C. proc. pen., hotărârea recurată nefăcând parte din categoria celor care nu pot fi atacate cu recurs în casaţie.

De asemenea, cererea de recurs în casaţie îndeplineşte şi condiţiile prevăzute de art. 436 alin. (1) şi (6) din C. proc. pen., precum şi cerinţele de formă prevăzute la art. 437 alin. (1) a, b, c şi d din C. proc. pen., în cuprinsul acesteia fiind menţionate numele şi prenumele procurorului din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Cluj care a exercitat calea extraordinară de atac (I.), hotărârea care se atacă (Decizia penală nr. 1097/A din 31.08.2022 pronunţată de Curtea de Apel Cluj, secţia penală şi de minori), precum şi semnătura procurorului care a exercitat calea de atac şi a procurorului general.

În ceea ce priveşte condiţia prev. de art. 437 alin. (1) lit. c din C. proc. pen., s-a constatat că, în cauză, s-a invocat cazul de recurs în casaţie prev. de art. 438 alin. (1) pct. 8 din C. proc. pen. susţinându-se, în esenţă, că soluţia pronunţată de Curtea de Apel Cluj cu privire la încetarea procesului penal ca urmare a prescripţiei răspunderii penale în baza deciziilor Curţii Constituţionale nr. 297 din 26.04.2018 şi nr. 358 din 26.05.2022, respectiv a soluţiei prin care s-a admis contestaţia în anulare şi s-a dispus încetarea procesului penal faţă de inculpatul A. pentru comiterea infracţiunii de abuz de încredere, prev. de art. 238 alin. (1) din C. pen. şi înşelăciune privind asigurările, prev. de art. 245 alin. (1) din C. pen. şi faţă de inculpatul B. pentru comiterea infracţiunii de abuz de încredere, prev. de art. 238 alin. (1) şi înşelăciune privind asigurările, prev. de art. 245 alin. (1) din C. pen. este nefondată, întrucât în mod greşit s-a constatat împlinit termenul de prescripţie a răspunderii penale.

Înalta Curte, constatând că cererea de recurs în casaţie formulată de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Cluj împotriva Deciziei penale nr. 1097/A din 31.08.2022 pronunţată de Curtea de Apel Cluj, secţia penală şi de minori, în Dosarul nr. x/2022, privind pe inculpaţii A. şi B. este introdusă în termenul prevăzut de lege şi respectă condiţiile prevăzute de art. 434, art. 436 alin. (1) şi (6) din C. proc. pen., dar şi pe cele prev. de art. 437 raportat la art. 438 din C. proc. pen., în temeiul art. 440 alin. (4) din C. proc. pen., a admis-o în principiu, şi a acordat termen la data de 14 martie 2023.

Examinând cererea de recurs în casaţie formulată de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Cluj împotriva Deciziei penale nr. 1097/A din 31.08.2022 pronunţată de Curtea de Apel Cluj, secţia penală şi de minori, în Dosarul nr. x/2022, privind pe inculpaţii A. şi B., Înalta Curte constată următoarele:

Potrivit dispoziţiilor art. 433 din C. proc. pen., în calea extraordinară a recursului în casaţie, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie verifică, în condiţiile legii, conformitatea hotărârii atacate cu regulile de drept aplicabile, iar, conform art. 447 din C. proc. pen., pe această cale se verifică exclusiv legalitatea deciziei.

Se constată, aşadar, că recursul în casaţie este o cale extraordinară de atac, prin care sunt supuse verificării hotărâri definitive care au intrat în autoritatea de lucru judecat, însă, numai în cazuri anume prevăzute de lege şi doar pentru motive de nelegalitate. Drept urmare, chestiunile de fapt analizate de instanţa de fond şi, respectiv, apel, intră în puterea lucrului judecat şi excedează cenzurii instanţei învestită cu judecarea recursului în casaţie.

Prin limitarea cazurilor în care poate fi promovată, această cale extraordinară de atac tinde să asigure echilibrul între principiul legalităţii şi principiul respectării autorităţii de lucru judecat, legalitatea hotărârilor definitive putând fi verificată doar pentru motivele expres şi limitativ prevăzute.

În cauză, Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Cluj a formulat recurs în casaţie întemeiat pe cazul de casare prevăzut de art. 438 alin. (1) pct. 8 din C. proc. pen.

