European Arrest Warrant execution versus domestic pending fraud proceedings: discretionary deferral under Law No. 302/2004 and the principle of mutual trust

Deliberând asupra cauzei de faţă, în baza actelor şi lucrărilor dosarului, constată următoarele:

Prin Sentinţa penală nr. 17/MEA din data de 15 februarie 2023, pronunţată de Curtea de Apel Bacău, secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie, s-a admis cererea autorităţilor judiciare din Germania şi s-a dispus punerea în executare a mandatului european de arestare emis la data de 23.01.2023, în temeiul mandatului naţional de arestare nr. x emis de Tribunalul Districtual Ulm la data de 30.12.2022, pe numele persoanei solicitate A.

În baza art. 104 alin. (7) din Legea nr. 302/2004, cu modificările şi completările ulterioare, a luat act că persoana solicitată A. nu a consimţit să fie predată autorităţilor judiciare din Germania.

În baza art. 109 în referire la art. 104 alin. (10) din Legea 302/2004, s-a dispus arestarea persoanei solicitate A. pe o durată de 30 zile, cu începere de la data de 15.02.2023 şi până la data de 16.03.2023 inclusiv şi predarea acesteia către autorităţile judiciare din Germania.

În baza art. 230 din C. proc. pen., s-a dispus emiterea de îndată a mandatului de arestare.

A luat act că persoana solicitată A. nu a renunţat la regula specialităţii.

A luat act că persoana solicitată a fost asistată de apărător din oficiu.

În conformitate cu art. 275 alin. (3) din C. proc. pen., cheltuielile judiciare ocazionate de soluţionarea cauzei au rămas în sarcina statului.

Pentru a hotărî astfel, Curtea de Apel Bacău a reţinut că, la data de 1.02.2023 a fost înregistrată sesizarea formulată de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bacău privind punerea în executare a mandatului european de arestare emis la data de 23.01.2023, în temeiul mandatului naţional de arestare nr. x emis de Tribunalul Districtual Ulm la data de 30.12.2022 de autorităţile judiciare din Germania, faţă de cetăţeanul român A.

La dosarul cauzei a fost depusă semnalarea transmisă în Sistemul Informatic Schengen de către autorităţile judiciare germane, privind pe cetăţeanul român solicitate A., iar pentru termenul de judecată din data de 15.02.2023, a fost depus mandatul european de arestare emis la data de 23.01.2023, în temeiul mandatului naţional de arestare nr. x emis de Tribunalul Districtual Ulm la data de 30.12.2022 de autorităţile judiciare din Germania.

S-a reţinut că "La data de 31.01.2023, în evidenţele Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Bacău, s-a înregistrat lucrarea cu nr. de mai sus, având ca obiect semnalarea în SIS introdusă de Biroul Sirene Naţional din Germania la data de 27.01.2023, pe numele A.

S-a apreciat că nu există vreun caz obligatoriu de refuz de executare a mandatului european de arestare din cele prevăzute de art. 99 alin. (I lit. a) - c) din Legea nr. 302/2004 rep. Astfel, din informaţiile existente, nu rezultă că numitul A. ar fi fost condamnat definitiv pentru aceleaşi fapte de către autorităţile judiciare din România sau de către autorităţile altui stat membru UE, infracţiunile pe care se bazează mandatul european de arestare nu sunt acoperite de amnistie în România, iar persoana care este supusă mandatului european de arestare răspunde penal, raportat la vârsta acesteia la data săvârşirii faptei.

Trebuie precizat că, în urma verificărilor efectuate s-a constatat că numitul A. a fost trimis în judecată prin Rechizitoriul Parchetului de pe lângă Judecătoria Tulcea nr. 3159/P/2021 din data de 18.05.2022, cauza penală fiind înregistrată pe rolul Judecătoriei Tulcea, având termen la data de 15.02.2023, aspect faţă de care sunt incidente disp. art. 114 alin. (1) din L. 302/2004."

Cauza a fost soluţionată în şedinţă publică în prezenţa persoanei solicitate.

Drepturile persoanei solicitate reglementate de art. 106 din Legea nr. 302/2004 modificată prin Legea nr. 300/2013 şi art. 11 din Decizia Cadru nr. 2002/584/JAI din 13 iunie 2002 au fost respectate prin prezenţa apărătorului desemnat din oficiu.

Persoana solicitată a luat cunoştinţă de mandatul european de arestare prin înmânarea către acesta a unei copii fizice a mandatului de către grefierul de şedinţă.

Verificând mandatul european de arestare, Curtea a constatat că acesta îndeplineşte condiţiile prevăzute de art. 84 din Legea nr. 302/2004 modificată prin Legea nr. 300/2013, în sensul că mandatul european de arestare a fost emis de o autoritate judiciară competentă a unui stat membru al Uniunii Europene, respectiv Tribunalul Districtual Ulm, precum şi condiţiile de conţinut şi formă prevăzute de art. 87 din aceeaşi lege.

Din actele dosarului a rezultat că mandatul european de arestare a fost emis la data de 23.01.2023, în temeiul mandatului naţional de arestare nr. x emis de Tribunalul Districtual Ulm la data de 30.12.2022, în cauza în cadrul căreia sus-numitul este cercetat pentru săvârşirea, în calitate de autor, a infracţiunilor de furt - în 6 cazuri, vătămare corporală prin neglijenţă, conducerea unui autoturism fără permis de conducere şi părăsirea ilegală a locului unui accident, coroborat cu lipsa acordării de prim ajutor, prev. de secţiunea 21 (1) din Legea Germană de Trafic Rutier, secţiunile 142 (1), 242 (1), 243 (1), 223 (1), 229, 230 (1), 248 b (1), (3), 323 c (1), 25 (2), 52, 53 din C. pen. german, constând în aceea că:

l. În data de 12.10.2022, în jurul orei 17:11, A. şi o altă persoană rămasă neidentificată au furat 17 parfumuri, în valoare totală de 1,491.61 euro de la Farmacia ... din Donzdorf;

2. În data de 27.10.2022, în jurul orei 18:45, A. împreună cu alte două persoane neidentificate, au furat mai întâi un rucsac din departamentul de textile al centrului ..., iar ulterior au introdus mai multe textile în rucsac, trecând de casa de marcat, cauzând un prejudiciu de 367,27 euro;

3. În data de 10.12.2022, în jurul orei 14:00, A. a furat două parfumuri în valoare totală de 154.90 euro, de la Farmacia ... din Goppingen;

4. În data de 10.12.2022, în jurul orei 17:07, A. a furat 4 parfumuri în valoare totală de 294.30 euro de la Farmacia ... din Donzdorf;

5. În data de 12.12.2022, în jurul orei 17:43, A. a sustras 7 parfumuri în valoare totală de 800.25 euro, din Farmacia ... din Donzdorf;

6. Imediat după săvârşirea faptei de la punctul 5, A. a condus autoturismul marca x cu nr. de înmatriculare x, pe str. x, în Ebersbach an er. Fils. x, A. furase cheile maşinii de la martora D.M. şi a plecat cu autoturismul fără acordul martorului, deşi ştia că nu avea permisiunea de a conduce un autovehicul. La ora 18:35, din cauza vitezei excesive ori din neatenţie, acesta a virat pe banda din sens opus şi a intrat în coliziune cu autoturismul victimei M. Victima M. şi doi copii din autoturismul lovit au suferit răni severe în urma accidentului, având în vedere că persoana în cauză ar fi putut să prevadă şi să prevină acest accident. Toate cele trei persoane au fost internate în spital în urma accidentului.

7. După producerea accidentului descris la punctul 6, A. s-a apropiat de autoturismul victimei, dar a rămas pentru o scurtă perioadă de timp, după care a părăsit locul accidentului, fără a oferi ajutorul necesar şi posibilitatea de a înregistra datele relevante, deşi observase accidentul şi realizase că exista un risc de vătămate a victimei şi daune cauzate.

8. La data de 14.12.2022, la ora 14:44, A. a sustras 19 parfumuri în valoare de 1,244.65 euro, din Farmacia ... din Goppingen.