Astfel, în conformitate cu dispoziţiile art. 438 alin. (1) pct. 8 din C. proc. pen., hotărârile sunt supuse casării în acele situaţii în care, în raport cu actele şi lucrările dosarului, s-a stabilit în mod eronat incidenţa unuia dintre impedimentele prevăzute de art. 16 alin. (1) lit. e) - j) din C. proc. pen. (printre care şi cazul în care intervine amnistia sau prescripţia), dispunându-se greşit încetarea procesului penal.

Prin prisma cazului de casare reglementat de art. 438 alin. (1) pct. 8 din C. proc. pen., parchetul a susţinut, în esenţă, că în mod greşit s-a dispus încetarea procesului penal.

Prealabil, Înalta Curte analizează, în condiţiile pronunţării Deciziei nr. 358/2022 a Curţii Constituţionale a României şi a Deciziei nr. 67/2022 a Completului pentru dezlegarea unor chestiuni de drept în materie penală al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, problema intervenirii prescripţiei răspunderii penale.

La momentul adoptării şi intrării în vigoare a C. pen. al României, 01 februarie 2014, întreruperea cursului prescripţiei răspunderii penale era reglementată în art. 155 alin. (1), textul legal având următoarea formă: "Cursul termenului prescripţiei răspunderii penale se întrerupe prin îndeplinirea oricărui act de procedură în cauză".

Prin Decizia nr. 297/2018, Curtea Constituţională a României a constatat că:

"soluţia legislativă care prevede întreruperea cursului termenului prescripţiei răspunderii penale prin îndeplinirea "oricărui act de procedură în cauză", din cuprinsul dispoziţiilor art. 155 alin. (1) din C. pen., este neconstituţională".

Pe cale de consecinţă, ulterior pronunţării acestei decizii a instanţei de contencios constituţional, în condiţiile în care legiuitorul nu a intervenit activ în modificarea prevederilor legale constatate neconstituţionale conform considerentelor deciziei precitate, în fondul legislativ activ, art. 155 alin. (1) din C. pen. a avut următoarea formă: "Cursul termenului prescripţiei răspunderii penale se întrerupe (...)".

Prin Decizia nr. 358/2022 a Curţii Constituţionale a României a fost admisă excepţia de neconstituţionalitate invocată şi s-a constatat că dispoziţiile art. 155 alin. (1) din C. pen., în forma ulterioară Deciziei nr. 297/2018, sunt neconstituţionale.

Pentru a pronunţa această soluţie instanţa de contencios constituţional a reţinut următoarele:

"72. Aşa fiind, Curtea constată că ansamblul normativ în vigoare nu oferă toate elementele legislative necesare aplicării previzibile a normei sancţionate prin Decizia nr. 297 din 26 aprilie 2018.

Astfel, deşi Curtea Constituţională a făcut trimitere la vechea reglementare, evidenţiind reperele unui comportament constituţional pe care legiuitorul avea obligaţia să şi-l însuşească aplicând cele statuate de Curte, acest fapt nu poate fi interpretat ca o permisiune acordată de către instanţa de contencios constituţional organelor judiciare de a stabili ele însele cazurile de întrerupere a prescripţiei răspunderii penale.

73. În consecinţă, Curtea constată că, în condiţiile stabilirii naturii juridice a Deciziei nr. 297 din 26 aprilie 2018 ca decizie simplă/extremă, în absenţa intervenţiei active a legiuitorului, obligatorie potrivit art. 147 din Constituţie, pe perioada cuprinsă între data publicării respectivei decizii şi până la intrarea în vigoare a unui act normativ care să clarifice norma, prin reglementarea expresă a cazurilor apte să întrerupă cursul termenului prescripţiei răspunderii penale, fondul activ al legislaţiei nu conţine vreun caz care să permită întreruperea cursului prescripţiei răspunderii penale."

Înalta Curte reţine, în conformitate cu considerentele obligatorii ale Deciziei nr. 358/2022 a Curţii Constituţionale, că în perioada cuprinsă între momentul publicării în Monitorul Oficial a Deciziei nr. 297/2018, respectiv la 25 iunie 2018, şi momentul publicării O.U.G. nr. 71/2022 pentru modificarea art. 155 alin. (1) din C. pen., 30 mai 2022, în legislaţia naţională penală nu au fost prevăzute cazuri de întrerupere a prescripţiei răspunderii penale, aplicabile în această materie fiind, exclusiv, dispoziţiile cuprinse în prevederile art. 153 - 154 din C. pen., termenele de prescripţie a răspunderii penale fiind cele menţionate în art. 154 alin. (1), fără ca acestea să fie susceptibile de a fi întrerupte.