Curtea a constatat că infracţiunile reţinute în sarcina persoanei solicitate sunt prevăzute în art. 97 din Legea nr. 302/2004 republicată, respectiv fapte care dau loc la predare, indiferent de denumirea pe care o au în legislaţia statului emitent, faptele reţinute în sarcina persoanei solicitate având corespondent în legislaţia penală română, fiind incriminate ca infracţiuni infracţiunilor de furt şi furt calificat, prev. de art. 228 alin. (1), art. 228 alin. (rap. la art. 229 alin. (1) lit. b) din C. pen., vătămarea corporală din culpă, prev. de art. 196 din C. pen., conducerea unui autovehicul fără permis de conducere, prev. de art. 335 alin. (1) din C. pen. şi părăsirea locului accidentului, prev. de art. 338 alin. (1) din C. pen., fiind pedepsite cu închisoare de la 2 la 7 ani, respectiv de la 1 la 5 ani şi interzicerea unor drepturi.

Din actele dosarului a rezultat că nu există nici un motiv de refuz imperativ al executării mandatului european de arestare prev. de art. 98 din Legea nr. 302/2004 republicată şi prin urmare, cererea formulată de autorităţile judiciare germane, de punere în executare a mandatului european de arestare este pe deplin justificată.

Prezentă în instanţă, persoana solicitată a precizat că nu este de acord cu predarea sa autorităţilor judiciare germane, întrucât are un dosar pe rolul Judecătoriei Tulcea, având ca obiect săvârşirea infracţiunii de înşelăciune.

Din economia dispoziţiilor legale cuprinse în legea specială - art. 85 şi urm. din Legea nr. 302/2004 - care reglementează executarea unui mandat european de arestare, rezultă că rolul instanţei române în această procedură se rezumă la verificarea condiţiilor de formă ale mandatului, la soluţionarea eventualelor obiecţiuni privind identitatea persoanei solicitate, precum şi la motivele de refuz ale predării pe care aceasta le invocă.

Curtea a reţinut că mandatul european de arestare se execută pe baza principiului recunoaşterii şi încrederii reciproce, în conformitate cu dispoziţiile deciziei cadru a Consiliului nr. 2002/584/JAI din 13 iunie 2002, principiu enunţat şi de art. 84 alin. (2) din legea specială internă.

Având în vedere ansamblul împrejurărilor obiective ale cauzei, astfel cum rezultă din conţinutul mandatului, datele personale ale persoanei solicitate, precum şi motivele invocate de aceasta, Curtea a apreciat că predarea este singura măsură de natură a asigura buna desfăşurare a procedurii de executare a mandatului european de arestare, susţinerile persoanei solicitate în sensul că pentru acesta este mai importantă cauza aflată pe rolul Judecătoriei Tulcea, întrucât este cetăţean român, nefiind apte să conducă la refuzul predării către autorităţile din Germania.

De asemenea, persoana solicitată a precizat că nu renunţă la regula specialităţii prev. în art. 117 din Legea nr. 302/2004 republicată, situaţie în care predarea persoanei solicitate către autorităţile judiciare germane va fi condiţionată de faptul că aceasta nu va putea fi urmărită, judecată sau privată de libertate pentru o altă faptă anterioară predării.

În ceea ce priveşte aplicarea dispoziţiilor art. 114 alin. (1) din Legea nr. 302/2004, astfel cum a fost modificată prin Legea nr. 306/2022, Curtea observă că, în mod diferit de reglementarea anterioară, amânarea predării nu mai are caracter imperativ, specificându-se în textul de lege mai sus citat că:

"În situaţiile în care persoana solicitată este urmărită penal sau este judecată de autorităţile judiciare române, predarea acesteia poate fi amânată până la soluţionarea definitivă a cauzei. În caz de condamnare cu executare în regim de detenţie a pedepsei, predarea poate fi amânată până la punerea în libertate ca urmare a liberării condiţionate sau până la executarea pedepsei la termen."

Curtea a observat că, din adresa Judecătoriei Tulcea din data de 2.02.2023, rezultă că în Dosarul nr. x/2022, persoana solicitată are, într-adevăr calitatea de inculpat, fiind cercetat pentru săvârşirea unui număr de 3 infracţiuni de înşelăciune, în perioada 20 - 26.11.2016, în cauză impunându-se punerea în discuţie a dispoziţiilor art. 18 din C. proc. pen., ca urmare a posibilei incidenţe a unei cauze de încetare a procesului penal, cauza având termen de judecată pe data de 15 februarie 2023. În cauza aflată pe rolul Judecătoriei Tulcea nu au fost luate măsuri preventive faţă de persoana solicitată.

Pe de altă parte, Curtea a reţinut că infracţiunile pentru care a fost emis mandatul european de arestare sunt într-un număr deosebit de mare raportat la perioada de două luni în care au fost săvârşite şi de o gravitate deosebită, faptele reţinute în sarcina persoanei solicitate având corespondent în legislaţia penală română, fiind incriminate ca infracţiuni infracţiunilor de furt şi furt calificat, prev. de art. 228 alin. (1), art. 228 alin. (rap. la art. 229 alin. (1) lit. b), vătămarea corporală din culpă, prev. de art. 196 din C. pen., conducerea unui autovehicul fără permis de conducere, prev. de art. 335 alin. (1) din C. pen. şi părăsirea locului accidentului, prev. de art. 338 alin. (1) din C. pen., fiind pedepsite cu închisoare de la 2 la 7 ani, respectiv de la 1 la 5 ani şi interzicerea unor drepturi.

S-a apreciat astfel, că intenţia legiuitorului, raportat la modificarea legislativă în baza căreia nu a mai menţinut caracterul imperativ al amânării predării a fost acela ca instanţa de executare să se poată apleca şi să cântărească asupra unei eventuale priorităţi a predării, faţă de amânarea acesteia în vederea finalizării afacerilor judiciare din România.

Astfel, Curtea a observat că, în decursul de 30 de zile aferent arestării preventive în vederea predării, sau chiar la termenul din data de 15.02.2023, Judecătoria Tulcea poate acorda un termen pentru ca inculpatul să îşi precizeze poziţia procesuală raportat la continuarea procesului penal în cazul în care se va constata intervenţia prescripţiei răspunderii penale, iar raportat la gravitatea faptelor pe care este acuzat că le-ar fi comis, faţă de infracţiunile de înşelăciune cu privire la care se va dispune încetarea procesului penal, are prioritate mandatul european de arestare, care se bazează pe un mandat de arestare naţional.

Cu alte cuvinte, se poate aprecia că are prioritate predarea persoanei solicitate către autorităţile judiciare din Germania, prin prisma gravităţii şi a numărului de infracţiuni pentru care este cercetat, dar şi a faptului că în acea cauză a fost emis un mandat naţional de arestare pe numele persoanei solicitate, în timp ce în cauza aflată pe rolul Judecătoriei Tulcea, nu au fost emise măsuri preventive.

Nu trebuie ignorat un principiu de bază statuat de Legea nr. 302/2004, respectiv faptul că mandatul european de arestare se execută pe baza principiului recunoaşterii şi încrederii reciproce, în conformitate cu dispoziţiile Deciziei-cadru a Consiliului nr. 2002/584/JAJ din 13 iunie 2002, publicată în Jurnalul Oficial al Comunităţilor Europene nr. L 190/1 din 18 iulie 2002, iar amânarea predării până la rămânerea definitivă a hotărârii în dosarul aflat pe rolul instanţelor române, în condiţiile în care se află pe rolul primei instanţe de judecată, ar putea duce la întârzierea cercetărilor de către autorităţile judiciare din Germania.

În consecinţă, Curtea a constatat că sunt îndeplinite condiţiile de fond şi de formă ale mandatului european de arestare emis de autorităţile germane pe numele persoanei solicitate şi că nu există nici un motiv de refuz al executării.

Împotriva Sentinţei penale nr. 17/MEA din data de 15 februarie 2023, pronunţată de Curtea de Apel Bacău, secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie, a formulat contestaţie persoana solicitată A., fără a motiva calea de atac promovată.

Cauza a fost înregistrată pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, la data de 20.02.2023, fiind fixat termen pentru soluţionare la data de 28.02.2023, ocazie cu care au fost luate concluziile apărării contestatorului şi ale parchetului asupra contestaţiei de faţă, acestea fiind redate pe larg în cuprinsul practicalei prezentei decizii.