În sensul celor de mai sus este şi Decizia nr. 67 din data de 25 octombrie 2022 a Înalte Curţi de Casaţie şi Justiţie - Completul pentru dezlegarea unei chestiuni de drept în materie penală prin care s-a statuat că "Având în vedere delimitarea efectelor prescripţiei răspunderii penale astfel cum rezultă din considerentele Deciziei Curţii Constituţionale nr. 1.092/2012 (publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 67 din 31 ianuarie 2013) într-un efect principal, reprezentat de înlăturarea răspunderii penale şi, respectiv, un efect derivat, de ordin procesual, constând în înlăturarea acţiunii penale, se reţine că, la rândul său, întreruperea cursului prescripţiei răspunderii penale are un efect de drept material, modificând regimul răspunderii penale prin prelungirea intervalului de timp în care statul îşi poate exercita dreptul de a trage la răspundere penală, şi un efect derivat, de ordin procesual, respectiv repunerea organelor judiciare într-un nou termen în care îşi pot exercita rolul activ, conferit de dispoziţiile art. 5 din C. proc. pen., de stabilire a adevărului, în cauzele penale, pe baza probelor administrate.

Cele două efecte nu se confundă şi nu sunt reglementate de aceleaşi categorii de norme legale.

În consecinţă, nu este posibilă extinderea regulilor referitoare la aplicarea în timp a legii procesuale care reglementează condiţiile de legalitate ale actului procedural care constituie cauza la efectul de drept material al întreruperii cursului prescripţiei. Mai concret, dacă s-ar admite că întreruperea prescripţiei este reglementată de norme procesuale întrucât cauza ei este un act de procedură, ar însemna să se confunde cauza în sine cu efectul principal constând în întreruperea cursului prescripţiei penale. Or, aşa cum s-a arătat, cauza prevăzută de art. 155 alin. (1) din C. pen. (îndeplinirea unui act de procedură) are ca efect de drept material întreruperea termenului de prescripţie, care produce consecinţa prelungirii termenului în care poate fi atrasă răspunderea penală.

Aşadar, nu pot fi extinse dispoziţiile procesuale care reglementează cauza (actul de procedură) la întreaga instituţie a întreruperii cursului prescripţiei, efectul acesteia fiind prevăzut în mod distinct de legea penală de drept material şi constând în prelungirea termenului în care poate fi atrasă răspunderea penală."

Prin urmare, Înalta Curte arată că în perioada 25.06.2018 - 30.05.2022, dispoziţiile art. 155 alin. (1) C. pen., referitoare la întreruperea cursului prescripţiei răspunderii penale, au încetat să mai aibă efecte juridice, dispoziţiile C. pen. în vigoare în perioada menţionată constituind legea penală mai favorabilă.

Pe cale de consecinţă, termenele de prescripţie a răspunderii penale pentru infracţiunea săvârşită de inculpaţi se raportează numai la dispoziţiile art. 154 alin. (1) C. pen., deoarece, în lipsa unor dispoziţii legale referitoare la întreruperea cursului prescripţiei, nu se poate stabili că a început un nou termen de prescripţie, cu consecinţa socotirii ca fiind împlinit a termenului de prescripţie, în cazul depăşirii cu încă o dată a acestuia.

Înalta Curte constată că termenul de prescripţie se calculează potrivit dispoziţiilor art. 154 alin. (1) şi (2) C. pen., în raport de pedeapsa prevăzută de lege pentru infracţiunea pentru care inculpatul a fost trimis în judecată.

Astfel, se observă că la momentul pronunţării Deciziei nr. 297 din 26 aprilie 2018 de către Curtea Constituţională, cauza era pendinte, fiind soluţionată în data de 31 august 2022, prin pronunţarea Deciziei nr. 1097/A în Dosarul nr. x/2022, iar problematica prescripţiei răspunderii penale nu fusese dezbătută şi nici analizată la judecarea cauzei apel.

În raport cu aceste considerente, Înalta Curte constată că, în mod corect, Curtea de Apel Cluj, admiţând contestaţia în anulare declarată de inculpaţii A. şi B., a dispus încetarea procesului penal în ceea ce-i priveşte, sub aspectul săvârşirii infracţiunii de abuz în serviciu prev de art. 238 alin. (1) din C. pen. şi înşelăciune privind asigurările prev de art. 245 alin. (1) din C. pen., ca efect al intervenirii prescripţiei răspunderii penale.