Examinând contestaţia formulată, în baza actelor şi lucrărilor dosarului, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie constată că aceasta este nefondată, urmând a o respinge pentru următoarele considerente:

Cu titlu preliminar, instanţa de control judiciar notează că, potrivit dispoziţiilor art. 84 alin. (1) din Legea nr. 302/2004 privind cooperarea judiciară internaţională în materie penală, republicată:

"Mandatul european de arestare este o decizie judiciară prin care o autoritate judiciară competentă a unui stat membru al Uniunii Europene solicită arestarea şi predarea de către un alt stat membru a unei persoane, în scopul efectuării urmăririi penale, judecăţii sau executării unei pedepse ori a unei măsuri de siguranţă privative de libertate". Totodată, alin. (2) al aceluiaşi text de lege statuează în sensul că:

"Mandatul european de arestare se execută pe baza principiului recunoaşterii şi încrederii reciproce, în conformitate cu dispoziţiile Deciziei-cadru a Consiliului nr. 2002/584/JAI/13 iunie 2002", modificată prin Decizia-cadru 2009/299/JAI din 26 februarie 2009, publicată în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene nr. L81/24 din 27 martie 2009.

Din dispoziţiile art. 85 şi urm. din Legea nr. 302/2004, republicată, rezultă că rolul instanţei de judecată în această procedură se rezumă la verificarea condiţiilor de formă ale mandatului, la soluţionarea eventualelor obiecţiuni privind identitatea persoanei solicitate, precum şi la motivele de refuz a predării pe care aceasta le invocă.

Învestit cu executarea unui mandat european de arestare, judecătorul hotărăşte asupra arestării şi predării persoanei solicitate, după ce, în prealabil, a verificat condiţiile referitoare la emiterea mandatului, identificarea persoanei solicitate, existenţa dublei incriminări a faptelor penale ce se impută acesteia sau a situaţiilor ce se constituie în motive de refuz la predare.

În acest fel, se pune în practică principiul recunoaşterii şi încrederii reciproce ce stă la baza executării, de către instanţa română, a mandatului european de arestare emis de autoritatea judiciară străină competentă.

În aceste coordonate de principiu, Înalta Curte reţine că în cauza de faţă, respectând rigorile legii, prima instanţă a verificat temeinic îndeplinirea tuturor condiţiilor care legitimează punerea în executare a mandatului european de arestare cu număr de referinţă x emis de Tribunalul Districtual Ulm la data de 30.12.2022, faţă de persoana solicitată A., în vederea cercetării pentru săvârşirea, în calitate de autor, a 6 infracţiuni de vătămare corporală prin neglijenţă, conducerea unui autoturism fără permis de conducere şi părăsirea ilegală a locului unui accident, coroborat cu lipsa acordării de prim ajutor, prev. de secţiunea 21 (1) din Legea Germană de Trafic Rutier, secţiunile 142 (1), 242 (1), 243 (1), 223 (1), 229, 230 (1), 248 b (1), (3), 323 c (1), 25 (2), 52, 53 din C. pen. german.

Situaţia de fapt, descrisă în cuprinsul mandatului european de arestare, a fost expusă pe larg în sentinţa penală atacată.

Înalta Curte constată că mandatul european emis de autorităţile judiciare din Germania îndeplineşte toate condiţiile de fond şi de formă prevăzute de lege, inclusiv cea a descrierii faptelor pentru care este cercetată persoana solicitată, îndeplinindu-se astfel condiţia prevăzută de art. 87 alin. (1) lit. e) din Legea nr. 302/2004, republicată, respectiv aceea a descrierii circumstanţelor în care au fost comise infracţiunile, activitatea infracţională reţinută în sarcina acesteia fiind detaliată ţinând cont de specificul fazei procesuale în care a fost emis mandatul.

De asemenea, Înalta Curte reţine că infracţiunile ce formează obiectul mandatului european de arestare emis de autoritatea judiciară solicitantă intră în categoria faptelor prev. de art. 97 alin. (1) pct. 18 teza I din Legea nr. 302/2004, care dau loc la predare fără îndeplinirea condiţiei dublei incriminări, iar în cauză nu este incident niciunul dintre motivele obligatorii sau opţionale de refuz la predare, prevăzute în mod expres şi limitativ de art. 99 alin. (1) lit. a) - c) şi alin. (2) din Legea nr. 302/2004.

Deopotrivă, în acord cu prima instanţă, în cauză se constată că nu sunt incidente dispoziţiile art. 114 din Legea nr. 302/2004, republicată.

Potrivit art. 114 alin. (1) din Legea nr. 302/2004, republicată, "în situaţia în care persoana solicitată este urmărită penal sau judecată definitiv de către autorităţile judiciare române, predarea acesteia poate fi amânată până la soluţionarea definitivă a cauzei. În caz de condamnare cu executarea în regim de detenţie a pedepsei, predarea poate fi amânată până la punerea în libertate ca urmare a liberării condiţionate sau până la executarea pedepsei la termen. Dispoziţiile art. 58 alin. (2) - (5) şi 7 se aplică în mod corespunzător."

Situaţia prevăzută de art. 114 alin. (1) din Legea nr. 302/2004, republicată, astfel cum a fost modificat prin Legea nr. 306/2022, constituie un motiv facultativ pentru autoritatea judiciară română de amânare a predării persoanei solicitate, astfel încât instanţa de judecată, analizând actele şi lucrările ce însoţesc mandatul european de arestare, are posibilitatea de a amâna această predare în funcţie de complexitatea cauzei şi stadiul procedurilor.

Astfel, Înalta Curte reţine că, într-adevăr, faţă de persoana solicitată s-a pronunţat de către Judecătoria Tulcea Sentinţa penală nr. 270 din data de 24 februarie 2023 prin care, în baza dispoziţiilor art. 396 alin. (1) şi (6) din C. proc. pen. rap. la art. 16 alin. (1) lit. f) din C. proc. pen., art. 154 alin. (1) lit. d) din C. pen. şi art. 5 din C. pen., cu referire la art. 155 alin. (1) din C. pen. interpretat prin deciziile nr. 297/2018 şi nr. 358/2022 ale Curţii Constituţionale şi Decizia nr. 67/25.10.2022 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie - Completul pentru dezlegarea unei chestiuni de drept, s-a dispus încetarea procesului penal cu privire la inculpatul A. pentru săvârşirea a trei infracţiuni de înşelăciune, prev. de art. 244 alin. (1) şi (2) din C. pen. cu aplic. art. 38 alin. (1) din C. pen.

În plus, a fost consemnată poziţia procesuală a inculpatului A. în sensul că nu a înţeles să solicite continuarea procesului penal, conform dispoziţiilor art. 18 din C. proc. pen.

Or, aşa cum în mod judicios a reţinut instanţa de fond, în lipsa menţionării unor criterii în funcţie de care instanţele ar trebui să aprecieze asupra oportunităţii amânării predării persoanei solicitate, trebuie analizată complexitatea cauzei în care se solicită punerea în executare a mandatului european de arestare, natura faptelor cercetate de organele judiciare române, precum şi situaţia personală a persoanei solicitate.

Deopotrivă, ţinând seama de faptul că în mod inerent până la soluţionarea definitivă a acestei cauze penale va trece un interval de timp îndelungat, care s-ar putea prelungi în eventualitatea dispunerii unei condamnări la o pedeapsă privativă de libertate, amânarea predării persoanei solicitate ar îngreuna în mod substanţial soluţionarea cauzei instrumentate de autorităţile judiciare din Germania şi implicit ar împiedica-o şi pe persoana solicitată să-şi exercite drepturile procesuale şi să-şi facă apărări în acea cauză.

Mai mult, instanţa de fond a avut în vedere că persoana solicitată nu a renunţat la drepturile conferite de regula specialităţii, dispunând predarea cu respectarea dispoziţiilor art. 117 din Legea nr. 302/2004, republicată, privind cooperarea judiciară internaţională în materie penală, astfel că nu va putea fi urmărită, judecată sau privată de libertate pentru o altă faptă anterioară predării decât dacă statul membru de executare o consimte.