Astfel, conform art. 154 alin. (2) din C. pen. termenul de prescripţie a răspunderii penale curge, în cazul infracţiunii de abuz de încredere de care au fost acuzaţi inculpaţii contestatori, din data de 07.01.2015, fiind vorba despre un termen de prescripţie de 5 ani, potrivit art. 154 alin. (1) lit. d) din C. pen., s-a împlinit, în condiţiile art. 269 alin. (3) din C. pen., la data de 07.01.2020. Într-adevăr, termenul de prescripţie nu a fost întrerupt prin actele de procedură întocmite în cauză, de vreme ce, ca efect a inactivităţii legiuitorului faţă de Decizia Curţii Constituţionale nr. 297/2018, disp. art. 155 alin. (1) din C. pen. nu mai puteau produce efecte juridice la momentul soluţionării dosar penal nr. x/2019 în apel.

Referitor la săvârşirea infracţiunii de înşelăciune privind asigurările, prev. de art. art. 245 alin. (1) din C. pen., pedeapsa prevăzută de lege pentru sancţionarea unui asemenea ilicit de natură penală este închisoarea de la 1 la 5 ani. Termenul de prescripţie a răspunderii penale pentru comiterea infracţiunii de înşelăciune privind asigurările este, conform art. 154 alin. (1) lit. d) din C. pen., de 5 ani şi curge, potrivit art. 154 alin. (2) din C. pen., de la data de 07.01.2015.

Aşadar, în contextul disp. art. 269 alin. (3) din C. proc. pen., la data de 07.01.2020, s-a împlinit termenul de prescripţie a răspunderii penale şi pentru comiterea infracţiunii de înşelăciune privind asigurările, dat fiind că inactivitatea legiuitorului faţă de Decizia Curţii Constituţionale nr. 297/2018 a avut drept consecinţă înlăturarea efectelor juridice ale disp. art. 155 alin. (1) din C. pen. pe parcursul soluţionării dosarului nr. x/2019, după cum s-a indicat deja.

În raport cu deciziile Curţii Constituţionale mai sus evocate, termenul de prescripţie a răspunderii penale nu a suferit vreo întrerupere, aplicarea exclusiv a dispoziţiilor art. 154 alin. (1) şi (2) C. pen. constituind lege penală mai favorabilă, dispoziţiile art. 155 alin. (1) C. pen. nemaifiind în fondul activ al legislaţiei penale.

Chiar şi dacă s-ar aprecia că a fost suspendat cursul termenului de prescripţie pe durata stării de urgenţă în baza Decretelor prezidenţiale, conform prevederilor art. 156 C. pen., prin adăugarea celor 60 de zile, argumentele expuse mai sus rămân valabile, faţă de data pronunţării Deciziei penale nr. 1097/A din data da de 31 august 2022.

Pentru aceste considerente, având în vedere că în cauză nu este incident cazul de recurs în casaţie prevăzut de art. 438 alin. (1) pct. 8 din C. proc. pen., Înalta Curte va respinge, ca nefondat, recursul în casaţie declarat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Cluj împotriva Deciziei penale nr. 1097/A din 31 august 2022 pronunţată de Curtea de Apel Cluj, secţia penală şi de minori, în Dosarul nr. x/2022, privind pe inculpaţii A. şi B.

Cheltuielile judiciare ocazionate de soluţionarea recursului în casaţie formulat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Cluj, vor rămâne în sarcina statului.

Onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru intimatul-inculpat A. în cuantum de 680 RON, va rămâne în sarcina statului şi se plăteşte din fondurile Ministerului Justiţiei.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul în casaţie formulat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Cluj împotriva Deciziei penale nr. 1097/A din 31 august 2022 pronunţată de Curtea de Apel Cluj, secţia penală şi de minori, în Dosarul nr. x/2022, privind pe inculpaţii A. şi B.

Cheltuielile, ocazionate cu soluţionarea recursului în casaţie formulat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Cluj, rămân în sarcina statului.

Onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru intimatul-inculpat A. în cuantum de 680 RON, rămâne în sarcina statului şi se plăteşte din fondurile Ministerului Justiţiei.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, azi, 14 martie 2023.

GGC - ED