În ceea ce priveşte împrejurarea că persoana solicitată nu şi-a dat acordul în vederea predării către autorităţile germane, declarând în faţa Curţii de apel că nu doreşte să fie predată, Înalta Curte constată că predarea către autorităţile judiciare străine nu este condiţionată de acordul de voinţă al acesteia dacă se apreciază că sunt îndeplinite toate condiţiile pentru aceasta.

În ceea ce priveşte măsura arestării în vederea predării, Înalta Curte reţine că aceasta este obligatorie în situaţia dată în care s-a dispus punerea în executare a mandatului european de arestare, legea nereglementând nicio alternativă.

Astfel, sunt incidente dispoziţiile art. 104 alin. (13) din Legea nr. 302/2004 privind cooperarea judiciară internaţională în materie penală, potrivit cărora:

"După întocmirea sentinţei prevăzute la art. 109 sau a încheierii prevăzute la alin. (2) ori (9), după caz, judecătorul emite de îndată un mandat de arestare. Dispoziţiile C. proc. pen. cu privire la conţinutul şi executarea mandatului de arestare se aplică în mod corespunzător."

Din interpretarea sistematică a textelor care reglementează luarea măsurilor preventive pe parcursul procedurii, cât şi cu ocazia soluţionării cererii de punere în executare a unui mandat european cuprinse în art. 104 alin. (11) şi 13 din Legea nr. 302/2004 rezultă că măsura arestării este obligatorie şi se dispune de îndată atunci când s-a admis sesizarea şi s-a dispus predarea. În acest sens, instanţa de control judiciar notează că dispoziţiile art. 104 alin. (9) - (11) din Legea nr. 302/2004 republicată privind cooperarea judiciară internaţională în materie penală, sub aspectul posibilităţii înlocuirii măsurii arestării cu o altă măsură mai blândă, în condiţiile prevăzute de art. 211 - 222 din C. proc. pen., sunt aplicabile doar în cursul judecăţii, nu şi după rămânerea definitivă a hotărârii prin care instanţa s-a pronunţat asupra executării mandatului european de arestare prin sentinţă, hotărâre prin care se dispune, în mod obligatoriu şi arestarea persoanei solicitate în vederea predării.

Astfel, în raport cu aspectele învederate, Înalta Curte reţine că prima instanţă, în mod temeinic şi legal, a autorizat predarea persoanei solicitate A. către autorităţile judiciare din Germania şi, pe cale de consecinţă, în temeiul art. 104 alin. (10) din Legea nr. 302/2004 republicată, a dispus arestarea acesteia pentru o perioadă de 30 de zile, în vederea predării.

Pentru aceste considerente, Înalta Curte apreciază că soluţia pronunţată de instanţa de fond în urma efectuării verificărilor la care este îndrituită, conform dispoziţiilor art. 85 şi urm. din Legea nr. 302/2004, este temeinică şi legală, motiv pentru care, în conformitate cu dispoziţiile art. 4251 alin. (7) pct. 1 lit. b) din C. proc. pen., va respinge, ca nefondată, contestaţia formulată de persoana solicitată A. împotriva Sentinţei penale nr. 17/MEA din data de 15 februarie 2023 pronunţată de Curtea de Apel Bacău, secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie.

În temeiul dispoziţiilor art. 275 alin. (2) din C. proc. pen., va dispune obligarea acesteia la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

În temeiul dispoziţiilor art. 275 alin. (6) din C. proc. pen., onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru contestatoarea persoană solicitată, în sumă de 1098 RON, va rămâne în sarcina statului şi se plăteşte din fondurile Ministerului Justiţiei.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondată, contestaţia formulată de persoana solicitată A. împotriva Sentinţei penale nr. 17/MEA din data de 15 februarie 2023 pronunţată de Curtea de Apel Bacău, secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie.

Obligă contestatorul persoană solicitată la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru contestatorul persoană solicitată, în cuantum de 1098 RON, rămâne în sarcina statului şi se plăteşte din fondurile Ministerului Justiţiei.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 28 februarie 2023.

GGC - ED